Stimulat de două articole și de tot felul de povești de amor finalizate cu căsătorie sau cu divorț din jurul meu, precum și de oameni care nu sunt în stare să stea 6 luni alături de un om, dar dau share la poze în genul celor de mai sus, notez câteva idei, că sunt bătrân și asta înseamnă automat că mă și pricep. Se citește din chelia mea că știu chestii:
- Relațiile sunt grele. Oamenii sunt egoiști și nu vor deloc să miște un deget sau să se schimbe. Vor un suflet cald lângă ei, dar nu vor să facă nimic pentru a-l obține și pentru a-l ține lângă ei.
- Nevoia de spațiu. Dacă sunteți unul în sufletul celuilalt non-stop, la un moment dat vă săturați unul de altul, pentru că nu mai aveți ce să vă spuneți și cum să vă surprindeți. De aceea e o idee proastă să îți aduci soția să lucreze cu tine în același departament. La fel cum e o idee proastă să fii atât de speriat de o maimuță care, deși arată bine, e în sufletul tău non stop, geloasă și posesivă.
- Preocupări diferite. Colega de apartament are gusturi muzicale diferite, merge la concerte de manele gen Rod Stewart sau Eros Ramazotti, eu merg la Celelalte Cuvinte sau Leonard Cohen. Avem preocupări comune, avem preocupări diferite. Eu nu merg cu ea unde nu îmi place, ca să nu îi stric cheful cu prezența mea, ea nu merge cu mine la evenimente care nu îi plac.
- Când știi că ea ea aleasa. Poveștile alea din cărți cu inima care bate mai tare și fluturii din stomac asta sunt, povești. Teoretic, partenerul de viață e ăla care te enervează cel mai puțin. La un moment dat, după niște ani de relație, ai de ales: mergi mai departe cu ce ai sau cauți altceva. E atât de simplu. După 2-3 ani de locuit împreună te prinzi care e treaba cu celălalt. Vezi dacă vrea mai mult de la viața lui, vezi dacă poți trăi cu colacul ridicat, vezi dacă îți poți înfrânge instinctul de a voma după fiecare mâncare greșită.
- Dorințe și cerințe. E bine să ne punem de acord asupra dorințelor, să nu ne trezim că unul vrea Nepal, iar celălalt copil. Sau că unul vrea să stea cu mami, iar celălalt abia așteaptă să fugă de acasă. Astea trebuie discutate. De asemenea, e stupid să te plângi că te-a luat femeie de serviciu și nu soție când tu făceai pe femeia de serviciu de când v-ați mutat împreună și tu ai tăcut cuminte ca să te ia și după nuntă ai prins glas.
Alte articole: unu, patru, cinci.
Am scris articolul ăsta mai de mult și nu l-am finalizat, dar azi voiam să scriu și de clipul ăsta cu doi bătrâni care se plimbă și par fericiți prin oraș. Nu știu contextul, nu contează, dar am văzut că mai mulți oameni pe care îi urmăresc îi dau share pe post de inspirație de tipul “așa aș vrea și eu să ajung”.
Da, ok, frumos. Doar că ăia nu au pensia cât au bunicii sau părinții tăi. De aia sunt fericiți. Că au bani să trăiască bine, nu trebuie să își socotească fiecare bănuț. Au bani să mănânce carne din aia bună, să își ia haine noi la doi trei ani. Mă-ta-marea umblă cu un palton cumpărat în 1996 și s-a cocoșat că dă iarna căldura pe minim, să facă economie, că are pensia 1.500 lei.
Toți cunoaștem în România bătrâni/pensionari de tipul ăstora, dar sunt oameni care au ieșit cu pensii de 1.000€, mai au niște investiții imobiliare care aduc niște bani buni pe lună, au și niște economii pe undeva, nu trăiesc de pe azi pe mâine. De aia nici nu sunt așa de bolnavi ca restul de 99% dintre pensionari. Că au avut tot timpul bani să se îngrijească.
De aia. Vrei să fii așa? Pregătește-te.
Daca vreti (amandoi) sa va fie mai bine la amandoi si depuneti efort pt asta, relatia are sanse sa fie de lunga durata si fericita.
„All happy families are alike; each unhappy family is unhappy in its own way.”
Exact, multa lume isi face bagajul de la prima cearta. Generatie oameni moi, egoisti si rasfatati. Un pic de sacrificiu nu strica, mai ales daca sunt ai copii implicati.
Ba big, io zic ca nu, tocmai MAI ales daca sunt copii implicati: asta-i mentalitate tipic romaneasca, nu ne despartim pentru ca copii… si bietul / bietii copil / copii pe masura ce creste vede cum parintii lui se cearta si nu se suporta dar nu se despart… Ca sa nu mai zic ca despartirea (decat in cazuri grave) nu duce la decaderea din drepturi parintesti, si cei 2 parteneri vor fi responsabili in continuare pentru cresterea copilului / copiilor pana la majorat (de fapt pentru tot restul vietii lor, nu vor mai fi parteneri de viata, ci doar parinti ai progeniturilor)
@Big „oameni moi, egoisti si rasfatati. Un pic de sacrificiu nu strica, mai ales daca sunt ai copii implicati.” de fapt asta e fix motivul pentru ca nu ii mai fac. Majoritatea isi ascund egocentrismul in spatele „fiecare sa isi traiasca viata cum vrea”.
Mihai, si totusi un copil nu e un caine, sa te plictisesti de el si sa il duci la un adapost (respectiv sa-l lasi la ma-sa/ta-su si sa il vizitezi de Craciun si de ziua lui).
Decizia de a nu-ti mai vedea copilul in fiecare zi nu este si nu poate fi usoara, si e normal sa fie o piedica in calea incheierii relatiei.
Parerea mea este ca prea multi se „arunca” intr-o casatorie fara sa verifice mai intai daca sunt compatibili.
Ok, ne iubim mult, nu mai putem unul fara altul, dar:
1/ cati copii vrem sa facem?
2/ cum ii crestem – rasfatati/militarie
3/ ce stil de viata vom avea? „traieste clipa” sau „zgarie branza” etc
Orice aspect pe care il consideri important trebuie lamurit inainte de casatorie – sa nu fie diferenta mare intre pozitii sau sa vedeti cum micsorati diferenta.
Daca descoperi dupa ani de casatorie ca sunteti pe pozitii contrare intr-un subiect pe care amandoi il considerati minor e doar subiect de filozofare.
Sorin, stii dilema tramvaiului? https://en.wikipedia.org/wiki/Trolley_problem
Intre a nu mai suporta traiul cu partenerul din x motive si a cohabita doar de dragului unui sau mai multor copii; s-au inventat concepte gen garda partajata etc; sigur, exista cazul ideal in care partenerii aleg sa se desparta, dar chiar nu stiu ce e mai bine: sa ramai impreuna dar sa blestemi fiecare secunda, sau sa te desparti si evident singurul lucru care te mai leaga fiind copii. Mai nou vad tot felul de stiri in Romania despre comportamente aberante in cazuri de divort, evident ca nu vorbesc despre alea.
Într-o relație cred că trebuie să recunoști atunci când greșești.
Meh… plictisitor, mai bine arunci cu farfurii.
Mai important e sa ai memorie buna, ca sa iti amintesti toate greselile celuilalt, si sa i le amintesti zilnic.
Asta cu re-amintirea greselilor e meteahna femeiasca: adica zici ca daca e ceva ai discutat, ai rezolvat, canci, cand ti-e lumea mai draga si te astepti mai putin, atunci o scoate din arhiva si tu esti „dar stai cum nu am discutat? nu ne-am inteles? nu am rezolvat?”
Într-o relație trebuie să recunoști atunci când greșește!
Intre mine si sotie, mereu sunt cel care greseste. Happy wife, happy life
Vali, 4 dintre link-uri nu-mi functioneaza (Sabinei Alexandra u-ar fi expirat domeniul), respectiv, cele 2 de pe smartwoman imi dau astea:
Page not found, no such url: /-Este-o-mare-capcana-sa-faci-un-copil-pentru-a-i-salva-casnicia- !
Page not found, no such url: /Manifestul-mamelor-obosite-fizic-emotional-si-psihic- !
si in fine
This site can’t be reachedCheck if there is a typo in mindbodygreeen.org.
If spelling is correct, try running Windows Network Diagnostics.
DNS_PROBE_FINISHED_NXDOMAIN
yea, acum văd. complet neprofesional din partea mea
N-am comentat nimic in sensul asta, am pornit de la ideea ca poate unele-s de la mine. Ma gandeam totusi care e probabilitatea si de unde le-ai scos, probabil din bookmarks
Eu personal consider că punctul 5 e cheia. Mai precis planurile comune pe termen lung: ce vrem de la viață. Și comunicare continua pe aceste teme și acceptarea faptului că nu întotdeauna lucrurile decurg conform planului.
Un alt punct care consider că e vital e sa nu îți dai drumul la gura la nervi (cuvinte urâte, jigniri, chestii care nu le crezi dar le spui ca sa rănești și tu pentru că ai fost rănit, etc). Ne calmăm și apoi discutăm.
„un alt punct…..” – adica sa folosesti violenta verbala. Ca asta e ce ai zis tu acolo in multe cuvinte, violenta verbala.
Poate ar trebui sa renuntam la eufemisme de genu „ati da drumu la gura”, „iti mai scapa o palma” pentru ca in opinia mea minimizeaza gravitatea faptei.
„Teoretic, partenerul de viață e ăla care te enervează cel mai puțin” sau altfel zis, cel ale carui defecte se potrivesc cu defectele tale. Zic asta pentru ca am vazut mai multe maimute care cred ca de fapt e invers, ca partenerul trebuie sa aiba nspe calitati, zici ca il cumperi la talcioc sa fie si asa si pe dincolo. Plus sa il iei cat de cat la nivelul tau, ca personalitate, intelect, de ce nu chiar si financiar. Daca tu ca femeie nu esti decat o fatza frumoasa si vrei nu stiu cate calitati, respectivii nu o sa ramana cu tine, pentru ca fie nu ai nimic in plus de oferit si se plictisesc repede, fie mai grav apar diferite defecte la cap gelozie, narcisism etc, dar aici il las pe Dl Coloja ca e aria dumnealui.
Chiar ce mai face dl Coloja ? Nu a mai publicat pe aici de ceva timp.
@Irpx: Ai dreptate cu denumirea de violența verbală. Și că sa evitam orice dubiu, de menționat că funcționează în ambele sensuri.
Greșești maxim in schimb cu violența fizica: NU exista relație daca exista violența fizica. Aici discutam de relații de lungă durată deci nu am văzut relevanta violenței fizice.
@N, ăla ale cărui defecte nu te enervează sau te enervează cel mai puțin (sau chiar nu le percepi ca defecte) și ale cărui calități le vezi chiar ca pe calități.
că suntem diferiți, ce mie mi se par calități, altuia s-ar putea să i se pară defecte.
de exemplu: o persoană ordonată.
în principiu e o calitate să fi ordonat.
în neprincipiu: 1. dacă se ajunge la ODC, s-ar putea să ajungă defect cam de oriunde ai privi.
2. dacă partenerul e dezordonat și nu suportă ordinea, ordinea la celălalt va fi privită ca defect, nu calitate.
@AB o sa plece cel cu OCD. Cand doar unul tine ordine, respectivul va fi enervat pentru ca se bate joc de munca lui.
@N, nu mă refeream la combinația un dezordonat+ un ODC. în cazul ăsta amândoi o iau cu capul și apoi pe câmpii și ne rămâne doar să dăm cu banul care o face mai repede.
mă refeream la combinația un ODC+ un ordonat normal.
că poți să-ți ții lucrurile în ordine și fără să le așezi la dungă, și nici dunga să fie lamă de cuțit.
bah da aia din poza/clip nu sunt batrani. eu as zice ca nu sunt la pensie inca
asta voiam sa zic si eu, sunt unii cu paru alb pe la 50 imbracati ca adolescenti.
Batrani sunt de la 70-75 in sus nu la varsta aia.
Este el cu secretara. Poze facute de un detectiv angajat de nevasta-sa?
Aș da în bătrâna aia.
Hai sa incepem cu inceputul. Toate pozele de genul asta sunt un bullshit total care face mai mult rau decat bine. Nu exista relatii perfecte, casnicii perfecte sau orice alt concept de tipul asta. Ceea ce exista in schimb este multa munca pentru a face ca acea relatie sa functioneze. Cand acea munca inceteaza ruptura este inevitabila si restul este istorie.
Cu cat fiecare persoana realizeaza acest lucru mai repede cu atat diverse rahaturi pot fi evitate.
Mersi vroiam sa zic asta. O diferenta intre pensionarii nostri si cei din poze e ca nu au Instagram. Poate m-am inacrit eu, dar mi s-a luat de „pozatul” asta fancy in poze. Frate orice om banal trebuie sa pozeze asa ca o vedeta in orice poza de pe instagram. Toti par ca fac chestii si fix atunci a sarit un paparazzi din boscheti sa le faca o poza, „uite eu mergeam in nu stiu ce directie si m-a surprins asa”, ma ia asa cu greata.
Tot ce a fost castigat prin efort, la un moment dat se pierde. Este inevitabil să se piardă. Au căzut in neant imperii, tot nu am invatat nimic. Deci: Omul are un talent enorm sa munceasca ca prostul pentru nimica.
Pentru o relatie functionala si sanatoasa e nevoia ca ambii parteneri sa fie capabili sa gandeasca, biologic vorbind, sa aiba amandoi creierul sanatos. Acum ganditi-va la cantitatea de alcool consumata in Romania (cea sanatoasa e maxim un pahar pe saptamana) si la consumul de iarba si droguri plus necitit carti si mancare nesanatoasa. Adaugati in ecuatie tulburarile mentale netratate, lipsa banilor si a spatiului locativ.
Bine ca ai plecat din Romania si ai scapat de problemele astea nasoale.
nu numai ca n-am plecat din Romania, dar mai si locuiesc in estul ei, si vad zi de zi cum toate lucrurile alea afecteaza cum se comporta romanii intre ei.
Est-ul Romaniei e special…
Sper ca nu e vorba de Vaslui
@casnica, mai rau decat necititul de carti e cititul de carti motivationale
na, ca ma faci sa scot aghiasma din dulap sa stropesc pe aici
Unde-i ala cu povestea aia cu pescarul sarac fericit si milionarul american ?
Mama ce-ai dat in toate mizdutele de 35+ care vor printul pe cal alb dar ele sunt niste jegoase si la suflet si in casa. Si in unii din ei dar mai ales in ele.
De ce vorbesti prostii ?! inca mai au timp sa „still figuring things out” la 35+ de ani /s
Nu prea imi e clar sa „figure out” ce anume mai exact?
atata wall of text pt „nu fi un muist/cacanar/dezechilibrat si nu accepta asta de la altii”
dacă scriu scurt, nu e bine. dacă scriu lung…
@Vali
Oricum ai scrie, tot timpul se va gasi cineva care ar fi putut scrie mai bine (in opinia lor)
Tu cu siguranta!
Propunere de articol/sondaj: sa intrebe dl Vali comunitatea ce amintiri are fiecare din casa in care a crescut.
Cata armonie, respect reciproc, înțelegere a existat intre părinții noștri, eventual cu bunicii, daca erau si ei in preajmă? Atenție, poate tu, copilul, erai iubit de amândoi, dar cum erau ei unul cu altul?
Sau cata violenta, conflict, sictir sau chiar dispret am văzut acasa?
Munca pe care trebuie sa o faci cu tine ca sa depășești un model de cacat este enorma si cei mai multi nu sunt nici capabili, nici dornici sa o faca. Nu-ti zice nimeni ce handicap e asta când te inhami la o relație pe termen lung.
sincer, eu chiar am văzut armonie, respect și susținere reciprocă, înțelegere și dragoste. am văzut dragoste și tandrețe exprimată, atât în cuplu, cât și față de noi copiii. poate nu strigată și afișată pe toate gardurile, dar era acolo și se simțea.
am văzut bărbați care făceau ”treabă de femei” fără grețuri și am văzut femei cu job, mândre de munca lor.
am văzut asta atât în casa părinților, cât și în casa bunicilor.
bunicii nu s-au scăldat în bani, au plecat de la lingură și au construit împreună, la final au trăit din pensii nu prea grozave (apropos de ce zice Vali), poate nu s-au ținut de mână și n-au fost atât de ”show of” ca ăia din ultimele poze, dar era vizibil din avion că erau mereu pe aceeași pagină. sau așa au fost în ultimii cca 20 de ani, cât am eu amintiri cu ei.
iar părinții, nuș’ cum se face, dar se pare că și acum, după aproape 45 de ani împreună, încă au chestii să-și spună.
poate și ăsta a fost un motiv pentru care am fost și sunt destul de mofturoasă în privința alegerii unui bărbat. mi s-au setat niște punct de reper destul de înalte.
Gigi 22,
Cel mai bun comentariu.
@AB din modul destul de sanatos in care gandesti imi dau seama ca ai prins mai tarziu social-media si nu a avut ocazia sa te spele pe creier aka cel mai probabil ai peste 30+ de ani cel putin. La cei pana in 25 de ani care au crescut de mici cu instagram si FB, le-au bagat tot felul de idei in cap si conceptul de care zicea Mark Mason „to be able to be boring together” le este strain majoritatii lor.
40+, cca 35 prima oară pe fb.
nu știam că cineva a bătut în cuie și vorbe conceptul ăla, dar ce-i așa rău să te mai și plictisești din când în când, singur sau împreună cu cineva?!
mi se pare teribil de obositor psihic ca toată viața s-o ții din ”excitement” în ”excitement”, fără niciun pic de ”dolce far niente”.
ori droguri, ori supra-stimulare psihică, tot p-acolo din punctul meu de vedere. eu una mai am nevoie și de liniște și pace.
@AB Aia zic. Dar daca ai prins social-media de mic, ai probleme sa accepti „liniște și pace” trebuie sa fie ca la droguri mereu a new high. Si mai ales in randul femeilor tinere se intampla faza urmatoare: le baga in seama sute, mii de insi online si li se urca la cap, dau de un pic de putere si incep sa faca pe nebunele si se mira de ce nu ramane cineva sa le suporte aerele de pseudo-diva. La barbati reversul medaliei e mai simplu: vezi pe instagram diverse tipe care toata ziua stau la sala si crezi ca asa trebuie sa arate toate, ramai singur in majoritatea cazurilor the end
@N, cred că, într-o oarecare măsură și generația mea (a noastră
) a avut propriile influențe în sensul futerii creierilor cu privire la așteptările de la un partener de cuplu/relație.
dacă acum femeile au atenția de pe fb/instagram și bărbații femeile de la sală, acum 15-20 de ani femeile aveau romanele siropoase și bărbații filmele porno.
e posibil ca astea să fie încă parțial valabile și azi.
Regula 2: 26 de ani, cu acte de 22. 99% din timp suntem împreună, inclusiv când am fost angajați, tot în acelaşi birou am stat. După toate manualele de psihologie de cuplu trebuia până acum să ne fi scos ochii şi să ne fi săturat unul de altul. Şi totuşi…
@adyzah Exceptia care confirma regula
Impreuna 99% din timp, impreuna cu si fara acte din 2008. Nu cred ca se va schimba ceva prea curand, poate doar sa separam partea legata de profesie si sa lucram si separat. Mai avem pana la 26 ani ce-i drept.
Primul pas catre o relatie fericita este sa te asiguri ca partenerul e sanatos la cap.
Daca ea face crize de plans des, cheltuie tot ce prinde sau e certata cu tot neamu’ de o vesnicie… intreaba-te de doua ori ce e cu ea, s-ar putea sa fie damage aproape ireparabil acolo.
Daca el da cu pumnii in pereti cand se enerveaza, are tendinta sa se creada cel mai destept din univers sau considera ca viata e facuta din norisori distractivi desi n-are nimic pe numele lui pana la 35 de ani… poate e damage ireparabil si potential periculos acolo.
O multime de oameni stau in relatii cu oameni care au defecte care „nu sunt asa grave, da in perete, nu in mine” fara sa isi dea seama ca asta le distruge alte relatii, resurse, stima de sine, tinerete, toate pe nesimtite pana devine prea tarziu. The heart is usually dumb, use your brain.
Proverbe românești
Nimic nu ține mai închegată o căsnicie decât un credit sănătos la bancă!
/s
Radem,glumim, dar stiu cazuri. Intr-unul din ele, nu erau casatoriti, au facut credit la banca pt apartament de 2 camere, apoi s-au despartit, dar ramasesera colegi de apartament. Problema e cam asa: el era mai putin potent financiar, ea ITsta. El nu putea sa lase la pret, ca era un rupt cu 4k lei in Bucuresti, salariu prin 2021. Ea nu vroia sa lase la pret, nu imi e clar de ce daca era chitroasa, spera sa se impace cu el sau pur si simplu vroia sa il tortureze pe prost (intelegeti voi cum :D).
Parerea mea e ca o relatie functioneaza pe termen lung cat timp alegi sa fii in relatie cu celalalt, din nou si din nou, cu tot ce inseamna asta: sa ii vezi mai mult calitatile decat defectele, sa faci compromisuri, sa inveti sa tii in continuare la el/ea pe masura ce inainteaza in varsta si inevitabil se schimba, sa conteze mai mult totul pe care il ofera un partener decat un lucru special care iti sare in ochi la altcineva. Si nu neaparat sa aveti interese/gusturi diferite, cat sa ramai in continuare o persoana completa si in afara relatiei, sa continui sa te dezvolti si sa existi tu de sine statator, pentru ca altfel o sa ajungeti la momentul in care nu mai aveti ce vorbi si existati impreuna doar din inertie, sau apare altcineva, care chiar daca fata de cine esti/ai fost nu e cu nimic special prezinta ceva nou, ceva interesant.
Cine zice ca Mos Craciun din poze nu a scos o pe aia la o prima intalnire cu gandul sa o babardeasca si sunt prezentati ca doi batranei simpatici.
Cum sa i compari pe astia cu parintii si bunicii nostri care se tin de mana doar pe patul de spital… sau doar sa se sprijine unul de altul…
Mosu cu plete dalbe are pensie max 1000 de euro, buna si aia nu zic nu, dar de la 10000 de euro in sus te duci la Techirghiol cu piese de max 20 de ani!
… M-am uitat prin comentarii. Multe de bun simt.
Dar.
Lucrurile se schimba, din pacate, biologic cel putin.
Corpurile noastre se degradeaza in timp.
La americani, au facut niste studii si rata divorturilor creste in perioada de menopauza a femeilor. Aici e cam loterie. Stiu cazuri de menopauza de la 35 de ani, stiu si la 51. Poate sunt si alte cifre, nu stiu.
Oricum, anumite parti ale relatiei se duc pe copca in perioada asta. Stiu discutiile, parerile. Dar in 90% din cazuri, lucrurile se duc pe copca (intimitatea in toate formele ei, mai ales cea fizica, armonia , etc, etc.).
Stii ca exista intimitate si fara viata sexuala, nu-i asa? Mai exista si andropauza, pe langa menopauza. Citisem un studiu facut pe niste zeci de ani in Romania si reiesea o rata a divorturilor mai mare la cuplurile cu copii versus la cuplurile fara copii indiferent de varstele celor care facusera parte din cuplurile respective. Era articol mare scris de niste antropologi, imi pare rau ca nu il gasesc in secunda asta.
Am o verisoara de aproape 38 ani, e fix cum scrie cineva mai sus: a primit prea multa atentie pe instagram/ facebook si din punctul ei de vedere nimeni nu e suficient de bun. Alteia de 41 ani i-a facut mama capul calendar ca toti barbatii „e porci” pentru ca a fost parasita cand fiica era bebelus (suspectez o sarcina facuta „ca sa salveze relatia”) dar in capul prietenei mele…barbatii sunt niste …. si …..
Am un verisor 35 ani…pai el zice ca vrea relatie serioasa dar la fiecare femeie cu care iese mai mult de cateva luni indiferent ca este mai mare sau mai mica sau de aceeasi varsta, le gaseste defecte dupa o anumita perioada. Nu zice despre sine ca e perfect dar …s-a obisnuit sa fie totul ca el, cand vrea el si na…e greu cand nu vorbesti doar cu peretii sa fie cineva de acord cu tine 100%.
N-am nicio concluzie.
@Virginia
Spune-i verisoarei de 38 de ani sa investeasca puternic in pisici si vin roze, la varsta aia ifosele si pretentiile de printesa pretioasa sunt cam un game over pentru relatii serioase..
La celalalta de 41, nici nu are rost sa mai discutam ca treaba e clara acolo iar verisorul de 35 de ani la fel.
@Virginia
De acord pe toate liniile…
Pentru noi n-au fost povesti chestiile cu fluturi in stomac. Cred ca asta ne-a unit= chimia puternica dintre noi.
Felul cum am vazut/gandit viata a fost diferit.
Dar unul e mai calm iar celalalt mai agitat. Si asa au trecut 30 de ani.