The fun part e ca nimeni de acolo nu are coa*e sa mearga la Imre sa-i zica “nu-i chiar asa cum vreti dvs, sa va explic de ce”. Cam tremura carnea pe ei, ca poate raman fara job. De ce? Pentru ca is constienti ca mare lucru nu stiu nici ei si ca nu pot sa-si sustina solid o discutie in fata lui Imre. Daca ar fi blindati in cunostiinte/calificare/experienta pe domeniu, nu le-ar fi teama sa puna punctul pe i. Dar cum nu sunt, v-ati prins, e simplu.
Bucata de mai sus e dintr-un comentariu despre competentele oamenilor de internet de la Adevărul Holding. Nu discutăm despre asta acum, că n-are rost, ăia sunt varză cu carne, Chioţea e un Gusti cu pene etc.
Cel mai bun angajat e cel cumine.
Angajaul ideal are rate de plătit, nu face economii, lucrează peste program, suportă mojiciile şefilor, scaderile de salariu, lipsa condiţiilor de muncă civilizate. Totul pentru că el e cel care are cel mai mult de pierdut în cazul în care e pus pe liber. Din ce va trăi? Cum va mai plăti ratele la casă? De unde bani de mâncare? Ia mai bine să stam noi cuminţi, să nu avem initiaţivă, să nu deranjăm colegii sau şefii şi să ne vedem de ale noastre. E mai bine aşa.
Cel mai prost angajat e cel care are idei.
Mama ţi-a spus mereu să fii cuminte şi să îţi vezi de treaba ta, nu? Nu avea iniţiativă! Nu e bine! De ce să organizezi mobila în birou pentru a avea mai mult loc? Cine te-a pus? Avem administrator pentru asta!
Ţin minte o întâmplare prin 2001, când nu mergeau televizoarele la Mediafax. Sunăm administratorul, vin in 5 minute. Trece o oră. Bă, eu pot să repar. M-am pus şi am reparat. Peste încă două ore a venit administratorul. De ce te-ai băgat tu? Pentru că tu nu erai aici. Probleme? Păi da. De ce, că ţi-am făcut treaba ta?
Şefilor le e frică de angajaţii cu idei.
Dacă mâine vine cu o idee bună şi străluceşte el în faţa şefului meu? Ce mă fac? O să par un incompetent (nimeni nu se gândeşte că va părea un geniu pentru că a angajat un om competent). De aceea cei mai buni subalterni sunt incompetenţii care ştiu că depind de şeful lor direct pentru a rămâne în post şi rareori îl trădează. Lungul şir al incompetenţilor dintr-o companie merge uneori până la vârf, unde găsim un şef manager beat de putere, care n-are nici o miză reală pentru a-i păsa ce se întâmplă şi nişte pupători dornici să îşi tocească buzele pe fundul lui la orice oră.
Cultul angajatului care nu e răspunzător pentru nimic.
Cel mai bun lucru întâmplat vreodată românului ieşit de sub comunism e inventarea unui sistem în care toată lumea face câte o tâmpenie, dar nimeni nu e de vină.
Avem probabil cei mai puţini antreprenori. De ce? Pentru că e al naibii de greu să porneşti într-o chestie de capul tău, şi să răspunzi şi pentru alţii. Nu toţi primim la 20 de ani companii cadou de la tati, să defilăm apoi prin online că suntem inventivi. Unii muncesc pe rupte pentru ca, în final, să fie mai nefericiţi decât angajaţii care şi-au luat salariile şi n-au nici o treabă.
Am mai spus-o, e nevoie de responsabilizarea angajatului. Ştiţi ce greu atârnă 5% penalizare la salariu, mai ales când depinzi de salariu pentru rate şi mâncare? Două, trei greşeli şi ajungi să mănânci pâine cu muştar şi nu mai greşeşti. Cine trebuie să o facă? Păi, middle management. Dar nu o fac, pentru că nici pe ei nu îi penalizează nimeni când fac tâmpenii. Aşa că e mai uşor să spui că radioul a stat 30 secunde pe blank din cauza unei defecţiuni tehnice, în loc să arăţi cu degetul către DJul care dădea o m*ie romantică unei colege de post.
Cultul muncii.
Odată cu responsabilizarea vine şi cultura muncii. Ştiti voi, aia în care munca e luată în serios şi făcută cu conştiinciozitate. Munca pentru care e plătit. Cercul vicios spune că noi nu muncim bine pentru că nu suntem plătiţi bine şi nu suntem plătiţi bine pentru că muncim în dorul lelii.
Angajatul ce spune?
Eu sunt tare curios de o chestie. Ce trece prin mintea angajatului cu şef incompetent? Se gândeşte la ce se poate întâmpla din cauza unui management defectuos? Se gândeşte vreunul, în timp ce stă pe budă, că un loc unde şeful e mai prost decât el nu e un loc de muncă bun? Nu ştiu voi, eu n-aş putea munci într-un loc unde şeful vine şi dă ordine, dar nu ştie prea bine cui şi de ce.
S.O. Vîntu a vorbit la un moment dat despre motivul pentru care l-a angajat ca director al nuştiucăreibănci pe Nicolae Văcăroiu. E unul dintre puţinii oameni care ştie ce se întâmplă în fiecare celulă a intreprinderii. Mă rog, nu a pus nimeni botul, dar declaratia mi-a rămas în cap ca idee de lucru. Un şef trebuie să cunoască ce se întâmplă în fabrica lui. Asta scuteşte întrebări de genul “dar de ce e nevoie de mai mult ram, 64 e de ajuns”. Păi dvs. aveţi 2Gb, cine are nevoie mai mult de putere, detepistul sau dvs., pentru outlook şi IE? Nu trebuie să fie specialist, dar nici să scoată serverul din priză vineri seara, ca să nu mai consume curent.
„multumesc firmei la care lucrez ca-mi da salariul”… multi gandesc asa, foarte trist ca sunt persoane care au pana in 30 de ani
Cel mai bine este sa ai idei, le spui superiorilor sa si le atribuie, tu taci si asculti, te conformezi ordinelor si faci ceea ce ti se cere fara sa deschizi gura. Calea catre succes !
Si atunci sa stai, sa lingi si sa pupi fundul sefului daca vrei sa-ti mentii postul?
@Alex Dima, da asa ar fi frumos. Dar de cele mai multe ori cand ai initiativa risti sa il superi pe vreun „odihnit mental” care habar nu are ce se petrece in jurul sau. Uneori acesta este seful care se isi simte autoritatea sublimata si incepe necazul. Un mediu de lucru de genul asta trebuie evitat cat mai mult cu putinta dar din pacate se regaseste aproape pestetot.
Daca crezi ca ai idei fa o firma, un pfa., ceva, daca nu crapa pe plantatie si tine-ti gura! Seful tau nu poate fi decat prost, ca daca era destept isi facea o firma, un pfa., ceva. Are nevoie de ideile tale ca de aer, cel mai bine este sa executi si sa taci. Daca mai ai si rate ti-ai vandut sufletul.
Nu ma cred eu prea destept dar la o firma nou infiintata unde m-am dus ca aveam experienta in domeniu aveam o sefa corporatista, pe 2500 euro care era mult sub mine la cunostinte in materia respectiva. A rezistat cateva luni dupa care si-a asumat riscul si m-a dat afara , m-a concediat. Cu toate ca a 3a zi lucram pe un post mai sus in alta firma tot am fost la itm sa depun o sesizare pentru diverse chestii.
Cunosc un exemplu perfect unde chiar top managementul stie absolut tot ce se petrece in firma , toti angajatii, ce face fiecare… Doarme efectiv la birou, la un etaj superior are apartament. Juridicul de la firma pazeste angajatii prin parcare pentru ca ies la tigari in timpul programului, ii pozeaza si le da avertisment. Sunt pe putin 1000 angajati doar in sediul respectiv. Si middle managementul da sanctiuni la greu, pacat ca s-au trezit cu totii tarziu si au avut ceva pierderi.
mda, de gasit defecte intr-un sistem defectuos e destul de simplu. e mai greu cind vrei sa gasesti solutii care sa functioneze. asta ar fi o tema buna. probabil ca trebuie sa mai asteptam…
@PCH: solutiile sunt simple. responsabilizare.
Parerea mea e ca atunci cand te duci la interviu din postura de candidat – ai sansa istErica sa iti alegi seful: poti pune intrebari discrete, poti sa observi oamenii din firma cat de crispati sunt, daca masina de cafea are cafea in ea, daca buda e curata, ai desprefirme.com, ai prieteni care poate lucreaza la firma aia sau au auzit de ea, samd.
Nu te arunci cu capul inainte. Stai si cantaresti bine unde te duci si de ce. Daca avantajele ‘bat’ dezavantajele. Altfel, iti meriti din plin seful pe care il ai si nu are rost sa te mai plangi ca e incompetent si ca te fute-in-cur toata ziua.
M-am „fript” si eu la primul meu giob si-am intrat intr-o firma de apartament unde care aveam 5 sefi si toti vroiau taskurile gata ieri. Si de atunci m-am invatat minte.
Să vezi ce fain este atunci când ai șefi care nu vor să fie răspunzători pentru anumite decizii.
Vezi că aia cu antreprenoriatul nu ţine. În România era (că a mai închis criza şi forfetarul din ele) o firmă la 6-7 angajaţi, în vreme ce media prin ţările cu apă caldă e cam de una la 26 (sau 30, ceva de genul). Da, multe dintre ele mascau, de fapt, salarii (doar vreo 60% din firme raportează angajaţi), dar, totuşi, sunt de 4 ori mai multe.
De fapt, şi cu spiritul „antrepenorial” este ca şi cu angajaţii. Aflare în treabă. De aceea, din 700.000 de firme sau câte mai sunt acum, viabile economic nu sunt nici 100.000.
Numai din punctul asta de vedere criza a fost de apreciat. Nu de alta, dar gura cea mai mare nu ”talpa” tarii a facut-o ci gloata de manageri de nivel mijlociu, de sefi si sefuleti ramasi fara obiectul muncii si fara pupatori.
Sa va zic un pic din experienta mea.
In general, un sef prost si incompetent nu va avea curaj sa te fure pe tine, ca patron. Nici nu va tolera cazurile de furt si mişmaşurile. Nici nu-ti va fura ideea si clientii pentru ca stie ca singur nu se va descurca. Pentru ca e un caine de lupta fara multa minte, care depinde de covrigul primit in 10 si 25 ale lunii. Un sef prost si incompetent este cel mai bun sub-sef pe care il poti avea tu, ca patron.
Si mai e o chestie: un patron nu are nevoie de geniali. Este EL suficient de genial, a avut o idee, pastoreste o firma. El are nevoie de furnici care duc bobul din punctul A in punctul B. Fara sa se intrebe ele, furnicile, daca ce fac e bine sau rau, daca merita mai mult sau nu. Asta diminueaza riscul de fuckup. O furnica ganditoare se poate judeca sa faca treaba mai eficient, ori in momentul in care iese din tiparele prestabilite de traseu se creste riscul de fuckup-areala. Si nu, nimeni nu are chef sa riste pe banii firmei lui, sa ii dea frau liber unuia care poate face chestii mai faine.
Si, la urma urmei, cine este cu adevarat valoros trebuie sa si stie sa dea din urechi. Sa demonstreze patronului ca este loial. Ca este dedicat. Ca stie sa puna problema, sa acapareze atentia. Ori e foarte greu, intr-o firma in care promovarile s-au facut pe baza „tu ai varsta suficient de inaintata/esti in firma de suficient de multa vreme ca sa ii poti stapani pe lupii astia tineri, deci te fac manager”, sa te ridici tu, ca tinar plin de idei si resurse si dedicatie, PESTE dinozaurii cu findul deja tabacit de scaunul ergonomic.
Cum ar spune tatâne-meu: „alege-ti, Adame, nevasta!” Fiindca si in alte locuri e exact la fel.
@maniak
de ce n-ai facut sesizare la ITM cat timp erai angajat? de ce doar dupa ce te-au dat aia afara?
Daca angajatii-s fraieri tu ca manager ar trebui sa fii cretin sa nu-i exploatezi la maxim. Nu comenteaza daca fac ore suplimentare neplatite? Perfect, le dai mai multe task-uri sa nu se plictiseasca. Nu se planga de conditiile in care muncesc sau de salarii? Inseamna ca sunt multumiti.
Eu unul n-am vazut nici un angajat concediat care sa spuna ca a fost dat afara ca-i el incompetent sau indisciplinat. Nu, tot timpul managerul care l-a dat afara e de vina. Imi dati voie sa nu-i cred? Daca era el asa bun si seful atat de incompetent ce l-a mai tinut in firma? Nimeni nu-i idiot sa-si dea afara oamenii buni fara motiv. A, ca uneori motivele nu-s atat de evidente si nu tot timpul tin de incompetenta e alta treaba, daca un junior poate sa faca treaba pentru care-l platesti pe unul cu ani buni de experienta in spate e normal sa-l iei pe debutant si sa renunti la senior ca sa reduci costurile, chiar daca per total seniorul are mai multe competente.
@Gro: patronul păstoreşte genialitatea la nivel macro. el gandeste business, milioane de euro uneori. dar furnicile pot veni cu metode inventive de a fluidiza munca. genialitate la nivel micro.
spre exemplu, am lucrat la o firma care primea cereri de oferta pe o adresa de email care ajungea la toata lumea. inventivitatea mea a fost sa cer un filtru tipului care se ocupa de server prin care mailurile notate cu „cerere de oferta” sa ajunga la departamentul de vanzari, iar restul la secretara. in felul asta, vanzarile nu mai citeau absolut toate rahaturile si tot spamul, primind doar ce era necesar.
ce zici, a fost o inventie utila?
@xyz:
modul cum raspunzi la intrebarea asta atarna al naibii de greu la un interviu. daca ii spui HRului ca nu te-ai inteles cu conducerea, un te mai cheama nici dracu la interviu.
well, nu toti şefii sunt la fel. unii isi dau mercedesurile pe mana angajatilor cand au nevoie, altii le cumpara tico, ca e mai bine sa plateasca 200€ pe luna leasing decat sa boxeze 100 inspre angajat. nu toti suntem egali.
Cel mai bun angajat e acela care, pe langa munca prestata cu mult simt de raspundere si pe termen lung, cu rezultate excelente pentru prosperitatea firmei, mai are timp din cand in cand sa-i gadile si orgoliul sefului: „numai un sef cu flerul dvs ar fi putut recunoaste in mine … bla bla bla”, „sefu am invatat de la dumneavoastra ca…”, „sefu sunteti mai tare ca noi toti”. Ei formulele pot fi diverse, numai sefu sa se simta bine.
Eu cred ca un sef bun (patron, manager etc) ar trebui sa fie cam asa (vorbim de oameni care chiar stiu de ce sunt angajati): sa fie sever (sa stie sa dea armata jos din pod cand e nevoie), sa fie corect (fata de toata lumea) si sa stie sa-si asculte subordonatii. Am avut candva un sef care mai avea putin si ne punea sa stam in pozitia de drepti cand vorbea cu noi, dar era cred cel mai corect om pe care l-am intalnit. Si daca aveam o idee (proasta sau buna, nu conta), nu imi era niciodata teama sa ma duc sa ii spun. Cred ca depinde de seful cel mai mare din orice organizatie cum isi alege sefuletii mai mici pentru punctele cheie. Daca bossul al mare e un dobitoc patentat, asa vor fi si restul din firma.
Bun articolul. Cei care au ceva de spus in firma sunt cei mai blamati si vanati pentru o viitoare concediere!
Si vad la mine la firma asta. Pupincuristii cresc in ochii managerilor, iar cei ce muncesc ca prostii sunt fraierii… Iar cand vine evaluarea, se facem pe cate limbii ai dat, si cat de adanc, nu pentru performanta…
@xyz : desi iti dau dreptate atunci nu a fost cazul. Dovada ar fi pozitia mea de azi si stadiul in care a ajuns firma respectiva cu acel manager. Nu am facut plangere la ITM pentru ca sesizarile mele nu erau referitoare la tratarea angajatilor ci la modul miselesc in care s-a incheiat colaborarea. Acela a fost oricum singurul loc de munca unde m-am dus si am dat interviu, firma era noua deci nu cunosteam angajatii si toata povestea. In rest, mi-am lasat usa deschisa si loc de buna ziua, cand am avut chef am plecat unde am vrut fara sa mai dau interviuri si alte chestii . Alteori m-am intors de unde am plecat . Recunosc si faptul ca la primul job serios am intalnit si cel mai competent/istet/glumet sef din cati am intalnit in toata activitatea mea de pana acum, care si acum ocupa acea functie si are rezultate an de an .
@zoso : asa multe cereri veneau la hell ?
@ zoso: of cors. Time iz money. Dar daca as veni si eu cu asemenea idee la sysadminul nostru, mi l-as face dusman pe viata: „cum, imi dai tu mie de lucru???” Sau daca as scoate din mine o idee de eficientizare, nu ar citi nimeni mailul, si lucrurile ar merge ca inainte. O patit-o team leaderul meu.
Alt exemplu: avem o sumedenie de produse care se pot vinde la cu totul alt tip de clienti decat cei pe care ii vanam acuma. Dar asa de mult se cultiva mediocritatea si lipsa de initiativa in firma, incat ezit sa le sugerez dobitocilor sa incerce sa vanda si altor clienti decat celor din telecom, cei care ne platesc acum facturile. Pentru ca decat sa se complice sa infiinteze un departament aditional din 2-3 oameni, mai degraba plang pe umarul actionarilor, si aia mai baga niste sute de mii de sterline in curul nostru, din buzunarul lor.
De ce nu te cari, posibil sa ma intrebi. Simplu: am o mica afacere destul de OK pe langa serviciu, care imi ofera satisfactii profesionale mai mari si financiare okeiutz decat jobul fulltime, si imi e foarte comod asa. Ca si sysadminul demotivat de mai sus, apropos, care chiar face bani seriosi in timpul lucrului;))
Sunt de acord cu tot ce ai scris. Unul sau chiar mai multe motive din cele scrise au dus la decizia de a parasi firma la care lucrez acum. Desi pot sa zic ca este una din putinele firme 100% romanesti ce incearca sa urmeze modelul occidental ca la carte.
Sefii tampiti ca toti sefii tampiti, se gasesc din astia… da’ ce te faci cu aia care se tampesx extra de la criza?
Ultima chestie auzita direct de la cel patit (deci nu cu prieten, care a auzit de la un prieten, care stie de la piciorul mesei de la bar). direct de la omul pus sa isi dea demisia deci. Ok, se intampla o magareata, se duce naibii un pret la niste jucarele vandute unui client mare, zeci de locatii, stoc la ala serios. Buun, ia omul nostru legatura cu furnizorul lui, da si mie protectie de pret ca sare clientul in sus si te delisteaza, problema grava. Furnizorul intelege, rezolva cu amabilitate situatia, toata lumea fericita.
Pana vine mail de la seful omului nostru, pus sa isi dea demisia pentru ca a discutat direct cu furnizorul si a rezolvat problema repede. Adica omul e pe faza (lucru rar), iti rezolva problema (si mai rar) inainte sa apuci tu sa te ocupi de ea (deci exceptional chiar) si vrei sa isi dea demisia pentru ca nu a dat-o cotita prin inca 3 persoane?! Lol, si se mai mira personajul de ce oamenii sunt ciufuti, dau rasol, sparg usa si in general li se rupe si cauta in alta parte.
Tot asa sa faca, cand are cate unul initiativa, sa-i dai in cap sa se potoleasca, ca-i va merge firmei foarte bine.
o completare, dacă îmi permiţi:
nu „Şefilor le e frică de angajaţii cu idei.”, ci Şefilor PROŞTI le e frică de angajaţii cu idei.
Un articol care argumenteaza motivele pentru care e bine sa fii freelancer ?
„Presupun ca ma auzi acum,
Ai un post de conducere bine platit si esti praf?
Ai interese personale si tragi din banii publici ?
Te pupa lumea-n p**a ca ai bani si esti un taran cu 4 clase?
Primesti bani ca sa difuzezi muzica de proasta calitate?
Ai supt p**a ca sa scoti album ?
Iti lingi in c*r seful ca sa-jungi un sef mai mic?”
Se cam potriveste… : )
auch, bine zis
aia cu sefilor le e frica de angajatii cu idei e foarte adevarata, dar de regula nu esti concediat, esti adus in punctul in care sa-ti doresti tu singur sa pleci 
si totul incepe cu „ai probleme de comunicare”. iar cind devine vizibil ca stii/poti mai mult decit superiorul, mai bine iti cauti in alta parte, ca devine frustrant pt ambele parti. sau si mai bine, incerci ceva pe cont propriu.
Frumos pus punctul pe i in paragraful „Cultul muncii”. Intrebarea este cine trebuie sa fie primul care iese din acest cerc: angajatul – sa munceasca mult si sarguincios pe bani putini si futaiuri in cur de la sefi -, sau angajatorul – sa dea bani la un nivel decent si conditii de munca decente angajatilor si apoi sa astepte de la acestia, drept rasplata, munca serioasa nu in doru’ lelii.
Probabil raspunsul este ca ideal ar fi ca amandoi sa faca pasul simultan. Dar asta e doar idealul. Realitatea e ca vom continua sa muncim prost pe bani putini.
din micile placeri ale vietii:
* sa te acuze sefii (pe nedrept) de incompetenta si cind te oftici si pleci din firma sa se roage de tine sa ramii
* sa pleci tu dupa perioada de proba pt ca firma respectiva era o puscarie frumos vopsita, si dupa aia sa vezi cum le pleaca toti oamenii buni si chiar si aia decenti si ajung sa inchida departamentul
* sa-i zici team leaderului care atunci cind tu ii aduci argumente pt alta solutie zice „facem asa ca eu sunt seful si eu decit” si bate cu pumnul in masa, sa isi cumpere niste manusi lungi albe si sa mearga sa dirijeze traficul in intersectie, dupa care sa iesi din sedinta si sa-l lasi vorbind singur.
* sa-i spui patronului care se face ca nu pricepe care-s nemultumirile tale (legate de salarii si bonusuri virate tirziu – intirzieri de luni de zile), foarte usor voalat, ca numai un idiot nu ar pricepe, dupa care sa-ti dai demisia si sa afli ulterior ca au pierdut un contract din cauza asta – ca oamenii aia voiau sa lucreze cu tine
* sa adormi simbata spre duminca dimineata cu laptopul in brate lucrind la o chestie urgenta (fixind greseala unui client care vineri dupa ce a comis-o o stersese la 5pm) pt o firma unde stii ca oamenii te apreciaza si pt care lucrezi cu mare placere pt ca si tu ii respecti
bineinteles, ca sa iti permiti asta trebuie sa nu ai obligatii prea mari. sa nu ai rata la apartament, sa te multumesti cu o masina mai mica 2nd hand (1 an vechime) cind altii cu salarii de 5 ori mai mici isi iau masini noi, sa nu te arunci sa-ti iei credite pt tot felul de timpenii (plasme & shit) pe care nu ti le permiti sau de care nu ai prea mare nevoie etc. cu alte cuvinte, sa ai un pic de common sense – ca parca „bun simt” nu reda exact intelesul pe care-l caut.
mici greseli:
Cel mai bun angajat e cel CUMINTE.
ANGAJATUL ideal..
& diacritice: competentele, scaderile, stam, intreprinderii, declaratia
(pot sa ma opresc din semnalat chestii de genul, dar chiar mi-au sarit in ochi cele doua cuvinte si am mai dat peste cateva in timp ce citeam :D, am sa incerc sa citesc mai putin atent data viitoare )
[delete me]
Romanul s-a nascut celebru sef.Trebuie sa aiba mereu subaltern,cum scrie si mai sus la „Şefilor le e frică de angajaţii cu idei”.Daca esti intr-o forma buna si ai niste idei,au sefii grija sa le preia intr-un alt ambalaj si pe tine sa te scoata din peisaj.:).Pe aceste meleaguri esti apreciat doar daca ai buze rezistente,doar daca ii venerezi si ii flatezi ca sunt destepti ,cand ei de fapt nici nu stiu ce au de facut pentru ca sunt neam cu stiu eu cine….Multe de comentat ,dar poate vine o zi cand ,soarele o sa ii parleasca pe vampirii societatii :).
Frica pazeste mustaria… asta e principalul slogan in orice firma de la noi. Poate ca si criza asta prin care trec companiile este cauzata in mare parte si de sefii incompetenti…
@maniak te referi la rds, nu?
Imi place ca voi toti sunteti niste mici genii neintelese de care profita patronul mare si rau…Daca sunteti asa destepti de ce nu va deschideti voi o firma si sa angajati voi oameni, sa le dati de lucru…sa le platiti salarii decente si sa le creeati conditii perfecte de munca ? Multi vad ca sunteti nemultumiti de patron din diferite motive…de ce nu plecati de la firma? sunt sigur ca va gasiti a doua zi…doar sunteti buni in domeniu, nu? E mult mai usor sa critici un patron care poate ca n-a dormit nopti intregi si a muncit mai mult decat voi la inceput sa puna firma pe picioare sa aveti voi de unde sa luati bani in fiecare luna. Multi sefi, directori poate ca au muncit mult pentru firma sa ajunga intr-un post mai bun…chiar daca nu sunt asa straluciti ca voi…poate s-au dedicat firmei si au fost apreciati pentru asta…trebuie sa vedeti si reversul medaliei.
P.S.Nu sunt patron si nici sef.
si nici cu limba romana nu prea ai treaba. ceea ce face sfaturile tale foarte utile si competente.
Ce-mi plac astia cu „de ce nu iti faci tu firma daca seful e naspa si ai initiativa”! E incredibil de gresit pusa problema. Sa-ti deschizi firma nu e o chestie de 2 zile si inca maxim o saptamana de munca pana o pui pe picioare sa ai nevoie doar de initiativa si idei. In plus majoritatea sefilor nu sunt patronii firmelor respective. Sunt si ei niste angajati mai mult sau mai putin competenti care pot sa fie si idioti si geniali si plini de initiativa.