Avem o vecină de vreo 70+ ani, care locuiește singură și e vizitată doar de noi, că stăm gard în gard cu ea, și de o prietenă de aceeași vârstă. Noi credeam că e singură pe lume, bărbatul i-a murit acum câțiva ani, poze cu copii nu sunt prin casă, nu a vorbit niciodată că ar avea rude.
Sâmbăta trecută văd un ML parcat fix în fața porții. Zic eh, cineva venit în zonă, aglomerație, nu avea unde parca, o mută el. Sâmbătă seara ne-am întors de la cină și ML-ul dispăruse. N-am dat importanță până weekendul ăsta, când am fost să îi tai iarba din curte. ML-ul venise la ea, pentru că avea tot felul de chestii noi în casă și curte, asta judecând după ambalajele puse la gunoi. Dubios.
Ca să aflăm că tanti are un fiu afacerist/milionar, care o vizitează extrem de rar. Că e băiat bun, muncitor, că a făcut singur ce are, că s-a însurat cu o fată bună, tot tacâmul. Unde? Aici, în Brașov. Și nu e singurul, mai are încă un băiat, dar ăla e la Satu Mare, departe, dar nu l-a mai văzut de mulți ani.
Și la faze din astea te întrebi chestii simple:
- ce le-a făcut de nu vin să o viziteze? again, cred că e prima oară în 5 ani când vine, și stă în același fucking oraș!!! și când ai doi care nu vin, parcă nu mai e vina lor, e posibil să fie vina ta.
- când și-a dat seama că ea e de vină? că știți cum e, te superi cu copiii, ăia fug de acasă, rămâi cu bărbatul, îi scoți peri albi, ăla moare mai repede, ca de obicei, rămâi singură. și, pensionară fiind, ai timp destul să reflectezi asupra vieții. hai că primii ani te ții tare, nu ești de vină, așa erau vremurile, eu le-au vrut binele, bla bla bla. după niște ani te mai înmoi.
Iar noi, cei care avem deja copii, ar fi bine să ne gândim cum să nu greșim atât de tare încât să nu mai vrea să ne viziteze.
Primul articol pe tema asta e aici.
“N-a avut noroc de copii.”
Deci fi-su milionar, in acelasi oras si tu ii faci piata si ii tunzi iarba. Nais!
asa incep extinderile asa se construiesc imperiile
ii da @milionarul niste fise sa-si cumpere triplu Sline-ul ala :)) , asta daca mai tunde iarba
nu o am atât de mică să fie plimbată cu triplu S-line!!!
poate are noroc si l improprietareste :))))))))
Triplu S-Line, adică S-Line exterior, S-Line interior și S-Line sistem.
Triplu S Line = era quattro dar acum mai merge doar 3×4.
oare e inmatriculată ca autoutilitară, în cazul ăsta?
copiii nici nu isi dau seama cu cat de multe sacrificii i-au crescut parintii, la care vad de obicei numai defectele. asta pana dupa ce parintii mor, si atunci copiii isi amintesc si chestiile misto si apar si regretele ca au putut sa faca mai mult si mai bine si nu au facut
Ai dreptate parțial, pentru că există și mulți părinți care sunt într-adevăr toxici pentru copii lor și de care mai bine te delimitezi cât poți, dar nu să-i abandonezi că în cazul povestit de Vali. Vb din propria experiență.
Sau au fost terorizati si cand au ajuns adulti s-au simtit eliberati. Stiu cazuri de genul asta. Ambii parinti profesori, lua bataie din orice motiv, la scoala se punea in genunchi cand lua 9 ca il uscau acasa cu bataia. Acu e profesor, neinsurat, neintegrat in societate, o fire retrasa. Al doilea caz, tac-su betiv, ii batea cu orice ocazie si ii alunga de acasa, el s-a mai trezit din betie, copii nu mai vorbesc deloc cu el, el regreta. Cand o sa ajunga, sau daca, la 70 ani, singur, lumea o sa ii planga de mila si o sa ii blameze copiii ca nu il mai viziteaza.
am avut și eu un vecin din ăsta, bun meseriaș, salariu mare, rupea cu băutura și apoi îi rupea și pe copii și pe nevastă cu bătaia. culmea, amândoi copiii sunt bine de tot, cuminți, educați, familiști, muncitori. ta-su a murit de ciroză la un moment dat.
cazurile astea cu parinti betivi sau batausi tre sa fie statistic aproape de 2-3% la fel cu cazurile de parinti exceptional de inteligenti si iubitori.
asa ca exceptiile explica si ele, dar foarte puține chestii
Ce bine ar fi să fie doar 2-3%, dar mă tem că ai cam uitat un zero. Minim.
@Stefan
curba lui Gauss man. extremele sunt procentual nesemnificative
PS orisicum, populatie dislăicuitoare, imi confirmati teoria gresita:)) ca vedeti mai mult defectele parintilor vostri si ca vi se pare ca ati facut oricum prea mult pentru ei :)) mai vorbim
Bă, Alex, mai du-te în plm cu „ați făcut prea mult pentru ei” cu tot! Părinții sunt datori să-și crească copiii, nu invers. Dacă ajungi la mila copiilor la bătrânețe înseamnă că ți-ai pierdut vremea de pomană prin viață.
nu fiți răi cu alex, mai ales la ultimul lui comentariu aici.
Avand în vedere că acum câteva luni, maxim 1 an se făcuse un studiu și mai mult de 50% din copii mâncau o oarecare cantitate de bătaie să se calculeze cam ce procent din copii mâncau bătaie (sau erau abuzați psihic/emoțional, etc) acum 30- 40-50 de ani când erau mici copiii babei ăleia sau când erau mici majoritatea ăstora care comentează aici.
Profesorul e cumva capul bandei din La Casa de Papel?
Unul din motivele pentru care procentul e mai mare de 2% este ca în România majoritatea celor care au prins anii 80-90 în postura de tineri părinți și-au ratat datorita condițiilor economice orice ambiție sau efectiv nu au văzut pe nicăieri oportunități. Și atunci și-au vărsat frustrările pe familie +- alcool.
true. vecinul se mișca, i se mărise salariul, avea două video-uri, ba chiar și videorecorder și combină muzică, și tu tot sărac erai. și normal că te apucai să bei și să îți bați familia.
aveam un vecin, lucra la MAE. a trecut de la dacie la E30. bine, răpciugos, curgea rugina de pe el, dar era cel mai respectat om din cartier.
Alex, nu e vb numai de 2-3% și cauze de băutură sau bătăi. Caz concret: je.
Îmi iubesc părinții enorm, la fel și ei pe mine. Au făcut foarte multe în viața pentru noi, au investit în educație, școală, ne-au făcut case, sunt părinți perfecți, cu o singura excepție: tata este negativist convins, prăpăstios, și pesimist până în măduva oaselor plus cicălitor, adică insista pe aceste idei ale lui. Pur și simplu te obosește psihic, te demoralizează și te trage in jos. In orice discuție despre orice lucru el găsește partea negativă. Este ceea ce se numește vampir energetic. Acum când mă duc la ei și stau mai mult de o ora deja mi-a futut tot zenul și a supt din mine și ultimul strop de optimism. Soluția eleganta găsită de mine este să mă duc pe la ei cat de des îmi permite timpul dar sa nu stau mai mult de o ora, că să nu apuce să-mi umple capul cu energie negativă.
gândește-te că așa o să fim și noi in 20 de ani, o să o ținem pe a noastră că andrei hrebenciuc e un nenorocit sau că ponta e orice, numai politician respectabil nu. cel puțin tata așa zicea de iliescu.
Vali, înțeleg ce vrei sa zici și recunosc că are dreptate de multe ori (sunt unul dintre trebuie fericiții ai căror părinți urăsc psd-ul și au o gândire liberală, spre exemplu acum când le-a mărit pensia nu s-au bucurat prostește, din contra, erau îngrijorați că bugetul nu mai are cum să susțină încă o mărire de pensii). Dar pesimismului asta al lor se răsfrânge și asupra mea. Ex: de cate ori luăm decizia să-mi schimb serviciul, îmi făceau capul cat o baniță cum că greșesc și că mai bine stau și mă chinui la actualul job. La fel și în alte multe decizii pe care le luam in ceea ce mă privește. Genul tipic de părinte care nu acceptă că copilul lui s-a maturizat si are o anumita cantitate de materie cenușie care îi permite să își ia viața în mâini. Genul de parinti ultra protectivi cu copiii care cred că fără ei copilul nu e in stare de nimic, asta cu toate că le-am demonstrat în multe rânduri că pot și că am luat decizii bune in general, sau că la 30+ ani am ajuns să câștig mult mai mult decât a câștigat tata vreodată, tot nu sunt mulțumiți. Spre exemplu când am hotărât să-mi schimb mașina, nici nu le-am spus, pt că riscam să mă facă să nu o mai schimb, pentru că dacă ceea ce zic sau cred alți oameni despre mine mă lasă indiferent in general, in cazul părinților e greu sa nu te afecteze câtuși de puțin ceea ce zic.
știu la ce te referi. și ai mei sunt la fel.
și cu joburile, și cu mașinile, și cu decizii mari.
dar la mine a funcționat altfel. vreo doi ani de pauză și și-au revenit. nu mai comentăm ce face fiul, nu mai comentăm deciziile lui de adult și de cap al familiei, mai ascultăm și ce zice de mașini și de altele, că nu strică.
Vali, din ceea ce descrii, cred ca avem aceeasi parinti
știu, toți sunt cu mentalitatea aia „hai, tată, nu pleca pe cont propriu, stai cuminte, ține capul plecat, așa se face”, depinde de la părinte la părinte și de la situație la situație. ai mei voiau să imi caut de muncă până prin 2010. socrii nici acum nu au renunțat să îi sugereze nevestei să îmi găsesc serviciu, deși plm, casă cumpărată cash, mașini, economii, concedii.
e foarte greu pentru părinți să te vadă ca pe un adult și să te ia în serios, ceea ce nu e mereu plăcut.
@ xtz: sa stii ca daca astepti sa-ti faca parintii casa trebuie sa accepti si ceva cicaleala pentru ca ai demonstrat ca nu poti singur. Te dai smecher ca nu mai suporti sa asculti ce-ti spun ei dar bine-mersi stai in casa facuta de ei, acum ei abia traiesc din pensie din ce-mi dau seama si tu nu ai nici o musca pe caciula … loooooser
S-ar putea sa ai dreptate că femeia este cotoroanță și de aia copii nu mai dau 2 bani pe ea, dar mai știu cazuri in care copilul a devenit sclavul banului, gen patron care s<a transformat într-un robotel dezumanizat setat numai pt a produce lovele și care a uitat de părinți, rude, prieteni. Faza tare e că după ce a dat faliment și a pierdut tot, a trecut în extrema cealaltă, devenind ultra religios, acum e mai credincios decât papa.
credeai ca te lipesti de-o mostenire :))) dar te lasa baba cu ochii-n soare..
nu strică niciodată
A venit sa-i aduca celebra „cana de apa”?
Asta de aici: https://www.youtube.com/watch?v=36Mw76M13HA
Trei copii a avut tata, toţi trei am fugit ca potârnichile de el, nici până în ultimul ceas nu şi-a dat seama cu ce a greşit. Toti trei avem copii (7 în total), învăţăm din greşelile părinţilor şi bunicilor, iar una dintre greşeli e ideea asta că părinţii se sacrifică pentru copii. Nu! Facem doar ce e normal şi natural să facem, fără pretenţii ulterioare. Nu e niciun sacrificiu să îţi creşti copilul, e o responsabilitate pe care ţi-o asumi când îl faci.
Exact. Sper ca atunci cand o sa fiu batran sa nu-mi ia neamtul ala (Alzheimer) mintile si sa ajung sa-i reprosez copilului ca nu ma ajuta sau ca nu ma viziteaza cat as vrea eu. Am ajutat-o si o ajut cat pot si nu vreau sa-i fiu povara cand voi imbatrani. Si sper ca si ea la randul ei sa faca la fel cand va avea copii
plan ahead. pensie. pensie privată. ceva care să aducă bani pe lângă pensie. casă la țară, unde să crești roșii.
Subscriu cu 3 maini la postarea ta, dar cu o singura exceptie la mine in familie: fac sacrificii cand e vorba de educatia fetei, in ideea de a face scoala undeva unde si are ce invata. Nu neaparat cea mai tare scoala din judet, ca acolo-s figurile cat china, dar in masura posibilitatilor o scoala care se muleaza pe talentele copilului. Un copil educat (care evident are inclinatie spre ceva) se va descurca in orice imprejurare. Banii, casa, pensia, curtea, ti-o poate fura oricine in lumea asta – ce ai in minte insa, nu se poate nimeni atinge.
@zoso – pilonul 2?
eu te-am injurat pe tine de mamă?
Ai ceva recomandari pentru pensia privata? Institutia/banca?
O fi rupt parul pe ei când erau mici pentru tot felul de prostii fără importanță, le-o fi băut și fumat alocația în timp ce ei își împrumutau hainele unul altuia, nu i-o fi scos din „proști” și „buni de nimic” fiindcă nu luau 10 în teză ca băiatul vecinului, n-o fi fost de acord cu nurorile „curve” etc.
ML-ul a venit abia acum fiindcă se apropie finalul și trebuie făcut ceva cu moștenirea aia.;)
Așa, și? Tot eșecul părinților se cheamă și când copilul se apucă de așa ceva. Pentru „prostiile” astea nu-l rupi pe el cu bătaia, ci îți administrezi tu, ca părinte, o sută douăj’ de pumni în moacă, fiindcă l-ai făcut dar n-ai fost în stare să-l educi. Iar dacă mai ajunge sã aibă și ML după toate astea, ghici unde e problema.
Prostii gen fumat, baut, pacanele si chiulit de la scoala…
Pai nu-l rupi tu.
Il dai de infiat. La aia de transeaza copii, apoi ii vand pe piata neagra a transplantului de organe…
Baiatul cu ML-ul nu a cerut sa fie nascut.
suveran?!
dacă e invidioasă pe liniștea și/sau fericirea lor și face orice s-o distrugă, de ce ar veni copiii s-o viziteze? ai mei pur și simplu nu se pot abține să nu mă umilească, toată familia este așa, am avut o singură mătușă cu sinapsele la locul lor, a murit, i-am văzut o singură dată în ultimii 20 de ani, la înmormântarea mătușii – de ce m-aș duce să-i vizitez?
gard in gard zici. cum ar fi un p+4 la vecinu cu meleu’? e pe sud baba?
casa e micuță. 2 dormitoare, o baie, o bucătărie mică, o sufragerie mică.
Cred ca ce voia sa spuna ionut, e ca ar fi bine s-o intretii pe baba, ca daca crapa s-ar putea sa trezesti cu un p+4 in vecini.
1. prea mic lotul
2. are nevoie de accept de la vecini, și cel puțin 2 suntem contra (eu și niște vecini care s-au bucurat când au aflat că am cumpărat noi aici)
Zoso, scuipa-n san si fa cruce, ca nu stii niciodata.
E dur rau cand incepe cate un dubios sa aiba planuri in cartierul tau.
Familia unui copil de la fii-miu din clasa isi cauta casa sa se mute, pentru ca la trei case de ei si-a decshis unu discoteca. De Vineri pana Duminica e muzica la maxim si le e greu sa se auda unu’ cu altu’ in curte, daramite sa mai si doarma noaptea.
A facut plangeri si petitii vreo sase luni, cate una pe saptamana, pana cand i-au zis gaborii sa o lase mai moale ca este vizat si poate nu vrea probleme cu vreun copil, cu nevasta, etc. Nimeni de pe strada nu mai face plangeri, de frica.
Asa ca acum nu au alta sansa decat sa se mute.
E complicat. Tata a fost un imbecil sinistru de la cap la coadă. A divorțat de mama, el mă tot caută eu îl tot evit. Ca să înțelegeți cel fel de idiot/copil era, de exemplu dacă se pișa pe lângă WC și întrebă mama de ce e murdar dădea vina pe mine. Până m-am dus în baie imediat după el și i-am arătat. Și atunci mi-am luat-o peste ochi pentru că eram nesimțit.
Cu mama aveam program de bătaie de două trei ori pe săptămână. Orice prostie: jap jap. Vorbind despre asta acum cu ea, ei îi pare rău și eu am înțeles că atât știa ea despre educație.
De câțiva ani sunt la Londra, mai vin in țară o dată sau de două ori pe an dar vorbim la telefon zilnic. Îi e foarte greu, e singură, dar eu nu am ce face în România. De anul ăsta mi-am propus ca in loc să vin în România să o iau cu mine câte o săptămână prin țări străine. Începem anul ăsta cu Cipru că îi place la mare.
Preferata mea e asta, ca nu stia mai mult. Ce convenabil. Ete ghinion, descurca te cu 5 milioane pe luna din care gazu’ 3; de ce sa inteleg eu? Ei ma intelegeau pe mine? Si eram COPIL in pula mea.
antonia, da, aveai nevoie de ceva cap să înțelegi că nu bați copilul sau nevasta cu pumnul, aparent.
antonia când așa a fost educată la rândul ei, nu a știut că se poate și altfel, cred. La fel cum, când ai trăit toată viața în comunism nu prea înțelegi democrația. În plus, ce rost ar avea să mai despic firul in patru cu ea acum? Ea probabil nu va mai crește alți copii iar nepoții vor fi departe, când vor fi, plus că a înțeles unde a greșit. Ne enervăm prea des și prea mult pe bătrâni, că sunt comuniști și că votează cu PSD și mai știu eu de ce ne mai enervează, fără să ne punem o clipă și în locul lor.
Decat sa o iei pe hoasca aia batrana cu tine in concedii, mai bine te-ai distra ca „baietzii” la mare sau pe unde mai te duci tu.
Sau iti e dor de cate o „bataitza” la poponetz din cand in cand?
eu zic că nu contează nivelul IQ-ului prea mult când e vorba de relațiile cu alții, contează să ai un rest de suflet, adică empatie, că și menghele era deștept, dar ce folos! dacă nu ai suflet, nu ești departe de animal, și-atunci îți meriți soarta
momo, tare idiot ești monșer.
Dude, unchi-meu nu a venit nici macar la inmormantarea bunica-mii. Si locuieste la nici 2 km de fosta casa a buna-mii.
Dar pe tata l-a dat afara din casa cand avea 23 ani „pentru ca cel mare trebuie sa-si construiasca si sa plece” iar „celui mic” i-a schimbat yala la poarta si i-a scos hainele in drum cand ala a plecat la o nunta in loc s-o ajute in camp pentru ca erau cartofii scosi din pamant si neadunati. Pe mine (nepot) nu a vrut sa ma primeasca pentru „ca-i bagabont si nu vreau sa stau cu frica”. A trait singura (ma rog, vizitata zilnic de tata) ultimii 16 ani de viata dupa ce l-a ingropat pe bunicu-meu, care „daca ar fi fost el femeie si eu barbat, nu ar fi mancat mancare cata bataie ar fi mancat de la mine”.
Oamenii sunt rai. Unii devin rai, altii asa se nasc. Nu te grabi sa apreciezi „bunatatea” vecinei tale…e exact ca la femei…imposibil sa nu existe macar unul care sa fie satul pana peste cap de omul respectiv.
nu suntem prieteni la cataramă, poate o dată pe lună sau la două luni mă roagă să o ajut cu chestii prin grădină pe care ea nu le poate face (tăiat copaci, tuns iarba, bătut un cui sau faze de genul). și zice să venim cu toata familia, noi venim, ea stă de vorbă cu nevasta, copiii se joacă in iarbă, aia e tot.
Poate femeia s-o fi uitat la A3 si a votat psd. Motive pentru care a repudiat-o.
Deja asta este prostie națională. Indiferent de suject trebuie să spună neica nimeni ceva despre a3 și votat psd.
Crezi că e gluma? Mi se pare perfect realist ca 2 oameni apropiați asa se îndepărteze unul de altul din motive politice. Intr-un fel e mai nobil decât de la bani
Strict la cazul tau, nu ai de unde sa sti ce fel de om a fost femeia cu copii la viata ei, ca acum este un inger, poate fi doar o fata a ei. In acelasi timp poate sa fi fost parintele model, iar copiii sa fi ajuns niste mici dictatori, carora li s-ar cuveni totul si acum ajungand in situatia in care ea nu prea reprezinta un interes o lasa in voia sortii. In ambele variante, vina apartine exclusiv a parintelui pentru ca in esenta a luat o decizie gresita intr-un anumit punct cand avea puterea exclusiva.
Nu am copii, insa cred ca ceea ce isi doreste orice parinte de la copilul sau este sa se descurce mai bine ca el in viata si sa aiba o autonomie. Faptul ca tu ca parinte te comporti ca ultimul om cu el, nu il respecti, nu ii respecti deciziile, in continuare nu-l vezi ca pe un adult ci ca pe un copil prost, nu face decat sa creasca frustrarile de ambele parti fapt ce va duce la o izolare a ta ca parinte.
Ca si sfat pentru ambele parti atat copil, cat si parinte am unul singur, ascultati-va, respectati-va fiti sinceri unul fata de celalalt si in cele din urma lucrurile se vor rezolva de la sine. Daca una din parti nu face asta, e o chestiune de timp pana cand rahaturile apar, iar singuratatea pentru parinte devine o certitudine.
Nu da sfaturi daca nu ai copii.
Si chiar daca ai fi avut copii, dar mici, n-ai cum sa dai sfaturi pana nu trec ai tai copii de perioada adolescentei.
Deci sa inteleg, ca eu nu pot da sfaturi/dat cu parerea despre o relatie parinte-copil, pentru ca eu nu am copii? Pot sa intreb de ce nu pot face asta?
Asdad2005, iti poti da cu parerea despre cum este sa fii copil la parinti,, dar sa-ti dai cu parerea despre cum este sa fii parinte de copil in situatia in care tu nu ai copii e ca si cum eu imi dau cu parerea despre ultimul Rolce-Royce cu toate ca nici nu m-am apropiat vreodata unul. Pentru ca de la teorie la practica e drum lung, iar parerile generaliste nu se aplica tot timpul, difera abordarea de la copil la copil. Si eu aveam opinii si idei despre cresterea copiilor inainte de a avea unul, iar unele dintre aceste idei ma fac sa rad sau sa ma simt jenat acum cand am copil si vad ca nu e chiar atat de straight-forward.
Eu nu zic ca nu ai dreptate, dar faptul ca nu ai nici in clin, nici in maneca cu lucrul despre care iti dai cu parerea, iti anuleaza toata credibilitatea a ceea ce spui. Mai bine ii lasi sa vorbeasca pe cei care au intr-adevar legatura cu domeniul.
In general in viata e bine sa te abtii sa dai sfaturi sau sa ai opinii despre ceva cu care nu ai legatura, ca de aia suntem natie de pareriști, romanii isi dau cu parerea despre orice, fara sa aiba vreo legatura cu domeniul respectiv.
@xtz
Relatia parinte-copil e una reciproca asa ca din postura de copil imi pot da cu parerea asta odata.
Legat de postura de parinte atata timp cat nu am copii imi pot da cu parerea din pricina felului in care vreau sa ajunga copilul meu. Si da faptul ca fi-miu/fi-mea va face mai multe ca mine si ca nu are nevoie de ajutorul meu pentru orice chestie inseamna ca eu ca parinte mi-am facut treaba, dar asta nu inseamna ca acel copil imi e dator cu ceva, este viata lui si decizia lui daca vrea sa pastreze legatura cu parintii.
N-ai de unde sti care e treaba, si nici nu te priveste.
Am un fost coleg de facultate; am fost prieteni mai bine de 20 de ani. Nu l-am judecat si nici nu o fac, dar el nu-mi mai vorbeste fiindca am primit-o temporar la mine in casa pe mama lui – femeie foarte in varsta – dupa ce a izgonit-o din casa lui de $1.2M. Nu am intrebat-o de ce, nu e treaba mea…
(Da coaeh, sunt ala din Ontario, si ma dau mare…)
Orice lipsa de comunicare sau vizita cu o ruda, in general, sunt bazate pe niste motive bine intemeiate, credeti-ma. Modul in care m-au „crescut” ai mei parinti de ex m-au lasat plina de resentimente, furie, scarba si in momentul in care am reusit sa prind putere financiara am si fugit mancand pamantul fara sa ma uit in spate o clipa.
Ii vad de max 2-3 ori pe an. Nu ma tine sufletul si nervii sa ii vad mai des sincer. Da, stiu oameni buni, tipicul reprosurilor voastre: „dar totusi sunt parintii tai”, „dar ei te iubesc cu siguranta in felul lor”, „asa au stiut ei sa creasca un copil” etc. Nu ma mai misca nimic. Mi-au luat destul din mine astfel incat sa ii mai las prosteste in continuare sa faca acelasi lucru. Fiecare cum isi asterne, asa doarme.
Tu esti soft ca ii vezi de 2-3 ori pe an.
Eu n-am mai vorbit cu parintii din 2002, din anul 2 de facultate.
Nu i-a interesat nici ce am lucrat, nici unde am stat, nici cand m-am casatorit, nici cand am devenit parinte la randul meu.
Pana la urma fiecare culege ceea ce a semanat.
De-aia e buna educatia sexuala. Un prezervativ or niste pastile rezolvau eficient si problema lor, si a ta.
E și vina lui Ceaușescu, că a interzis avorturile și contraceptivele . Am fi fost mai puțini și mai fericiti. Care am fi fost:)
Mai e o posibilitate. Poate ala 5 ani a stat la bulau si acum a iesit. Mamele mai mint in ce priveste plozii (afaceri de suces, bla bla).
Orice prestant la bulau, dupa ce a prestat 5 ani, primeste un Mertan. Se stie!
Ori… era cu prestare de videoceat?!…
Ce se intampla cu copiii de profesori?
Din experienta mea de viata am observat ca foarte multi s-au ratat ca adulti.
cei mai mari bețivi și curvari
părinții sunt pur și simplu supți de energie de la școală ca să mai poată face ceva cu copiii lor.
Depinde ce înțelegi prin ratat
Zic și eu, ca unul cu părinți inițial profesori (unul a ieșit din afacere înainte să mă nasc, celălalt când aveam 8 ani).
m, ce zici tu îmi aduce aminte de asta https://bash.zoso.ro/5544
Nu știu ce vrei sa spui cu asta
Am locuit cu parintii intelectuali proveniti de la tara pana la 30 de ani, crescut in reteta comunista impreuna cu surorile mele mai mari. Primele si-au luat zborul ele prin casatorie, supuse bineinteles de catre parinti la o presiune fantastica sa se marite. Am mai ramas eu, taica-miu din jigniri nu m-a scos ani de zile, mi-a placut la scoala sa invat de placere fara constrangeri, la un moment dat am ramas repetent, mama incurajatoare a gasit de cuviinta sa ma blesteme si bineinteles sa ma dezmosteneasca. Neavand unde sa merg si nici curajul de a pleca, dupa o tentativa esuata in strainatate m-am intors si viata a luat un oarecare curs firesc, locuind inca cu ei, servici-casatorie-copii, toate atributele unui om agreat de societatea romaneasca. Bineinteles ca in urma scandalurilor repetate impreuna cu sotia si copil mic, in miezul iernii ne-am mutat in chirie. Ulterior am emigrat definitiv, chiar nu inteleg de ce acesti parinti acu batrani si bolnavi inca mai spera ca ma voi intoarce in pretioasa lor casa, oameni de la care nu-mi amintesc sa fi primit vreodata o incurajare, un gand bun, doar palme, reprosuri si blesteme, eu te-am facut eu te omor-uri…
Run florist, run
„mi-a placut la scoala sa invat de placere fara constrangeri, la un moment dat am ramas repetent”
Daaa … si eu stiu cativa repetenti la care le-a placut scoala.
Cu taica-miu vorbeam la telefon doar de ziua lui sau când maica-mea avea treaba dar chiar și atunci nu prea aveam subiecte de discutat. După ce a murit maica-mea, taica-miu a început sa ma sune săptămânal și tot zice ca n-am epuizat subiectele, de la fotbal la politică, dar il înțeleg, greu cu bătrânețea, te simți singur, încep regretele, deprimarea și anxietatea.
Ai sa vezi când moare bătrâna, câți vor mișuna pe lângă casă pentru moștenire si la pomană. Dar și ea este vinovata, dacă din tinerețe nu reușești sa-ți faci un grup apropiat de prieteni, nu ma mir ca la bătrânețe o să ajungi singur cuc.
Am un coleg care iese la bere doar când prietena lui este la muncă sau are programare la dentist, în rest nu are timp de ieșit cu băieții. Am fost cu ei într-un city break și m-am lecuit, am pierdut 2 autobuze de la aeroport pentru ca nu se puteau hotărî ce sandwich sa își cumpere ei fiind vegani, în condițiile in care ajungeam în oraș in 20 de minute și puteam merge la restaurant. Când am văzut ca nu au nici un plan de vizitat orașul și nu vor sa asculte planul meu, ei fiind obișnuiți doar cu excursii cu ghid, ne-am hotărât sa mergem separat, eu am văzut tot ce mi-am propus, ei 3 zile s-au plimbat cu autocarul suspendat, s-au pierdut de câteva ori și erau nemulțumiți de excursie.
știu asta cu bătrânii care mor singuri și apar 12 rude apropiate care nu s-au îngrijit de ele deloc ca să ia moștenirea. toți sunt singurul nepot, singurul fiu, singurul care bla bla. dar, cum ziceam, e ceva dacă nu s-a arătat nici unul in timpul vieții.
Nu te poți purta urât la modul sistematic cu altă ființă umană și să ai așteptarea unei relații bune pe termen lung. Sigur, până acum vreo 2 generații mergea, că nu aveai unde să te duci, îți făceai casă cel mult pe altă uliță din sat, dar altfel ștergeai la fund moși și babe care îți reaminteau până în ultima lor zi că nu ești bun/bună de nimic.
Citind comentariile mă gândesc cum vor evolua tinerii din ziua de astăzi, cu părinți obsedați de parenting, zeci de ore de pregătire pe săptămână plus program de tenis și dans.
Îmi povestea o colega la muncă că nepotul ei de 10 ani i-a spus că îi este dor de copilăria când avea timp sa se joace la calculator sau sa se uite la desene animate in voie, acum după școala are pregătire la engleză și germană apoi ore de karate sau tenis așa că ajunge acasă pe la ora 19- 20 când trebuie sa își facă temele apoi somn. Eu la 10 ani jucam gropița și 9 pietre apoi mă uitam la SWAT Kats pe Cartoon Network, pregătire am făcut doar 2-3 luni la matematica in clasa a 12-a.
da, e o boală asta cu obosit copilul cu 5 chestii diferte pe săptămână.
și e un ciclu al tâmpeniei. nu am timp să petrec cu el că muncesc să il am bani să il țin ocupat.
Swat kats era pregătirea la engleza și desenele de pe rtl2 erau cea la germana
Lasă să învețe karate, o să-i ajute când o sa fie mari, sa lupte cu hoardele de islamiști care o sa ne invadeze sau cu roboții trimiși de inteligenta artificială care o să ajungă la conștiința de sine sau cu ce alte amenințări ale viitorului o sa mai fie :)))
Tenisul, na, ca sa facă bani ca Halep.
Hmm, ma asteptam la un articol despre copilul bataus, pentru care mama acestuia nu vrea sa accepte controlul psihologic :))).
am avut două. concluzia a fost că nu înțeleg eu că e ok să mi se bată copilul.
What a sissy!…
Daca copilul tau ii baga degetul in ochi batausului, si-l lasa chior pe viata, era problema lor ca nu se pot impaca cu ideea unui copil chior.
La un moment dat am avut un medic de familie care se plangea ca mama lui pur si simplu il sufoca incercand sa-l faca cat mai dependent de ea. Ajunsese sa-i mute periodic actele si stampilele de unde le tinea el in mod normal, numai ca el sa-i ceara ajutorul ca sa le gaseasca. Medicul avea cabinetul deschis in casa parinteasca si imi povestea ca la inceputul activitatii se trezea cu mama lui ca intra peste el si pacient si isi da cu parerea despre tratament. Baba asculta la usa si intra cu text de genul ,, nu mai bine-i dai tetraciclina decat ampicilina,,. Bineinteles ca baba nu avea nici o pregatire medicala dar fiind mama de doctor se hranea cu energia astuia si-l controla 100%. Degeaba era inteligent si muncitor, terminase asta printre primii facultatea si facuse o gramada de cursuri si specializari, ca-l juca baba cum vroia ea.
Nu stiu ce s-a ales de omu ala dar stiu ca era tare nefericit si nu avea puterea sa se smulga din ghearele ei.
Tare sunt curios si eu. Nu mai cum sa afli ?
Mergeam la un psiholog într-o vreme. Undeva între 30 și 50% din pacienți erau copii de medici.
Am o rudenie care nu și-a băgat copiii în seamă fix când aveau nevoie, nu tu mâncare la timp, plus alte alea, practic ea umbla din pulă-n pulă. I-a făcut rapid, în perioada școlii, înainte de 20 ani, dar i-a neglijat ca mamă. Ăia mâncau pe unde apucau, și-au făcut familii și nu au mai căutat-o, acum la bătrânețe se plânge oricui o ascultă că ea nu le-a făcut nimic și ăia nu îi aduc nici măcar un pahar cu apă.
Tocmai ce am auzit povestea unui monstru:
Familie de it-sti, fata frumusica, silitoare, termina liceul si urmeaza sa mearga la universitate. Daca ar aplica la mai multe universitati, probabil ar accepta-o cateva.
Apare tatal – monstrul – in poza, care face podul pe spate, numa-numa fata sa mearga doar la universitatea locala, ca sa stea cu ei intr-un cotet, sa o supravegheze el, incercand sa lupte colt si gheara impotriva postulatului „nu-i masina nezgariata, nici femeie nefutata”.
Mama e vinovata prin asociere cu monstrul – in mod normal, ea ar trebui sa-i puna soda in ciorba, el fiind prea prost ca sa faca diferenta dintre o ciorba buna si una otravitoare.
Fata e o victima. Probabil isi va da foc…
Oricum, toti au ADN prost, ar trebui trimisi acolo unde se fac experiente medicale pe hominizi.
Singura mea plăcere, cu bătrânii singuri, e că există un procent din ei foști securiști și turnători, care fie n-au familie, fie au familie dar tot așa nu sunt băgați în seamă. Singura plăcere e gândul că vor muri singuri, fie „bogați” sau săraci, dar singuri în jurul lumii care au jurat s-o distrugă ca să se simtă ei niște zeități.
Cel mai mare păcat e că nu o să auzim de ăi mai mari c-o să pățească așa.
Xenofilule, ce e mai romanesc decât securiști și turnatori?!
@m
Faptul că străinii tăi, pe care-i pupi în cur doar și fiindcă-s străini, nu le-a dedicat un process asemănător celui din Nuremberg comuniștilor și securiștilor.
În rest, xenofiliii sunt la fel de proști, sclavi și coloană a cincea; în mod deloc surprinzător ce surprinde descrierea perfectă a țării din ’90 încoace. Faptul că au fost lăsați în pace, mai ales să distrugă și să vândă totul [lor], e îndeajuns pentru mine să demonstreze totul despre străinii tăi și intențiile aferente.
Pai proces ca la Nurnberg trebuia să le facem noi, noua ne-au făcut rau și nici nu ne-au ocupat strainii în ’89, ca pe nemți în ’45.
Adică xenofilie, ce rău, dar sa ne bage ei la pușcărie criminalii…
Aia care au făcut ce zici au făcut-o pt bani, nu că erau xenofili :)))
@m
Aici greșești. Și cele mai mari canalii ale istoriei, care și-au subjugat propriul neam sau pe altele, au pornit cu ideea „totuși, să ne fie nouă bine”. Faptul că, din ’90 încoance, e opusul lui „să ne fie nouă bine, să nu ne furăm căciula” e printre motivele de ce greșești că au făcut-o doar pentru bani și atât.
Aaa… au făcut-o pentru bani, da, și le-au depus în bănci străine sau trusturi (offshore-uri) străine, iar tu nici măcar aici nu faci corelația cu xenofilia.
E fix cazul soacra-mii, dupa ce a avut grija sa isi terorizeze ambii baieti, in timpul in care ii crestea ea si nu vreo vecina, a considerat ca sunt un stres prea mare, ca atare i-a dat afara. Sotul meu avea 19 ani atunci si l-am luat sa stea cu mine, lucru relativ complicat fiindca eram de abia de un an impreuna. Dar lucrurile s-au rezolvat, noroc ca ai mei sunt intregi la cap si au acceptat situatia. Pe scurt soacra-mea acum sta singurica in ap de 3 camere, barba-su e mutat la tara, acolo mai facand una alta in curte, (la bloc murea de plictiseala) ca ea nu vrea sa plece de la oras si incearca sa impresioneze cu lacrimogene la telefon ca de ce nu mai trece fi-su pe la ea. A zis ca de abia asteapta sa ramana singura sa se relaxeze si ea…a primit ce si-a dorit.
Ai mei aceiasi poveste, 2 apartamente, casa la tara, recent renovata, dar acum 10 ani cand ii rugam sa-mi lase mie garsoniera ca m-am casatorit si asa a fot vorba sa nu plec de sub piciorul broastei raspunsul a fost a….. asa am zis? pai ne egreu maica, e inchiriata nu avem cum.
Apoi vreo 2 ani am tot incercat sa gasesc solutii, iau eu teren va vindeti apartamentul si garsoniera si facem duplex, nu. Apoi stau 8 luni la tara, casa renovata, imi vine ideea deja nu ma mai implica pe mine, vindeti ap asta din bucuresti a luati unul la arad lux centru capitalei si va mai raman bani sa temrinati si casa. A nu cum sa plecam noi din buc, sunt pensionari amandoi.
Intre timp eu mi-am luat garsoniera, vanduta apoi luat apartament, acuma ne gandim la o casa, si asta in 10 ani pe acolo. Cu masinile la fel, ce iti trebuie tie? nue bun loganu? de e il vinzi? Intre timp am avut vreo 18 masini, mi0am laut ce am vrut cand am vrut cumam vrut si le-am arata de fiecare data, asa ca un fel de refulare plus ca imi plac masinile si am vrut sa o am si pe aia si pe aialalta.
Concluzia e ca nu asculta si nici macar acuma, desi sunt in varsta, orice le-as spune ma contrazic instantaneu. De ex la casa de la tara, facuta foarte misto nu au tras tevi de incalzire, ca ei nu stau acolo iarna, dar inschimb vor sa ovanda, si ii intreb si cumparatorul cu ce se va inclazi? – Treaba lui, pai trebaa lui da cand ti-o scadea pretu cu 5000E doar ca tie ti-a fost lene la constructie sa tragi 3 ppr-uri prin pereti si mai erau si ieftine, nici macare nu trebuiau sa puna caloriere, doar sa traga tevile…
Si apoi ma mai intreaba da de ce nu ne miasunati si voi? Muncind noi vreo 12h pe zi, ei pensionari, insa cand a fost vorba de a aavea grija de fetita cand era mica, a nu putem suntem asa ocupati, se stie ca pensionarii sunt foarte ocupati.
Sa stii ca si eu cand ai sun pe ai mei , pensionari fiind..bine, 50 respectiv 54 ani , sunt maxim de ocupati, dar maxim. Ce-or face bai , nene , toata ziua ? Atunci cand vorbesc cu mama, 30 de min pe ceas imi povesteste cum a facut curat, piata, povesti pe strada cu nu stiu ce vecina. Pai toate aceste lucruri le fac si eu , plus job 9-10 ore pe zi . Plus sala, plus iesiri prin oras . Dar nu, ea e ocupata , viata e grea. Ma face sa rad
Am minusat-o pe Adriana exclusiv pt parintii pensionari la 50/54 de ani… Ai mei (ingineri ) au 58/60, sunt epuizati fizic si psihic, lucreaza de 35 de ani si mai au 2-3 ani pana la pensie.
Sa vedeti pensionari la 43 de ani.
Când părinții pompează bani în curul tău: te țin în facultate, cumpără prima mașină, îți fac nuntă, îți dau teren sau casă/apartament mi se pare de porc să te plângi pentru că ”bătrânii” sunt încăpățânați și își cam dau cu părerea prin curtea ta (fosta curte a lor), sau pentru că nu au vândut garsoniera să îți dea bani pentru apartament și ți-au dat doar un teren, nu stau cu nepoții când ai tu chef și te mai și sună să îi vizitezi mai des.
Dacă ei au făcut eforturi financiare să îți ofere confort la început de drum, poți face și tu un minim de efort să îi asculți când au ceva de zis sau să îi vizitezi fără interes, doar pentru că vrei să îi vezi. Cunosc multe cazuri de genu’.
Dacă vrei independență totală, pleacă de acasă și descurcă-te singur! Părinții nu sunt obligați să se sacrifice pentru copii și nici copiii pentru părinți.
La mine a fost simplu: am părăsit țara pe cont propriu, nu am primit nimic de la ai mei dar nici să se bage în viața mea nu le-am permis. Suntem în relații bune (cu tata, pentru că mama nu mai e), ne vizitează el cam o dată la 2 ani (din pricina distanței) în schimb vorbim zilnic la telefon/facetime/skype/whatever. Îl ajut când are nevoie, financiar, dar suntem mai mult în relații de prietenie, fără obligații sau interese.
1.Părinții nu sunt obligați să se sacrifice pentru copii …spui tu, dar atunci de ce nu au folosit metode contraceptive ca sa nu apara asemenea obligatii, ce vina are copilul !?
2.Nici copiii pentru părinți ..aici ai dreptate in situatia spusa pa punctul1.