Dintr-un sondaj:
E stupid de la cap la coadă.
Flexibilitate și adaptabilitate înseamnă lucrul peste program. Se caută adaptabilitate, dar nu și capacitatea de a lucra independent și nici de leadership. Adică să nu cumva să depășească linia trasată și să găsească el soluții la probleme. Să aibă leadership, adică sa îi convingă pe ceilalți că ăsta e un job bun și bine plătit, nu să gândească pentru el.
Iar aia cu abilități de comunicare și interpersonale e bullshit de la cap la coadă. Companiile nu vor așa ceva, nu vor angajați care să vorbească între ei, că ajung la concluzia că sunt exploatați și ținuți peste program din cauza colegilor incapabili și piloși, pe care nu îi dă nimeni afară și care, dacă ar sta pe net toată ziua și nu ar face nimic, ar încurca mai puțin decât dacă ar pune osul la treabă.
Și am și caricatura perfectă pentru asta. Oamenii nu urăsc locurile de muncă în sine (cu mici excepții gen vidanjori, gunoieri profesori etc), urăsc ecosistemul din jurul lor, care e prost, vechi, enervant și extrem de stresant. Întrebați, toți angajații vor spune că jobul e nasol pentru că oameni, nu pentru că trebuie să sape în rahat.
Acu vreo 15 ani era de super prost gust sa mergi la interviu si sa intrebi tu de salariu in orice moment. Acum e de bon ton ca angajatorul sa te intrebe de salariu de la telefonul de invitatie la interviu.
Fiecare vrea sa cumpere cat mai ieftin. Angajatorul te intreaba de salariu pentru ca are o limita si nu vrea sa-si piarda timpul lui si (poate) pe al tau. Daca gaseste pe cineva mai ieftin decat limita pe care o are e in avantajul lui. Intrebarea e tu daca ai fi angajator cum ai face?
@doidoi aș pune salariu în anunț, poate?
Eu ca angajator nu aș divulga salariul. Eu îmi știu cărțile și poate le știu și pe ale tale (depinde cât de bine poți citi omul).
Eu caut să angajez un inginer, salariul care-l pot da este de 5000 lei. Vine unul, care se prezintă bine, nu se împiedică într-un plan, pare organizat și EL CERE 3500 lei. În afaceri nu poți fi Mama Dolores, astfel încât să îi spun explici că nu își știe valoarea.
Discuția e mai lungă…
Exact așa, Titele! Și peste 4 luni când o să afle ăla că alții ca el sunt plătiți cu 5000 lei o să devină frustrat și, dacă nu pleacă, o să ajungă să îți facă o muncă de 2100 lei. Pentru că tu, bineînțeles, nu o să îi mărești că ” dacă nu a cerut, nu i-am dat”.
La primul job pe care l-am avut (part time, „in IT”) nu prea stiam cum sta treaba cu salariile si cu negociatu’ asa ca am cerut nici mia mult nici mai putin de 650RON net, in Cluj anul de glorie 2011.
Angajatorul niciodata n-o sa zica cat are bugetu’ pt o anumita pozitie sau chestii de genu’. Poate in in zone megacorporate unde totul e standardizat sa poti afla cam cat e salariu pt o pozitie dar si acolo sunt variatii.
La jobu’ actual le-am zis de la prima abordare ca sub suma x nu are rost sa discutam, la final mi-au facut oferta peste. Treaba e sa-ti stii valoarea si sa cateodata s-o mai dai si la bluff un pic, cu conditia ca dupa chiar sa faci treaba.
cel mai frumos ar fi ca angajatii sa poata discuta liber intre ei salariile (multe firme descurajeaza asta si multi angajati nu vor sa discute despre asta)
asa afli instant daca ti-ai luat teapa si renegociezi
prin afara sunt startupuri foarte deschise cu cat ia fiecare si pare sa mearga bine
altfel, e cam aiurea ca firma se ofera instant sa iti dubleze salariul cand dai preavizul de 2 saptamani ca ai gasit mai bine platit in alta parte
In conditiile in care (cel putin asa cred eu), chestiile alea scrise cu roz sunt trecute in anuntul job-ului de umplutura, sa dea bine pe net, sondajul e fix pix.
Cred ca adaptabilitate si flexibilitate ar putea inseamna defapt inteligenta. Adica se uita dupa unu care nu e chiar gramada
Maimuță ieftină, plătită cu banane. Rezistența maximă la prostie, lucru anapoda, sefi idioți, etc.
Pai banuiesc ca nu sunt importante, nu ca nu sunt apreciate. Dupa articolul trecut cu forta de munca, banuiesc ca au coborat si angajatorii standardele.
Am observat că, de obicei, se cere să fii un coleg bun. Degeaba eşti cel mai acreditat sau expert şi te porți ca un idiot, oamenii vor un coleg de nădejde.
Toate anunturile de angajare se pliaza perfect dupa vorba „stapan, caut sclav”.
Exemplu:
„Cautam o persoana care sa faca, sa vorbeasca, sa manageuiasca, sa calatoreasca, … ….
„Oferim mediu de lucru competitiv si oportunitatea de dezvoltare”
traiam cu impresia ca viceversa: ”il platesc ca sa-l servesc”!
Asta cu leadership in firmele romanesti e noaptea mintii. In Romania nu exista leadership nici sa-l cauti cu lupa. Inca din scoala si apoi pretutindeni, in familie, pe strada esti invatat ca e mai bine sa taci decat sa vorbesti, sa asculti de vocea lumii si sa-ti vezi de treburile tale.
De aia romanii sunt apreciati in Vest pentru hard skillurile lor, suntem excelenti executanti dar cand vine vorba de initiativa, idei, inovatie, luat atitudine si actionat suntem fix 0 barat.
Asta a fost cel mai mare challenge pe care l-am avut schimband cultura organizationala romana cu cea vestica…
Eu credeam ca am cat de cat initiativa si leadership in Ro insa eram la genunchiul furnicii in comparatie cu leadershipul britanic, francez dar mai ales cel american.
Nici pana in ziua de azi nu inteleg cum unii pot transforma un rahat insignifiant in aparenta in proiecte serioase incredibil de inteligente.
Ce sa mai vorbim de leadershipul managerial? in ro se face micromanagement chiar si la nivel de top management iar leadershipul inseamna de fapt sa zici ce zice seful tau incompetent ca sa dai bine in fata lui si sa-ti insusesti trasaturile de dictator frustrat.
Comunicare interpersonala, iarasi, cand e ultima oara cand ati vazut in ro un networking constructiv, axat pe proiecte comune si beneficii comune? eu am vazut networking pentru a avansa in cariera, pentru a-i sapa pe altii, pentru a obtine ceva beneficii materiale sau personale sau chiar pentru a schimba barca, foarte rar un networking pe proiecte mutual avantajoase, foarte rar pe dorinta de a face lucrurile mai bine, impreuna.
Eu sa fi fost HR in Ro nici nu mai ceream astea pentru ca nu exista. As fi cerut singurele chestii care pot face un nou recrut din bun in excelent: dorinta de dezvoltare constanta, ca sa nu am angajati care de 15 ani fac tabele in excel; sictiriti si doi, curiozitate intelectuala….atat la capitolul soft skills…
curiozitate intelectuală? cred că singurii care cer curiozitatea asta sunt ăia de la mossad și nu angajează după 40
pai tocmai, asa ajungi in situatii in care esti om de marketing pentru piata locala sau alte piete externe dar tu habar n-ai de ce se intampla acolo sau aici dpdv politic, societal, etc…
Adica eu am avut colegi care faceau strategiile de vanzare si alegeau produsele internationale care sa fie vandute in Ro dar ei nu stiau cine e prim ministru si nu stiau daca Ro e pe crestere economica sau nu. Altii erau surprinsi sa descopere ca in China e comunism, va dati seama, nu? ii intrebam cum reusesc si imi ziceau ca la ce le trebuie?
plus in orice domeniu ai aplica curiozitatea, gen am vazut idioti facand chestii de mana in excel in ore si ore la rand cand puteau sa foloseasca o formula si sa rezolve in cateva minute, again…curiozitatea si dorinta de a-ti depasi conditia mizerabila…
Ba da, exista leadership.
Mai sunt companii care investesc in oameni. Adica nu in salarii ci in abilitati de comunicare intra-departamentala, de formatori, inginerie industriala, Toyota production systems, metode de rezolvare a problemelor, teoria constrangerilor, etc.
Nu le enumar ca sa ma laud, dar sunt utile, mai ales in cazul in care participa la instruire un numar mai mare de salariati pentru ca apoi sa vorbeasca aceeasi limba, sa foloseasca acelasi tip de instrumente de management.
Si, pentru eficienta, se poate face un nucleu de traineri care, pe langa jobul obisnuit sa predea notiunile si exemplele aplicabile direct la locul de munca.
Fiecare e un manager la locul lui de munca. Si daca ii furnizezi si instrumentele potrivite ajuti la cresterea eficientei si a productivitatii, in final al profitului.
Si in felul asta ai de unde sa alegi si liderii, dupa felul cum reactioneaza cu cei din jur si cu problemele puse, nu numai dupa performante individuale sau departamentale.
un subiect foarte interesant ar fi cum se face recrutarea angajatilor in romania si ce diferente sunt fata de tarile unde pleaca romanii la munca.
pe mine m-a amuzat mai tare capitolul în care persoanele de la resurse umane dau sfaturi cu ce întrebări să pui sau să nu pui la interviu. Cei mai mulți sfătuiesc să nu întrebi de salariu în primele minute, în condițiile în care prima întrebare, când te sună, e: ”ce salariu îți dorești?„, fără a ști mare lucru despre tine.
Altă întrebare ce se recomandă să nu fie pusă: ”există șanse de a promova?” sau ”cât de repede pot avansa”.
De asemenea, e de căcat să întrebi ”de ce există acest post disponibil și de ce a plecat precedentul angajat”. Nici dacă se stă peste program nu se cade să întrebi.
Asta imi aduce aminte de bancul:
Seful catre angajat: – Esti concediat!
Angajatul: – Zau? Credeam ca sclavii doar se vand, nu se si elibereaza!
Pai multinationalele cica s-au mutat in Romania pt forta de munca ieftina. Cica asta e/era avantajul tarii noastre.
Daca forta de munca e ieftina, de ce ar trebui sa fie oamenii motivati, interesati, harnici (daca oricum sunt slab platiti)?
Cam pretentiosi angajatorii. Sa se obisnuiasca cu forta de munca lenesa si neinteresata in cazul in care e slab platita.
Romanul are in gena sa stea ghiocel si sa inghita tot ce i se indeasa pe gat.
„Unde te vezi peste 5 ani?”
Se cauta leadership? Ce vrajeala! Nu, nu se cauta asta. Se cauta oameni care tac din gura, executa toate ordinele si nu fac scandal.