Nu înțeleg. Piața românească de vinuri e mică. Orice nu e poșircă cruntă e prea scumpă pentru românul de rând. Și cu toate astea văd vinuri lansate pe bandă rulantă. Săptămânal aproape.
Câte naiba sticle să vinzi? Cât e bugetul de marketing pentru așa ceva? De ce se lansează atât de multe mărci de vinuri pe lună?
Că e ceva ce-mi scapă aici…
shelf life mare, marja mare.
Marja la vin e minuscula. Si nu iti tine nimeni marfa ani de zile la raft daca nu vinde.
Sunt branduri noi ptr preia lumea podgoriile vechi, baga ceva bani in ele, si incearca. Dar uita-te cate mai sunt pe piata in 5 ani. Si nu vorbim de sac fara fund Isarescu. Marea majoritate dispar in 3-5 recolte.
Este adevărat că vinul poate fi păstrat mulți ani, dar pentru asta ar fi nevoie de niște condiții optime: mediu întunecos/lipsit de UV și temperatură scăzută (circa 10-14 grade).
Știu că nu te referi fix la raft cu „shelf life”, dar pe la 20C vinul se degradează în 2-3 ani maxim. Stocat cum trebuie (la răcoare, cum ziceam mai mult, dar nici foarte rece, de genul frigider) poate ține și 20-30 ani. Tot ce e peste 30 ani e loterie și necesită niște atenție înainte de consum (decantare, aerisire 8-12 ore).
Multi nu stiu ca vinurile ce apar si se lanseaza pe piata, nu se distribuie in retail. In retail e plin de cotnari, vincon, muscatel la pet, etc…
De ex acum 2 saptamani s-a lansat un vin de 80 lei, 1500 sticle…Nu am mai prins…s-a vandut rapid. Cumparatorii sunt cei ce cunosc si horeca. Romania consuma 98% din ce produce, lucru unicat in lume. De aici si imposibilitatea de export decat firav. Vinurile de import sunt slabe calitativ plus ca platesti chiria si adaosul nesimtit al importatorului. Avem vinuri foarte bune, dar nu in retail Sunt crame mici ce fac calitate…Stirbey, Davino va spun ceva?
Spunea userul M de mai susu alal cu 60 de like-uri de la necunoscatori ca apar 2-3 recolte si dispăar. Ai idee cat costa un hectar cu vie si cat astepti sa intre pe rod? Investitia se amortizeaza in timp. Viticultura e singurul sector ce a atras fonduri europene de 120%, a fost suplimentat. Nici un alt sector nu a obtinut asa ceva stiind ca noi nu suntem in stare sa atragem bani europeni.
poate se bazeaza pe export sau ca vor reusi sa educe romanul sau pe ce vand la restaurante?
oricine poate astazi sa-si faca un brand de orice
de la propriile vinuri sau beri, pana la trotinete si masini electrice.
oricand putem cere chinezilor 1000 de butecute de lichior produs in Podgoriile Zoso din struguri culesi de la poalele tampei.
important este sa ai banutu’ si brandul
Exact cum zice vlad. Vorbim de podgorii de zici ca sunt maxim 10 in toata tara, pana mea, se face vin „de casa” cat cuprinde in Ro. Vine hipsterul cu un brand, ii lipeste o eticheta si bum ai vinul de 70-100 de lei/ sticla la raft in supermarket in loc de pet la margine de drum.
De ce merge piata? Simplu, pentru ca 99% din consumatori nu pot deosebi o posirca facuta din prafuri si vanduta la punga de un Tignanello, asa ca se orienteaza doar dupa pret (sweet spot e pe acolo sub 100 de ron ca sa nu para nici ieftin nici prea scump) si eventual brand (ex. e promovat de Nebunul (sic!) ala chel de e asistenta la capatos, hai sa il luam si noi).
Si mie mi se pare dubios ca se lanseaza atatea vinuri noi, dar nu pentru ca nu ar fi piata, ci pentru ca doar o piata needucata se apuca si cumpara vinuri noi de care nu a auzit nimeni. E ca si cum s-ar lansa in fiecare an zece marci noi de masini si le-ar cumpara cineva (indiferfent cat marketing s-ar baga in ele sau care ar fi preturile).
Sunt niste reguli pentru a comercializa vin. Nu e chiar asa ca oricine poate imbutelia orice si vinde oriunde
1. Nu
2. Nu
3.Ia-ti gandul de la Horeca, lol.
a fost o perioada in care s-au dat fonduri eu pe revitalizarea viei, pentru retechnologizare etc.. acum au ajuns sa produca primele sticle.
Pare a fi un fel de afacerea „pensiune” din agricultura.
Din observatiile mele:
Oamenii care baga bani in podgorii au alti multi bani din alta parte. Nu incepe nimeni o podgorie cu bani luati credit de la banca.
Se dau foarte multe subventii pentru productia de vin. Si poti minti usor, si la productie, si la suprafete manate sau distruse de intemperii, si la suprafete reinnoite sau nou-plantate. Se dau subventii babane si pentru marketing, pentru „turism vinicol” sau cum s-o numi. Sunt bani gârla daca ai pus mâna pe câteva (zeci de) hectare de teren care e trecut „vie” in cartea funciara.
Desi pare ca sunt multe vinuri noi si tot apar, la o tara ca România inca sunt PREA PUTINE vinuri/podgorii. Cred ca in toata România sunt mai putine podgorii decât sunt in Alsacia…
Si, da, exista si o forma de „fac si eu vinul meu, ca am facut o scoala de vinificator in Franta/Japonia/… si am o superidee de altoire pe care n-a mai avut-o nimeni de 1000 ani”.
Eu zic ca e de bine. Calitatea vinului românesc a crescut an de an. Si pretul, bineinteles, dar asta e alta mâncare de peste.
……..
(dacă aveam acces la emoji mai sus erau aplauze)
Doar câteva completări: cele mai multe vinuri românești apar din ferme relativ mici, și încearcă să se poziționeze prin calitate. Mai greu de făcut decât de zis, pentru că în cazul vinului calitatea nu e dată de niște parametri imuabili ci de percepția consumatorului, care la noi mai are de învățat. Și atunci facem o etichetă frumoasă și un preț mai mare ca să pedalăm pe conceptul ”scump = bun”.
Se pot spune chestii, și aș lăsa experții în marketing să comenteze. Eu mă bucur că, foarte evident, calitatea a ceea ce bem crește vizibil. Chiar dacă creșterea prețurilor e și mai vizibilă; eu aș zice că un vin corect la ora asta sare binișor de €10.00 și alea chiar bune sunt mai aproape de €20.00 (aproape din ambele direcții
Oricum și concurența din import se scumpește grav – eu cumpăram frecvent un vin franțuzesc din Mega pe la 47 de lei și mai ieri l-am văzut la 65…
Dar e clar că e loc mult pe piață pentru vinuri noi, mai ales dacă sunt bune. Iar câte dintre ele vor mai fi și peste 5 ani depinde de noi. Hai, la treabă!
Nu cumpara niciodata vinuri frantuzesti in România
motivul principal este ca-mi amintesc cum multi ani, pe piata româneasca exista doar JP Chenet ca vin frantuzesc. O posirca inimitabila, cu ifose de Chateauneufdupape. Care, si asta, Chateau…, sunt si posirci cu apelatiunea asta! Al doilea motiv este pentru ca mi-e greu si in Franta sa gasesc un vin bun la un pret rezonabil, din cauza ofertei covârsitoare. Nu cred ca cine are un vin bun in Franta are asa o productie incredibila incât are nevoie si de piata româneasca ca sa scurga si pe aici bunatatea lui. In general, la export se merge pe „vin frantuzesc = bun = putem vinde mai scump decât in FR”.
Si, da, sunt de acord, un vin bun in România incepe pe la 40-50 lei. In gama 80-90 lei gasesti niste vinuri foarte bune, iar de curând am vazut ca au invatat si ai nostri reducerile rezonabile la ele. Conditia e sa apreciezi vinul si sa-l degusti pe el, nu pretul lui
Am vrut sa scriu „Nu cumpar…” in loc de „Nu cumpara…”
Eu mă bucur nemaipomenit de vinurile “noi” românești. Mă bucur ca au apărut viticultori care să-și încerce puterile și cu soiuri netradiționale de vin. Am băut un Pinot noire cu Shiraz de pa care nu mă așteptăm să mă impresioneze în vreun fel. A fost excepțional, gust cât și la raportul calitate/preț.
„Nu incepe nimeni o podgorie cu bani luati credit de la banca”
Păi nici nu prea ai cum. Dacă începi acum podgoria, 5 ani te uiți la ea cum crește. După vreo 5 începi să recoltezi ceva, dar după vreo 10 (medie) te poți gândi la ceva profit. Nu este un business creditabil. Poate doar să cumperi podgorie/cramă existentă cu ceva cashflow.
Este adevărat că apar multe vinuri noi, dar numărul de podgorii este constant. Vinurile alea noi de regulă sunt rebranding de către un terț al unui vin produs de o cramă care vinde și în nume propriu.
Fluture…nu exista scoala de vinificator la noi ci exista facultatea de horticultura, specializarea viticultura. Sau mai exista facultatea de chimie alimentara din galati. Pana in 89 existau tehnicieni viticoli, studii medii. Mai e un liceu viticol prin Husi, jud Vaslui
Au găsit furnizor ieftin în China, s-a mai ieftinit și transportul spre Europa..
Lipsa de marketing
sunt multi producatori locali care desi au conturi de FB, insta etc tot nu sunt vizibili… Recent in Iasi a fost un eveniment de vinuri organizat de Marian Timofti un guru al vinurilor… Si a facut o chestie foarte interesanta un tur al tarii pe la diferiți producători… Am ochit cateva crame cu vinuri interesante o sa fac o comanda zilele astea… Un alt aspect ar fi lipsa de unitate dintre producatori la moldoveni e altceva, au luat niște decizii importante acuma cativa ani si acuma sunt bine 
Să mă bată mama, tu pui semnele de punctuație efectiv aleatoriu? =)) Lăsați cocârțul, că dă damage la creier!
Citisem acum cateva luni (nu mai gasesc link) ca sunt cam 4-5 noi producatori de vin care apar in fiecare an in Ro, iar in total cred ca avem ~120 crame mai mici sau mai mari. Fiecare din ele incearca sa se promoveze, mai lanseaza o colectie, mai marketeaza ceva. Daca mergi in Mega Image vei vedea ca sunt tot mai multe sticle >30 ron, deci probabil e cerere. Pana la urma faptul ca a disparut monopolul Jidvei-Murfatlar-Cotnari e un lucru bun pt calitate.
Acum vreo 5-6 ani discutam la o crama din zona Urlati-Mizil si investitia minima ca sa scoti cateva mii de sticle era cam de 3mil €, dar poti lua multi bani de la UE daca ai terenul deja.
Overall cred ca e un semn ca ne creste puterea de cumparare
Avem destui romani care vor sa para elitisti. „E un vin cinstit !” „E un vin chiar bun calitate pret, uite ce culoare are !” ,”E la Metro la oferta, chiar merita !”, „Are o aroma fructata !”, „E parca si matasos si alcalin”
Si de fapt sunt aceleasi posirci ce variaza intre 20 si 50 de lei si la care producatorii le tot schimba etichetele.
Am ieşit săptămâna trecuta la restaurant cu un prieten bine ,,blindat,, care e fiert pe vinoase, pe excelență, buchet, butoi, flatulență discretă de tanin, cuarț de mină.
Şi comandă el ceva italian, că soare şi asfințit, ăsta e alesul de cursă lungă, alunecă ceva de speriat (nu mai beau alcool, nu am putut să mă pronunț dar mirosea bine).
Şi nu m-am putut abține (evident) să îl întreb dacă e mai bossuleanu decăt ăla care l-a băut când a fost prima dată la mine în Spania.
Unde l-am servit fără să ştie cu ceva vin de 1,25 de euro sticla, scos de sub chiuveta din bucătarie şi folosit de consoartă pentru gătit la ce gătesc bucătarii cu vin.
A amuşiant, l-a răsucit, l-a gustat, a plescăit şi-a declarat ca da, spaniolii sunt tătici la vinuri.
Cam genul ăsta de experți în vinuri.
@Ciocanul, există și vinuri bune românești, dar trebuie să cam știi cramele ca să alegi bine. În general, astea sunt peste 40-50 lei, dar sunt dpmdv vreo 2-3 excepții și pe 20-30 lei. Din punctul meu de vedere, nu ai niciun motiv să dai peste 150 lei pe un vin românesc (și asta poate fi un pic cam mult) sau peste 250 lei pe unul dintr-o țară de tradiție.
@Paco, e aquired taste ca la orice tip de alcool. Dar, asta nu înseamnă că nu e subiectiv.
Există zeci de experimente unde somelieri au fost făcuți de râs.
Sigur, cu anii de consum începi să recunoști anumite caracteristici, dacă ai fost vreodată implicat în procesul de producție ajută. Și mai mult, începi să știi ce tip de strugure îți place și poți evalua diferențe de calitate.
Dar să fim serioși, mare parte din cuvintele folosite de iubitorii de vin să descrie un vin sunt complet random. Dacă-i dai același vin peste o săptămână o să se schimbe din note de vanilie în gust discret de citrice.
E ca la berile artizanale… nu conteaza neaparat rulajul atat timp cat se castiga 1000% … gen cum kkt o posirca de bere „artizanala” costa 10 lei vs 10-15 lei una consacrata, adica Gigel si-a facut el „berarie” in debara si vinde produsele lui la pret x1.5-2 fata de Weihenstephaner… dupa care in 1-2 ani ajunge sa isi faca si mai multa posirca si sa mai scada si calitatea (Terapia de exemplu, e mult mai praf ca acum 2-3 ani, acum 2-3 ani era o placere sa sorb o Terapia, acum it’s a no no for me… chiar ma miram cum ‘mnezo sa strici ceva care pur si simplu e o reteta, o poti repeta la nesfarsit si rezultatul ar trebui sa fie cel putin identic… dar nu mai bine schimbi ceva prin reteta si reduci costurile ca gastele oricum sar cu banul.)
Tiind sa cred ca cei care cumpara sunt gastele in toata schema asta, iar supermarketurile au prins ideea, de ce sa-i dai la romanache bere de calitate la 7-8 lei, cand poti sa-i dai 2-3 beri high end de pe afara cu 15-20 lei si ii dai posirca artizanala la 10-15 lei si o sa aleaga posirca in 9 din 10 cazuri… Neumarkt la sticla cred ca bate 80% din berile artizanale de pe la noi, dar stiu… o sa veniti sa-mi ziceti ca habar n-am ce vorbesc, ca sunt n-spe tipuri de bere, ca pe piata romaneasca 99% din lume bea Pils, ca bla bla bla… noi vrem sa le aratam la oameni ca exista multe tipuri de bere, ca exista cerere =))) da da asa e, de aia stau berile in Kaufland cu saptamanile… de cerere ce exista.
PS: Au inceput festivalurile, incepe si indoparea petrecaretilor cu Staropramen la 10 lei 400ml, efectiv din cei 10 lei berea e mai ieftina ca paharul de plastic si paharul nu trece de 50 de bai… bere de calitate, castigatoare de premii internationale, vai … chiar sunt curios cat costa impinsul asta pe gat al Staropramen-ului la fiecare festival/festivalutz.
Diferenta e ca la bere consumatorii chiar pot simti diferentele. La vin, imensa majoritate nu o sa iti deosebeasca un vin de 20 de lei de unul de 600 de lei. Si nu e vina lor, vina lor e doar ca se apuca si cumpara vin „dupa pret si dupa trend”.
Nu stiu ce fumeaza unii pe aici, dar gasesti vinuri decente la 20 de lei daca cauti. Romanesti. De la care nu te doare capul, nu ti-e rau, nu nimic. Sa zici ca vinul bun e in jur de 100 de lei e doar snobism.
A mai crescut un pic.Sa zicem intre 30 si 50.Dar se stie ca geme tara de specialisti in orice.
De acord, gasesti vinuri absolut decente la 30-35 lei.
Dar pentru cineva cu harfe in cap si care nu are habar, doar ce-i peste 100 de lei e „vin bun”. Daca pui un figurant de genul asta sa faca un blind test sunt sanse serioase sa aleaga posirca drept „vin bun”
@Bogdan Nimeni nu îți poate face un blind test precis. Nici cei mai șmecheri somelieri vrăjitori: https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2013/jun/23/wine-tasting-junk-science-analysis
Ratingul dat de somelieri depinde de foarte mult lucruri: cum s-au trezit dimineață, ce au mâncat, ce vin au băut înainte să bea vinul tău, ce pastă de dinți au folosit, cum se înțeleg cu nevasta, dacă a dat sau nu a dat la buci, dacă e soare sau nor, dacă debitul dunării e mare sau mic etc.
Legat de „cunoscatori”:
https://www.youtube.com/watch?v=w4RakOEZpMQ
https://www.youtube.com/watch?v=4Qa6QXBxxWw
https://www.youtube.com/watch?v=4BlLX03OJRU
Ca sa fiu sincer, romanii par mai obsedati in ultima vreme de vinuri decat de orice altceva, MegaImage-urile si hypermarketurile vad ca au mai mult vin uneori decat bere si tarie adunate, nu stiu daca se vinde tot, dar nu cred ca ar merge toate raioanele de bautura pe minus. Poate ca meme-urile alea cu wine mom, cu paharul de vin cat un bidon de 5L si alte chestii functioneaza la mentalul romanilor mai bine decat am crede :))) mai vezi mamici cu un cos absolut inocent de cumparaturi, si le vezi ca au strecurate pe acolo si doua sticle de vin
ale dracu curve, pariu ca fac baie dezbracate
@ Raul – „You son could start a riot in a graveyard!” (Bill Shankly)
Poate nu e piata atat de mica cum zici tu, si nici vinurile romanesti nu se separa in posirci si scumpe.
Asta e piata vinului in Romania: Producem mult dar nu exportam ca nu stie nimeni in afara de vinurile noastre si consumam mult dar nu ne permitem vinurile de import.
Nu vreti sa dati si exemple de vinuri-preturi unde gradul vostru de satisfactie a fost peste medie? Sa mai invatam si noi astia, necunoscatorii
As da cu placere cateva, dar ultima oara cand am recomandat un Rom excelent aici si la Arhi m-am trezit ca nu a mai fost in stoc ceva vreme, si pretul a sarit de la 170 la 230 sticla.
O fi coincidenta, o avea Vali mai putini boti ca Twitter sau numai betivi pe aici
Hai, fie, doar la rosii, ca la albe daca-i rece-i bun (joke):
Zona de jos: Alira Rosu Baricat (atentie, nu Rosu Savuros, eticheta identica, alta culoare) – pe la 30RON
Zona medie: Nero Di Troia Puglia Tufarello (de obicei pe la 55 RON, o vreme in Mega la 35RON, luat cate 6 sticle)
Zona de top la bani putini: Mottura Stilio Primitivo Di Manduria / Mottura Rossone 80-90 RON sticla.
Am baut vinuri mult mai scumpe, dar cele de mai sus sunt potrivite pentru consum regulat si au pretul bun pentru ce oferta.
Nu vad sensul de a da mai multi bani pe o sticla de vin, poate cei ce pot aprecia diferenta nu fumeaza de cateva zeci de ani, nu mananca picant, se spala pe dinti cu roua de trandafiri si au alte papile gustative.
Cu vinurile romanesti pe termen lung poti lua teapa, se mai vinde o podgorie, se mai schimba la calitate ca tot se vinde din inertie pana se prinde lumea (vezi Soare care a fost unul din cele mai bune Merlot pe la noi)
Cred ca este o afacere bunicica.
(Mici detalii le stiu de la cineva care face asta, mici cifre poate sunt depasite sau umflate).
In fiecare sat din zona podgoriilor, sigur gasesti un mos care are 3ha de vie de care are el grija ca asta face la pensie si poate a mai lucrat in industria de vin. Si el face asta singur tot anu, avut grija de vita de vie, aranjat, chestii. La cules plateste oameni ca trece fereastra de cules si carat pana acasa.
Dintr-un hectar de vie faci ~6000 de litri, deci 8000 de sticle.
La poarta casei, acum 2 ani, parca se vindea cu 7-8lei litrul de vin alb.
Daca esti producator de x si vrei sa faci tu o colectie speciala, cumperi x, primesti si o sticla editie limitata, te costa putin sa faci 1000 de sticle.
Cand cumperi 700 litri sigur mai negociezi la pret, apoi adaugi ambalare, transport, stocare, etc. Il scoti la 2-3 eur sticla.
Si langa x oferi un vin bun, fara prafuri, nu te doare capul a 2a zi, care e acolo, aproape de varful calitatii fata de vinul de duzina care se vinde peste tot. Daca vrei soiuri mai speciale, cresc preturile nitel.
Maresti podgoria, faci mai mult vin. Vrei sa si indoiesti cu prafuri, o sa faci foarte mult vin care iese destul de ieftin. De asta cotnari are 1700hectare si nu-ti vine sa-l pui nici la mancare.
Daca faci asta ca sa vinzi vin si ai toata sandramaua pregatita, sigur scoti de cateva ori profit fata de costuri.
Si cum a mai zis cineva, nu te apuci de asta de la zero sau pe credit. Ti-ai facut deja banii din altceva si acum vrei sa stai la tara 5 ani sa faci vin.
Daca esti Isarescu sau unul ca el care isi vinde vinul la „subalternii” sai din bancile comerciale, poate fi o afacere frumoasa de „optimizare fiscala”.
Oricum, cu privire la greseala echivalarii scumpului cu bunul, recomand sa cautati pe YT:
Is LIDL WINE good? Master of Wine tastes wines from LIDL.
Nu mai pun link-uri, ca intra inevitabil in moderare.
de peste 5 ani imi aduc vin de masa varsat (cabernet sauvignon) din Italia. imi aduc prietenii, nu ma costa nimic transportul. cam pe la 1,5 euro litrul, o minunatie. nicaieri unde l-am dus, nu am dat gres cu el. pe nimeni nu doare capul, mai mult nici tensiune nu face (depinde de cantitate). crama e pe langa Padova, in familie de 5 generatii, lucreaza 200 ha. fara pastile, zahar sau alte prostii. asa ca se poate savura un vin bun si fara sute de lei…
Ma apucă râsul. Soacră mea e din Panciu. Sunt producători zonali care nu au mai văzut via de zeci de ani. E plin E85 de ei. Vând vin adevărat, de butuc.
@ un sas
Tata avea 6 crame în anii 90, cu vin produs la Panciu. A trebuit să le închidă din două motive: nu a realizat că piața se schimbă și nu s-a adaptat deloc (marketing), dar mai presus de tot le mergea prea bine alora de vindeau apă cu zahăr.
Am trecut printr-un program de masterat în marketing. Printre primele lucruri învățate acolo a fost „România e 50 de ani în urmă și din perspectiva marketingului.”. Tehnicile care funcționau în anii 50-70 în SUA, când se puneau bazele marketingului modern, funcționează acum la noi. De aia se bat oamenii pe tigăi.
„REDUCERE! Wow, vreau 12 tigăi că e reducere!!!”
Eu, din Vrancea venind, observ că tinerii încep să descopere ambalajul, vânzarea de vin fiind ținută până acum en-gros sau în crame moșnegești. Și prin „ambalajul” înțeleg targhetare public țintă, identitate brand, căi de comunicare, existența online-ului șamd.