Mi se par adorabile toate încercările astea de a ieși în față cu orice mai puțin cu scrisul. Serios. Zeci de bloggeri sunt în stare să se dea peste cap, să se tăvălească prin făină, să se ungă cu miere și să își toarne bere în cap numai să nu scrie.
Există un ziar al bloggerilor, unde niște bloggeri funcționează ca o redacție și scot un PDF al cărui scop îmi scapă momentan.
Există bloggeri care au sub 100 cititori care dau interviuri altor bloggeri care au sub 100 cititori. Și după aia schimbă rolurile, scopul fiind probabil unirea audienței și creșterea la 200 de cititori. Sigur, asta nu se întâmplă, și nici interviurile nu sunt vreo mare mișculație. Dar oamenii insistă. Plm, dacă vreau să spun ceva, am blog, scriu pe el, nu dau interviuri altora!
La fel și cu guest-posturile. Scrii un guest-post pe un blog mare, ca să ai o audiență mult mai mare decât a ta. Nu scrii pentru blogul lui Gigel, care are tot 12 unici ca și tine. E stupid.
De grupurile de bloggeri români de pe Facebook am mai scris. Își promovează fiecare articolele tâmpe și pierd timpul pe care l-ar putea consuma scriind ceva interesant sau util. Știți voi, acele articole memorabile, bune, bine scrise, care aduc cititori noi și îi fac pe cei vechi să le dea mai departe.
Și, la final, se întreabă de ce nu cresc și își răspund la fel: că nu îi lasă zoso să scrie articole care atrag cititori.
plus, te mai si ataca in parcari si nu recunosti
Băi, prima oară când m-am ţinut eu tare de blogăreală şi blogosferă prin 2007 chestiile astea se făceau la fel ca lepşele – ca să mai faci un unic, doi.
Because fuck quality content.
Stimabile, nu sunt bloguri, sunt doar niste profile de facebook putin avansate…
Okay, am inteles. Nu mai folosim #din2007, ci #din2004! Sau nu ai gasit un png cu 2007?
@Arhi: taci, mă, că l-au şi bătut. Nu l-ai văzut cu nasul spart, acum cîţiva ani? L-au şi aruncat de pe munte :))
Si mai nou acum toti citesc 3-4 articole despre SEO si in secunda doi deschid 3-4 seo.wordpress si dau sfaturi.
Ma tot spameaza unul cu orice link gasesc, de la fb pana la hi5 si toate te invata despre SEO.
Oh! Da! Nu comentez mai mult.
Nu va speriati, e vorba de blogurile cu 100 de cititori pe ora.
da ma, ce te doare pe tine capu de niste furnici?! ce te uiti si la furnici? da-i in pewl@! vezi-ti de lucruri serioase si scrie articole interesante ca articolu asta n-are valoare pt noi muritorii/cititorii.
hai sa traim sa nu ne mai consumam energia pe rahaturi!
#din2005, mai exact.
Și da, alfalisterii mi-au luat credențialele la blog și nu mă mai lasă să scriu postări bune, doar pe alea proaste mi le lasă să treacă.
HUO!
Dincolo de interviuri, grupuri şi guest-post-uri, mai există o categorie de interacţii între blogeri, omis din articol: comentariile pe alte bloguri.
Avem începătorii, care chiar dacă nu au nimic de spus, nu se pot abţine a o face totuşi (exemplu comentatorul nr. 3). Nu-i deloc cea mai inspirată modalitate de a te face cunoscut. Sau na, cunoscut poate, dar plăcut în nici un caz. Sunt ca cei care dacă văd că undeva se filmează un interviu, ceva, se închesuie în cadru să se hlizească la cameră, să se poată apoi lăuda că au apărut la tv.
Avem şi A-listerii, a căror comentarii sunt de regulă la fel de interesante ca şi blogurile personale. Mai mult sau mai puţin, depinde de stilul personal, de subiect, de context etc. Este în regulă, nimic de obiectat. Observ însă o apucătură interesantă: în timp ce unii n-au nici o jenă de a interacţiona cu ceilalţi comentatori, alţii apelează la sistemul PCR (pile-cunoştinţe-relaţii, nu partidul unic) pentru a fi scutiţi de această interacţie. Adică părerea lor este absolută, neconstestabilă de către pulime nici măcar printr-un banal vot negativ. Înţeleg acest comportament pe propriul blog, e plantaţia personală, face omul ce doreşte şi cui nu-i place să se care. Dar când sistemul se extinde prin PCR şi pe bloguri vecine şi prietene… începe să semene cu o boală psihică aproape omniprezentă în rândul politicienilor. Exemple (pur întâmplătoare, puteau fi şi alţii) comentariile nr. 1 şi 2.
@Sakura: bre, lasă gargara, ce poți să-mi spui despre asta? https://imgur.com/ihjKB7q.jpg
La „brutarie” cu raii astia care nu-i lasa pe ceilalti sa creasca
Cam bine ai zis…
Ce să spun? Există şi în Timişoara unul, undeva prin Piaţa Unirii. Aparţine unui maghiar. Am aflat asta de la un comentator timişorean de pe un site local, care a dedus că „sakura” este un cuvânt unguresc şi deci dacă mă semnez astfel înseamnă că şi eu sunt bozgor.