Citesc pe aici de o perioadă destul de lungă de timp și cred că e un loc cât se poate de bun să cer o părere sau puțină îndrumare. Atât pentru mine cât și pentru alții care se află sau se vor afla în situația asta.
Pentru context personal. Sunt în anul 3 de facultate la specializarea management și cu liceu tot pe profil economic în spate. Îmi place domeniul economic și pot spune că mereu mi-a plăcut mereu ceea ce ținea de business și antreprenoriat. Am ceva experiență practică, mă consider o persoană ușor adaptabilă, autodidactă, cu înclinație tehnică și per total, calificat. Însă mă voi opri aici cu descrierea înainte să transform articolul într-un anunț de angajare sau matrimonial.
Cu toate astea și cu toate că am câteva idei despre ce și cum aș putea face în continuare, vreau să vă cer o părere. Pe scurt, m-a fascinat mereu o vorbă, un fel de off, pe care l-am auzit mult prea des. Care cu niște variați sună cam așa „dacă aș avea mintea de acum și să fiu din nou tânăr/tânără…”, partea interesantă fiind că niciodată nu am auzit fraza terminată. Așa că întrebarea mea ar fi, ce ați face diferit dacă ar trebui să o luați de la capăt cu cariera și munca?
Totodată personal îmi place mult ideea de mentor și mentorat, însă nu e foarte populară pe la noi, deși cred că ar exista persoane dornice să ofere mentorat în cazul în cazul în care ar găsi pe cineva dispus să asculte și să muncească pentru asta. Așa că a doua întrebare ar fi, cum credeți că se poate da de o astfel de persoană?
mi-as lua un bmw intai. da. asta-i sfatul meu. dacia pe care am luat-o a atras doar femei de casa. care m-au tinut in loc apoi. si nici de casa n-au fost.
alt sfat e sa nu stai la un job mai mult de 6 luni.
daca ti-au dat marire, pleci.
Asta cu 6 luni la un job e un sfat de aur daca esti somer. Lucrezi 6 luni, bagi 6 luni de somaj, mai lucrezi 6 luni, bagi iar 6 luni de somaj. Sunt practic bani pe care-i iei sa stai degeaba, nu fii prost!
@cici glumet, glumet ca-ntotdeauna
Și dacă nu îți dă mărire mai stai?
Poți fi mai specific, ce model de BMW ai recomanda? Din ce știam trebuie ceva dinainte de 2004 ca să aibă efect, nu?
De ce după 6 luni sau după ce am primit mărire? Credeam că atunci începi să știi cu ce se mănâncă job-ul respectiv.
@ubercool e un nenea din brasov, care zicea asa „bai, ma plateau aia 2000 de euro sa montez panouri solare. daca isi permiteau 2000 de euro, cat castigau ei de fapt?” – Bogdan Micu e un reportaj despre el la protv. dar sfatul asta nu ti se aplica tie. daca vrei sa iti dau tie un sfat, e sa te apuci sa predai informatica la tzara e tot ce poti face in viata asta sa ii dai sens…altfel nu stiu exact de ce traiesti
@Mihigh ceva cu M. Daca ai 10k, ia-ti una de 15k. daca ai 20k ia-ti una de 50k. fetele astea stiu mai bine: https://youtu.be/SxkmXpRvFMw?t=503
la un moment dat m-au chemat unii la un interviu doar pt că aveam o grămadă de ani la angajatorul anterior.
sunt joburi la care în 6 luni abia te prinzi pe ce lume eşti şi începi realmente să dai randament.
să nu mai zic că şi după ani de zile mă trezeam cu câte o chestie nouă şi trebuia să studiez niţel.
Unii au impresia daca ar fi tineri din nou si ar avea mintea de acum ar lua alte decizii, mai inspirate, insa uita de faptul ca involuntar, oamenii invata din greseli si alegeri eronate. Tocmai acele alegeri pe care le-au luat de-a lungul timpului i-au transformat in ceea ce sunt astazi. In alta ordine de idei, e pacat sa fii tanar si sa ai o minte de „batran”…
Cred ca totul se rezuma la dorinta sa fi facut mai mult sex
mintea de acum nu inseamna sa fie imprimate si experientele care te-au invatat? eu asa inteleg expresia, ca stii tot ce stii acum dar ai timpul in fata si sanatatea (desi eu eram praf inainte de 30 de ani fata de cum sunt acum) pe care le aveai atunci
Dacă aș avea 19 ani iar, nu m-aș mai apuca prima facultate de inginerie la care am și renunțat după 1 an. Nu as mai fi făcut facultatea de contabilitate, pe care am absolvit-o in 2011… la 26 de ani.
M-aș fi apucat de la 19 ani de ingineria pe care o studiez acum.
Mi-aș fi luat permisu de conducere la 18 ani și mașină cat mai devreme, nu permis la 28 și mașină la 32.
Aș fi învățat o doua limbă străină bine, gen franceza sau spaniola. Le vorbesc pe amândouă dar stricat.
Aș fi schimbat orașul, să experimentez viața de tută fugită in lume de la 20, nu la 30.
Nu aș mai fi cheltuit atâția bani pe curve, alcool, cârciumi, țigări, lăutari.
Nu as mai fi la fel de rău de gură și slobod. Nici acum nu mi-am revenit complet, dar tot lucrez. Sper să îmi iasă.
Aș fi învățat devreme să fac ceva, nu să îmi mănânc 8 ani de viață pe bandă ca muncitor.
Le-am, trăit, le-am învățat, le-am tras, le-am plătit de 10 ori cu ani, bani, sănătate și eșecuri. Alea au fost.
Într-un final, ar fi trebuit să și construiesc ceva, printre atâtea rahaturi și prostii pe care le-am făcut. Dar pe distrus, distracție și pierdut vremea, anii 20 au fost blană. Nu am făcut nimic cu anii 20… ci i-am irosit ca prostu. Un moment de sinceritate, fără să fi băut macar un strop de alcool.
Salut! E îți răspund la a doua întrebare,fugi de mentori cât poti.Cel mai bun mentor e pragul de sus.
Din pacate mentorii aia vizibili cer carute de bani ca sa te invete ceva basic. Vezi cazurile Lorand sau Dascalu. Mentorii „invizibili” care au facut lucruri reale la viata lor… e greu sa ajungi la el ca nu au timp pentru 100 de oameni. Si multi care au ce sa te invete nu vor pentru ca au alte chestii mai importante de facut. In concluzie, Internetul si comunitatile online sunt pline de informatii despre finantari, bani, idei, afaceri, colaborari.
Pentru orice mentor pune in balanta ce poti sa oferi. Fiecare potential mentor are un timp limitat. Realist sunt 3 scenarii: au nevoie de banii tai, de munca ta, de imaginea ta(olimpic,etc). Practic cauta la scoala profesori faini indiferent de materie si joburi care au sefi care vor sa ofere informatii (e mai important decat salariul la inceput). Asta poate insemna sa iti schimbi scoala sau jobul des pana pe la 25 ani. Cand gasesti oameni ok pastreaza legatura cu ei.
Mentoratul are o reputație negativă taman din cauza oamenilor ca Dascalu sau Lorand, dar sunt multe cazuri de oameni serioși. La alea mă refeream în articol.
@Mofo eu nu vad ca fiind mentorat ce fac cei 2. E mai degraba un …business? Mentorat pe bani adica consultanta, nu?
In alta ordine de idei oricare dintre noi poate sa fie mentor pentru un Xulescu (pe ideea ca fiecare dintre noi stim mai multe macar intr-un domeniu decat X ). Poate doar pentru cateva luni insa e un pas inainte. Pe la varsta autorului aveam si eu nelamuriri asemanatoare si de lipsa unui ‘indrumator’.
Sunt curios de celelalte comentarii.
In mentorat – indiferent de tara sau loc de pe glob – proportia de sarlatanism (daca nu e, pur si simplu, ignoranta) este covârsitoare. Practic, numai un noroc iesit din comun te poate aduce in fata unui mentor bun. Iar cautarea lui, fiind atât de rara avis, e o pierdere de timp care ar fi mai bine folosit altfel.
In alta ordine de idei, un mentor care te pune sa platesti pentru asta este un sarlatan. Pe lânga faptul ca iti face un „program de mentorat” dintr-o carte oarecare sau de la un seminar de pe youtube. Ceea ce nu inseamna ca un mentor (autointitulat) care nu-ti cere bani e bun.
Nici macar unul care a reusit intr-un domeniu anume sau a vândut o firma cu milioane de euro nu inseamna neaparat ca e mentor bun. Nu se pot replica experientele oamenilor.
Toate astea ca sa-ti zic ca nu exista mentor, ci doar multe interactiuni cu oameni diversi, pe care ii poti aborda direct. Unii dintre ei nu-ti vor raspunde, altii iti vor da alte piste, alte idei, te vor trimite in alte locuri la alti oameni s.a.m.d.
Eu nu cred că aș face ceva diferit, oricum, lucrurile sunt foarte diferite acum pentru tine, comparativ cu ce se întâmpla în urmă cu 20 de ani, când am început eu să lucrez. Dar, am constatat că e foarte important cum alegi să îți petreci timpul liber, ce alegi să faci și în compania cui. Voluntariatul, cititul, pe mine m-au ajutat foarte mult. Făcând voluntariat mi-am redefinit parcursul profesional, pe la 35 de ani. Legat de mentori, dacă admiri pe cineva, pune-i întrebări, cere ajutor. Caută activ și ai răbdare că se întâmplă.
studii similare am avut si eu. Ce iti pot recomanda: invata limbi straine, cat de multe cat de bine. Invata pe domeniul tau cat poti de multe; continua sa inveti cel putin pana la 35 de ani. Calatoreste cat de mult poti. Iti va schimba radical modul de gandire, in bine. Invata sa asculti. Invata sa gandesti pe cont propriu.
Viata e frumoasa daca ti-o faci frumoasa. La fel si cariera.
Iubeste si respecta partenerul de viata. Faceti lucruri impreuna.
Invata sa gatesti!
Legat de mentorat, e foarte interesant. Cauta persoane din domenii diferite. Cauta persoane care iau decizii. Vei fi surprins de modul de gandire.
si invata sa-ti faci timp pentru tine si pentru pasiunile tale.
Daca vrei mentor, te pot ajuta eu din experienta mea
Personal îmi iau puțin cringe când aud partea despre relații și pasiuni, însă ce spui sună bine. Mulțumesc pentru ofertă, mi-ar plăcea. Poate ne ajută Zoso cu o adresă de email.
Depinde ce urmează după „dacă aș avea mintea de acum și să fiu din nou tânăr/tânără”.
Dar, dacă vrei pe cineva mentor, nu lua pe cineva care începe cu fraza de mai sus. Unul din lucrurile pe care le înveți în timp e sa fii împăcat de tine însuți si sa înțelegi ca la un moment dat, ai luat cea mai buna decizie cu informațiile de atunci. E pueril si inutil sa te gândești ca poți schimba deciziile din trecut cu informațiile din prezent. Nu te ajuta cu nimic si e doar un motiv de continua frustrare ce te mănâncă din interior.
Un mentor cu adevărat bun niciodată nu se va oferi singur, pentru ca e suficient de capabil sa înțeleagă ca nu e toate-stiutor si nu are de unde sit ca se potrivește cu personalitatea si/sau obiectivele tale. Caută o persoana la care sa te uiți cu respect, sa te gândești „vreau sa fiu ca el”. Inconjoară-te mereu cu persoane mult mai capabile ca tine, de la care ai ce învata chiar dacă iti este greu si confortul mediocritatii/unei slujbe călduțe e extrem de atractiv; o data ce i-ai ajuns din urma, move on, pe treapta superioara, dar niciodată nu uita de unde ai plecat.
De asemenea, ești încă tânăr, pe langa ce am spus, găsește timp sa te si distrezi. Be crazy, dar cu măsură, ficatul/creierul vor regreta mai încolo. Nu neglija viața personală/afectiva doar pentru munca. Găsește un balans între cele doua.
Dunno. Cam atât
Fraza se refera la experienta, in sensul ca oricate ai citi, nu o sa te poata invata nimeni experienta – ca sa ma exprim asa si sa fie clar.
Mi-as alege cariera potrivita si m-as stresa de 2 ori mai putin. Lucrurile se pot face si cu mai putin consum psihic.
Si da, familia e mai importanta decat crezi acum.
1. dacă aș avea mintea de acum și să fiu din nou tânăr as fi acceptat propunerea lui tata : „ba, vrei la o facultate din afara? Am bani sa te tin un an.Pe urma te descurci”. Cred ca contactul cu o civilizatie avansata acum 20 de ani ar fi facut o diferenta enorma. Mi-a fost teama sa plec din tara la 20 de ani. Mai auzeam si tampeniile ca s-a dus Sulea in germania cu copilul, ala era aici clasa a 2-a, acolo l-a inscris direct intr-a 4-a.
2. Nu stiu cu mentoratul dar iti zic cu trainingul : te duci la un om si zici : tati, uite eu am facut A B C D care tie iti lipsesc. Vrei sa te ajut sa ajungi acolo? Da/Nu.
M-am ales eu cu un trainer la sala, pe numele lui Jean. Ma scalambaiam pe niste aparate, vine Jean si zice: „baiete, ma uit la tine de o luna, tu o sa-ti rupi spatele. Imi dai 50 de lei pe sedinta sa-ti arat cum se face?”. A facut omul o demonstratie cu ceva ce eu nu puteam sa ridic (el nefiind Arnold), mi-a explicat 5 minute ce fac gresit si vreun an m-am dus saptamanal si domnu Jean imi zicea ce sa fac ca sa fie bine.
1 an de lucru afara, dupa care tragi concluziile, e o idee excelenta.
Preferabil imediat dupa liceu. Te duci, tii ochii deschisi, vezi cum ar trebui sa mearga lucrurile.
Daca esti atent realizezi repede ca iti trebuie o facultate, ca altfel dai cu capul de limita salariului pt necalificati. Daca incerci mai multe chestii ai sanse sa intelegi si ce anume ti-ar place sa faci in viata asta. Poti sa te intorci apoi sa faci respectiva facultate in Romania.
Bune sfaturile, chiar îți dă altă perspectivă contactul cu „civilizația”. Personal am gustat puțin din munca în afară deja și mă gândesc serios ca masterul să nu-l mai fac în țară.
Adaug: scoala profesionala e o optiune la fel de valabila ca si facultatea ca sa traiesti bine. Chiar mai buna daca asta iti place sa faci.
Meh, nu. Te rupi de RO si aicea ai niste chestii foarte misto, cum ar fi relatiile familiale si de prietenie.
Hai sa zicem asa, fiecare din astea valoreaza cateva sute de euro pe luna.
Hai sa incerc sa raspund la prima. So, cu mintea de acum nu m-as mai insura la 25 de ani. In principiu nu regret, chiar daca intre timp am divortat: am 2 copii superbi si au fost cel putin 10 ani de casatorie foarte frumosi. Chiar daca viata profesionala s-a aranjat si ea destul de bine, am facut multe chestii faine si am avut sansa unui job care m-a dus sa vad toata lumea, exista impresia ca ar fi fost loc de mult mai mult. Spre exemplu am refuzat relocarea in 2 tari foarte dragi mie, Scotia si Portugalia, pe motiv de copii mici etc. Asa ca, cel putin pentru mine, mi-as recomanda putintica rabdare…
In plus, recent am constientizat ca o vreme destul de lunga mi-am cam ignorat parintii. Desi sunt la doar 100 de km ajunsesem sa ii vad la 3 luni, si atunci pe fuga. Jonglatul intre viata personala, job, copii, prieteni etc samd a taiat timpul cu ei drastic. Acum ii vad ca sunt la final si e imposibil de recuperat. Asa ca si aici mi-as recomanda ceva: trage de tine si fa-ti timp pentru cei dragi, no matter what.
Dar tu vei descoperi lucrurile astea pe propria piele, peste ani si ani. Degeaba iti spune oricine chestii adanci si filosofice, le vei ignora cu brio. Vei vedea cand ai copii, spre exemplu, educatia inseamna sa le pui la indemana sfaturile, experienta, dar alegerile sunt la ei. Si vor face extrem de multe alegeri contrare logicii „mature”. Pentru ca asa a fost viata mereu, d’aia e frumoasa, pana la urma.
La fel cred si eu, iti trebuie un mentor, cineva care sa te directioneze pe termen lung.
La gimnaziu mi se spunea ca trebuie sa intru la liceul x, la liceu mi se spunea ca trebuie sa intru la facultatea y, apoi ca trebuie sa am un job bine platit, apoi sa am o casa a mea cat mai repede. La 36 ani astea erau deja realizate si am inceput sa ma intreb si acum ce fac? N-am raspunsul, nu am obiective pe termen lung, nu e nimeni care sa-mi spuna ce sa fac, nu stiu pe cine sa intreb.
Ce as fi putut face in tinerete? Mai mult curaj in a alege obiective mai indraznete, sa stau pe langa profesori mai buni, oamenii mai buni decat mine. Cred ca un anturaj bun te poate cu un sfat bun, o idee, in plus e mult mai usor sa mergi cu turma (doar sa fie cea mai buna).
Bravo! La fel este si in cazul meu. Am mai facut ceva avere, dar… In cazurile noastre, probabil, cel mai bine este statul langa familie, copii, sotie/sot, parinti. Energia trebuie canalizata catre copii in primul rand. Daca sunt banuti, le prezinti lumea calatorind, stand afara, la aer etc.
Eu ma gandesc la banutii pt facultatea copilului. Nu stiu de ce, dar as prefera sa o faca in strainatate.
Ce as schimba? Referitor la articol? As face copiii mai cu 2 in fata, nu cu 3 la sfarsit. Si da, la 19, poate.. trebuia sa plec. Am ramas.
Ma consider realizat si aici. Sa dau cu piciorul la job, sa visez nu stiu ce.. Din el traiesc si sunt multumit. Tot timpul este loc de mai bine si un x in plus la BMW, merge poate si un Ford nou etc. Adica.. o vacanta reusita nu inseamna numai 5*, sa curga berea si friptura. E foarte bine si la un hotel mititel/pensiune, tot la mare sau munte.
voi vorbiti de zombie living, gen day by day work si acasa ca nu stim altceva.
De ce nu va luati 1 zi, o luna, 6 luni de sabatic si stati doar voi cu voi poate vedeti ce v-ar placea sa faceti inviata asta chiar „daca nu stiti” si da paote sa fie si un nou x la bmw daca asta va doriti.
Si nu inseamna ca eu stiu da cau deja de ceva timp si constientizez cat mia mutl ce vreau si cel mai important ce „nu mia vreaau sa fac”
A bun.. ca daca ne luam dupa ce ne place/ pasiuni, azi as fi undeva pe la ceva betoane. Ador mirosul de beton proaspat. Pentru mine e ca un drog, mai ales vara. Sau piscicultor.
Eu nu ma consider zombie, dar azi, as pleca spre ceva tari, fara iarna, chiar daca efortul ar fi dublu.
Nu imi place, zapada si frigul umed. Gerul uscat il mai diger. (Nu stau cu blana de urs pe mine in casa, dar nu suport minus 10, cu plus 22, in casa.)
Da. Am muncit de mic, pe la tara, in gosposariile bunicilor. Acolo am invatat sa strang bani. Si nu regret. Acolo, in urma cu 25 de ani, as mai sta 1 saptamana, macar una. Acolo a fost libertate. Si fara bani.. faceam.. gaseam solutii la orice joc/pasiune, repet fara bani.. Bat de alun la pescuit cu pluta de pana de gasca sau dop de pluta, de la sticla de vin. Si cate au mai fost.
Unde eram daca in 1999 mergeam in SUA cu work&travel? Doi colegi au plecat, m-au chemat si pe mine… 1 e acasa in continuare pierde vara, cu 2 ani de parnaie, in SUA. Al doilea baga faianta prin ceva stat.
2004.. oferta.. propunere indecenta. Doamna la vreo 54… bancher… propunere de a ma muta in Elvetia, cu scop nobil. Eu tanar, purtam discutii care pe dna o fascinau. Daca acceptam, oare unde eram?
20 ani… legaturi cu politicul.. am plecat din.. azi, as zice prostie, atunci frica (mafie).
Am chefuit, de am stors ficatul si nu regret. Am iubit cat s-a putut pt. anii aia, vb lui Vali, azi as fi facut msi mult. Iubesc mai departe, dar familia e totul. Acolo e fericirea.
as da in depresie crunta.
Nu-ti mai pierde vremea cu ce iti spun unii pe bloguri. Actioneaza. Fa un business. Fa ceva. Orice. Cel mai bine inveti facand. Fa un business, dedicat-ti 100% din timp. Esti tanar, ai timp sa dai gres. Muncteste 2 ani pe branci in afacerea ta si pe urma reevalueaza.
Înțeleg ce spui și probabil chiar așa se învață cel mai mult, dar știu niște statistici sumbre despre businessurile noi și antreprenori care mă fac să vreau să citesc și niște chestii de pe blog-uri înainte de toate. Merci pentru răspuns.
O intrebare legat de ideea cu deschisul unei afaceri: Si daca nu merge ce faci ? Intreb fara nicio rautate, pentru ca am avut o intamplare de genul. Stateam in chirie si a venit pe numele proprietarului un plic (nu mai stiu daca de la primarie sau judecatorie) ca firma lui e datoare unei alte firme cu vreo 27k lei. Il sun, bre ce e cu plicul asta ? Ma intreaba pe ce nume de firma a venit, ii zic si imi raspunde senin: ah nu e nicio problema, ca am inchis acea firma.
1. Ai grija de somn si pierde cat mai putine nopti cu putinta. Fa-ti un program sa dormi minim 7 ore pe noapte (si nu, 3 ore in timpul saptamanii + 14 in weekend nu merg)
2. Fa sport de cel putin 2x pe saptamana si tine-te de el (alergare, inot, sala, fotbal, whatever).
3. Economiseste in fiecare luna cate putin. Dupa ce vezi in cont 5000 de euro economisiti din puterile tale, o sa-ti creasca apetitul. Tot aici, nu te indatora de dragul de a avea iphone, bmw, apartament (da, e ok sa lucrezi cu bancile cand ai o nevoie, totusi daca n-ai un 30% avans pentru apartament sau 50% pentru masina, poate nu ti-o permiti, de fapt).
4. Daca vrei sa faci ceva riscant (ma refer la inceput un business, nu la bagat heroina), incepe-l cat esti tanar.
5. Nu te inconjura de loseri. Aici intra oamenii care mereu au scuze pentru ca nu le merge bine, ei nefiind absolut niciodata de vina (da, toti avem perioade proaste, sefi idioti, ghinion in dragoste, dar parca nu tot timpul si doar din vina altora).
6. Incearca sa calatoresti cat mai mult, dar low cost (e ok sa zbori cu ryan air si sa stai la hostel la 20 de ani). Atunci cand calatoresti, uita-te la ce fac oamenii aia, cum sunt, cum se comporta (pe strada, cum se urca in autobuz, cum stau la coada, etc.) si incearca sa bagi la cap si sa faci si tu la fel. Nu te duce doar de dragul de a pune selfiuri. Tot aici, daca ai sansa sa pleci la un Erasmus / master in afara, fa-o.
7. Voteaza de fiecare data la alegeri. Toti avem regrete de felul in care am votat (cel putin o data), dar asta te face mai atent pe termen lung. Tarile civilizate nu au ajuns asa instant, totul s-a facut cu implicarea cetatenilor.
Ce plm, spală-te pe dinți, protejează-ți urechile în medii zgomotoase (www.reddit.com/r/LifeProTips/comments/kz8evi/lpt_treat_your_ears_nicely_ears_dont_repair), nu bea ca porcul.
În rest: https://www.reddit.com/r/asktrp/comments/g24e9d/advice_for_men_in_their_20s/
nu asculta sfatu 3. Cand ai facut primu ban de avans, cumpara apartamentul. Bine, daca nu esti pe spike de preturi inalte.
muie sfaturile”nu iti lua casa”. Cand vezi ala pisa-te pe ei
As adauga la ideea lui Vlad: impaca-te cu ideea ca o sa ai mai multe batai de cap sa combini ceva, daca nu ai nici iPhone, nici BMW.
De asemenea, impaca-te cu ideea ca democratia a inceputa sa fie mai mult mimata si in afara si aici. Ca sa afle lumea de partidul X e nevoie de bani, banii aia vin din anumite parti care au interes.
@animal00le, zi-ne și nouă când e ”spike” de preț. E un moment bun acum să cumpăr? Când e?
@animaloo: „bine, daca nu esti pe spike de preturi inalte” = „investeste la bursa, dar numai cand nu vine crash-ul”. E bine sa faci credit pe 95% din suma, intr-o tara ca Romania cu populatie in scadere? Eventual sa-i ia si in franci elvetieni, ca ce plm se poate intampla rau, nu? Daca esti plecat din Romania de ceva vreme, mai usor cu sfaturile care se aplica in tari cu apa calda.
@N: nu neaparat. Poate o sa-ti fie mai bine pe termen lung sa te combini cu cineva care te apreciaza pentru cine esti si cresteti impreuna, decat sa torni un copil cu una care sta cu tine ca ai iphone si bmw.
@Vlad – nu a mentionat nimeni avansul, ca 5 sau 25% avans insa ca idee pretul imobiliarelor creste si o sa creasca mereu (cu cateva procente pe an, nu 10 sau 20%) iar asteptand nu faci decat sa pierzi bani.
Daca stai in chirie si ai de gand sa ramai in acelasi oras ani si ani de zile e mai bine sa cumperi astazi un apartament/garsoniera si in fiecare luna se plateste cate putin din el in loc sa platesti chirie.
@Ubercool – nu conteaza cand e un moment bun sa cumperi, ca nu esti investitor, esti consumator. E o greseala frecventa, oamenii trateaza casa ca o decizie rationala cand de fapt este una emotionala.
Sa iti dau un exemplu – daca vrei sa mergi la mare nu te duci in intre 20 iulie si 20 august, atunci sunt cele mai mari preturi. E mai bine sa te duci dupa 20 Septembrie – inca e soare, nu mai e aglomeratie si preturile sunt un sfert din cat sunt in varf de sezon. Cum adica nu iti convine, ca atunci nu mai la fel de amuzant?
Sau in materie de masini – o decizie inteleapta e sa iti cumperi o masina gen Skoda la 3 ani vechime, iesita din leasing cu 100-120 de mii de km, nu un Audi sau BMW nou.
Insa totusi cumperi un produs sa te bucuri de el, nu ca este o oferta buna sau ai economisit x lei.
@ubercool: uite, un spike era in 2008 cand a crescut brusc totul. Si ajunsese o rata sa fie dublul chiriei.
Acum nu stiu ce sa iti zic, cand l-am vandut eu era asa si asa.
@animaloo Dacă te uiți acum în urmă, îți dai seama că era spike. Dacă ascultai sfaturile din comentariile de aici, mai era mult de crescut.
@BigBear: Într-adevăr, eu prefer să merg la mare pe final de sezon. Am fost bătrân de mic, nu mi-au plăcut cluburile, deci nu mă interesează genul ăla de distracție. Prefer finalul de sezon pentru că sunt radiațiile mai reduse și e și mai ieftin. Începutul de sezon e la fel, dar cu apă rece.
@ubercool – esti ironic si nu cred ca e cazul. Imi permiti sa iti recomand sa cumperi bradul pe 29 decembrie? O sa fie aproape gratis. La fel, tot ce tine de Craciun daca le cumperi pe 10 ianuarie sunt la sfert de pret, o afacere extrem de buna.
@FrateUrs nu eram deloc ironic, nu știu de ce ai înțeles asta
Analogia cu bradul nu e echivalentă. Totuși, înainte cumpăram brad pe 24, pentru că găseam mai ieftin, însă anul ăsta văd că s-au menținut prețurile. Petadre și artificii, la fel, în ajun, după masă sau seara.
Vad ca nu iti raspunde nimeni la intrebar ,ci doar iti explica ce ar face ei daca ar da timpul inapoi.
1. Expresia se refera la faptul ca in prezent,trecand prin fel de fel de experiente ,nu ai mai face greselile din trecut si te-ai dezvolta mai bine,mai repede.
2.Mentori buni nu exista , singurul sfat e sa fugi in general in viata de oamenio care „stiu ei sigur” lucruri despre oricei subiect. Orice mentor bun isi pune intrebari la radul lui despre domeniul in carr activeaza.
3.Ca sa am si eu partea mea de „eu am patit asta”
-eu nu as mai asculta de sfaturile alor mei, toate rezumandu-se la cat de importanta e scoala,corectitudinea si alte valori care n-au fost insporat si in alti compatrioti de varsta mea.
1. E vina mai cred, nu am pus problema cum trebuia. La prima citire articolul cam pare scris ca motiv de introspecție.
Dacă aș fi iar tânăr dar cu mintea de acum mi-aș băga pula-n ea de școală, aș începe direct cu bișniță la turci în 1990 și acum aș fi poate nu Voiculescu, că n-am fost securist, dar măcar un Becali mai mic.
Din păcat nu văd cum te-ar putea ajuta asta acum
Deci nu ti-a placut nici scoala, nici munca.
A făcut și unchi-miu asta. A auzit că mergea treaba și a plecat să cumpere și el haine, apoi se chinuia să le vândă într-un oraș mic de provincie. A renunțat repede.
Sa nu uiti ca esti media anturajului tau de 5persoane, atat ca venit cat si cunostinte, de aici iti poti alege mentor(i).
Invata sa economisesti procentual din orice salariu, minim 10%.
Investeste in tine.
Citeste NNTaleb si ignora Harari.
Vezi ce fac si cum gandesc oameni reali care au pielea la bataie, nu te lua dupa BS vendors si salvatori, mai ales intre 20 si 30.
Gaseste domeniul care iti place schimband cateva joburi. Daca nu te prinde nimic in mod special poate esti un generalist, dar la fel de bine iti poti descoperi pasiuni la 40.
Avansarea in varsta implica detectarea progresiva a propriilor naivitati, care sunt foarte multe, preferabil fara sa devii prea cinic sau mizantrop.
Accepta ca oamenii, si tu, sunt asa cum sunt, nu cum se proiecteaza ei, nu cum ii proiectezi tu, nu cum te proiectezi tu.
Perioada in care te simti si te crezi nemuritor e scurta, pana pe la 37 de ani, aseaza-ti drumul vietii pana atunci luand in fiecare moment cea mai buna decizie.
Ai grija de sănătate (sport, alimentație, somn) și începe sa faci economii lunare încă de acum, efectele sunt cumulative și se vad în timp. Învață să gătești și sa faci singur curat în casă, avut prea mulți colegi care nu știau sa facă asta nici la 30 de ani și se bazau pe menajeră sau soție. Mută-te cu partenera de viață doar dacă ai de gând să vă căsătoriți și să aveți copii. Găsește-ți un hobby, viața nu înseamnă doar serviciu. Citește mai mult decât opiniile altora și dezvoltă-ți gândirea critica sic ap citarea de analiză / sinteza. Și nu în ultimul rând, ia toate sfaturile de pe net cu un bob de sare
Succes
„Mută-te cu partenera de viață doar dacă ai de gând să vă căsătoriți și să aveți copii” Muta-te cu partenera de viață din timp sa vezi cum e traiul cu ea, ce compromisuri trebuie sa faci/faca si sa vezi daca reusiti sa ajungeti la un numitor comun.
M-am exprimat gresit, prietena nici nu se poate numi „partenera de viata” pana nu locuiti impreuna. Cand te hotarasti ca ea este persoana cu care vrei sa iti imparti viata, va mutati impreuna pentru a vedea inainte ce spune Adi mai sus.
Inainte de asta insa ar fi de dorit sa fii capabil sa te poti descurca singur cu a iti plati chiria, utilitatile si a tine o casa. Altfel se genereaza codependente nesanatoase, am vazut multe cazuri in care doua persoane prea putin compatibile se muta impreuna doar pentru a plati mai putin la chirie sau sa aiba cine sa le faca curat / de mancare, ceea ce nu este un punct sanatos de pornire intr-o relatie pe termen lung.
De mentori poți da la job sau pe linkedin. Provocarea e să îți dai seama cine e un bun mentor: te uiți unde în viață/carieră și te întrebi dacă vrei să ajungi ca el peste 10 ani. Cu timpul afli dacă au ajuns acolo pe pile sau nu, dacă au abilități de la care poți învăța și tu, dacă e plin de bullshit sau nu.
La job am avut doi mentori. Unul era șeful șefului meu, iar când șeful meu a fost demis, mi-am dat toată silința să lucrez la cât mai multe proiecte și să fac o treabă cât mai bună, fiind organizat și fără să-l deranjez prea mult (don’t kiss ass). Cu timpul mi-a devenit mentor. Când ești tânăr și ambițios ai să vezi că n-ai prea multă competție. Al doilea era din alt departament, începusem să discutăm despre mers la sală, el mi-a dat niște sfaturi, eu m-am dus și am aplicat sfaturile și m-am întors la el. Așa am început să discutăm tot mai mult despre carieră și oricând mă învăța ceva, aplicam și reveneam. Lecția de aici e să aplici ce sfaturi primești și să nu pui o sută de întrebări. E mai eficient să întrebi „am încercat asta și asta, nu mă descurc aici, ce pot face?” decât doar „nu știu ce să fac, tu ce zici?”.
Pe Linkedin am căutat oameni cu 10-20 ani în fața mea în domeniul unde doream să lucrez. Asta era chiar la final de facultate, când eram confuz legat de carieră. Le-am spus exact asta: „lucrez de 2 ani ca student în marketing, dar sunt confuz legat de oportunitățile pe care le pot aborda după ce termin facultatea. Aveți 15-30 minute să discutăm despre domeniul X? Experiența și cunoștințele dvs. m-ar ajuta să iau o decizie mai bună.” Mulți nu mi-au răspuns, dar am obținut 3 întâlniri. Să obții o întâlnire nu e greu, mai e greu e să-l convingi că merită să-și bată timpul cu tine pe termen lung (să vadă că ești ambițios, să-i aplici sfaturile și să ai norocul să nu fie foarte ocupat cu altele).
Asumati mai multe riscuri. Fiind la inceput de drum ai putin de pierdut si mult de invatat.
Bitcoin.
lol, omul nu vorbea de calatoria in timp, ci de intelepciunea pe care o capeti cu varsta asa, in general.
Nu-ti trebuie mentori sa-ti gasesti calea in viata .
Sfatul meu este – orice alegi sa fie fara regrete – orice ai alege trebuie sa fie bine .
Nu alege niciodata calea simpla sau usoara – stiu ca sunt a cliseu , dar un challenge te va tine mereu in priza – nu-ti doresti sa faci ceva plictisitor o viata , ceva ce nu-ti place . Incearca mai multe , vezi ce ti s-ar potrivi , invata mult , pe cat posibil si apoi alegi directia .
Nu te grabeste nimeni – iar la 2 ani recomand schimbarea – evolutia . Te vei dezvolta mult mai bine .
Iti spun ce a functionat pentru mine la varsta aia. Pentru mai tarziu oricum n-o sa tii minte.
Munceste inainte sa termini facultatea. Tine-te de prieteni mai destepti si colegi mai in varsta (cu 5-15 ani) de la care ai ce invata. Fa-te util lor. Invata singur ce iti place (mai ales chestiile pe care cei “batrani” nu le stiu, dar te-ar pune pe tine sa le faci). Calatoreste si pune-te in locul altora. Fara etichete si bullshit. Admite ca ai gresit, nu te feri sa gresesti. Nu lucra pentru end-user, ci pentru integrator sau vendor. Nu fi bun la toate, dar e ok sa schimbi domeniul (eu am pendulat intre IT si financiar). Schimba locul de munca sau chiar domeniul daca nu ai ce invata – astia sunt anii pe care nu ti-i da nimeni inapoi. Ah, si daca te paraseste iubirea vietii, a fost pentru un motiv copilaros, pe care n-o sa il afli decat peste 20 de ani, daca ai noroc.
1. Trage de tine să înveți cât mai multe acum. O limbă străină, un program nou, o-ce-vrei-tu, mai târziu nu o să mai ai chef de nimic că vei fi prea obosit și creierul mult mai leneș.
2. Alege oameni valoroși lângă tine, prieteni, colegi de birou, you name it. De la care crezi că poți învăța – meserie, chestii de viață, sfaturi când simți că nu știi încontro.
3. Stil de viață sănătos și cât mai puțin haotic – simte-te bine, dar alege măsura și învață să discerni între distracție și teribilism.
4. Alege-ți o parteneră cu Care să fii pe aceeași lungime de undă, că-i de viitor relația, foarte bine, de nu, măcar nu pierzi timpul explicând permanent cine ești și ce vrei.
5. Pleacă de la fiecare job fără scandal, chiar dacă ai dreptate, diplomația e mai bună, iar conexiunile fac bine la momentul potrivit.
6. Investește în tine și dezvoltarea ta personală, te va ajuta atât cu relațiile interpersonale de la muncă, cât și în timpul liber. Citește, ascultă podcasturi sau videoclipuri dedicate, ce format ți se pare ție mai atractiv.
7. Călătorește mult. Cum a zis cineva mai sus, chit că o faci low-cost și stai în hostel, experiențele în sine sunt fantastice, dacă ții ochii și mintea deschise.
8. Alegeți un set de principii după care să te ghidezi și încearcă să te ții de ele. O coloană vertebrală bună te va ajuta și ridica tot timpul.
9. Mentorii nu apar în drum ca vulpea din Micul Prinț, îi poți întâlni la birou, într-un alt mediu profesional sau de ce nu, alt grup social. Așa că ciulește urechile unde crezi că e de învățat și chiar dacă nu te simți oficial luat sub o aripă protectoare, încearcă să prinzi tot ce ți se pare valoros de împrumutat de la persoana aia.
10. Trăiește în prezent.
Pot răspunde doar la prima întrebare. La mine e simplu: aș fi făcut facultatea de medicină.
Iata ce as fi facut eu diferit:
1. As fi trait mai mult in loc sa ma iau prea in serios. As „lovi” cele 5-10 gagici pe care le-am ratat de-a lungul timpului pentru ca le eram sef sau coleg si nu doream complicatii. Prost am fost. Bunaciuni pe care le regret toata viata
2. Nu as sta angajat nici o secunda. As incerca tot felul de firme pe banda rulanta pana as gasi una care sa mi se potriveasca.
3. As pleca din tara macar cativa ani
4. M-as insura cu o gagica cu multi bani. Se poate si frumoasa si desteapta si cu bani. Sunt destule.
5. As calatori mai mult
6. Mi-as alege prietenii mai atent.
1. poate te-ai alege cu un bts, o pensie alimentara sau niste pumni in figura.
2. poate ai ajunge falit, deprimat si suicidal inainte sa reusesti.
4.keep on dreaming.
7. As alege din nou o femeie sursa de liniste si umor in locul unei acrituri, poate sa fie si miss Univers :). As alege din nou o femeie fara frustrari cu energie pozitiva capabila sa vada partea frumoasa si nu pericole la tot pasul
@Anda:
de parca aia cu bts-ul ar conta cu adevarat :)))))
iar pentru celelalte 2(pensia si ochiul)…se gasesc solutii :)))
Nu aș face nimic diferit.
Orice secret al succesului ți-ar spune cineva acum, dacă nu ești în zona mentală potrivită, pregătit să înțelegi și să accepți informația, e degeaba. Iar ca să ajungi în zona mentală potrivită, trebuie să treci prin experiențe, prin greșeli și eșecuri.
Mă fascinează cum ai putut să scrii 3 rânduri filozofice pe care să le înțeleg, cu care să fiu perfect de acord și care să mă irite în același timp.
Nu cred că-i valabil mereu ce spui tu, dar merci pentru răspuns.
You should read my book
Am avut norocul sa am parte de cativa mentori in viata . Un mentor bun iti poate pune o situatie in perspectiva , te poate incuraja atunci cand ti-e frica . Faptul ca cineva mi-a explicat cu blandete si tact care sunt punctele mele forte si punctele slabe m-a ajutat foarte mult in alegerea domeniului de lucru .
Calatoriile si interactiunile cu alte culturi au ajutat si ele mult . Devii mai flexibil , adaptabil , empatic , dezinvolt .
Si in rest sport si citit , doua obiceiuri care te vor servi bine toata viata.
Dacă ai detalia puțin despre cum ai găsit acei mentori ar fi apreciat. Știi, mai sunt printre noi care caută și ei și au nevoie de mai multe sfaturi practice. Doar zic și eu 😁😁
Ok, hai sa vedem.
1 Certificari
Am plecat pe alt drum dar daca as fi la management m-as stradui sa iau si niste certificari din mediul privat, nu doar diploma de licenta.
Cand spun certificari ma refer la PMP, Prince2 sau PM2.
Nu stiu cat de utile sau cat inveti sunt dar am vazut ca deschid multe usi, treci de primul filtru de HR.
Am experiente similare cu certificari de IT, sunt foarte utile ca sa bagi capul pe usa angajatorului, de acolo te descurci.
2 Experienta
Cand termini facultatea ai face bine sa ai deja un loc de munca. Du-te acum si angajeaza-te daca nu lucrezi deja.
Intr-o companie mare. Nu te uita ca ai salariul mic, va creste dupa ce termini facultatea si cand schimbi compania (ceea ce se va intampla destul de des).
3 Dupa ce ai primul salariu incepe deja sa pui deoparte o suma cat de mica. Iti va prinde bine daca ai o perioada proasta si ramai fara loc de munca sau ca avans la o locuinta.
4 Invata cat poti de bine chestiile de baza: Word, Excel, Outlook, chiar si Powerpoint. Le vei folosi mai des decat crezi si vei scuti ore de munca daca le stapanesti bine.
O să mă interesez de certificări. Merci pentru punctualitate, dacă îți mai amintești ceva sau îți mai vine vreo idee sunt numai ochi și urechi.
Fii atent cu angajatul din timpul facultatii. Daca te stii capabil go for it. S-ar putea sa faci fata si cu una si cu alta, caz in care esti capatanos bravo. Sau sa te trezesti ca din 4 ani de facultate ca faci 5-6-7-8-9 ani pana iti bagi picioarele. Cel mai bine ar fi sa te angajezi in ultimul an. De asemenea daca situatia materiala in familie ti-o permite, cauta joburi care iti ofera perspective de viitor chiar daca salariul oferit e mai mic.
@N: de acord daca e la o facultate care are laboratoare/seminarii/practica importanta gen medicina, inginerie etc., trebuie sa se tina de scoala.
Dar la management merge sa isi ia job, stiu f multe cazuri care sunt cu 2 joburi (si 2 trepte de salarizare psihologice) peste colegii care au facut doar facultate.
Si la inginerie/IT merge un job part-time, pe proiecte sau freelancer.
Ca manager .. cred ca l-ar ajuta un pic de voluntariat la un ONG. Nu ma gandesc la spalat de vase, mai curand ceva unde sa lucreze cu oameni, sa organizeze, etc., aproape ca l-as indruma spre o organizatie de tineret a unui partid, strict pentru experienta de relationare.
Merge si un pic de implicare in liga studentilor. Pare ca e doar gargara dar trebuie sa vezi poza mare, problemele pe care le intalnesti acolo si tipurile de oameni .. exact asta e si la locul de munca.
@OP: am uitat de limbi straine, asigura-te ca vorbesti fluent engleza.
@Victor Am ceva experiență de voluntariat, cu tot tacâmul, atât coordonare, organizare cât și lucru cu oamenii. Iar cu engleza stau destul de bine, am trecut pe învățat germană de ceva timp.
Și deși variază puțin de la ligă la ligă, cam ai dreptate, într-o mare măsură nu-i cine știe ce.
Termini facultatea, stai un an doi pentru experienta, strangi cativa banuti, invata bine o limba straina europeana alta decat engleza si pleci din tara. Asta e tot. Aici nu se va schimba nimic esential in urmatorii 30 de ani. Asta e
Ce lectii mi-au lipsit mie:
1. In viata reusesc deobicei cei mai perseverenti, nu cei mai destepti, talentati, puternici etc. (De exemplu acest blog, nu scrie cel mai bine dintre toti, scrie decent si are 3-4 articole zilnic, Ronaldo se bate cot la cot cu Messi desi e mult sub el la talent, Angry Birds a fost al 52-lea joc scos de companie etc)
2. Chunk the elephant, imparte scopul final in pasi mai mici, propune-ti niste actiuni concrete si realizabile pentru fiecare pas.
3. Esecul e parte din viata ca si victoriile, este normal, invata sa-l accepti si sa-l depasesti.
Cu ce am gresit eu personal: din frica de esec combinata cu timiditate am ocolit o gramada de chestii, practic nici nu le-am incercat si probabil am ratat o groaza de oportunitati.
O alta greseala e ca uneori tinteam prea sus sau vroiam prea mult prea repede, nu reuseam si abandonam sau mi se parea greu / imposibil si nici macar nu incercam.
@stefanb Foarte bune astea. Cel puțin de punctul 1 mi-ar fi plăcut să fiu și eu 100% conștient acum vreo 2 ani. Cumva e evident, dar poate trece ușor pe lângă.
1. As renunta la acei 1 2 Ani de masterat. Nu mi au folosit la nimic
2. Am lucrat 3 ani la stat. Experienta buna, dar as fi mers diect la privat cu mintea de acum
3. As fi invatat o limba straina rara
4. As fi apelat la o firma serioasa de recrutare sa gasesc job in afara. Cred ca o voi face
Bafta
Am auzit de câteva ori secvența cu limba străină rară, însă nu n-am înțeles de ce ar fi de preferat în locul unei limbi de circulație și dacă chiar merită. Poți detalia puțin?
Fară supărare, gândurile astea cu ”what if?” sunt stupide. Nu mă înțelege greșit, mă mai bântuie și pe mine, dar le ușuiesc rapid.
În general, indiferent de ce ai fi făcut altfel, puteai să ajungi și mai rău. Da, puteai să ai mai mulți bani, dar cu sănătatea f#tută și fără familie. Puteai să fii mai sus profesional, dar urât de toată lumea și cu responsabilități peste limita de suportabilitate. Puteai să … ceva, dar dădea autobuzul peste tine.
Mai bună ar fi abordarea ”ce pot să fac de acum înainte”. Demografic, cred că pe aici se învârt majoritar oameni pe la 30-40 ani. Teoretic mai avem 10-15 ani minim de minte limpede (și poate mai înțeleaptă) în care să mai facem chestii noi.
Cred că am avut norocul să prindem una din cele mai frumoase perioade ale omenirii, o țară decentă (da, nu râde bă, tu ăla cu mustață), am văzut ambele fețe ale libertății, avem de unde alege femei frumoase, e bine. Ce zici? Yahturi, meleoane, haremuri de blonde cu craci lungi… eh, nu le poți avea pe toate.
Ce-i drept e drept, nu a fost ce mai bună opțiune asta cu „what if” și nu sunt nici eu mare fan, dar mi s-a părut că leagă destul de bine conținutul.
zicala vine din credinta eronata ca ai putea fi acelasi om fara experientel respective
sa sicem totusi ca as putea fi acelasi si sa fiu si la inceput de drum:
1. nu regreta femeile: vad ca multi zic ca le pare rau ca n-au futut mai mult FALS. niciodata n-o sa le poti fute pe toate, nici domnul Rocco n-a facut-o
deci daca sunt macar 2…e ok
2. m-as revolta mai mult si de mai devreme: mi-a luat 30ani sa ajung la concluzia ca toceala aia din 1-12 mi-a fost majoritar inutila si ca „scoala e importanta” nu inseamna musai institutia
3. n-as mai face aceeasi facultate din Poli, doar pe motivul ca e „d’aia buna”. plm, mi-as lua o pauza sa inteleg ce-mi place cu adevarat sa fac
4. as avea mai mult „tupeu”. nu sa trec pe rosu dar sa intru in vorba cu lumea: chiar si o vizita la un decan sau rector cu intrebarea „bai, ce naiba faceti voi aici, in facultatea asta”
5. as calatori mai mult prin actiuni de voluntariat…si nu ca „turist”…am vazut o mare parte din Ro cu cortul si cred ca acelasi stil m-ar fi ajutat si daca as fi plecat prin afara – plm, poate ajungi la comcluzia ca decat economist, politehnist sau itist in Europa…mai bine pescar in Laos
Eu am 41 de ani. Dacă aș avea acum 16 sau 18 sunt aproape sigur că aș da la facultate în Cluj și nu în Oradea. Bun – adevărul e că în 1997 când am intrat eu la prima facultate era o concurență acerbă. Că se dădea locul pe concurs, nu pe bani (cum e ”la taxă” acum). În Oradea eram 7 pe un loc. La Cluj bănuiesc că era și mai și. Dar regret că n-am avut studenție în alt oraș.
Și-aș citi mai mult non-fiction: chimie, fizică, istorie, politică. Chestii care nu se predau la școală sau care sunt predate la modul ”să fie acolo – ceva”.
Poate m-aș muta în Canada, dar nu-s sigur.
În rest sunt mulțumit de cum au evoluat lucrurile. Ah – da – și-aș merge la mai multe chefuri în loc să joc Heretic și Quake în LAN cu colegii de facultate. Doi ani irosiți din viață pe care mi-i amintesc ca pe o lungă partidă de DM4.
Cât despre mentorat – în jurul anilor ’40 ai vieții bărbații intră în faza de mentorat. E zona aia în care simt nevoia să împartă cu cei tineri chestiile învățate. Mulți trec prin asta și cel mai OK – zic eu – ar fi să cauți pe cineva dintr-un cerc de intelectuali: profesor universitar, artist – ceva de genul. Ar avea bagaj de cunoștințe mai variat și o mai largă deschidere să le împărtășească.
Am 33 de ani si… hai sa fim seriosi, la chefuri nu te duci pentru ca:
1. nu-ti place atmosfera sau
2. nu esti invitat
Nu neaparat pentru ca ai preferat partide de quake si heretic.
pe vremea aia gaseai mai multe chefuri decat lanparty-uri asa ca se intampla sa alegi lan-ul si nu cheful
@vosidit98 @Attilla:
Păi fix asta zic și eu: puteam merge la chefuri dar alegeam să stau să joc în rețea. De-aia aș alege acum altfel. Ne chemau prieteni și amici să mergem și noi în oraș sau la câte un chef și noi refuzam pe principiul ”avem un campionat Starcraft de terminat aici”. Stupid și inutil.
@Attilla poate a fost altfel cu 10 ani inainte sa fiu eu adolescent, desi, sincer in 1999-2001 in mod sigur nu era greu deloc sa iei 4-5 ore la un net cafe, niste pungi de pufuleti si cateva sucuri, chiar daca nu aveai PC acasa.
Daca erai mai „nerdy” pur si simplu nu prea erai invitat la petreceri sau chefuri. Nu de alta dar stiu din experienta.
@Răzvan Ah, asta e complet altceva. in cazul tau chiar era alegerea ta.
Oricum, asta e viata. Tot inainte si „no regrets!”
Razvan, eu am inteles ca am trait si eu perioada aia
pentru ceilalti, nitica istorie:
prin 98-00 inca nu incepusera retelele de cartier sau erau foarte la inceput: echipamente scumpe, greu de gasit, standardul bnc era inca la putere
deci de acasa era mai greu cu lan-ul
la salile de net, costa: luai o ora, insemna ca ramaneai fara tigari sau fara cola…si cine naiba se juca doar o ora?!?!
pe vremea aia inca era la putere plecatul de acasa cu scula si de facut o seriala pe la unu pe acasa sau o noapte in camin, economiseai astfel banii si asta insemna: tigari, cola si o vodca
cum era cu chefurile?!!
plm…ajungeai in camin, orice camin: regie, agronomie, constructii…conta doar sa cunosti pe unu care cunoaste pe unu care la un moment dat l-a stiut pe unu…si sigur gaseai un chef. chefurile erau „pe etaj…sau pe camin”, nu „pe camera”…..veneai cu o sticla de ceva…si aia era, intrai la chef
@Attilla: eu am avut noroc cu biroul tatălui meu. Avea două PC-uri legate în rețea și net prin modem, așa că rar mergeam la net cafe-uri iar pentru LAN party nu plăteam nimic. Aveam un AMD K5 cu vreo 128 RAM și ceva ce cred să fi fost un Pentium III. Astea erau legate în LAN, ca să poată ambele trimite acte către imprimantă. Am ros tastaturile alea din 1997 până prin 2000 (cred). PC acasă nu am avut până în 2000 deci cam tot pe la birul acela eram cu doi colegi. Jucam în schimburi, până la 5-6 dimineața. Heretic, Doom, Descent, Worms, Quake, Startcraft, mult Warcraft II. Apoi am dat de BeOS R5 și Linux prin 1998-99 și deja eram non-stop bootat în partițiile alea, spre disperarea celor doi colegi de facultate care s-ar mai fi jucat ceva în rețea.
@Răzvan T. Coloja: te vad pasionat de calculator, ce-ti pasa?! de ce regreti ca ai facut ceva ce-ti place? Mi-e greu sa cred ca daca-ti doreai cu adevarat sa mergi la chefuri, nu ai fi mers.
Aaa ca nu ai avut curaj sa iesi in lume, sa te expui? te-ai refugiat in jocuri si calculator unde e safe si nu te respinge nimeni?! Daca despre asta e vorba, nu-i bai, cat timp realizezi asta si depasesti, e ok.
sa dea dracu-n ea de psihologie scrisa de Sandra Brown :)))))
vine un nene si zice ca el ar fi preferat sa mearga la mai multe chefuri in orele pe care le-a spart pe jocuri acu 20, 20 si ceva de ani NU ZICE CA NU A FOST LA NICI UN CHEF
vine alt prost si zice ca acu 20, 20 si ceva de ani gaseai mai greu jocuri in retea decat chefuri…ca nu erau nici retele si nici internet si ca atare mai ratai unele pentru niste jocuri de rahat
si apar doua diagnostice: primul e introvertit, asocial; al doilea e nerdy
plm…nu era mai simplu sa ziceti direct „labagi impotenti plini de cosuri”!?! :)))))
@DanValjan: păi eram autist de felul meu. E greu să ieși la chefuri fără prieteni și iubite, sărac lipit și cu datorii. Nah – era nasol. Nu atât de nasol ca adolescența pe care mi-am petrecut-o dormind în gară, respins de societate și scuipat de trecători. Abia după ce-am ieșit din pușcărie am prins gust de PC-uri și pasiune și de-astea. Dar aveam deja 20 de ani și chelie și era prea târziu pentru mine.
Dar acum mai în serios: în caz că ți se pare penibilă și ieftină ironia mea de mai sus închipuie-ți cum li se pare celorlalți încercarea ta de dinainte. Măi – măcar umor de-ați avea.
„Pentru ca muncesc si se supun legilor dispretuiesc si oamenii si legile si munca . . .” – https://www.youtube.com/watch?v=ie4z_-ZUoNE&ab_channel=KARISMAWORLDWIDE
Daca vrei sa fii angajat: fa lucruri la inceput pentru a invata si pentru a capata experienta. Banii vin mai tarziu
Jobul nu trebuie schimbat minim dupa 2 ani altfel iti strici CV ul.
Daca vrei sa fii antreprenor sa faci pasi mici, nu te arunca din prima pe businessuri mari. Vei invata multe din afacerile mici si iti va da incredere pe viitor. Apoi urmeaza vizunea si curajul
Cred ca asta e un moment prin care toti am trecut si vad ca oamenii impartasesc aceleasi sfaturi. Personal la 28 de ani reintors acasa din Martie 2019 dupa 2 ani si jumatate in SUA pot sa iti spun ca a fost un dus rece si m-a maturizat foarte mult. Iti recomand sa iti termini facultatea, sa mai faci una daca consideri ca e nevoie, sport, da sport si cat mai mult. Incearca sa nu pierzi vremea cu oameni care nu te sustin sau nu au nimic in cerebel si incearca sa te gandesti ce iti place si ce te face fericit, ca pana la urma despre asta e vorba .
Succes
si mai este ceva f important daca esti angajat sau antreprenor: networking ul. conteaza ff mult sa fii cunoscut si sa ai relatii, colaborari. Din pacate nu cel mai destept, muncitor si bun angajat are cel mai bun job. Personal branding trebuie facut la greu
Problema nu e ce ai face diferit, problema e ca se uita lumea urât la tine pentru ca vârsta, deh traim în epoca ageismului, si ca biologic nu mai poti face anumite lucruri, gen un sport de performanta.
invata, fute si fa sport!
fii mentorul meu!
Am 33 de ani.
Ma chinui de ceva timp sa termin facultatea (din mai multe motive). Anul trecut am absolvit in sfarsit, dar n-am reusit sa dau licenta deci… mai bag o fisa in vara. Sau in toamna.
Am lucrat 10 ani in dezvoltarea de jocuri, ca programator, si inca 2 ani, tot ca programator, dar intr-un domeniu mai practic.
Tot ce pot sa-ti zic este ca in viata nu trebuie sa fii sincer decat cu tine insuti, si nici atunci prea mult.
In afara de parinti si poate partenerul de viata, desi nici aici nu e vreo garanite, nimanui nu-i pasa realmente de tine.
Toata lumea isi construieste asteptari iar daca ai vreodata nevoie de ajutor, sau daca nu te poti ridica la fileu, asteapta-te sa ti se tranteasca usa in nas puternic si cu zgomot.
Da-ti interesul sa arati cat mai bine si prezentabil. Foloseste cat mai rar „scuze” sau „pardon” daca n-ai facut vreo greseala colosala.
Inca un sfat, in Romania nu-ti permiti sa fii bolnav, dar asta cred ca stiai deja, asa ca ai grija la alimentatie si pune deoparte „bani albi pentru zile negre”.
„Tot ce pot sa-ti zic este ca in viata nu trebuie sa fii sincer decat cu tine insuti, si nici atunci prea mult.” – e asa de nefiresc sa vad scris asa ceva,
Baiatu nostru favorit, Iisus, spune ca „Adevarul va va elibera” – si pentru mine chiar e asa. E mult de zis aici, dar, din experienta, poate si din pricina valorilor morale, viata e mai usoara cand spui adevarul tau si vezi lucuruile din jurul tau asa cum sunt, fara sa te minti.
da, să spui adevărul, dar nu-ți purta sufletul în palme, în văzul oricărui troglodit.
In principiu spunea cineva mai sus, experientele te definesc, sa zici dupa ce dai 10 rateuri oare nu era mai bine sa nu ma mai apuc deloc… e fara sens. Ai ales ceva, ai vazut daca e ok, daca nu-ti place aia este, mergi mai departe si faci altceva…
Din pacate cultura romaneasca e praf cand vine vorba de dezvoltarea personala, scoala te invata nimic… in loc sa-ti mareasca orizonturile, sa descopere calitatiile tale, sa iti dea o directie… Mentor, da o chestie buna… cultural suntem departe, iar copiatul asta de idei nu ajuta la nimic, ca nu-i chiar ca-n cartile alea clasice a lui Brian Tracy… pe care le-au copiat 99% din trainerii sau agaricii de pe aici. „Fa ce fac cei care au succes si succesul vine… ” – daca asta inseamna sa lucrezi 12 ore pe zi de la 7 din 7 de la 18 ani la 30 posibil sa aiba dreptate, dar unul care a ales sa frece menta pe bani probabil ca nu se refera la asta.
PS: Un singur sfat am dat mereu, unul foarte general… daca faci ceva, nu o face niciodata de mantuiala, chiar daca uneori nu e de ales, discuta despre explica lucrurile si oamenii o sa inteleaga mereu. Fie ca e vorba de instalatii, fie ca e vorba de contabilitate orice domeniu e plin ochi de carpaci, iar in final diferenta este mereu in detalii.
Comentariu pe langa:
Prea multa lume se refera la lucruri punctuale cand spune vorba aia si de prea multe ori e vorba doar despre numerele la loto.
Esti bine, foarte bine, si doar prin prisma faptului ca ti-ai pus problema asta si astfel !
Dacă aș avea mintea de acum și să fiu din nou tânăr… n-as mai face studii economice ci m-as apuca de „dragostea” mea, UNATC, si mi-as face o cariera in domeniu sau as pleca din tara fara regrete in una din cele doua ocazii irosite. Din pacate, acum e prea tarziu asa ca-ti recomand sa-ti iei cu tine „catrafusele” si sa-ti vezi de viata in alta tara fara sa privesti inapoi.
1. Invata o limba straina la perfectie, alta decat engleza (pe care ar trebui sa o vorbesti deja fluent, la 23 de ani). Spaniola, franceza sau germana.
2. Specializeaza-te pe un domeniu IT si ia cea mai tare certificare de acolo.
3. Aplica pe LinkedIn la joburi in domeniul respectiv si emigreaza.
Banii inseamna aproape totul in viata.
Absolut toate restul se pot cumpara.
Deci invata bine, invata mult, invata ce trebuie, si apoi foloseste-ti cunostintele incat sa faci o gramada de bani.
Dupa 30 de ani, cand vei realiza ca nu esti decat un sclavete care ii face curul mare unui milionar/milardar, iti vei dori sa ai macar 50-100.000 pusi deoparte ca sa iti deschizi un business, si sa faci si mai multi bani, cu care sa calatoresti, sa explorezi si sa te cureti de sila de a fi facut parte din sistem.
Am invatat sa nu plang dupa timpul trecut si sa iau viata asa cum este. Am avut momente nasoale, am avut momente bune. In general nu as avea ce sa-mi reprosez, am invatat bine, am muncit, am pornit o mini-afacere, am emigrat. Am inteles valoarea timpului personal, comparativ cu ultimele fitze costisitoare, reusesc sa ma dedic familiei asa cum mi se pare ca e OK.
Am insa un regret si nu pot schimba asta … ca am facut copil PREA TARZIU. Ca sa mai avem niste bani, sa fim siguri, sa calatorim, puii mei. Acum la 42, respectiv 53 de ani nici nu se mai pune problema. Fiica-mea are 7 ani luna viitoare, este dragostea vietii mele si recunosc, uitandu-ma la ea si la cum am crescut-o in anii astia, ca era misto daca mai era un copil in casa. Nu era mai usor, dar ne-ar fi placut.
Pana avea 2-3 ani, inca nu eram dumiriti cu viata de parinte, apoi am inceput pregatirile de emigrare si asta este …
Sa fim sanatosi …
– incearca, experimenteaza, nu-ti fie teama de esec. da cu capu de perete de cate ori poti la inceput de cariera si invata din asta.
– fii dornic de a face chestii, de a invata, arata-ti interesu. asa progresezi mai rapid. fii proactiv dupa cum spune limbaju corporatist
– nu-ti fie teama de schimbare. de orice fel (si de cariera si de viata, etc). peste 10 ani o sa te uiti in urma si toate mega frustrarile la varsta de acu o sa-ti para insignifiante.
– da, si norocul de a fi the right person in conjunctura oportuna conteaza. deal with it. unii nimeresc mai bine, altii tre sa traga mai mult
La 20j de ani e cel mai bine sa-ti construiesti o baza solida de obiceiuri si skilluri. Sport + mancat sanatos. Cand te uiti in oglinda sa-ti placa de tine.
Nu as investi bani si timp in masini, credite imobiliare si gagici. Daca poti fute, fute, dar nu fa un scop din asta. Dupa ce ai siguranta financiara, se vede si e mult mai usor sa agati.
Si apoi risca. Risca cat poti de mult. Incepe orice business, cu bani de la banca/stat/fonduri europene. Mai bine failuesti acum decat la 30-40 de ani. Baga-te in seama cu orice gagica/gagiu – invata sa fii respins si sa nu te afecteze. Calatoreste unde ti se scoala. Invata cat mai multe despre tine (ce-ti place, ce te motiveaza, ce pasiuni ai, ce fel de tatze iti plac, etc.)
Si inconjoara-te cu oameni mai buni ca tine. Vezi sa nu mori. Citeste ceva carti.
Sfatul meu batranesc:
La inceput invata sa fii bun in ceva. Experimenteaza, munceste pana ajungi la un domeniu care sa-ti placa si sa fii apreciat, cautat. De aceea in majoritatea cazurilor trebuie sa te angajezi. Dupa ce ai experienta intr-un domeniu poti pleca pe drumul tau, se vor ivi oportunitati.
Am si eu o observatie importanta, sistemul de referinta este extrem de important. Modul in care ai fost crescut, mediul in care traiesti, tot bagajul de cunostinte si experiente te fac sa vezi lucrurile intr-un fel.
Tine cont ca asta e o chestie personala si ca oamenii vad aceeasi situatie in mod diferit. Incearca sa te detasezi de situatie, sa o privesti din mai multe unghiuri si sa o intelegi mai bine, e posibil sa faci greseli sau sa ai limitari din cauza sistemului tau de referinta.
1. Călătorește. Acum – ca dupa e mai greu cu copiii, cu pretentii, cu orice. Cand esti tanar nu mai contează unde pui capul. Iti poti face vacanțe și cu bani putini, și chiar merita. Cat mai mult in afara Europei.
2. Investește / economisește. La un moment dat iti vine mintea la cap si vrei sa iti iei o casă, dar fonduri ciuciu. Chiar și de un avans, dar tot e bine, în plus capeti depreinderea asta de a pune deoparte.
3. Nu te stresa de parerea altora sau sa te iei dupa gura lumii. Esti bine cum esti.
4. Cunoaște oameni noi. La un moment dat te va ajuta.
Trage tare pana la 40 ca sa iti asiguri viitorul si apoi fa doar ce iti place.
din când în când mă întreb dacă am ales bine, dacă aș fi putut alege diferit la un moment dat. am stat și m-am gândit. la momentele fiecărei alegeri am ales fix cum am crezut eu mai bine la momentul ăla, în funcție de situația (de job, de acasă, financiară, toate cele) de la acel moment și în funcție de cine/cum eram eu la momentul ăla (principii, idei, gânduri, dorințe, chestii socoteli). am realizat că niciodată n-aș fi putut alege diferit față de cum am făcut.
poate dacă aș fi văzut viitorul și aș fi văzut în vreun caz consecința directă a vreunei alegeri, dar d-astea sunt numai în filme.
cât despre mintea de acum în situațiile de atunci, mintea de acum este rezultatul tuturor alegerilor și faptelor mele de până acum. dacă aș fi făcut altceva, aveam altă minte acum.
în cazul meu, poate mai puțină procrastinare n-ar fi stricat.
pe langa domeniul pe care te specializezi invata marketing,vanzari si cum sa socializezi cu alte persoane. Profita de programele studentesti gen burse in strainatate, locuri de munca pe vara chiar daca nu sunt in domeniul tau. Invata sa respecti si sa asculti toati oamenii care iti ies in cale de la maturatorul de pe strada pana la directorul de banca, daca esti atent de la fiecare ai de invatat. Elimina persoanele toxice din anturajul tau si socializeaza cat mai mult cu lume din diferite domenii. La inceput alege locuri de munca nu pentru bani ci pentru posibilitatea de a invata cat mai mult si de a avansa. Dupa 2-4 ani de experienta poti incepe de capul tau , in afaceri trebuie sa iti construiesti reputatia, vrei sa fii scump dar super bun, nu ieftin si cu probleme. Legat de femei poti alege cantitatea sau calitatea, dar nu le poti avea amandoua in acelasi timp. Te poti muta cu prietena in chirie in garsoniera, chiar daca nu o sa te insori cu ea, invatati sa gatiti. Nu te arunca la credite la casa, masina scumpa, telefon, vacante ….. Gatiti acasa mancaruri sanatoase, iesiti la resturante mai deosebite din cand in cand sa vedeti ce experienta aveti.
Alegeti o partenera de viata care e pe aceeasi lungime de unda, ai sa vezi ca ajungeti sa comunicati non-verbal.
Dupa ce ai ceva capital invata cu ce se mananca bursa, criptomonedele, imobiliarele, investiiile ca apoi sa ti se plateasca casa si masina din investiile respective.
1. as pleca mai repede din Ro. nu la 29, cum am facut-o
2. in tarile cu apa sunt ordine de meserii, iar persoanele cu experienta in meserie pot fi mentori pentru juniori. mda, trebuie sa pleci din Ro.
Salut! O sa incerc sa fiu succint. N-o sa-mi iasa. Totusi:
Imagineaza-ti o scara. O privesti de jos in sus:
CONTEXT PERSONAL (familie, educatie, etc)
EXPERIENTE
CONVINGERI
ACTIUNI
REZULTATE
Cand rezultatele nu-ti convin, cobori pe treapta numita actiuni si le schimbi. Cat de relevant e sa faci asta daca actiunile se bazeaza pe aceleasi convingeri?! Cat vei schimba, de fapt, rezultatele? Ca sa schimbi convingerile, schimbi experientele. Deci tot aci ajungem, la viata ta. Deci:
1. Stabileste ce vrei sa realizezi. Fa-o avand claritate
2. Doar asa vei ajunge sa decizi ce e important pentru tine si ce nu. Daca nu stii asta, viata se va derul in secvente scurte, de la o urgenta la alta. Urgentele, in general, nu-s ale tale
3. Vrem succes, asa suntem programati. Esecul e duamanul succesului, deci moartea. Ajungi la esec facand greseli. Daca te temi sa gresesti, nu vei avea curaj sa incerci. Iar daca nu incerci, s-a terminat. Viata e trial & error, cred eu. Deci, dezvolta o relatie de convietuire cu esecul
4. Inlocuieste obsesia perfectiunii cu obsesia pentru progres. De la o zi la alta. Catre ce vrei sa obtii de la viata
5. Atitudinea n-o alege nimeni pentru tine
Citeste blogul acestui tip:
https://www.benkuhn.net/
Ai aici ceea ce cauti. Cele mai valoroase pagini sunt:
https://www.benkuhn.net/blogroll/
https://www.benkuhn.net/weeklyessays/
Arată grozav, merci
La Universitatile de top te invata ca pe langa mentor mai exista si acel Sponsor. Mistocarii care fac 3k euro pe luna sa tina gura inchisa ca nu scriu pentru saraci aici.
Sponsorul este persoana care isi pune toate resursele la bataie pentru ca tu sa fii in lumina.
Carte: Forget a Mentor, Find a Sponsor: The New Way to Fast-Track Your Career
Iar ca sfat: impinge totul la maxim pe toate planurile. Cel mai nasol lucru este sa fii refuzat si sa nu mai pierzi timpul gandindu-te la cum ar fi. Succes.