Am citit zilele trecute un studiu care spunea că România este pe ultimul loc la antreprenoriat, și era ceva cu start-up-uri. Știți părerea mea, am o problema cu startupurile românești care nu fac decât să remixeze chestii, pe ideea cât mai puțină muncă.
De asta aș vrea să vă discuții cu oameni care au construit producție. Doamna de la Topanel. Domnul de la Croco. Ăștia sunt oamenii care vreau să aibă păreri în online, nu Onețiu sau Lorand sau alte specimene din astea.
Să îmi spună ce probleme au cu angajații. Cu autoritățile. Cu viața în general. Să audă toată lumea cât de amuzant este să produci ceva în România, ca să le folosească atunci când se întreabă de ce nu producem nimic.
Am făcut la un moment dat un interviu cu o doamna HR la o fabrică, dar eram nepregătit pe întrebări și obosit, așa că nu a ieșit cine știe, am decis să nu-l mai public. Sunt convins că nu făcea afișări, dar ar fi rămas testimonial despre cum arătau lucrurile în România pe piața muncii când ai o fabrică.
Doar ca oamenii astia au treaba, n-au timp de pareri aiurea pe internet.
fratii Paval au timp de mancat rahat pe internet? nu.
Doar ala de la Terapie mananca rahat peste tot, de te face sa te intrebi daca el si munceste....
Damian, acest mekeke al mediului afacerist : sa facem saptamana de lucru de 9 zile si ziua de 32 de ore.
Tot profesor de sport a ramas.
Mai fug angajatele de el?
Problemele sunt multiple, dar structural sunt asa:
Targetul e simplu: salariu cat mai mare, munca cat mai putina, fix 8 ore.
Realist, e foarte greu si costa mult sa fii original.
Nu e nimic rau sa mergi pe carari batute, problema este sa o faci bine ai sa reusesti macar sa aduci imbunatatiri incrementale.
O alta problema structurala a afacerilor romanesti este ca piata e mica, e saracie, vinzi putin, costuri mari => adaosuri mari = nu esti competitiv.
Productia e cel mai prost din sat, adica unde e cel mai mult de munca si e presiunea cea mai mare pe scadere de costuri.
Distributia si vanzarea sunt adesea aproape monopol, iar fiecare isi adauga minim 30%, ca asa e in tenis.
Mark - Cu toate ca sunt de acord cu tine la primele puncte, ce problema ai cu programul fix de 8 ore?
e o problema pt ca in productie daca apar probleme, si apar sigur, si e nevoie de ore extra (platite de altfel), oamenii stramba din nas de zici ca e sfarsitul lumii. fix ce zice acolo: lipseste constiinta muncii. sunt oameni care, chiar daca le oferi tot ce iti cer, te scuipa in ochi la prima ocazie, just because.
"rar putem vorbi de specializare dpdv al angajatului si foarte des lipseste orice constiinta a muncii.
Targetul e simplu: salariu cat mai mare, munca cat mai putina, fix 8 ore."
basme. Fiecare isi urmareste interesul. Patronul sa traga profitul si sa fta statul mai multe cat il fte statul pe el, angajatul sa isi primeasca salariul. De aia exista discutii si negocieri, pentru ca nu exista un concept absolut si superior ca sa guverneze relatiile astea. "Constiinta muncii"? Ca angajat, inveti si te specializezi in masura in care constientizezi ca asta iti creeza oportunitati de salar mai bun, pozitie mai buna, etc. Astea sunt motivatiile.
Dincolo de faptul ca unii sunt motivati de asta si altii nu, orice plangere patronala pe subiect arata limitarea educatiei antreprenoriale carpatine. Efectiv patroni care nu sunt in stare sa investeasca in propria lor educatie pentru a-si largi cunostintele in ceea ce priveste relatia cu angajatul (dar se plang ca angajatul nu se preocupa cu propria evolutie) pentru a putea avea angajati eficienti. Nu care muncesc mult, nu care muncesc perfect ci angajati care scot valoare maxima din timpul programului de lucru.
Si pana patronii nu constientizeaza ca angajatii nu sunt o unealta amorfa generalizabila ci sunt indivizi cu motivatii si scopuri diverse, n-o sa reuseasca.
@Andrei: tu lucrezi in productie? vorbesti din experienta?
@Andrei - fără hate, de ce nu te faci patron? Asa poti sa aplici ceea ce scrii aici, sa arăți patronilor cum se face!
@Ender
Da. Nu patron, dar ceva management. Am invatat diverse lucruri de la managerii sub care am lucrat inainte, dar si de la HR (specialisti HR pe bune, nu recruiteri si alte alea). Sigur ca am generalizat, dar exista manageri/patroni ok si in Romania, am avut sansa sa invat de la unii chestii legate de motivatie.
Ca si idee gratis, motivatia nu vine dinafara, trebuie sa vezi ce motiveaza omul. Dar ca sa folosesti astea, trebuie sa ai niste metrici clare de performanta care sa se traduca in efecte vizibile in firma. Dupa aia experimentezi. Ala zice ca e motiva de bani, ii dai un pic in plus dupa ce ii zici clar ce asteptari ai de banii aia. Dupa o perioada vezi daca a mers. Si tot asa.
Oamenii trebui sa vada un drum catre ceea ce ii motiveaza. Daca e o pozitie, sa existe posibilitatea clara. Dar pentru asta trebuie sa existe dialoguri directe. Si mai trebuie sa existe si un pic de economie elementara: orice proces din asta vine cu niste costuri (timp sa afli ce ai nevoie, timp sa masori indicatorii relevanti si apoi orice cost de implementare - gen bani in plus sau una/alta) si trebuie sa vezi ca merita.
Stii cum era cu masa de biliard/ping pong in IT. E ok, e o idee. Oamenii se relaxeaza, poate ca sunt mai productivi dupa aia. Dar .... tinta sunt cei carora le place activitatea aia. Rezervi un spatiu si platesti o masa (care trebuie intretinuta) pentru cativa indivizi. Se merita? Poate da, daca in IT diferenta de eficienta e semnificativa (mai ales daca vorbesti de niste indivizi oricum productivi). Evident ca nu merge aceeasi treaba la nea Gigel care schimba anvelope la service.
Cand am lucrat in Germania, la firma era un consultant HR care mi-a povestit ca a lucrat la o fabrica unde departamentul de HR avea un fel de coach/psiholog. Avea cateva ore pe saptamana in care venea si povestea cu diversi angajati. Aia avea in general salariul minim, copiii, etc si mult stres pe diverse chestii. Nu le dadea bani in plus, dar simplul fapt ca vorbeau cu cineva despre anxietatea lor de oameni (relativ) saraci (pentru zona aia) facea minuni.
Si eu pot, uite:
La noi incă persistă în prea multe locuri ideea ca patron = stapan de sclavi.
Targetul e simplu: costuri cât mai mici, profit cât mai mare.
În rest, da, ai nevoie de avize, care sunt prea multe dar uite că și cu toate avizele tot am avut parte de colectiv și de ferma dacilor. Fiindcă sunt multe și proaste.
Practic ce zici tu e că vrei să poți păcăli clienții că le vinzi X dar tu de fapt le vinzi un simulacru de X făcut cu costuri mai mici.
Oamenii nu mai dau tot din ei, cu excepția celor fără viață privată, fiindcă au văzut ce primesc la schimb. Șuturi, încercări de a scăpa de ei daca au probleme personale sau de sănătate. E bun prostul care bagă 8-12 ore pe 5000 lei net până ajunge la spital, doar că s-a cam terminat sacul cu proști din ăștia.
Și în felul ăsta aproape toți vor să fie intermediari, să bage un 30% adaos, sau mai bine să joace piața financiară. Producție ? Lasă că sunt destui proști care să-și pună ei osul și banul la bătaie în producție. Există oamenii ăștia, până în momentul în care dispar.
Când producția devine „pentru proști” și specula/intermedierea devine „pentru deștepți”, economia se dezechilibrează.
@Andrei: pai zici chestia asta: "Fiecare isi urmareste interesul. Patronul sa traga profitul si sa fta statul mai multe cat il fte statul pe el, angajatul sa isi primeasca salariul". de unde naiba ai scos chestia asta?
plus ca vorbim de productie! adica fabrica, adica oameni semicalificati, necalificati, aia calificati sunt exceptiile, sunt aia putini care coordoneaza. il doare la basca pe ala cu 10 clase ca ai tu psiholog si masa de ping pong. tu cu aia faci productia, aia sunt cu "carca".
si clar, specialistii in HR din unitatile de productie. ce gluma buna!
Ender, spune-ne, te rog, ceva pozitiv despre angajații din subordine. De rău ne-ai zis, acum vreau partea bună.
Esti cam hater.. onetiu/lorand produc prosti pe banda rulanta zilnic
.. iar în pasul doi trebuie un alt antreprenor care sa exploateze potențialul lor
/s
"..care nu fac decât să remixeze chestii, pe ideea cât mai puțină muncă."
Acelasi lucru se spune ca incep sau deja au inceput sa faca si companiile de tech din afara. Stau la panda si cand vad ca scoate capul la lumina vreo aplicatie/serviciu, o copiaza ca niste lepre. Mai subtire cu achizitiile. Nu le mai convine sa dea 17b pe ceva gen Whatsapp sau Waze. Asa ca e posibil ca si in zona asta sa mearga prost. Acum de depinde si ce pui pe masa. Daca e remix, probabil o sugi. Daca apari cu ceva util si original, vei fi copiat de baietii care isi permit mai mult marketing si te vor scufunda (se scufundaseu
).
Eram o data intr-un tren de navetisti plin de muncitori de la fabrica Croco din Onesti. Trenul trece prin fata fabricii inainte sa ajunga in statie. Oamenii mei se uitau din tren daca se sta cu fiola la intrare ca sa stie daca se mai duc sau se intorc acasa cu urmatorul tren
Si ce salariu aveau muncitorii de la fabrica din Onesti ?
Conteaza salariul cand vii baut la munca?
Iti trebuie curaj?
Protectia muncii? Accidente, probleme?
Când plătești cu banane îți umpli curtea de maimuțe!
De foooarte mult timp nivelul platii nu mai are legatura cu calitatea angajatilor.
Ai prosti si pramatii printre ITsti sau manageri cu scoala, platiti cu 50-60,000/an net dupa cum ai si printre angajati cu 12 clase si diverse calificari profesionale platiti cu 17-20,000/an net.
Tine de caracter, obiceiuri si cei sapte ani de acasa, nu de diplome sau experienta.
Lucrurile sunt simple: incerci sa te feresti de bad seeds, indiferent cate diplome si calificari au pentru ca otravesc atmosfera. La fel, incerci sa te feresti de prosti si nepregatiti pentru ca trag in jos pe toti ceilalti. Si unii si altii au pretentia de a fi platiti ca si cand ar fi cei mai buni din univers la jobul ala si in plus, oameni de pus la rana.
Daca gasesc omul cu caracterul si atitudinea potrivite (de aia HRul este esential), il platesc cat spune nivelul pietei pentru jobul ala si nivelul lui de experienta si sper sa fie happy la noi pentru cat mai mult timp.
Nimic nou:
Statul te cauta mereu si vor favoruri.
Oameni care prefera sa stea pe ajutor social. Si care de obicei fura.
Oameni care vin bauti si strica utilaje.
Extrem de greu sa gasesti oameni capabili care sa nu plece la prima adiere de vant pe 100 lei in plus.
Furt! La greu. Autoritati care pur si simplu nu isi fac treaba.
Cu toate astea afacerea e inca in picioare facuta cadou. Intr-o industrie de baza.
Si de ce ar trebui sa stea oamenii capabili sa iti faca tie bani daca altii ii platesc mai mult ? Tu daca maine ai gasi o oportunitate de afacere sa faci 10 milioane de euro luna viitoare in Argentina ai ramane in Romania sa te lupti pentru tara ?
Tu gandesti din perspectiva ta cu job misto. Eu vorbesc de oameni care prefera sa stea acasa pe 500-800 lei ajutor social fata de 3000 lei salariu. Sau mai mult. Si iti pot explica si de ce prefera asa. Daca doresti.
Inconsistente si nedreptati gasim oriunde si mai ales la tine. Dupa exprimarea fericita “sa stea sa-ti faca tie bani”. Reactie corecta in multe cazuri si la fel de incorecta in tot la fel de multe cazuri.
@Jules: dsg e un fel de Andrei de mai sus. comentarii rautacioase facute de oameni care habar nu au cum functioneaza lucrurile si de ce
Sunt prea ocupati sa faca bani, nu sa debiteze prostii pentru habarnisti la evenimente de antreprenoriat.
Cea mai mare problema a mediului de afaceri din Romania este lipsa personalului pregatit / dispus sa invete / motivat pentru ca nu ii platesc. Majoritatea angajatilor care pot si vor au plecat in afara sau lucreaza la corporatii straine. Nici o afacere nu se poate construi fara angajati buni pe toate nivelurile. Un exemplu de asa da este Umbrarescu care plateste foarte bine. Muncitorii necalificati iau intre 8-10.000 de ron pe luna si cazare inclusa. Un coleg din Panciu are un fost coleg de liceu care acum este inginer junior si ia vreo 13-14.000 de RON.
Aviz colegului de mai sus ca erau aia stresati ca ii verifica cu fiola. Cand platesti o mizerie de bani este absolut evident ca vei angaja doar cei mai slabi oameni. Il asigur ca toti moldovenii cu chef de munca sunt pe santiere in Germania, Spania, Italia, Franta etc pe 3-4-5000 de euro pe luna.
E ca si cu femeile. Daca nu te ingrijesti, speli pe dinti etc nu prea o sa se bata fotomodelele pe tine. Dupa aia te plangi pe net ca sunt femeile naspa si materialiste si mai stiu eu ce.
Umbrarescu lucreaza cu statul, vorbim de sume uriase.
Nu ai de unde plati salarii si taxe fara intrari mari de numerar.
Umbrarescu e pe val cat sunt bani de la UE si PNRR, bani pe care trrbuie sa ii dam noi inapoi (bine macar ca de face ceva). La prima factura ce intarzie, Umbrarescu da preaviz, ca stie ca nu mai curge nimic, si tr trezesti cu sute de oameni someri care stiu doar sa invarta de covrig.
O ecomomie saantoasa are multe afaceri mici si medii sanatoase, nu combinate.
Problema este ca daca esti un amarat de srl sau un sa de milioane/miliarde, legislatia e aceeasi.
Tu, ala micu, nu poti sa scoti capul.
Vorbeam de curand cu un horecar, patron de pizzerie.
Mi-a explicat clar ca fara sclavi de import, treaba nu merge.
La 5000 lei net (9000 lei brut), niciun roman nu vine.
Omului ii merge binisor afacerea,
Dar are nevoie de:
La 8 oameni, costuri minime 14 000 eur
Chirie si utilitati 2000 eur
Materie prima 3000 eur minim
Benzina si altele 2000 eur
Am ajuns la 21000 eur/luna MINIM.
Cate pizza sa vinzi sa acoperi 21000 eur? 2800 pizza
In fiecare zi in care nu vinzi 90 de pizza/zi e pierdere.
Banii se fac greu in productie si concurenta e mare.
pai, ma gandesc ca la 4 oameni de vanzari si 2 livratori vinde cele 90 de pizza linistit.
Plus ca, pe langa pizza mai vinzi un suc, o bere, o apa plata, chestii cu adaos mare.
benzina 2000e -> 13mii km de mers prin oras. As zice ca vinde peste cele 90 de pizza. Dar, daca nu ne plangem putin...
Donca ar fi bun sa dea sfaturi
Si daca nu facea afisari, ce ?
Te costa din buzunar sa-l publici totusi ?
Ce vad este simplu, ne ocolesc fondurile de investitii si asta spune tot. M-as duce direct la aia si i-as intreba de ce nu investiti in X in Romania si te-ar lamuri imediat.
Eu ce cred e ca noi am pierdut primul tren al investitiilor in 90 si asta ne costa si acum.
Nici acum nu vor sa privatizele companiile de stat ca stiu ca le zboara consiliile de administratie platite regeste, parandaraturile, contractele cu dedicatie, etc.
Pai de ce nu-i intrebi tu? Faci un podcast si chemi oameni de genul asta. Ca multi vor sa auda, dar nu-i cheama nimeni. Bine, nici nu prea are cine.
Producator here, deci vorbesc din experienta nu din auzite.
Daca nu ai un purcoi de bani, mai bine iti vezi de treaba. Totul costa si, daca mai esti si in zona alimentara, fara sa ai pile serioase, mai bine iti vezi de treaba. Arunca o privire sa vezi ce aparatura iti trebuie ca sa tii niste amarate de ingrediente la rece, asta ca sa nu intram in detalii.
Daca ai noroc, ramai la stadiul "mic" si nu deranjezi pe nimeni.
Daca ideea ta prinde si lumea te cauta, or sa inceapa controalele: DSV si ANPC in mod special.
Am avut cearta dracului cu o tuta de la ANPC care nu intelegea de ce nu are voie in zona de productie, nefiind insotita de cineva de la DSV sau neavand un document in care i se permitea, in mod expres, accesul in acea zona. A chemat o echipa de la DSP, oamenii aia erau asa de obositi si plictisiti de faze de astea incat mi-au zis ca le vine sa ii arda una dupa cap.
Au plecat fara sa imi dea amenda. Nu ar fi avut pe ce. Cum nu au avut nici celelalte 11 controale in mai putin de 12 luni. Dar ele veneau in continuu pentru ca era cineva, mai departe, care imi trimitea bucurii de la Bucuresti, de la centru.
Asadar, de ce nu, in cazul meu mai ales, firma a decis sa existe in alta tara. Ca e mai frumos asa. Sa se spele pe cap autoritatile vietii si sa se laude cu incurajarea importurilor de tot felul de rahaturi din tari non-ue (concurenta deranjata) in loc sa aiba ceva facut aici, in batatura.
Nu mi-ar ajunge pagini sa scriu cate am patit doar in ultimii 2 ani si cate am vazut la apropiati patind doar pentru ca au deranjat pe cine nu trebuia.
Incurajarea antreprenoriatului este o gluma trista la noi.
Vrei finantare de la banca? Bagi gaj un teren/apartament si poate, doar poate, o sa ai o finantare de vreo 20.000 de EUR.
Fondurile europene sunt bune dar roaga-te sa ai noroc de oameni OK cu care sa lucrezi ca sa nu ramai si cu banii dati si cu proiectul respins.
Spaga este omniprezenta, in orice forme. Foarte rar gasesti oameni care chiar sa nu doreasca sa ia ceva de la tine si care sa incerce sa te ajute - te uiti la ei ca la icoane, te asigur.
Daca ai timp eu zic că ajută să scrii tot ce ai pățit, mai citesc oameni din guvern pe aici și le vin idei.
Și 2, daca nu ești din domeniu nu ai de unde sa afli ce te așteaptă daca vrei sa faci ceva fara să cunoști un senator sau macar deputat conectat.
Cand ai timp, te rog, pune-te si scrie iar, cand inchei un capitol, trimite-l la Vali - nu vad de ce nu l-ar publica.
In alta ordine de idei, bafta!
Uite astea sunt probleme mai grave decat "nu mai pot angaja oameni la 1200 lei brut".
Daca mai ai salvat pe undeva interviul ala chiar as fi o treaba sa-l publici chiar si acum. Totusi, acum ca esti mai pregatit, odihneste-te si incearca sa-i iei un interviu acum dar, printre altele repeta intrebarile. Ar fi interesant de vazut ce s-a schimbat intre timp si cum.
Smecheri cei de la Croco cu marja aia de profit!
Vor spune o poveste. N-ar putea zice "dau x mii euro pe luna ca sponsorizare la echipa unde joaca/antreneaza baiatul primarului", "am livrat marfa de y euro unei firme a nepoatei senatorului si am primit controale cand le-am cerut plata facturilor".
Buna Vali, eu sunt un producator mic in zona Bucuresti.
Confirm partea cu greul din productie. E mult mai simplu sa importi, sa lipesti o eticheta decat sa te lupti cu 100 de lucruri: spatiu pe care sa ti-l permiti, avize, recrutare, productie, vanzari, cheltuieli fixe, cash-flow si tot ce mai apare intre timp.
Chiar eu am primit de multe ori sfatul sa nu mai produc, ci sa fac doar marketing si vanzari :). Inclusiv achizitorii spun ca este foarte greu sa gaseasca producatori romani. Multe produse pe care le gasim la raft sunt importate, chiar daca brandul e local.
Daca ai curiozitati despre cum e sa fii producator mic in Romania, pot sa povestesc. Daca vrei pe cineva mai mare, care a construit de la zero, pot sa-ti fac legatura cu Alina Donici de la Artesana.
În producție, dacă ieși public și spui: „Mă lupt cu birocrația idioată și cu controalele absurde de la ITM/ANAF”, în secunda doi se autosesizează cineva. Statul român are un auz foarte fin la critici. Să te plângi în gura mare e ca și cum ai pune o țintă pe fabrică. „Ah, domnul Damian are probleme? Hai să-i mai facem o vizită, poate n-am verificat tot la SSM/PSI sau la mediu”. Oamenii ăștia preferă să rezolve problemele diplomatic, prin asociații profesionale, nu prin postări pe online care le-ar aduce controale extra.
Când vinzi pachete de biscuiți sau panouri de mii de euro, vinzi stabilitate. Dacă un client extern vede că CEO-ul/proprietarul se vaită de cât de greu e cu forța de muncă sau cu taxele, se gândește: „Hm, poate ăștia dau faliment la anul și rămân fără marfă. Mai bine iau din Polonia”. La fel și cu băncile. Un antreprenor care se plânge e un „risc”. Un antreprenor care zâmbește profesionist e un partener eligibil pentru credite de milioane pentru utilaje noi.
Marii industriași nu vorbesc (sau o fac rar) cu publicul larg, vorbesc între ei. Ei au alte cercuri, unde Lorand și Onețiu sunt doar niște băieți de treabă care fac spectacol. Ei discută în camere de comerț sau la recepții private, nu caută „like-uri”, caută ordonanțe de urgență favorabile și infrastructură. Ei știu că restul lumii nu i-ar înțelege, pentru că majoritatea populației n-are habar ce înseamnă să gestionezi 1000 de oameni și o factură de energie de 500.000 de euro pe lună.
Oamenii preferă vrajala de la speakerii motivaționali care le spun că merită totul și că universul va complota, decât realitatea unui industriaș care le zice: „Băi, dacă nu producem biscuiții ăștia cu 2 bani mai ieftin, la anul închidem și plecăm în Maroc”.
Și faptul că a îndrăznit o HR-istă inutilă să își dea cu părerea la articolul ăsta o să dea trigger maxim unora.
Faza cu băncile e o aberație. Orice bancă va analiza la sânge un dosar de creditare pentru producție și, ca să fie sigură că nu există risc, îți va reduce valoarea creditării din pix. Aș spune că băncile și-au însușit aceleași mecanisme de a nu ajuta sub nicio formă producția românească.
Risc de țară, boss, instabilitate, dar cu profituri record în domeniul financiar-bancar și marșarea pe nișa împrumuturilor către stat, care nu produce nimic, dar are nevoie de bani, diferența fiind că asta nu dispare peste noapte.
De consumul de alcool, s-a spus? Ori fumatul în zone în care este avertizare cu inflamabil, nu fuma etc. Când se întrunesc acești factori, alaturi de ignorarea SSM și a echipamentului de protecție, se întâmplă chestii.
Patronul cere performanță nemțească pe salarii de Bangladesh, iar angajatul vrea bani de occident pentru pauze de țigară, realitatea fiind că se merită perfect unii pe alții. E un beak even.
Eu nu angajez fumatori
E simplu…
Antreprenori in productie nu avem pt. ca e foarte greu si oameni de la stat doar iti pune bete in roate prin coruptie și prostie puternica.
Start-up-uri ca sa scaleze puternic nu avem pentru ca educatia e praf si avem zeci de mii de elevi care nu termina 12 clase. Cam 30% dintre dintre elevi abandoneaza scoala, inca 20-25% o termina, dar nu prea stiu mare lucru. Noi ne facem treaba cu 40% din populatie educata. De asemenea cercetarea e la pamant, deci de unde sa iasa produse cu valoarea adaugata mare.
Lol ce vesel e grasul in poza asta. "Ia uite ba cum iese smecleul din tub! Baejnebun, unde a ajuns tehnologia in ziua de azi. Zambeste ba tristule, nu vezi ce frumos iese pasta maro."
Pentru că alte țări joacă capitalism de sute de ani, și noi îl jucăm cam de 30 de ani.
Cum putem să ne comparăm?
Ce capital exista în România la 1 ianuarie 1990? Cu excepția celor 300 de securiști de la ICE Dunărea care mai aveau pitiți ceva zeci de mii, sute de mii, poate unii chiar milioane de dolari?
Doua firme productie in doua fabricute, acum o utilez pe a treia. 45-50 angajati in total. Productie industriala (nu alimentara), cifra afaceri cumulata undeva la 3M Euro, marja profit undeva la 15%. Spatiile de productie sunt proprietatea mea, le-am achizitionat treptat din tot ce am reusit sa strang din productie in ultimii 16 ani. Daca stateam in chirie, profitul se evapora…
Muncitori necalificati seriosi foarte greu de gasit, am incercat si cu straini, cu experiente mixte. Nu lucreaza nimeni pe minim, sunt bine platiti, respectati, ii las sa fumeze cand vor ei, atata timp cat ne indeplinim termenii de livrare cu o calitate ok. Am nenumarate povesti legate de alcool si intamplari din fabrici, furturi, etc.
Autoritatile in general nu ne agaseaza exagerat, “secretul” este sa iti platesti toate impozitele la zi, sa vada si ANAF ca esti bine intentionat, cu profituri reale. ISU ar fi exceptia, au cerinte exagerate, greu de atins de catre un mic antreprenor…
Mentionez ca nu am dat spaga nimanui, niciodata. Am preferat amenda si sinceritatea, drept urmare dorm foarte linistit noaptea.
Oportunitati sunt pe piata chiar si in momentul de față (multinationale din Romania si Europa), producătorii seriosi sunt la cautare.
Munca multa, micromanagement pentru a putea fi inca atractiv dpdv al preturilor. De aceea este primul comentariu care il fac la tine, desi te citesc aproape zilnic de 20 ani.
Dar, concediile sunt unice, familia e happy, nu as schimba nimic, oricat de greu este.
Anul acesta incerc sa trec la nivelul urmator, sa vad daca il pot susține, vine cu si mai mult stress. M-as putea retrage si acum, as putea trai linistit, dar viata fara “scop” m-ar ruina psihic cred.
In concluzie, productia este, in cazul meu, foarte grea, dar rewarding, depinde de apetitul de risc al fiecaruia.
Scuze de long post, revin peste inca 20 ani.
Ești undeva prin vest, nord-vestul țării?
Centrul țării
Mda, mi se pare ca prin zona ardealului oamenii din institutii sunt mai normali la cap, unii chiar incearca sa te ajute