Atunci și acum

Lumina se închidea între ora 6 și 8. Dacă te prindea căderea curentului afară „trebuia” să stai afară două ore (nu urcau copii 8-10 etaje în întuneric). Când se apropia ora aveam de ales dacă să mergem în casă sau nu. Dacă era vreme de sanie, stăteam afară. Cu bucurie. Iar când venea lumina, se auzea în cor: „A venit lumina!”

Uneori mi-am făcut temele la lumânare. Am o amintire cu una din seri: trebuia să desenez un furnal, componentele unui furnal (asta în școala generală). Dacă mă chinui și caut în bibliotecă, găsesc desenul în manual. În seara aia am auzit prima dată de zgură, de exemplu.

De frig nu îmi aduc prea bine aminte, nu știu de ce. Îmi aduc aminte de mirosul de fum, când a adus tata un godin din fontă; la bloc, în centrul orașului capitală de județ. Burlanul ieșea în spatele blocului; unde ieșeau, de fapt, toate burlanele de la toate apartamentele. Celebrul bloc din oraș (apare în toate vederile cu orașul) avea sobe improvizate. Godinul nu a ținut mult, pentru noi locuim la etajul 1. Burlanul ar fi trebuit să ducă… până unde, până la etajul 10? S-a renunțat la el. Nici lemne nu prea aveam. De unde lemne, la bloc? Lemne de foc la bloc, în centrul orașului capitală de județ. Sora mea are amintiri despre cum plângea de frig, iar ai mei nu aveau ce face. Într-un an, într-un februarie crunt, pe noi ăștia mici (eu și fratele meu) ne-au trimis la bunici, că ei aveau sobă. Nu știu cum am făcut școală atunci, îmi aduc aminte doar că era ciudat să stăm cu bunica în perioada aia a anului – noi eram la ea doar vara.

Caloriferele erau reci, aproape înghețate. Într-un an cred că au uitat să golească instalația pentru că atunci când a venit apa caldă cu presiune a lovit un dop de apă înghețată, cred, și caloriferul s-a spart inundând holul și sufrageria. Parchet masiv din lemn, pe care pluteau covoarele. Ai mei nu știu unde erau; a trebuit să iau singur cârpe să rezolv inundația. Inundație iarna.

Cu mâncarea nu prea am avut probleme. Tatăl meu a fost inspector financiar, lumea îl mai „cinstea”. Totuși, a avut grijă să ne trimită la cozi – pentru a înțelege, cred, ce înseamnă greutăți. Mă trezeam dimineața la 5 pentru a merge la coadă la lapte; ajungeam cu laptele la 6 și ceva, mâncam apoi plecam la școală. Eram în clasele 1-4. Îmi aduc aminte că într-o zi laptele s-a terminat la doi oameni în fața mea. „Dați câte două sticle să ajungă la toată lumea!”, dar tot s-a terminat înainte de a lua toți. Am ajuns acasă plângând. Tatăl meu m-a întrebat la ce magazin am stat la coadă (era o cofetărie). A pus mâna pe telefon, a dat un telefon apoi mi-a spus: „Du-te înapoi, acum este lapte.” Nu știu ce era în capul lui, sau cât de mult a fost implicat în sistem. Nu a fost membru de partid (origine nesănătoasă, bunicul era preot). Mergea cu mine la coadă la butelii, unde stătea tot orașul.
„Privilegiat” pe vremea lui Ceaușescu uneori însemna să ai două butelii, iar noi aveam două butelii (la patru copii).

O dată erau să mă omoare la coadă la pâine. Se dădeau trei pâini pe zi, pentru șase oameni. Jumătate de pâine pe zi. Cozile la pâine erau șerpuite prin piață, deși în piață erau două brutării (adică nu erau probleme cu transportul, pâinea se făcea acolo).
Într-o zi am ajuns la o o coadă unde se dădeau ouă. Când am întrebat câte am voie să iau, mi-au spus: „Câte vrei.” Nu mi-a venit să cred; am luat de toți banii. Ajuns acasă, m-au mai trimis să cumpăr trei cartoane. Adică, 100 de ouă. Vis!

Ce am povestit mai sus s-a întâmplat până în clasa a șasea. Toate cozile, nevoile, frigul… le-am trăit până la 13 ani (și după). Iar eu mă consider un caz fericit pentru că, întâmplător, cunosc oameni care au dus-o și mai prost. Adică au dinții „stricați în esență”, pentru că în perioada critică de dezvoltare mama lor nu a putut cumpăra lapte, lucrând în schimburi. Fizic nu mai avea timp să stea și la coadă la lapte: schimbul 3 se termina la ora 7, iar laptele se termina la 7 (se aducea la 5). Doi copii crescuți fără lapte pentru că nu era timp, iar dacă era timp, nu se găsea.

Faptul că pe mine erau să mă omoare la coada la pâine și stăteam cu nopțile la butelii ar trebui totuși să nu mă facă să îmi plâng de milă, cunoscând în apropierea mea imediată oameni care au dus-o mult mai prost decât mine.

Iar după Revoluție au mai fost încă 2-3-4 ani de acest fel, că o inerție nu se termină atât de ușor.

Aș vrea să continui textul, dar poate fotografiile de mai jos fac mai mult decât o mie de cuvinte. Am fost azi în supermarket. Am luat niște carne, ouă, pâine…
Dacă mă crede cineva, uneori mă opresc printre rafturi și aproape îmi vine să plâng. Am avut momente de derută, deși scriu „Radarul produselor”: uneori mă copleșește abundența.

Închei cu o întrebare: Oare câți nostalgici cumpără carne de pui cu 4 lei/kg, carne de porc cu 9 lei/kg, în timp ce înjură „capitaliștii” și plâng după Ceaușescu?

Despre risipă aș vrea să fac un text separat. Pun doar cateva poze, dar am zeci. Poate sute. Sute de poze = sute de kg de… risipă. Mă doare. Îmi aduc aminte de trecut și mă doare.
(etichetele alea portocalii înseamnă că în 3-4 zile maximum, dacă nu se vând, produsele ajung la gunoi. Gunoi, pentru că e ilegal să le dea cuiva. Salam uscat „care expiră” și trebuie aruncat la gunoi… Uneori cumpăr pentru că mi-e milă să nu se arunce. E și preț redus, dar decizia o iau și pentru că nu vreau să se arunce…)

Masa aia diforma… e carne aia? „Carne tocata”? 37 de lei/kg.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

154 comentarii

  1. omule, te iubesc! mi-ai dat un mare reset. am citi textul asta cu lacrimi in ochi.

    00
  2. NOU
    #2

    Cu pâinea nu am avut probleme, se dădea pe cartelă, juma de franzelă de persoană pe zi. Era suficient. Am stat de Crăciun la coadă la ciocolată chinezească, prima dată când am văzut așa ceva. Și tot de Crăciun la coadă la portocale (singurul moment când apărea așa ceva în magazine). Cozi infernale la care se stătea, dar pentru noi, copiii, era distracție că ne jucam ore întregi. Aveam 10 ani jumate la revoluție, în Brașov.

    00
    • La coada la globuri pe Republicii n-ai stat? Se dădeau cate 10 globuri de căciulă. Pe urmă coada la portocale, la banane (!), la pâine, și apoi urmau sifoanele.

      00
  3. Erai boier daca se lua curentul doar intre 6 si 8.
    Eu imi amintesc ca iarna doua ore aveam curent, doua nu. La 10 seara se lua curentul si te puneai sa dormi.Cozi nu prea am vazut ca totul era pe cartela. Magazinele de carne erau mereu goale iar vinzatorii stateau toata ziua.
    Imi amintesc cu masinile circulau duminica in functie de numere iar dulciuri mai rar.
    Oricum eram copii si putin ne pasa de greutatile zilei. Viata era frumoasa!

    00
    • uitasem imaginea cu vanzatorii cum stateau degeaba in timpul zilei si galantarele goale. Mai spalau pe jos cu un teu, mustele moarte din vitrina nu le luau ca lenea era mare.

      00
    • Și la noi în cartier venea curentul doar două ore pe seară. Uneori se dezmorteau caloriferele în acele ore. Frigul mi-l aduc aminte în continuare. Și cozile, orele în care stăteai ca vita

      00
    • Tot vad comentarii cu situații d-astea limită, de exemplu cum se întrerupea curentul sau căldura. Vreau să aflu și părerea unuia care era la buton, heblu, manetă, robinet sau ce avea pe mână ca să oprească alimentarea. Cine îl obliga, cum erau ales orele, cum se hotăra repornirea? Avea și el familie? Copiii, soția, vecinii, nu-i ziceau nimic?

      00
    • @George S, nimeni dintre ai mei nu a lucrat intr-o instituție de genul asta cu vreun buton pe mână, dar din diverse informații, date, povești pe care le-am pus cap la cap decizia venea de foarte sus.
      Și dacă omul se împotrivea era acuzat, judecat și condamnat pt sabotaj sau alt kk de infracțiune contra siguranței naționale care se lăsau cu foarte mulți ani de pușcărie în condițiile grele (tip Canal, Salva-Vișeu, etc) și alte tăieri de drepturi. Iar familiei lui, până văr d-al țâșpelea după nevasta lu’ străbunicu’ nu i-ar fi fost bine. Iar familia și vecinii știau asta.
      Bineînțeles erau și cei cărora li se urcase puterea butonului la cap sau care voiau să pupe șefii în cur pt ceva, dar pt omul simplu, de bun-simț și bună-credință cam asta era situația.

      00
    • @George.s: Era și un banc pe vremea aia.
      Învățătoarea îi întreabă pe copii:
      – Știți de unde vine curentul?
      Copiii cu mâinile pe sus, zice învățătoarea:
      – Spune tu, Bulă!
      – De la coteț, tovarășa învățătoare!
      – Cum de la coteț, Bulă?
      – Păi când se ia curentul, taică-meu zice „Iar au luat porcii ăștia curentul!”.

      00
  4. Acu or apărut brutării care vând pâine la preț de salam de Sibiu.
    Uitându-mă pe lista parlamentarilor psd, observ o mulțime de comuniști sau loazele acestora. Atât de oi suntem.

    00
  5. Cativa ani dupa revolutie, nu stiu cum sa explic clar, simțeam ca e Crăciunul de fiecare data cand mancam portocale sau banane. Un fel de memorie afectiva care se declansa automat. #nofuckingjoke

    00
    • Din primii bani mai multisori castigati de mine am cumparat 1-2kg de banane si le-am mancat una dupa alta. Povestind, am descoperit ca nu am fost singurul care a facut asta.

    • Exact, banana era ceva exotic, nu mai zic de mirosul de portocale. Cred ca si acum asociez mirosul de portocala cu craciunul.

      00
    • Eu și acum asociez mirosul de portocală cu Crăciunul.
      Am trăit 18 ani sub comunism.

      00
    • Mie bananele nu-mi placeau. Confirm ca portocalele = craciun. Coji de portocale puse pe soba = craciun de lux. Ma rog, zic craciun, dar era Mos Gerila de fapt, Mos Craciun e doar pentru bogati.

      00
    • acum ne-am boierit, punem cojile de portocale pe caloriferele calde.

    • Asta doar daca nu esti in Bucuresti. lol! :)

    • @cristici eram mic la revoluție și, locuind la tara, aveam porci și găini. Bunicii aveau vaca. Din ambele părți. Imi amintesc si acum cum stateam cu bunica pe „livedie” si ma uitam la vacă cum mănâncă iarba (aveam vreo 3 ani).
      Am avut lapte si brânză la discreție.
      Curent? 2h la prânz, 2h seara…
      Frig n-a fost ca moșu lucra dublu si reusea sa aduca un camion de lemne pe vara…
      Magazinele… Imi amintesc doar alimentara, painea rotunda (de 3 lei?), cantarul pe care stăteam, mâncăm paine si beam „quic”…
      Portocale nu prea mananc dar banane… Cand mai ajung prin Kaufland iau cate o „rămurică”. Si le mănânc. Singur ;))

      00
    • M-am născut după revoluție și tot asociez portocalele cu Crăciunul

      00
    • Pentru ca portocalele au perioada octombrie-februarie. De Craciun e pe varf de productie, si de asta sunt si ieftine.
      De asta si importa Ceasca portocale de Craciun, pentru cine nu stie: pentru sunt ieftine in perioada asta!
      http://na-nu.com/terfloth.org/Kitchen/Season_Cal.pdf

    • Portocalele alea aduse de Ceașcă erau bune de acrit ciorba in comparație cu ce am mîncat prin Creta, unele luate chiar direct din pom. Sigur, atunci erau minunate, unicat chiar. Să nu mai spun de lipsa buteliilor, să faci mîncare la ce? Că nici pe cîmp la cules de ciocani nu aveai voie, era interzis circulatul căruțelor pe cîmp. Dădea lumea caii cu lumînare, nu pe bani, de milă să nu le moară de foame în grajduri. Aș avea multe de spus, dar nu are rost să repet ce au mai spus și alții. 23 de ani în comunism, restul sub neocomuniști.

      10
    • Nu e asta, dar în primii ani din viață, ăia în care Crăciunul era magic, părinții primeau pachet de la fabrică, în care se găseau și portocale. În plus, ne mai dădea și la grădiniță sau la școală câte o portocală/mandarină.

      00
    • NOU
      #25

      În septembrie 1990 mi-a cumpărat tata niște banane (nu mai văzusem de vreo 3 ani, cred; portocale se mai găseau, totuși). Un băiețel de 5 ani m-a văzut desfăcând și mâncând o banană și m-a întrebat candid: ”Ce e aia?”. Puștiul nu văzuse în viața lui banane. Pentru mine a fost o revelație nasoală la 14 ani.

      00
    • Pai si eu primele banane le-am vazut, atins ai mancat la începutul lui 1990. Tin minte ca mi-au luat ai mei si am mancat pana mi s-a facut rau.
      Portocale cred ca mai mancasem, dar tot asa puneam pe calorifere cojile pentru miros.
      Ce sa zic, si acum cand intru intr-un hipermarket am o sutime de fractiune de secunda cand ma simt mirata de cata marfa e in jurul meu. Si au trecut 30 ani…

      00
  6. Imediat dupa revolutie, tin minte, incepusera sa mai apara portocale, si, evident, era bataie pe ele. Cand „se baga” ceva alergam toti copiii acasa urland: „A bagat portocale!!!” Intr-una din dati, au bagat portocale roz la interior. Toata lumea a cumparat, si cand am ajuns la bloc, a iesit conspirationista blocului: „Nu mancati, ca sunt injectate!!!” Asa ca le-a aruncat toata lumea. :)

    00
    • Portocale rosii de Sicilia. Sunt mai bune si mai scumpe. Italienii le spun tarocco.
      As vrea sa ma intalnesc cu unul din asta cu „portocale injectate” sa-l bat. Toti „zvonerii” din perioada aia merita calcati in picioare.

    • Era multa incultura, si tot felul de legende fara nici o substanta. Sectantii care rapeau copii, de exemplu, mare frica ne era de ei. Un fel de teroristi de acum, dar mult mai misteriosi, practic n-am aflat niciodata ce era cu ei, ce mancau, cu ce se imbracau, ce faceau in timpul liber.

      00
    • Asta cu portocalele injectate a fost scoasa la noi de un pensionar de pe scara si le-a adunat de la toti ca, mai apoi, sa le dea la nepotu’-sau cu care le-am mancat pe toate intr-o singura zi. :D

      00
    • @Radu-Mihai Cine avea spirit de intreprinzator…

      00
  7. Desi aveam vreo 10 ani la revolutie , nu tin minte foarte multe de pe vreamea lu’ raposatu.
    Ce tin minte sunt cozile la benzina, stateam cu tata ore in sir, cardul de paine pe care il capsa „tanti vanzatoarea”.
    Iubeam weekendul pentru ca atunci in sfarsit aveam ceva carne pe masa, desi mama gatea foarte bine si mancam cu placere orice mancare.
    Trasoarele de la revolutie si persoanele care tipau de afara sa inchidem luminile in casa.
    Batoanele care se dadea „ca paine calda”, aveam o brutarie aproape de casa si se faceau cozi interminabile de obicei.
    Frigul constant iarna, tata ne punea de obicei o aeroterma mica langa pat -si acum mi se face somn daca aud un feon sau ceva care incalzeste cu aer cald :) .
    Totusi cu parinti bugetari, nu a fost asa rau, sau cel putin nu am simtit, si ai mei nu discutau deschis fata de noi, daca era ceva nasol.

    00
    • Aeroterma roșie, cu trei butoane dreptunghiulare… Și pe mine mă apucă amintirile când folosesc foehn-ul.

      00
    • Pe atunci toti erau bugetari …

      00
    • Era o adevarata arta pe parintii nostri sa mearga ‘la consum’, ca sa ajunga benzina pana la mare si inapoi. 7 litri la suta consuma Dacia 1300 la viteza de croaziera de 90-100 km/h.

      Si pe urma era coada la Peco la Constanta, unde soferii din toate judetele socializau, jucau table si impingeau la masini, ca stateau saracii la coada cu zilele.

      00
  8. Cred ca te trimiteau la coada pentru ca la paine si lapte nu prea merita sa iti folosesti pilele. Pur si simplu ai fi ajuns sa fi prea dator unor oameni daca le cereai in fiecare zi. Era mai important sa le folosesti pentru carne, oua, faina, benzina.

    Si in Bucuresti era frig, acasa si la scoala. Imi aduc aminte o olimpiada, faza pe scoala, in care am terminat foarte repede ca era o clasa neincalzita cu 2-3 pereti exteriori, si imi incalzeam degetele scriind cat mai repede. Si cu curentul electric erau probleme. Foarte multa lume avea acasa cate o lampa cu gaz pentru lumina. Pe strada noaptea era bezna. Aveam gaze, dar tot aveam si butelie, pur si simplu presiunea era prea mica ca sa poti gati ok. Si cozile alea fara sfarsit la butelii… In plus aici erau probleme cu painea, veneau tarani sa cumpere saci. Cine mai stie acum cum e sa cumperi o jumatate de franzela…

    Eu am o presupunere, multi dintre pensionarii nostalgici sunt mici smecheri de dinainte, care nu au reusit sa-si faca afaceri, si care si-au pierdut atat situatia materiala cat si cea sociala. Ospatari, sefi de magazine alimentare, sefi de la PECO, butelii si tot asa. Nu doar ca o duceau mai bine ca restul, dar venea toata lumea „buna” cu caciula in mana la ei. Se simteau importanti. Dupa ’89 unii s-au imbogatit, dar cum se simt aia care nu au reusit?

    00
    • Da, Felinar! Felinar si lampa cu gaz lampant! Am avut cate doua.
      Comunism, centrul orasului, bloc, familie de inspector financiar… felinar si lampa cu gaz.

    • Noi aveam o baterie de masina si fire trase la cateva becuri mici. Plus o tulumba care se baga la aragaz ca sa faci o flacara de vreo 30 de cm, pe post de bec. O atmosfera numai buna pentru invatat poezii patriotice.

      00
    • @Dex, daa, adusese tata o baterie de tren, avea cred ca un metru. Si eram printre singurele apartamente iluminate electric ( cu ceva becuri de 12V) prin cartier, cand se taia curentu
      Am avut noroc ca mi-a placut sa stau pe langa tata si am invatat destule ca sa ma descurc mai tarziu in viata (mecanica , electrice, etc).

      00
    • Lampa cu gaz (doua de fapt) aveam la tara la bunici. La oras, ca sa imi fac temele si cand nu era curent, mama taia cate o bucata din lumanarile de la nunta si o aprindea intr-o cana

      00
    • bunica-miu a lucrat la depoul CFR, repara locomotive. statea intr-un sat langa oras si isi facuse prin toata curtea (la grajd, la magazie, la oi, la gaini, la wc!!) si casa sistem iluminat pe 24V de la baterii de tren. era alimentat si de la 220v cu transformator. cand se lua curentul, comuta automat pe baterii. cred ca au mers bateriile alea peste 30ani.

      00
    • Lampa cu carbid, pusă în găleata cu apă…

      00
    • @marinel, carbidul il pastram pentru bubuit țevi.

      00
  9. Am stat la toată gama de cozi ; carne , sapun Cheia , vată, unt si lapte ..etc Cele mai nasoale erau cele la unt si lapte , ne sculam devreme tare ☹️.Cele mai dureroase fizic erau cele la carne , nu erau propriu zis cozi ,erau gramezi de rugby …Și eram doar un copil de 12 ani .Când reuseam sa iau ,aveam sentimentul ca am facut ceva grandios .Cumva , o parte din mine s a format (sau ..deformat )atunci ! ☹️

    00
  10. Într-o seară în timp ce era curentul luat ne-a vizitat securitatea. Cu doi-trei ani înainte de ’89. Credeau că furăm cumva curent pentru că geamul nostru era singurul care avea lumină albă, de neon.
    Le-a arătat taică-meu montajul electronic făcut cu tranzistor 2N3055 cu care aprindea un neon de 14W de la o baterie de mașină.
    Când plecau a mai strigat după ei: —Vedeți că găsiți schema în «Tehnium»!

    00
    • Al_core, a venit momentul sa-ti dau la schimb „marchiza” pentru „2N3055” :-) Am primit de la ai mei un radio stereo mare (Bucur?), cu boxe separate, carcasa de lemn. Când erau plecati ai mei, nici nu puteam sa duc potentiometrul de volum la maxim, pentru ca incepeau distorsiunile. Dar se auzea tare. De fapt, am descoperit ca avea amplificator când am recuperat un casetofon de masina cu boxele alea sferice si am vrut sa bag muzica prin radio. Eram la clubul de electronica de la Palatul Copiiilor si când l-am „mostenit”, ma deranja ca nu se auzea stereo. 2N3055 erau tranzistoarele folosite in circuitul de amplificare. Am bagat multimetru in radio si am vazut ca 2N3055-le era mort. L-am reparat si eram bucuros nevoie mare. Câtiva ani mai târziu, am dat la liceul Electronica.

    • Aveati vecini informatori.

      00
  11. Au trecut 35 de ani de cand era sa fiu strivit in magazin din cauza unor mandarine, in ajun de revelion. Pana si acum ma apuca groaza, cand le vad in magazin la raft.

    00
    • Ultimele mandarine „prinse” de mine lgeam mâncat de la bucur obor până acasă (zona dna Ghica). 4kg. L-am borât in lift.

      Până acum caut mandarine cu gustul din copilărie.

      00
  12. Am citit si mi s-au umezit ochii; imi aduc aminte de tot ce ai povestit, mai putin partea cu godinul. La noi, in Oradea, nu stiu sa fi existat sobe prin blocuri. Pe langa sanius pana seara tarziu imi aduc aminte de „masinile de curse” cu roti din rulmenti, de „tuberman” („pistoale/pusti si cornete”), de „pinga”, de beciurile blocurilor in constructie (as fi putut fi instalator la cat de bine le cunosteam) si de „elastic” si sotron (astea le jucam cu fetele cand vroiam sa le „impresionam”).
    Ce e nasol cu risipa de acum e ca, din pacate, nu exista posibilitatea ca magazinele sa doneze produsele aproape expirate si se prefera vanzarea cu pret redus sau chiar distrugerea lor.

    00
  13. Bacău (eu) – foarte des fără electricitate, fără căldură, făceam temele îmbrăcat cu pulover și halat din ăla gros adus de ai mei de la spital. Lumină? De la o baterie mare, pătrățoasă care avea două mânere pliabile pe post de suport. Stăteam la 9, dacă se lua curentul când erai în lift, stăteai cu orele. Sau, venea cineva, se deschidea ușa prin exterior și erai scos printre etaje. Apă caldă? Mai degrabă, apă? Câteva ore pe zi. Când venea apa caldă (parcă sâmbăta) făceam baie cu taică-meu. În rest, lighean și cană. Juma’ de pâine pe cartelă. Banane verzi puse pe dulap la copt, o dată pe an.

    Iași (soția) – căldură de stăteau cu geamurile deschise, apă caldă, nu ține minte să se fi luat curentul prea des.

    Aceiași ani, lumi diferite. N-am înțeles niciodată cum.

    Am fost norocos, ai mei îmi scoteau scutire de 23 august, n-am fost niciodată la paradă. Și, sincer, cele câteva zile când ne-au dus la cules de cartofi și mere au fost fun.

    00
    • La spitalul din Bacau se vindeau halate? :D

      00
    • Cred ca aveau noroc de combinatele industriale, majoritatea erau racordate sa dea si căldură la orașe din excesul de agent termic pe care il foloseau sau îl produceau.
      Eu n-am dus niciodată lipsa de lapte de exemplu, ne dădeau de la secție (siderurgie) gratis 1 l pe zi, rămânea de se și arunca, și șuncă aproape un sfert de spate de porc la săptămână, dar rar o foloseam la mâncare, nu era buna de nimic, numai grăsime, o trimiteam lui bunica sa facă săpun :)

      00
    • Halatul de molton l-am păstrat mulți ani. Începuse sa se destrame, dar l-am aruncat că îmi aducea aminte de frig

      00
    • Tot prin zona Iasului am crescut si nu tin minte sa fi vazut sau auzit de problemele din articol. Lumea parea chiar sa aibe o viata sociala normala, chiar mai buna decat cea de dupa 89.

      00
    • Iași, zona Podul Ros spre Nicolina, frig, foarte frig, pe peretele camerei care era spre exterior se forma crusta de gheata. Apa calda aleator, oricum se oprea la 22, uneori mai devreme. Se mai lua și curentul, dar nu era un program regulat, tot aleator. Când era vremea frumoasa stăteam cu prietenii la coada la Alimentara preventiv, jucam cărți și așteptăm să vedem ce se mai „bagă” . Când venea mașina de aprovizionare unul fugea și făcea turul pe la familiile celor de la rand pentru a anunță și lua banii.

      00
  14. am 33 de ani, n-am prins perioada..
    bunica-meu i-a urat cu ardoare pe comunisti si citind mi-am adus aminte de aceleasi povesti spuse de el. mi-am adus aminte de el. e mort din 2018. m-am intristat groaznic.

    00
  15. Ai uitat sa mentionezi ca iernile erau ierni in sensul adevarat, incepand din 15 – 20 noiembrie pana in februarie, eventual martie. Cu geruri care tineau si 3 – 4 saptamani (- 15 / – 20 grade). Si zapada cu grosime de min. 80 – 90 cm.
    Si in acele ierni grele, nu aveai caldura in apartament. Acum, zapada e in ianuarie/februarie, avem ger 1 – 2 saptamani si o „pojghita” de zapada si ne plangem.
    Am prins si campaniile de recoltare in septembrie si octombrie (cartofi, morcovi etc.) si cele din primavara – sortarea cartorfilor pentru insamantare. Statul la coada pentru paine, ulei, zahar, carne, oua, lapte, chiar apa minerala. Eram in clasa a 8-a la revolutie.
    Referitor la sortare, sa vedeti cum era sa stai in transee si sa-ti bagi mainele in cartofi stricati rau de tot – erau un fel de terci-, care scoteau un miros insuportabil.
    Portocale aveam in fiecare an de sarbatorile de iarna pentru ca parintii primeau pachet de la fabrica (se dadeau angajatilor care aveau copii).
    Cum mergeai cu autobuze / troleibuze cu usi care nu se inchideau, iarna geamurile fiind mai mult inghetate. Sau sa mergi ca pestele-n conserva, poate pe scara autobuzului.

    00
    • Preferam sa merg pe scară, nu era așa înghesuială și coboram imediat

      00
    • Si taica-mio primea portocale si aducea acasa. Vrei trei sau patru. Cand prindea banane, cam o data pe an, le punea sus pe dulapul din bucatarie sa se coaca. Stiu ca ma uitam cu jind la ele, erau langa joarda cu care ne mai amenintau sa ne cumintim.

      Mos Gerila insemna una sau doua portocale, ceva ciocolata si creioane colorate sau altceva asemanator. Si erau asa mari toate astea ca incapeau in papuci.

      Eu nu prea aveam teme de facut ca eram mic, dar stiu ochiurile de la aragaz ca mergeau in draci si seara era noapte si afara si in casa. La mult timp dupa 89 si-au facut ai mei curat prin sertare si au aruncat lumanarile, aveau din plin peste tot.

      00
    • Munca la câmp…practica agricola se chema atunci…ne duceau cu autobuze dalea cu burduf pe mijloc de aveai praf și în dinți! Țin minte că era un sistem de contorizare a muncii: diriga avea un carnețel și înumara laditele…se lua ceva bănuți!

      00
  16. eu o sa leg mai multe artiocle si de aici si din alte parti.

    nostalgia acelor vremuri, realizarile comunismului, amintirea cozilor si a frigului, problemele radet/ mandria alora cu centrale, reteaua electrica e la limita.

    oamenii aia chiar nu realizeaza disonanta? ce bine era atunci, ce rau e acum. ba, ACUM incepe sa fie exact ca atunci. doar ca acum inca mai avem banii si tehnolgia sa pacalim un pic vremurile.

    ca in bancul ala cu pensionarii de pe vremea lu’ ceausescu care stateau de vorba la lumina lumanarii, infofoliti in 3 cojoace: „ba, daca am avea ceva de mancat am fi ca in timpul razboiului”.

    00
  17. Citind ce ai scris imi dau seama ca am anumite chestii in comun cu tine.Si anume ca tata a fost si el inspector economic,ulterior director economic la finante,strabunicul preot,iar bunicul medic.
    Nu sunt neaparat nostalgic dupa vremurile alea,pentru ca trebuia sa te conformezi.Oarecum,toti aveau parte de acelasi tratament.Unii luau,intr-adevar,pe sub mana,dar era foarte putini.Relatiile functioneaza si acum la fel.De cate ori nu ati apelat la cunostiinte pentru o pila,o maslina,o ceva?
    Ce a facut comunismul cu noi a fost sa ne educe si sa ne caleasca in cel mai drastic mod cu putinta si sa invatam ce inseamna sa o duci greu.
    Am ramas fara caldura,am mai pus un pulover pe noi si ne-am conformat.Sau a iesit cineva in strada pentru asta si nu stiu eu.Asa am fost invatati sa fim.Din nefericire,toti facem greseala de a le oferi copiiilor nostri de toate,astfel incat sa nu le lipseasca nimic,pentru ca noi ori nu am avut,ori parintii nu au avut bani si chiar daca ar fi avut,nu ar fi putut cumpara.
    Am trait in comunism 5 ani,dar a fost suficient.Inca de la varsta de 4 ani,ma duceam la cumparaturi de unul singur,iar pe la 5 ani ma duceam la piata sa vand florile bunicii.Si de ce zic ca era la 5 ani?Pentru ca a fost prima data cand am fumat o tigara,pentru ca mi-am luat o bataie de la taica-mio pe care nu o sa o uit niciodata.Stiam absolut orice pret(cat erau tigarile Top,Kent,HB,BT,Snagov ,caramelele,inghetata si nu numai).Faceam si un efort sa ma duc la o tutungerie unde cumparam tigari cu 1leu 50 mai ieftine,ca sa imi ramana si bani de bomboane.
    Ma duceam si la cantina cu sufertasul(pentru cine a uitat aceste lucruri) in care primeam ratia de mancare(c-asa e in tenis) pe undeva la sediul partidului,unde mai primeam diverse lucruri pentru ca vorbeam si zambeam frumos.Noi stateam numai afara si ne jucam pana ne chemau in casa.In ziua de azi,copiii stau doar in casa si merg in parc doar cu parintii.Ai mei au aflat dupa un an ca eu faceam si judo si fotbal la cluburi de specialitate.Acum e cu consiliu de familie.Mergeam la navomodele,aeromodele si karting si ne mai prindea tata sus pe acoperis cand dadeam drumul la cauciucuri,incat mi-a intins urechile ca la dumbo pe vremea aia.Nu puteai sa protestezi cand stii ca ai facut prostii.

    Practic,toate lucrurile intamplate in comunism nu au facut altceva decat sa ne caleasca,dar ne-au dus si pe calea prostiei,incat am inceput sa consumam in nestire(ca daca s-or termina) si ca acum avem si bani sa cumparam,ca daca nu avem,facem un credit pentru telefon(nu e mare lucru o rata la iphone fara unitati)

    Mi-a trebuit si foarte mult timp sa imi dau seama ca nu am nevoie de nu stiu ce telefon,nu stiu ce masina si nici toate fitele de haine pentru a trai bine.Dar macar noi vom fi printre cei care vor supravietui oricarei crize,ca suntem caliti deja.

    Ma uit la fiu-meu,care la 4 ani si 4 luni nu are habar cat costa ceva,desi il iau mereu la cumparaturi.nu stie deloc valoarea banului si pana si la dormit are nevoie de cineva care sa stea cu el.Practic toti crestem niste snowflakeshi,incat m-am decis ca anu asta va primi doar ciocolata,banane si portocale.In ziua de azi,din cauza multitudinilor de stiri cu copii maltratati,cu educatoare care lovesc copii,cu filmari date la stiri,parca nu iti mai vine sa ii educi cu disciplina cum au facut-o parintii nostri,desi pe vremea aia nu cred ca stia cineva ce inseamna parenting.Acum facem Montessori si Waldorf,il educi cu blandete,ii faci activitati si il iei in brate ori de cate ori se loveste.Poate e si asta motivul pentru care nevasta nu are autoritate in fata lui.Eu prefer sa ma urasca atunci cand va fi mare,dar sa stiu ca va fi pregatit sa infrunte cele mai grave probleme,ca nah,viata nu e ca in carti.

    Eu zic totusi sa ne pregatim pentru ca peste 15-20 de ani,pe langa pizdificarea barbatului,vom avea o majoritate de copii ajunsi la maturitate care nu se vor putea adapta societatii.E si dovedit stiintific ca daca totul a evoluat de mii si mii de ori,umanitatea a evoluat cel mai putin,ceea ce e foarte rau.

    00
    • Cred ca educatie d-asta cu „viata nu e ca in carti” am primit si eu. Ajungi sa te intrebi ce e mai de rahat, sa stai cu familia ta, care vrea sa te invete ca viata e grea, sau sa te cari si sa-ti vezi de viata, ca ori cu familia, ori cu strainii, acelasi cacat!?

      00
    • Eu nu sunt de acord cu lovitul copilului,in nici o situatie si nici nu l-am lovit vreodata.De fiecare data ii explic.M-am referit la autoritate.Nevasta-mea ii spune „du-te sa iti strangi jucariile „,el zice nu vreau.Du-te spala-te pe dinti -nu vreau.Orice ii spune,zice nu vreau sau are de dus munca de convingere pentru a face ce trebuie.La mine in schimb stie ca daca zic ceva nu glumesc cu el.Despre asta e vorba pana la urma.
      La fratele meu in schimb,l-au educatat 100% cu blandete,astfel incat la ultimul revelion facut in familie,copilul i-a spus mamei ca este cea mai rea mama din lume si isi doreste sa moara.Hai sa nu ne cacam pe noi aiurea

      00
    • Tot e bine ca te-ai trezit acum și nu mai târziu. Eu ma uit la nepoatele mele care încă de la 7, 8 ani efectiv nu știau sa se bucure de nimic, pentru ca aveau deja totul. Acum e evident mult mai rău ca se apropie de adolescență. Dacă e vreo hartiuta pe jos prin casa, trec peste, farfuriile nu și le spala… Pe scurt, nu fac absolut nimic prin casa, dar au impresii și raspunsuri la mișto cât cuprinde… Și oricât o fi înjurat-o sor-mea pe mama ca ne punea sa facem curat, sa mergem sa luam pâine, sa curatam legumele pt mâncare etc, iată ca acum, vine și se plânge ca nu mai poate de oboseala și cu munca și cu treburile casei etc etc… Mno, pai ai vrut sa cresti prințese, fii slugă.

      00
    • Nu am copii, nu zic ca ma pricep la copii, vorbesc doar din perspectiva mea de om mare. Si cu mentiunea ca e greu de inteles ce zice omul de fapt, din cateva linii de text, asa ca nu o lua ca pe un atac.
      Astea fiind zise, cand aud „prefer sa ma urasca atunci cand va fi mare”, ma apuca anumite amintiri din copilarie. Si ma gandesc la tata care tot asa a gandit, si care n-a inteles niciodata de ce nu-l suporta nimeni, si de ce se certa cu toata lumea, pana a murit. Cred ca intre timp a uitat ca si-a asumat situatia cand a aplicat tehnica asta.

      00
    • „Inca de la varsta de 4 ani,ma duceam la cumparaturi de unul singur,iar pe la 5 ani ma duceam la piata sa vand florile bunicii.”

      @pedro, Ba băiatule, cat poți să minți, a început să ningă afara. La 4 ani abia știi cum te cheamă și câți ani ai…

      01
    • Baietilor mei le place LEGO. Le-am dat un portofel mai vechi de-al meu, in care isi tin banii. Le mai dau eu cate un leu, 5 lei etc, si-i tin acolo si cand mergem in magazine vedem cat costa LEGO si calculam cati bani au acasa, cand au destui isi pot lua, daca vor.

      Deocamdata iau mereu cand au destui bani, astept momentul in care zic ca mai asteapta ca vor sa ia ceva mai bun/scump.

      Dusul de farfurii/tacamuri inapoi langa chiuveta cand termina de mancat se rezolva relativ usor daca le amintesti dupa fiecare masa si faci si tu asta. In rest, cu bataie/fara bataie fiecare stie cum e mai bine, discutiile de genul asta nu se termina niciodata.

      00
    • @xtz am un nepot de 6 ani. Maica-sa l-a crescut pe principiul copilul face ce vrea, mananca ce vrea, cand, ce cum, orice vrea el.
      Acelasi copil nu stie toate literele, nu stie sa calculeze, se chiuie sa vorbeasca, vrea sa stea in brate la maica-sa toata ziua si plange cand ea pleaca la munca (zi de zi).

      Cand eram mic(anii 90), maica-mea imi citea subtitrarea la tv iar eu intrebam ce litera, cuvant e ala.
      I-am spus nepotului si maica-sii ca la 4 ani jumate invatasem prin metoda asta sa citesc la televizor subtitrarile, mi-au spus ca e imposibil ca n-are cum.

      Copii cand sunt mici sunt ca niste bureti. Cumparaturi cu tine, mers singur sa duca gunoiul, sa coboare la scara sa ia el o paine, sa isi faca pusculita, spalat vase, strans jucarii, etc. toate ajuta.

      Cu bataia nici eu nu sunt de acord, desi mi-am luat cat pentru 5 cand eram mic. Alte vremuri…

      00
    • @Xtz, și eu mă duceam la pâine de la 4 ani. Doar la pâine la vremea aia, magazinul era situat pe aceeași stradă la 2-300 m. O vreme m-a urmărit mama cu privirea de la balcon, apoi nu a mai făcut-o. Nu am amintiri despre asta.
      Dar am amintiri despre mine, cu 1-2 ani mai mare, sub vârsta de școală, ducându-mă la pâine și la lapte. Cu cozile de rigoare. Laptele și pâinea erau sarcinile mele, îmi amintesc oarecum sacoșa roșie pt pâine și aia maro pt lapte.

      Copiii mici nu sunt imbecili, pot să învețe extrem de multe dacă le arăți și îi lași să facă singuri și nu faci o tragedie când greșesc.

      10
  18. @pedro
    Comunismul nu a făcut nimic bun pentru generațiile ce au trăit în el și nici nu a făcut pe unul sau pe altul mai bun. Sigur a accentuat spiritul ala de supraviețuitor, dar cam atât. Reversul medaliei a fost ca din cauza acestui spirit descurcăreț noi ca societate în tot ansamblul ei suntem intr-o tranziție perpetua de vreo 31 de ani(încă vrem sa fim undeva, dar nu știm unde).
    Ori poate ca e timpul sa începem sa ne concentram și pe alte lucruri în afara de supraviețuirea pe care am moștenit-o din comunism. Ca vor apărea diverse efecte colaterale și ca anumite clisee vor dispărea asta e. Dar, hai sa ne concentram pe ce putem face sa ne fie mai bine, nu sa ne concentram sa trecem peste ziua de mâine.

    00
    • Concret,cam ce ar trebui sa facem?

      00
    • Concret se pot face multe lucruri insa nu toata lumea e dispusa s-o faca. Dar daca isi doreste cineva sa incerce pot sa explic mai in detaliu, dupa cum urmeaza:
      1. Fiecare trebuie sa-si puna intrebarea reala, daca localitatea in care sunt in acest moment le ofera oportunitatile pentru a putea iesi din spiritul de supravietuitor. Inteleg ca stai Slobozia pentru ca ai o casa unde nu platesti chirie, dar concret ce poti face acolo?
      2. In functie de raspunsul de la intrebarea 1, va trebui luata o decizie dureroasa fie pleci pentru ca efectiv nu ai alta alternativa ori incepi sa pui osul la treaba.
      3. Foarte oameni ce sunt intrati in spiritul de supravietuitor au niste vicii interesante tigari/alcool. De foarte multe ori aceste vicii intretin intreaga constructie si este foarte greu sa le spargi. Daca traiesti de pe o zi pe alta si ultimii tai bani ii dai pe viciul tau o parte din problema este clar acel viciu. Cunosc personal o gramada de oameni ce si-au dat ultimii bani pe alcool/tigari in timp ce familia(cei dragi) faceau foamea.
      4. Incepi sa pui osul la treaba si sa faci ceva. Chestia asta este mai grea decat pare, in functie de ceea sti poti incerca sa faci una alta. In cazul in care nu sti ceva sunt diverse cursuri de conversie profesionala, unde poti invata una alta. Odata ce inveti asta, fie te angajezi undeva, fie esti liber-profesionist. Lucruril de baza fiind: seriozitatea, respectiv calitatea muncii pe care o depui. Stiu la inceput banii nu vor fi wow, dar cu cat lucrezi mai mult si devi mai bun banii vor aparea.
      Chestiile astea se aplica la nivelul fiecarei persoane ce isi doreste sa iasa din starea asta supravietuire. Faza e ca nu este nimic senzational ce spun eu, dar este mai greu decat sa stai sa te plangi si sa supravietuiesti. Ori daca tu ai trait prin comunism si esti calit un pic cu raul, parca iti vine sa spui daca am supravietuit atunci nefacand ceva serios, de ce sa incerc acum?! Plus ca merge si un pic de victimizare, daca sti sa pui bine povestea.
      Cam asta e una din problemele mele cand vine vorba de comunism si cliseul idiot „ca toata lumea avea de munca” al unora.
      Cat despre faptul ca fiecare nu-si educa copilul intr-un spirit de supravietuitor cum el a fost educat de parintii sai, este o discutie separata. Dar din oamenii carora le-au lipsit chestii in copilarie sau oamenii care au avut de toate in copilarie vor iesi niste adulti inadaptati sociali cu anumite frustrari.

      00
  19. De pe vremea aia am rămas cu o fobie şi nu mai suport să fiu prins între mulţi oameni înghesuiţi unii în alţii. Pur şi simplu nu mă simt bine. Am lucrat în mină şi, ca adult, am avut parte de câteva ori de aceaşi experienţă cu ortaci care se înghesuiau la prima colivie să iasă mai repede şi preferam să mai aştept 20-30 de minute.
    Şi da, toată carnea şi produsele, gen salam, care sunt expirate sunt date cu o substanţă ca să nu poată fi consumate şi predate către Protan care le incinerează.
    Acuma nu ştiu cât de sigure sunt produsele după expirarea termenului dar aş merge pe mâna producătorului pentru că la câte căcaturi bagă în ele să le prelungească termenul, e mai sigur să fie distruse chiar dacă arată „consumabile”.

    00
    • Mananc in mod curent mancare expirata. Expirata la mine in frigider. Daca stau sigilate si nu desfaci, mai poti adauga lejer doua saptamani pentru astea uscate. Nu risc cu oua, lapte; dar cu salam uscat, cu cascaval, cu iaurturi sigilate… n-am problema asta.
      De exemplu, telemeaua care „expira in frigider”, se usuca, devine un fel de cascaval. Merge cu paste, cu macaroane la cuptor…

    • A, tu te referi la salamul şi brânza care devin nobile în frigider dacă vor prinde un strat fin de mucegai ? Nu ştiu ce să zic, se pare că ai probleme de pe vremea când erai student la cămin :)

      00
    • Bineinteles ca nu.
      Anyway, check this: https://en.wikipedia.org/wiki/Casu_marzu

    • Am băgat brânză mascarpone la 4 luni după expirarea. Avea un pic de zer, atâta tot.
      In tot timpul asta a stat in frigider sigilata.

      Brânză de la țărani pe care o cumpăr și sta in frigider mai mult timp, într-adevăr prinde ceva mucegai și își schimbă consistenta. Dar mie îmi place asta …

      Că și idee, călugării puneau pâine la mucegăit, ce e mucegai alb sau negru e ok pentru consum. Călugării o consumau pe post de antibiotice.
      Mucegaiul verde (spontan) e periculos pentru consum, este de evitat.

      00
    • Am avut branza halloumi, din Grecia, expirase de 8 luni. Era vidata. O lasasem intr-un colt in frigider si am uitat de ea.
      Am desfacut-o sa o miros, ca nu avea nicio culoare dubioasa, nu facuse mucegai. Nu miroasea a nimic. Am prins curaj si am gustat. Avea gust normal, de Halloumi. Am pus-o pe gratar si aia a fost.
      In general mananc produse expirate, de 1-2 saptamani, daca nu au fost desfacute. Asa cumpar de la mega image o gramada de chestii bio, ca sunt reduse la 50% pentru ca sunt aproape de termen.
      Bineinteles, le miros si le gust inainte.
      Mi s-a intamplat sa cumpar carne de la Carrefour, in termen, sa desfac caserola cand ajung acasa si sa miroasa a mort.
      Mai nou, cumpar carne doar de la Selgros si Metro. Cel putin, de Selgros stiu sigur, ca sunt cei mai curati si cei mai stricti cand vine vorba de siguranta alimentara.

      Telemeaua sau branza care devine lipicioasa, de regula o faramitez si o pun in omlete, in diverse preparate la cuptor.
      Detest sa arunc mancare.

      Ce-i drept, am invatat sa cumparam exact cat consumam si foarte rar ajungem sa aruncam mancare.

      00
  20. Nu iau apărarea nimănui, dar din ce zic unii și alții, batranetul oftează după perioada pre ‘80, când am înțeles ca treaba era mai roze ( nu găseai orice oricând, dar nu era cu cartela sau sa se stătea în frig/bezna ).
    Așa, aveam 7 ani la revoluție. Nu am fost expediat la cozi, dar știu sigur, la Brăila fiind:
    Cartelele alea galbene din cel mai ordinar carton, pentru lapte/pâine/etc. Eram mai dobitoc de felul meu și săracii oameni m-au rugat din tot sufletul să nu le colorez/pierd/watevs ca murim de foame toți 3.
    Curent… nu îmi aduc aminte.
    Frig… oho. Din fericire, gazul nu s-a oprit niciodată. Livingul nostru era bucătăria, mâncare, lecții, citit, ce vrei, in bucatarie. Vecinul de vis-a-vis știu ca avea vreo 4 copii. Ca să își încălzească apartamentul avea aragazul aprins atât de mult ca se umflase usa de la intrare de la umezeala si nu se mai închidea.
    Bubuit caloriferul…. Yep. Sufragerie, la fel, parchet masiv. Țâșnea apa fiartă cu atâta forță ca ajungea pana dincolo de mijloc ( 3-4 m ).
    Chiloți maro la revoluție… yep. Stăteam culcati pe podea, usa de la intrare baricadata, nu făceam nici un zgomot și nu ne uitam pe geam să nu ne găsească/vadă teroriștii. Ulterior am aflat ca luminile lungi și pocnetele din fața geamurilor nu erau artificii cum încercau sa ma liniștească ai mei. Cine e curios, poate lua la rând blocurile de pe Calea Călărașilor spre barieră, pe stânga, in Viziru II, după 30 ani, au încă găuri de gloanțe în beton.
    Bucurii… maica-mea lucra la ILF ( intreprinderea legume fructe ) și mă mai lua cu ea, o ce copil drăguț aveți, ia luați un compot pentru el. Ciunga aia care era un soi de lipici întărit, care se fărâmița in gura. Faptul ca puteai să te joci in mijlocul străzii fără să treacă vreo mașina. Niște… piese sub forma de paralelogram ținute cu un elastic… nu știu cum se numea, un soi de lego? de fier, cu tot felul de plăcuțe, șuruburi…
    Niște vremuri mai simple. Mi le doresc? Nu. Absolut nu, chiar dacă pot înțelege și simți melancolia pentru acele vremuri, să ți le dorești in mod explicit in detrimentul situației actuale, trebuie să ai o doaga lipsa.

    00
    • Ah, da. Sunt singurul care adora mirosul și, mai ales, gustul de Pelikanol?! :)))

      00
    • Ce e Pelikanol?

      00
    • @Dex, un fel de lipici, adeziv, ceva.
      Dar nu mai știu care era, ăla ca o pastă foarte groasă pe care îl luai din cutie cu o lopățică cum sunt acum la unele înghețate sau ăla ca o smântână mai fluidă… sau ăsta, ultimul era aracet?!

      00
    • Sau era cerneala?! M-am dilit.

      00
    • Lipici de hartie, la cutiuta, cu lingurita, daaa, foarte bun! Am gustat cu placere in generala. Nu stiu cum se chema.

      00
    • Da, era o pasta, o combinai cu apă și îl foloseai cu o lopățică pe post de lipici la lucru manual. Bine, pasta era când era nou, fiind măricel borcanul îl țineai suficient de mult pana devenea ca un plastic moale. Numai bun de mâncat.

      00
    • Da..resimt si acum mirosul de Pelikanol..avea o textura aparte..culoare alb smantanos..si pe maini se branzea asa parca! te frecai pe degete si faceai frecatei ca sa scapi de el!

      00
  21. 200 de kilometri (de acasa pana la bunici), cu tren schimbat de doua ori, cam de la 6 dimineata pana spre 5 dupa amiaza. Ceea ce era nasol, ca uneori erau intarzierile mai mari, si nu mai prindeam autobuzul de 7 seara. Ceea ce insemna o noapte in autogara. Un deliciu toata operatiunea, la minus 15 grade si zapada si viscol. Dar ce sa faci, era singura modalitate de a ajunge la PORC ! Si la SOBA !

    00
    • Asta cu trenul cred ca o poti incerca si in ziua de azi, daca esti nostalgic :)

      00
    • La mine era de la 4.30 (atunci pleca trenul din gară) la aproximativ 15 (ora de sosire a trenului). Mai puneți pt casă-gară/gară-casă. 300 km și 3 trenuri.

      00
    • Sa stii ca mi-a trecut prin cap sa incerc aventura. Doar ca 1. nu as sti ce trenuri sa iau si 2. as lesina de dorul masinii mele, pentru intoarcere. Pe sosea drumul asta face 4 ore, relativ relax. Doar ca astazi nu mai exista nici soba, nici bunicii…

      00
  22. Ma gandesc daca nu am putea pune 1-2-5 lei intr-un cont si cand sunt reducerile astea la alimente sa le cumparam si sa le donam unor adaposturi pentru oamenii strazilor.

    00
  23. NOU
    #99

    Same here. Minus partea cu “privilegiatul”.

    00
  24. Pentru ca aveam 2 ani la Revolutie , pot spune cum era in perioada imediat urmatoare. Mare parte din copilarie tin minte ca incalzeam apa la aragaz sa fac baie si pentru asta aveam un intreg ritual. Fierbeam apa in oala de ciorba de mamei apoi transferam in lighean jumatate fierbinte pe care o combinam cu rece. Puneam ligheanul pe toaleta si ma spalam prima oara pe par apoi aruncam toata apa pe mine. Pentru clatire foloseam cealalta jumatate de oala cu apa fierbinte ,combinam cu apa rece , pe cap, pe corp.
    Stiu ca mama mi-a aratat o data tot procesul si apoi faceam singura „baie”, inclusiv incalzit apa si carat oala din bucatarie pana in baie.

    Uitasem, jur ca uitasem ca am facut asta cativa ani in copilarie .

    Dar mi-am adus aminte de frigul si lipsa apei calde in octombrie 2020, Bucuresti , Sector 3.
    Am facut fix ca atunci cand eram mica , am incalzit apa mecanic, am facut baie urmand aceeasi pasi, injurand in gand si cu voce tare.

    00
    • Toti faceam baie asa. La mine apa calda venea doar vinerea, 2 ore. Atunci trebuia sa faca baie 6 oameni, si sa spalam rufe. Totul in doua ore pe saptamana. Nu puteai incalzi multa apa in alte zile, pentru ca aveai butelie: apa calda, sau mancare: alege. Mama mea are doua degete „defectate” de la clatitul rufelor cu apa rece, iarna.
      Astazi, batranii care put nu sunt invatati sa faca dus zilnic. Poate din perioada aia li se trage. Stiu oameni bogati, foarte bogati chiar, care fac baie generala doar o data pe saptamana. Asa au prins.
      Ritualul cu apa incalzita l-am practicat. Iarna.
      Eu m-am invatat din liceu, unde am locuit cu bunicul, care bunic se spala zilnic, nu conta anotimpul, la cismeaua din curte (apa rece). M-am invatat sa fac la fel. Macar „esential”, daca nu baie. A te spala cu apa rece, pentru mine, e o dovada ca esti barbat. :)

    • Uite ca p-asta cu apa calda am uitat-o. Chiar nu mai tin minte cum era. Parca dimineata ma spalam pe ochi cu apa rece, dar nu mai stiu daca era ca sa fiu barbat, sau pentru ca nu era alta varianta.
      Stiu sigur ca se facea schema de care zice Ariadna, dar nu mai stiu cat de des.
      P.S. Iara fac pe avocatul diavolului, dar cu 30 de ani in urma de ce vorbim noi, multi n-aveau apa curenta de nici un fel. Spalatul la o saptamana era probabil un lux. La bunici la tara se folosea „lavoarul”, din franceza monsher. :)

      00
    • mai era o solutie: Albalux 11 (sau 10)..se fierbea apa in cuva si faceai baie cu ea! mai te curenta masina cand te apropiai de ea, dar asta era ceva normal :))

      00
    • Albalux era masina de spalat ,care te curenta intr-adevar. Privind inapoi , era rudimentara grav, tin minte ca nu centrifuga hainele, doar le spala. Bine, nu cred ca avea programe prestabilite sau ceva, doar spala.
      Si pentru ca te puteai curenta cand scoteai hainele, mama stiu ca folosea un bat de lemn ( cu care ma mai fugarea prin casa) apoi storcea cu mainile hainele, una cate una.

      00
    • Parca prizele de la blocuri nu aveau impamantare, doar faza si nul din cate retin(?)…de aici si problemele cu masinile de spalat din epoca.

      00
    • La noi spălatul era cum zice GeoergeCT. Sunt aproape sigură că a noastră era Albalux 9.

      00
    • @Ariadna da..si ai mei aveau cleste din ala in forma de V ..si furtun separat pt evacuare

      00
    • acum daca stau bine si ma gandesc..nu numai ca toata lumea avea aceeasi mobila (Drobeta?), acelasi tip de televizor (Snagov sau Diamant), aceleasi bibelouri (pestele si elefantul sunt vedete), aspirator sau rasnita etc..dar si aceleasi obiceiuri: vezi asta cu scosul rufelor..cu amenintatul cu bataia folosind batul de la masina :))

      00
  25. Crescut la vilă in centrul Bucureștiului. Bunicul lucra la aprozar și făcea bani buni. Așa că a tras cu legea 18 până la revoluție. Nu am avut lipsuri, aveam carne la discreție. Legume și fructe tot ce se găsea atunci.
    Stăteam si eu la cozi și făceam șpagă că luam și pentru vecini și-mi lăsau restul.
    Am avut sobe cu gaze si boiler la baie. Curentul nu mai țin minte cât de des pica.
    Vacanță la mare anual. Vecinii aveau tv color și video. Ii vizitam des :)
    Taik miu era secretar de partid. Maik mea lucra la primărie. Deci dintre cei care o duceau bine.
    Dar urăsc cu patimă comunismul și tot ce ține de el.

    00
    • La noi în oraş, un fost aprozarist a reuşit să cumpere aproape 50% din spaţiile comerciale şi este băgat în politică. Un căcat semianalfabet care vindea cartofi şi mere stricate.

      00
    • @Shoric „Un căcat semianalfabet care vindea cartofi şi mere stricate.”
      Se cheama un tanar intreprinzator care a pornit de jos si a reusit in ciuda faptului ca sistemul totalitar nu-i oferea decat legume si fructe stricate, si care a renuntat la o cariera academica pentru menagement. Un exemplu pentru noi toti!

      00
    • Vanzator La aprozar se intra greu,cu pile pt ca era un job banos.Se delapida mult prin metoda perisabilitate. Vindeai mere,pere etc dar in stoc le scadeai ca nevandute, perisate. Vremuri in care se lucra numai in bani lichizi nu ca azi cu cardul care lasa urme.
      Cu vinul la fel.S-a otetit.Vezi secretul lui Bachus inspirat din realitate cazul Stefanescu.
      In concluzie, azi se zice ca a furat da a si facut.
      Pe comunism as zice se (mai)muncea da se si fura 😉

      00
  26. Ce e cel mai comic este ca in perioada comunista produsele chinezesti erau la mare cautare. Erau mai bine si mai frumoase fata de cele romanesti.
    Iar acum…

    00
    • Pentru ca erau produse de calitate. Am si acum masinute chinezesti care sunt mai de calitate decat ce gasesti la hipermarket de exemplu. Nu zic ca nu faceau chinezii multe porcarii, dar la noi ajungeau alea bune.
      Si mai am un Volkswagen Beetle din RDG cred, cu un mos chelios la volan, care din cand in cand se opreste, si mosul scoate capul pe geam si i se aprinde chelia. Nu mai stiu daca scoate si sunete.

      00
    • Dex: aveam atunci ( circa 1980) o tanchetă, pe șenile, care se oprea, se deschideau 2 trape, se ridicau 2 țevi de tun si „trăgeau„ . Si dacă lovea un obstacol, dădea înapoi și schimba direcția. Tot chinezească.

      00
    • @Rudi Mi-ai adus aminte ca am si un robot lunar, cu senile, rusesc. Spectaculos pentru vremea lui. Cu „telecomanda” cu fir. Cred ca erau jucarii din epoca in care lumea nu cumpara chiar toate porcariile. Nu numai la noi, si la americani la fel. Costau probabil o gramada, dar erau facute cu simt de raspundere. Vezi radio-uri, masini de spalat, etc.

      00
  27. Am dus-o bine în perioada aia, comparativ cu mulți alții, deși am experimentat din plin partea fără electricitate și frig în casă și la școală. Dar nu pot să înțeleg ce ar fi de regretat la acele vremuri. Nu ne-au călit deloc, doar au scos în evidență cele mai rele obiceiuri, șpaga și descurcăreala, pentru că majoritatea se chinuia să supraviețuiască. Pentru nostalgici, le-aș cumpăra un bilet doar dus spre Coreea de Nord.

    00
  28. Eu eram soldat in 89, la revolutie. Am locuit in Braila intr-un bloc care avea 396 de apartamente (cu 2 sau 3 camere).
    Eu consider ca toate lucrurile interesante si bune de pe lumea asta, ma refer la cele de pe parcursul vietii mele, le-am ratat din cauza comunismului. Pana si de chestiile naspa am aflat dupa pt ca in Ro, nu aveai acces la nici un fel de informatie!
    Nu am avut parte de portocale si banane pe vremea aceea dar am avut alte fructe din belsug, pt mine de exemplu, mirosul specific sarbatorilor de iarna este marul copt cu scortisoara (placinta cu mere). Eu m’am consolat cu ideea ca fiecare trebuie sa manince chestii care cresc acolo unde traieste, in rest sunt doar „experiente”! Niciodata nu am sa inteleg oamenii care spun/cred ca pe vremea aia era bine la fel si pe oamenii care nu au trait in acele vremuri si care cred ca socialsimul/comunismul e ceva catre care sa tinzi, indiferent de cat de uman ar fi prezentat! Din punctul meu de vedere ceea ce au facut comunisti a fost cu mult mai naspa decat ceea ce au facut fascisti! Eu inca cred ca daca Germania nazista (si aliatii) castigau razboiul, Ro ca si tara o ducea mai bine decat cu comunisti!
    Pastrez insa o rezerva, informatiile despre Germania fascista le am doar din carti si nu din experienta proprie, deci e posibil ca sa ma insel!

    00
  29. Prin 83-84-85 toata vara mergeam direct de la film(gradina de vara in cartier) la coada la carne.
    Stateam pana cand venea mama de la munca. Asa umpleam congelatorul pt mai multe luni. Eram multi din gasca de la bloc si eram fericiti ca stam singuri toata noaptea(fara parinti dar in siguranta ca militia patrula de zor).
    Pt curent avea si tata o baterie de masina. Apa calda stiam intre ce ore este. Frig nu am facut (tata a izolat interior peretii cu geamuri) dar cel mai rece dormitor era al meu pt ca era pe colt.

    00
  30. Sigur ca retin acele aspecte insa mi se pare ca noi cei ce am prins acele lucruri avem cumva un avantaj – stim ce inseamna lipsa de optiuni sau sa inghiti rahat.

    Ma refer la asta cand ma uit la tinerii din ziua de astazi care au doar drepturi si dorinte, in sensul ca trebuie sa aiba masina scumpa la 18 ani, apartament, vacante, salarii foarte mari, etc.

    Nu, nu este un comentariu din ciclul „pe vremea mea” insa venind din acele timpuri si acele conditii stiu ca trebuie sa muncesti pentru ce ai sau iti doresti, un concept ce azi pare strain.

    00
  31. La coada la ulei…vanzatoarea cu polonicul iti turna uleiul prin pilnie din butoiul din tabla direct in sticlele de jumate cu care veneai de acasa. Ulei care facea o depunere la fund de doua -trei degete cand se linistea. Sticlele se colectau le centrele cei trei R – RRR reconditionare,refolosire, reciclare- care apoi ajungeau si in circuitul berii si te trezeai cu bere gust de ulei. Sticlele verzi de bere erau de ocolit. Etichetele pe sticle erau greu de dezlipit,numai cu apa, era un fel de clei maro utilizat la lipire.
    duceam sticle, pusi de scoala,era un plan,norma de indeplinit.Plus mai vindeam pentru bani de minge care se spargea repede. Intr-un timp le vulcanizam cu o panza bomfaier incalzita la foc si un petic din alta minge. Arta si precizie.
    Cei de la tara aveau plan sa creasca viermi de matase vara in clase erau gogosi de viermi pe banci si crengi de dud.
    Nu uit cozile de la 4-5 cand mergeam doar sa legam sacosa(ne strangeam mai multi „draci” de a blocuri,cum ne alintau babele) si ne intalneam la coada.Le legam de o teava de gaz sau gard ce era, si plecam acasa.Pe la 6 reveneam dar intodeauna era scandal ca sacosa asta nu era aici,ca tu n-ai fost la 4 ca mine aici….iar totul se incurca si mai mult cand se ivea masina cu marfa atunci se faceau miscari de trupe, coada se deforma, lua forme diverse,apareau din senin fetze noi, coada fierbea, vocifera,razlet apareau primele injurii – nesimtitule te bagi in fatza ! Calm vanzatoarea, o privilegiata ca-si tragea partea ei plus pt pile, striga ca aia de la jumate incolo nu mai stati ca nu ajunge.
    Apoi in alta zi urma sa stau cu batranu in masina toata noaptea la coada de benzina cota de 40 de litri pe luna.Acolo era calma treaba.Grupuri,grupuri in jurul masinilor asistai la ce cursuri doreai: de mecanica auto, fotbal,pescuit, bancuri, noi relatii pentru un mic serviciu de nu cunosti pe cineva…sau fa si mie rost de…De ex la o coada de asta mi-aduc aminte, era unu care zicea ca face cutite la el la munca.Da da acum pare bizar dar atunci cutite mari,mici de inox pentru porci, bucatarie etc se faceau prin fabrici. Erau mai bune ca alea din comert,carnea(metalul) mai groasa. Aveai un corn de caprioara? Aveai un cutit vanatoresc hand made brici. Spuneai cat sa fie 20 cm etc si se rezolva.Iarna insa era frig si neplacut la benzina.Multe sunt de povestit dar o idee va faceti din filmul asta din 88 l-am mai pus la arhi dar intodeauna mai e cineva care nu l-a vazut si e un document.Am trait in epoca aia si in afara de turismul pt occidentali restul zic ca e adevarat.Faza cu turistii aia belgieni care au slabit la mare pt ca era mancarea proasta nu stiu ce sa zic,nu cunosc desi ma mira.Eu stiam ca ei erau tinuti bine aveau regim privilegiat pentru ca intra valuta in tara.
    https://youtu.be/FaODP0vNKB8

    00
    • La taica-mio la lucru se faceau cutite de-alea, si eu am unul, mostenire. Are vreo 30 de ani si nu e folosit, arata impecabil, si cred ca te poti barbieri cu el.
      Unul eu, unul frate-mio. A facut si securi de inox, din pacate cand am avut de spart lemne a trebuit sa imi cumpar topor special de spart, ca alea nu ma ajutau la nimic.

      Cu toate astea, avea de planificat cand sa mearga cu masina la bunici, nu era destula benzina. Si mergea si cu autobuzul, stiu ca venea acasa cu doua genti de piele grele si statea 10 minute si isi freca mainile ca nu si le mai simtea.

      00
  32. ”În seara aia am auzit prima dată de zgură, de exemplu”. Doar eu am prins-o p-asta?

    00
  33. Să știi că aia cu risipa mă doare și pe mine de multe ori și m-am născut la ceva vreme după perioada menționată de tine. Aștept și textul ăla.

    00
  34. 2 butelii?? doua?? Nababule! :))

    00
  35. Eram prea mic sa-mi amintesc multe, aveam 6 ani la revolutie. Plus, bunica mea lucra intr-un magazin alimentar, deci nu cred ca ai mei au stat vreodata la o coada pentru mancare. Dar ma intreb: lipseau chiar toate alimentele? Vad des cum se scrie ca stateau oamenii ore la coada pentru paine. Da-o-n ma-sa de maine! N-as sta 15 min la o coada pt paine. Mananca niste orez, cartofi, etc… painea nu e un aliment esential.

    00
    • Confirm coada la paine. Si mai era si tare.

      00
    • Pai n-ai înțeles. Cele mai multe produse alimentare erau raționalizate. Inclusiv, orezul. Și cred că și cartofii. Și cele care nu erau pe cartele, le puteai cumpăra în cantități mici (stăteai la coada și primeai 1-2 buc /kg).

      00
    • Alaturi de paine liseau si alte chestii marunte: carne, lactate, ulei, mezeluri, faina, zahar, orez (spartura de orez pe care il alegeai ore bune ca sa separi pietrele, neghina si alte lucruri – aruncand astfel cam 1/4).
      In functie de zona anumite chestii se gaseau mai des sau mai rar.
      In Alimentara gaseai conserve de fasole verde, mazare, creveti vietnamezi si ghiveci de legume. De cele mai multe ori conservele erau amare si imposibil de mancat.
      Imi aduc aminte de cum a incercat mama sa fiearba ceva mazare timp de 2 zile si tot tare a ramas.
      Stiu ca facusem un fetis la un moment dat pt ghiveciul de legume cu orez – probabil produs la fabrica de conserve Tecuci – se mira bunicul meu cum pot manca asa ceva.
      Painea nu este un aliment esential, DAR umple stomacul iar esenta celor enumerate aici este una singura – era foame peste tot.

      00
    • Tu crezi ca ploua cu orez si cartofi? Sau era mai bine daca mancam cozonac, din moment ce paine nu aveam?

      00
    • Pe internet sunt majoritari nemulțumiții deci nu prea ai să găsești persoane care să-ți spună că nu era așa de rău și nici timp de contrazis cu nemulțumiții nu au … Dar statistic lumea e majoritar nostalgică după acele vremuri deci majoritatea nu o ducea așa rău

      00
    • Din ce am citit ulterior, în București și poate în alte orașe mari pâinea nu era raționalizată. În rest era pe cartelă, ai pierdut cartela, adio pâine pe luna aia. 1/2 pâine de persoană, am păstrat mulți ani obiceiul să luăm 2 pâini.
      În rest, cam orice aliment care-ți trece prin cap fie se dădea tot pe cartelă, în rații minuscule care generează diverse probleme de sănătate pt generațiile de peste 35 de ani, fie aduceau din când în când în cantități absolut insuficiente pt numărul și nevoia cumpărătorilor.
      În magazinele alimentare se găseau în mod frecvent creveți vietnamezi (semănau oarecum cu cele mai proaste chipsuri pe care le-ai mâncat vreodată), castraveți murați (făcuți din niște castravețoi imenși, ajunși la maturitate, plini de semințe și buni de dat la porci) și conservele de care zice Romano.
      Singura chestie mâncabilă și gasibilă relativ lejer în vremea aia era nectarul de caise. Dar nici ăla nu era mereu. În rest pt orice aliment care-ți trece prin cap fie era raționalizat, pe cartelă, în rații care n-ar fi ajuns nici pt vrăbii, fie stăteai la cozi de tip mitingurile din piață Victoriei din 2017, fie era la liber, dar de o calitate atât de proastă încât te considerai norocos că poți mânca 20%, restul nu era nici de dat la porci.
      Nici restul chestiilor necesare vieții nu se gaseau pe toate drumurile. Am stat la cozi pt hârtie igienică, vată (dacă i-ai fi spus unei femei de pe vremea aia de absorbante, tampoane, cupe, etc si-ar fi scuipat în sân și ți-ar fi plâns de milă că ți-ai pierdut mințile), părinții mei veneau de 2 ori pe an la București pt îmbrăcăminte (inclusiv lenjerie intimă) și încălțăminte. La noi nu se găseau, sau erau extrem de proaste.

      00
    • Na, pe vremea aia nu era brocolli și avocado la liber pentru ăștia care-și calculează acum carbohidrații de pe Iphone 12. Tu, la vârsta de 6 ani, dacă mai trăiește bunică-ta, întreab-o de ce ai tăi nu stăteau la coadă pentru mâncare și pâine. Erau mămăligari (nu cred) sau rezolva ea tot ce însemna crăpăt zilnic?. Plm, nici nu știu cum să te etichetez, boomer idiot sau incel întârziat…

      00
  36. Eu cred ca am ramas cu ceva sechele de la luatul curentului.
    Tata plecat tot timpul.
    Mama mai făcea si garzi la.spital.
    Eu cu sor’mea singuri acasa, cu o lanterna din aia de plastic cu slot de 3 culori.
    In Ploiești se lua de mai multe ori pe.seara curentul.

    Era greu un pana mea, dar astăzi e si mai greu pentru unii. Asta ar trebui sa integem, in loc sa ii injuram.

    00
  37. spre deosebire de marea majoritate a celor de pe aici, eu sunt fiu de țăran. din zonă necooperativizată. cu multe animale în gospodărie (8-10 bovine, din care 3-4 vaci de lapte, cal, 3-4 porci, 10-15 oi, 30-40 de găini etc), altfel spus, n-am avut probleme cu mâncarea. carne, lactate, ouă, legumele și fructele obișnuite obișnuite erau la discreție. DAR carne de vită mâncam odată pe an, cumpărată de regulă, pentru că ai mei nu prea riscau să taie vite în gospodărie (era interzisă tăierea bovinelor), rațiile de ulei, zahăr, pâine erau la jumătate față de cele de la oraș, în general, produsele care ajungeau la magazinele din zonă erau cele mai slabe calitativ de pe o piață oricum crâncenă din punctul de vedere al calității. iar dincolo de toate, eu nu am mâncat portocale sau alte fructe exotice înainte de 89. la un moment dat, prin 88, a apărut în casă o banană verde-verde, de vreo 10 cm, adusă de frati-miu, student la acea vreme. pusă undeva pe un raft („blidar”) în bucătărie, banana s-a stricat într-o noapte.

    00
    • berenger, voi probabil ati avut probleme cu mancarea animalelor.
      imi aduc aminte ca nu prea sa gasea porumb si erau probleme cu pasunatul daca nu aveai muntele tau (nu e gluma, cunosc persoane care au”munte” mostenit de la parinti, bunici,…, Burebista :) )

      00
  38. Se lansase cartea lui Pacepa, dădeau la Europa Liberă în 88-89 tot din 2 în 2 nopți capitole din „Orizonturi Roșii”, ascultam.
    Aveam un VEF202 pus pe pervazul de la bucătărie și legat cu o sârmă la paratraznetul blocului care cobora pe lângă geam.
    Serialul se termina pe la 2 noaptea, schimbam postul pe București și opream radioul. După aia mă culcam.
    Aveam o yala rusească cu blocare automată, într o zi uitasem cheia în casă și a trebuit să sparg ușa. Nu se mai inchidea bine, rămâneau câțiva mm prin care dacă stăteai cumva, puteai vedea cam 1 metru din hol. Evident, când treceam prin fața ușii de la hol, aveam un reflex să mă uit încolo.
    Și noaptea pe la 1 și ceva, mi am dat seama că e cineva în fața ușii.
    Povestea n a fost foarte lungă fiindcă aveam un bătător din cablu de oțel pe care l am testat pe vecinul de la etajul 8, un puștan de vârsta mea, poate cu un an mai mic?
    Am șters o după ce l am mai caftit odată … fiindcă din cauza lui a trebuit să fac două vizite pe Karl Marx la clădirea din spate (clujenii știu ce era acolo). Mă duceau acolo cu un Aro albastru deschis, cu geamuri vopsite și cu același tip de yala cu autoblocare pe care l aveam eu la ușă doar că avea tăiat butonul de deblocare din interior.
    Cum să vă zic… minorul care eram, a fost scos la autocritica în fața careului.
    Asta a fost partea simplă. Partea mai complicată a fost mutarea lui bătrânu la Frata (era profesor, nu l mai văzusem de 9 ani fiindcă ai mei erau divortati) și bătrâna a fost matrasita, au facut o ăștia muncitoare din subinginer. Lucra la IEIA Cluj.
    Cartele? Vreun an n am văzut cartele. N am văzut telefon (și acuma știu să fac cuplaj ca să mă leg pe linia vecinului) și mă trezesc uneori noaptea la 3 ca să fiu treaz când venea muistu de Moroiu în control (sectoristul, aka Morea).
    Am și acu pe undeva o cartelă de cartofi din care lipsește o lună… o tăia vânzătoarea cu forfecuța. Aia a fost ziua în care mi am băgat pwla n cartofii lor și am început să fur. Mergeam 12 km până la Luna unde era CAP și erau puși cartofi. Cam 10-15 kile pe săptămâna dădeam lovitura. Porumb de fiert… chestii de astea.
    Văd că unii aveau baterii. Hahahahaha, mă burghezilor. Bateriile ălea creșteau în copac, sunt sigur. Sau erau primite de la partid pentru activitate, cado.
    Toată lumea fura.

    Am stat 2 ani jumate n Canada, m am întors. Că în țara asta se poate face ceva. Sigur, e locul perfect unde să depeni amintiri și să ți dai palme că te ai întors.

    Pentru nostalgici, încă o muie cât casa poporului, de la mine.

    00
    • Bateriile alea in mare parte le luau de la lucru oamenii.

      Stiu ca am fost la un vecin care avea parinti ce lucrau la fabrica de lapte, si mi-a aratat intr-o camera un morman de pachete de unt. Eu vedeam unt cate un pachet, nu un sac.

      La vecinul ala mergeam uneori toti copiii la fabrica si ne agatam de gard, iesea afara cu inghetate de-alea de 3 lei in sortul salopetei si ne dadea la fiecare.

      00
  39. Pai n-ai înțeles. Cele mai multe produse alimentare erau raționalizate. Inclusiv, orezul. Și cred că și cartofii. Și cele care nu erau pe cartele, le puteai cumpăra în cantități mici (stăteai la coada și primeai 1-2 buc /kg).

    00
    • @Marin
      Nu era in toate orasele la fel.
      In Bucuresti painea nu era pe cartela. Din ce imi amintesc doar zaharul si uleiul „se dadeau” pe cartela. Chiar tin minte ca cei care vindeau legume in piata cumparau paine cu sacii.

      00
  40. „atunci și acum” – reversul medaliei: vecinul de lângă mine, cu care ma înțeleg foarte bine si cu care mai stau ocazional la un pahar e fan comunism si „înainte era mai bine”. Are 40 de ani. Foarte muncitor si responsabil si rațional in aspectele uzuale ale vieții zilnice. Stam în apartamente cu mult peste 1000€/mp,fiecare persoana are mașină proprie, si el si sotia lucrează de 15+ ani la unul din cei mai mari distribuitori de băuturi din RO…care e întâmplator firma socrului. Si totuși am avut discuția în contradictoriu de câteva ori.
    El zice ca lui nu i-a lipsit nimic niciodată în comunism si ca majoritatea o duceau bine etc. Eu i-am povestit cum e sa crești într-o familie cu „probleme mari la dosar” si la mama si la tata. Concluzia lui a fost, citez „eh, pana la urma ca să le fie multora bine, trebuie sa fie câțiva care sufera pe nedrept, asta e, tot era mai bine asa”. I got nothing.

    00
    • sunt două situații diferite aici.
      una e că omul nu mai ține bine minte cum era. cazurile sunt dese, amintirile sunt atât de groaznice că pur și simplu refuzi să le accesezi.
      alta e cea clasică, părinții se descurcau, fie erau activiști/țuțeri de partid, fie lucrau în zone de unde puteau fura lucruri de valoare pe piața de schimb. aveam un vecin din ăsta, era zugrav talentat, venea mereu acasă cu kile de carne. kile. eu am rămas mirat când am văzut câtiva pui întregi în frigiderul deschis.

    • Mai este si situatia nr 3: omul stie foarte bine ce fura/turna/corupea/trafica dar asta ii aducea o situatie deosebit de buna comparativ cu restul si il facea sa se simta special. Acum e greu spre imposibil sa fii atat de tare in raport cu altii care se pisa pe banii tai de cocalar ca au si ei masina, kent, tv color, carne, banane, cafea, porn, pantofi, pepsi si hartie igienica.

      00
  41. Nu imi amintesc mare lucru, aveam 5 ani la revolutie, totul e in ceata doar cateva „imagini”.

    Ai mei lucrau la ceva intreprindere de unelete scule, mai facea tata niste cutite misto cum zicea cineva mai sus.

    Unul din vecinii de palier era ceva maistru sefulet la CET si primea de la oameni chestii.
    Tata fiind nascut crescut la tara era cel ce i le taia, la modul taiat gaini si parca curcan in cada, sau un peste cat toata masa.

    00
  42. Salamul ala cu eticheta portocalie sa-l mananci tu … nush ce e mai rau, un salam care îti face rau sau lipsa acelui salam.
    Vezi ca bananele si portocalele nu mai sunt aceleasi cu cele din anii ‘80, sin cauza nush carei boli. Banane care sa aibe gust bun mai gasesti, dar în tara în care se culeg nu la supermarket.

    00
    • Salamul ala, uscat, mai tine cateva saptamani bune dupa expirare.
      Banuiesc ca nu ai vazut niciodata cum e tinuta carnea afumata/prajita cu lunile si nu se strica.
      Intreaba bunicii/parintii de carne in untura la garnita. Sau sunca tinuta in saramura in butoaie.

      Appoi sa te uiti pe termenul de valabilitate al apei plate si sa zici ca e apa expirata, nu mai e buna :)

      00
  43. Vazand din nou ultimul discurs al lui Ceausescu in care era socat ca lumea din piata se agita si nu il mai asculta mi-am dat seama ca el era rupt de realitate si credea ca poporul o duce bine, chiar daca stia ca a impus ceva restrictii. Pe unde se ducea in vizite oficiale la magazine sau fabrici, totul i se prezenta frumos, galantarele pline, lumea prietenoasa si iubitoare de conducator. El cred ca nici nu stia ca e urat de 99,99% de populatia tarii pe care o „conduce”.

    00
    • Nici vorbă. Era complet informat. Știa foarte bine ce sacrificii s-au făcut pentru plata datoriei externe.

      Iar în 89 când s-a încheiat acea plată și a dat el discursul ăla faimos, au fost voci care i-au zis că trebuie dat drumul la consum. Dar a amânat pentru că vroia să recupereze aurul vândut pentru plata datoriei cât de repede posibil.

      A știut dar a crezut că poporul nu va avea curajul să se revolte. S-a bazat strict pe frică și teroare.

      Iar de vizitele alea știa că-s aranjate, nu era așa de prost. Doar că el le făcea strict pentru TV și pentru materiale de PR la export ca să vadă străinii că o ducem bine, nu ca noi să o ducem bine.

      Aparent Ceaușescu era obsedat de a primi respectul străinilor ca și mare conducător și lider, care și-l pierduse în anii 80. Îl avusese (ceva ceva) în anii 60-70 când a vizitat toate țările importante, inclusiv SUA de câteva ori, iar în anii 80 căzuse cumva în anonimat dpdv politic.

      Iar pentru asta nu conta dacă înfometa tot poporul, important era pe hârtie România să pară o țară modernă/industrializată, cu orice preț.

      00
  44. am avut 9 ani la revolutie. Imi aduc aminte ca, inainte de 89, am vrut bomboane de la laimentara, si maica-mea a cedat rugamintilor mele si mi-a luat. Vanzatoarea le-a pus intr-o punga de hartie. Cand am amjuns acasa le-am aruncat, erau cu viermi. Sau banane cumparate verzi (dupa ce a stat maica-mea 4 ore la coada), puse pe dulap, in ziar, sa se coaca. evident s-au inegrit, nu s-au ingalbenit. Dar au fost bune.

    00
  45. NOU
    #150

    La moghioros la coada la banane in ian 1990, am luat 5 kg de banane, doua coapte si trei mai verzi asa. Am ajuns acasă la Mătușa mea, am maincat literalmente toate bananele coapte. Pe cele verzi le-am pus in ziar pe șifonier. Văzusem la tata. Învățam pt bac. In 10 minute am vomat toate bananele halite. Am mai maincat banane in 2012…

    00
  46. Crevetii Ben-nghe si vodca poloneza. Atat gaseai la cel mai sarac turc din oras, Ali-Mentara

    00
  47. Locuiam la circa 30 km de Iași, unde învățam ( din clasa a 6-a am stat la internat). Iarna, când se interzicea circulația, reveneam din vacanță cu camionul CAP-ului, împreună cu alți interniști ( cursa camionului la Iași era planificată special în acea zi) Iarna, se oprea curentul de cum se întuneca, stăteam la lampă și jucam rummy ore întregi.
    La cămin, frig , doar în ultimele zile din lună era cald, trebuia consumată cota de gaz. Apă caldă? Un vis frumos.
    Când prindeam o învoire și nu putea veni cineva să mă ia, așteptam în autogară să văd dacă mergea cursa. Dacă nu, luam alta care mă lăsa la 3 km de casă. Într-o iarnă, eram doi, am pornit pe jos după ce am coborât. Înaintea noastră, unde era satul, beznă. Puțin la stânga, peste Prut, parcă era Las Vegas, așa luminat era satul basarabean.
    Prin sat trecea DN 28, circulau TIR-urile rușești spre Albița…
    La Revoluție aveam 18 ani, nici măcar o secundă nu am regretat perioada comunistă.

    00
  48. Cei care n-au prins vremurile alea nu cred că pot înțelege cum era.
    Cu o vagă legătură cu subiectul m-am împiedicat de asta pe interneți azi
    https://www.facebook.com/NamelessNetworkHerstory/videos/512519309726618/

    00
  49. noroc cu cristici, ca aflu si eu cum se termina sclava isaura.

    era boierie cu godin, noi aveam resou si lumanare (daca se aprindea chibritul)

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube