M-am trezit azi cu un chef să enervez pe cineva și nu știam pe cine, dar ocazia s-a ivit mai repede decât mă așteptam…
De câțiva ani e un curent în online foarte obositor: mămici care se plâng cât de greu e să ai copil. Și iată-mă aici, o femeie trans/cis, să spun că e destul și că ar fi cazul ca femeile/mămicile să mai pună frână plânsetelor. Că, din nou, e obositor și extrem de neproductiv.
De ce?
Să ai/crești un copil a fost mereu greu, doar că mă-ta nu se plângea așa de mult că nu avea cui. Maxim lu’ mă-sa și la două prietene. Acum, social media a devenit un loc unde toate mămicile se comportă ca și cum ar fi primele femei care au un copil. Totul li se întâmplă doar lor, prima oară în istoria omenirii.
Sunt două sublinieri diferite aici. “Doar lor” și “prima oara”. Cum ziceam, social media a făcut victimizarea ușoară. Foarte ușoară. Adună like-uri să spui cât de eroină ești tu că ai un copil. Nimeni nu mai e ca tine.
Și aia cu “prima oară” e teribil de enervantă. Sunt zeci de cărți pe tema creșterii copilului. Zeci. Nu ești prima, nu ți se întâmplă ție nimic deosebit. Pentru orice problemă ai există cineva în imediata apropiere care știe rezolvarea, trebuie doar să întrebi. Nu să te plângi că e greu, să întrebi.
Că asta e faza, când auzi pe cineva, nu doar mămici, că se plâng, crezi ca prostul că vrea o soluție. Dar nu, vrea doar să se plângă. Din gașca extinsă, noi am fost primul cuplu cu copii. Toți, fără excepție, sunt mirați că a dormit, că a mâncat, că nu a fost mofturos, că bla bla bla. Nici unul nu a întrebat cum. Sau dacă, atunci când se plângea, îi spuneam cum am făcut noi, refuza să audă.
Cel mai bun exemplu e ăla cu mâncatul. Mai zic aici o dată, că poate trezesc la realitate niște amețiți. Când dăm de mâncare copilului ne oprim din orice altceva, oprim televizorul și tableta și mâncăm și noi. Copilul se va uita la ce se va întâmplă și va mima ce fac părinții lui. Dacă unul dă de mâncare copilului și unul dă ture prin cameră sau se uită la meci, ghiciți ce face copilul? Am avut certuri cu părinții și cu socrii pe tema asta, că nu puteau sta locului la masă, trebuiau să se ridice din 2 în 2 minute să mai…ceva, și le-am arătat ce se întâmplă când fac asta. Nu, nu vă uitați la mine, uitați-vă la ei cum se opresc din mâncat și sunt pe ochii cu voi când vă ridicați. Aia e. Stați jos și mâncați.
Același lucru l-am explicat aici cu dormitul. Normal că copilul ăla nu vrea să doarmă dacă te aude bocănind în camera cealaltă. Prost să fie să adoarmă. Și dă-i ciocolată și dulciuri înainte de culcare, ca să fie bine.
Și totuși, nu ar trebui să existe pedepse că strângi de gât foarte casual mămici care spun sau scriu “eu nu știam că nu trebuie să îi dau cola de la 6 luni” sau “nu știam că zahărul îl agită”, din contră, societatea ar trebui să încurajeze genul ăsta de comportament. Găsim după aia pe cineva care plânge că nu poate avea copii să îl adopte și o să aibă o casă mai bună.
Sincer sincer, eu mă așteptam ca situația să evolueze în bine odată cu apariția forumurilor și a blogurilor de mămici. De fapt nu, e aceeași mizerie falsă și obosită ca peste tot. Ne e greu. Uitați-vă la noi. Ne e greu. Vrem atenție, nu vrem ajutor.
Vreți să vedeți cât de nasol e să crești un copil. Căutați poze cu părinții voștri când erați mici sau înainte să vă fi născut. Unde credeți că s-a dus fericirea aia de pe chipurile lor? Unde s-a dus silueta lu’ mami? Unde s-a dus părul din capul lui tati? Exact.
Sunt și mai amărâți de faptul că, după ce și-au sacrificat tinerețea și banii, tu ai ajuns un ratat care nu știe pe ce lume e, dar are telefon șmecher, pe care nu-l folosește să iasă din rahat, ci ca să facă aceleași greșeli pe care le făcea Cheosea acum 15 ani: rate la 2 camere, copii în două camere. Viață, tati!
Altceva. Nu ai cum să ai milă pentru cuplurile care își fac rău singure înainte sau după ce au copii. Cum sunt idioții din Prelungirea Ghencea, de pildă. Dumbo, ai văzut ca nu ai trotuar sau parc înainte să te muți acolo, de ce căcat te-ai mutat acolo?!??!! Ai văzut că nu ai grădinițe. Credeai că se construiesc între timp? Nu știai că vrei să ai copii?
Nu, ai făcut o alegere de kkt și persiști în ea, că îți place să te plângi în loc să rezolvi. Ah, pierzi bani dacă vrei o soluție mai bună, așa că plânsul și nefericirea sunt ok? Taci dracului atunci.
Știu de câteva cazuri de cupluri care au vândut în pierdere de 30-50% doar ca să se mute și să scape de locuri nasoale pentru copiii lor. Da, 10 ani în plus la rate, dar acum trăiesc civilizat.
Altceva. Dă-l naibii de copil. Yep. Nu îți place situația? Perfect. Divorț sau adopție. Știu că nu e simplu, dar se poate. Se poate, se întâmplă. Am doi amici care au divorțat și au rămas cu copiii să îi crească ei, că nevestele nu au mai vrut, deci se poate și asta, nu doar invers.
N-a murit nimeni de la un divorț sau o adopție. De ce au divorțat mami și tati? Că făceai în pat noaptea, Ionel, și că mâncai muci în clasa a doua, de aia. Bine, și ei erau un pic tembeli, dar n-au suportat pe cineva mai tembel ca ei.
Părinții noștri au suferit în condiții mai bune. Da, un copil adus pe lume în anii 80 sau 90 a avut o viață mai bună decât copiii aduși pe lume în ultimii 20 de ani. N-au avut prea multă mâncare, a fost instabilitate economică, dar au avut spații de joacă, atenția părinților, mai puțină electronică, mai puține nenorociri.
Tu ai pamperși și lapte praf la discreție, mixer și borcănele și te plângi. Mă-ta se uită la tine cum ai mixer și te plângi, și ea ți-a pasat manual mâncarea când erai mică. Ce o fi în sufletul ei?
Știți care a fost cel mai bun desert pe care l-am mâncat în viața mea? Un colac cu magiun, că știam că tata stătuse 3 ore în frig la coadă la pâine și l-a luat că l-a găsit, l-am înfulecat fără să îl încălzim la microunde, că nu aveam, l-a pus mama pe un ibric cu apă caldă ca să numai fie bocnă.
Altceva. Îmi vine să le strâng de gât pe vedetele și influencerițele care se plâng că le e greu. Cum se simt oamenii care nu au posibilitățile voastre financiare, leprelor? Cum se simt cei care au program fix și nu pot pleca de la serviciu decât dacă e o urgență? Cum se simt când n-au avut bani decât de Militari Residence sau 2 camere 4 persoane?
Tăceți dracului. La fel cum tăceți că aveți bone sau că abandonați copiii la bunici cu orele când aveți nevoie de un respiro.
Plângea la un moment dat una din Fabuloase că a întârziat 40 minute să își ia copilul de undeva. Tragic. Nema serviciu cu program fix, dar sunt convins că făcea ceva mai important decât propriul copil. Pe mine m-au luat mai târziu de la grădiniță o dată prin 85, că tata nu s-a putut învoi de la fabrică și mama rămăsese blocată în metrou că se luase curentul. Nu-mi dau seama de ce nu au folosit aifoanele să se sune și să se organizeze.
Sunt zeci de mii de femei care au copii și nu se plâng. Nu că nu le e greu, ci pentru că au o urmă de creier și știu să ceară sfaturi și ajutor când le e greu. Nu se plâng pe net, că știu că nu ajută la nimic. Copiii lor sunt mai ok pentru că au fost crescuți mai bine. Vrei să-ți crești copilul mai bine? Cere ajutor, nu te mai plânge.
Crezi că greșesc în ce am scris mai sus? Fix despre tine e vorba. Multe plânsete, zero acțiune. Păstrează-ți puterile și nu comenta, mergi și scrie un status despre cum sunt idiot că nu înțeleg chestii, e mai productiv.
Ai de capu meu… Te-a mancat in fund…
sau in p$da :)) ca are dreptul
Ce vrei, Vali? It’s the most difficult job on the planet.
how many moms died on ice road truckers last season? :)))))))))))))))
daca o faci cum trebuie, chiar e!
nu va mai cacati atata pe voi ca parintii din anii 80/90 au fost niste puternici. aia cu cel putin doua palme rezolvau tot si aia era. nu statea nimeni sa se gandeasca ca il agreseaza pe gigel, ca ala micu sufera si poate nu e ok pe termen lung sa se burzuluiasca la el la fiecare greseala.
cu toate gadget urile din lume, eu cred ca e mai greu sa te comporti normal, sa intelegi schimbarile comportamentale ale copilului decat sa ii futi doo palme si aia e, mamica, viata e greu!
De-aia se sinucid tot mai mulți adolescenți, de bine ce le prinde „mămică, hai nu te supăra, eu te iert, ia spune-i lu mămica ce te deranjează, hai sa facem nițică psihologie ca acum la 2 ani déjà începi sa înțelegi cum funcționează universul..ție ți se cuvine tot, ai încredere în tine, orice faci tu este bine, chiar dacă mănânci din olita „..
dacă nu le fut părinții o palmă, societatea o va face din plin.
Corco, vezi că ai trecut linia, ești printre ăia 67%. Uneori pedeapsa corporală este necesară, asta nu înseamnă numai bătaie. Pus la colț, scos afară în frig, șamd…. Pedepsele funcționează cand toate celelalte mijloace sunt epuizate. Dacă până la 4 ani nu l-ai educat să te asculte…. Baftă, că într-o zi o să intre cu cuțitul peste tine…
Afara, in frig ce plm de copilarie ai avut?
@fishermann Si vara ce fac? Ca e cald afara. Il bag in beci?
Vara îl bagi în frigider
vara îl bagi în stb
Daca ajunge sa se sinucida, problema e in alta parte, nu ca nu a fost porcait de parinti. Un psiholog te poate ajuta sa intelegi mecanismele, dar tu poti sa ii dai bataie de pe acum ca sa fii sigura ca nu se arunca in cap.
Daca mananca din olita, problema e la tine ca nu l-ai invatat sa nu faca asta sau are retard. Invatarea nu e doar sub forma de agresiune. Educatia nu se rezuma doar la extreme; de fapt, aia nu mai e educatie, e ori lipsa de interes, ori circarie. Plm, va suna capetele alea doar a sec.
Nuclear launch detected!
Starcraft fan detected.
Mai de actualitate e „you require more vespene gas”.
Cheat „foof for thoughts”. No more pilons required
@rumbu breathe deep
„You called down the thunder, now reap the whirlwind!” (our virginity is safe)
E GREU SĂ CRESTI UN COPIL ȘI SA AI GRIJA DE EL!! Spuse părintele, ridicând ochii din telefon….
Corectare: E GREU SĂ CRESTI UN COPIL ȘI SA AI GRIJA DE EL!! Spuse părintele, cu ochii în telefon….
Feeling „E GREU SĂ CRESTI UN COPIL ȘI SA AI GRIJA DE EL” at SPA RESORT
Aia cu masa e fix la fel. La mine de câte ori vin în vizita tata se ridica de la masa și vine pe partea opusa (de masa) sa ia un șervețel, sarea, etc… Explicația: sa nu ne deranjeze.
Au talent batranii sa se ridice inutil de la masa de speriat! Toti fac fix la fel! Stai sa aduc si mustarul, chit ca nu e nevoie de el, inca un cutit, un ciocan sa repar scaunul, etc….
Eu am mereu ciocanul cu mine, așa că nu e nevoie să mă ridic.
Ce sa zic de maica-mea, ca de cand ma stiu nu iese din bucatarie cand suntem la masa, acu am copil de 18 ani si tot asa face, ea nu e niciodata cu noi la masa, ba stai ca mai am ceva pe foc, stai sa incalzesc felul doi, sa mai aduc paine, sa iti aduc un servetel… Damn, trebuie doar sa ridic ochii din farfurie ca deja s-a ridicat de pe scaun: Ce sa-ti aduc?
Old habits die hard.
Vorba aia de pe net, pentru mine e foarte greu să fiu mamă singură mai ales că sunt bărbat și nu am copii.
this
Cel mai gustos mic dejun din copilarie era compus din baton si smantana diluata de la ICIL, pe care le cumpara bunicul, care statea de la 5 dimineata la coada.
Mama se trezea la 4 dimineata ca sa prinda trenul de naveta. Si stiu bine cat de greu ii era, si a invatat si a luat si definitivat si gradul I si II. Iar in frig si intuneric stateam cu totii.
Ce fraier, putea sa se duca la casele express de la Lidl ca nu e coada
Las ca fac suedejii copii si nu se plang…si in 20 de ani , romi chiar va veni de la Romania…iar generatiile de pizdificati de acum, vor fi babe si mosi, si vor sta baricadati in case, de frica ca pe strazi va fi plin de bronzati…nu ne-au terminat ca natie, turcii, tatarii, rusii, o sa o faca urmasii athinganilor…
Nu fi rasist. E si ei cetateni europeni
Pablo a fost sarcastic. Omule, pune /s, că unii nu pricep
Ce semeni, aia culegi. Ai romi săraci și needucați care duc o viață mai bună din ilegalități decât din muncă cinsitită. O vede pe maică-sa, femeie de serviciu sau lucrător la supermarket cum se chinuie si muncește de rupe, in acelasi timp il vede Giani care face 2 șmenuri, vinde droguri sau are fete la produs, că are A6, bea și manancă ce vrea, are toate hainele. Oare ce conduită morală o să tindă să aibă copilul ăla. Intre timp 70-80% din profesori: „Dar vai, suedejul asta imi strica clasa, ia sa incerc să il scot din clasă.”
„The Purge – Carpathian Terror”
*are careva numarul de la Hollywood?…
1. „N-ai de unde sa stii pentru ca nu esti mama”. Si cu asta te-a desfiintat.
2. Ce procent din cucoanele astea sunt casnice? (job flexibil la firma lu’ sotu’ sau similar = tot casnica)
electrocasnice
Sau poti sa nu faci copii daca nu te simti in stare sa ii cresti. Nu e obligatoriu.
Ma temeam de faptul ca nu o zice nimeni. De ce se comporta lumea ca si cum e musai sa faci copil? Care e faza daca nu facem toti copii?
e un fel de datorie nescrisă față de societate.
nu e obligatoriu.
Presiunea părinților și a societății, lipsa de educație sexuala (planificare familiala, refuzul de a folosi metode de contracepție din diverse motive), relații in care cei doi nu comunică și pentru a „salva relația” toarnă și un copil, adopția in România are un puternic stigmat social.
Apropo, doar in țări ca Ro, Ucraina, Serbia, Rusia etc. oamenii te întreabă de la obraz de ce nu ai / faci copii, mereu mi s-a parut deplasat. De parca esti obligat sa iti justifici alegerea unor straini.
^ Adu vorba de o random boala din zona sistemului reproductiv. De obicei se lasa cu liniste rece
„am cancer la testicule, le-am scos anul trecut”.
@Levorius, am vecini și cunoscuți pe care nu știu exact cum îi cheamă și cu care n-am schimbat mai mult de 3 vorbe, dar care m-au întrebat când fac și eu un copil și cât câștig.
Pe sistemul: „Și? Te fuți bine?”
Discutia asta despre facut copii este una cu dus si intors. In teorie sunt de acord si cu ceea ce spune Vali ca este o datorie nescrisa fata de societate, dar in acelasi timp cand observ cum se degradeaza societatea incep sa-mi pun probleme. Si asta o spun pentru ca oricat de responsabil as fi eu ca parinte si as cauta sa fiu, de la un punct incolo acel copil va intra in societate si va fi influentat de ea. Pe langa asta a face un copil in Romania este o chestie foarte scumpa pe care nu toti si-o permit. Stiu cliseul cu 2 ani concediu de maternitate, dar lumea nu are nevoie de asta ci mai degraba de servicii publice. Pe langa asta scoala in Romania este o gluma sinistra in anumite zone, iar in orasele mari lucrurile se complica sa nu zic ca se scumpesc.
A doua mare problema cand vine vorba de facut copil o reprezinta faptul ca lumea s-a schimbat foarte mult in ultimii 30-40 ani. Inteleg idealizarea copilariei celor ce au prins-o prin 80 sau in anii tranzitiei, dar erau niste vremuri in care orizonturile erau inchise si nu prea puteai visa prea mult. Odata cu accederea in capitalism societatea romaneasca s-a schimbat si lumea a inceput sa tinda catre alte chestii. Nu spun ca este rau sau ca este bine. Insa am mai mare respectul pentru cineva care spune sunt egoist nu-mi doresc copii, fata de cineva care ma innebuneste cu faptul ca are copii si face din asta o mare realizare.
In concluzie este ok sa nu-ti doresti copii si este ok sa fi egoist, lumea o sa mearga mai departe.
nu știu ce o să ne mai facem, au apărut mașini pe stradă. se duce dracului lumea, nu mai am avem loc cu caleașca…
Levorius, da, doar în tarile alea… Iote că Franța e lipita de România, Ucraina etc și eu nici nu am aflat pana acum. Pfoaa, pai diseară dau o fuga cu bicla pana la ai mei.
Nu de alta dar nu am primit decât vreo 5 întrebari pana acum cu „vai dar nu aveti copii? Si nu vreti sa faceți? ” si mai multe de „nu aveți copii?!?” si se opreau acolo, dar mirarea din ton era de ajuns…
@Asdad2005 ce puii mei e egoist a nu vrea si a nu face copii?
Cred ca presiunea familiei e cauza. Sunt multi care nu pot spune nu „lu’mami”. Pe mine m-a ftt maicamea la cap vreo 8ani sa mai facem unul si chestii gen noi suntem fericiti doar asa 3 nu tin. Lasa, sacrificati-va si voi ca si noi am facut. Nu am fost fericiti, dar am fost nefericitu impreuna.
@Levorious
țări ortodoxe ;-)!
@Alexandra, I did that. „Da’ la adopție te-ai gândit?!”
Mi-a pulsat o venă la tâmplă.
Ea si-a dorit la un moment dat, dar ideea ca ar face un copil cu mintea lui a oprit-o. Singura optiune era sa fie frumos ca el si destept ca ea. Si atunci pas.
Copii mici – probleme mici, copii mari – probleme mari…
Ricky Gervais are o explicatie pe 3 puncte in showul lui „Humanity” de ce nu vrea copii.
IRL, sunt doua motive pentru care oamenii nu au copii: Nu vor sau nu pot. Ce rost mai are sa intrebi?
Legat de opinia ca a face copii ar fi un fel de datorie fata de societate, voi mentiona doar ca in anul in care m-am nascut eu populatia lumii era de ~4.8 miliarde, iar acum e de ~7.9 miliarde (cu ~65% mai mult decat atunci).
Nu am o concluzie, ma intreb doar daca traim intr-o societate cu 65% mai buna ca urmare a acestui fapt.
Eu nu fac copil pentru ca nu ma simt in strare sa il cresc. Pur si simplu nu imi plac copii, nu ma atrag, vreau liniste si pace. Stiu, egoism, egocentrism, dar nu vreau sa fac unul de gura lumii si apoi sa imi blestem zilele.
Copilul este probabil cea mai grea decizie, ai o singura sansa sa il cresti a.i. sa ajunga un adult echilibrat si responsabil.
@Levorious Cat e cresterea in Europa? Eu zic ca e important
@BIoana dacă în Franța există problema asta, vino in Germania. Aici ești învățat din școală (cursul de limbă) că există câteva subiecte tabu în societatea germană: salariul și dorința de a avea copii sunt două dintre ele.
@BIoana, francezii aceia (daca erau intr-adevăr francezi) nu au insistat sa te intrebe DE CE nu vrei sa ai copii, de parca le-ai fi fost datoare cu o explicație. Asta e diferența. Confirm cu Germania.
Din acest moment, ești responsabil direct pentru scăderea natalității in aceasta țară. :))
De parcă ar fi fost cineva interesat în țara asta de creșterea natalității in ultimii 30 de ani. Ungurii au super politici pentru asta, dar clasa noastră politică e mai interesată de creșterea influențelor și veniturilor proprii decât orice altceva.
@DBCooper. asta este ceea ce suntem, ne place sau nu. o țară care cade de acord că este în regulă să intrăm în nato&ue, dar nu reușește să înțeleagă că orice copil viu, în primii 12 ani, are nevoie de minim 400 euro lunar – și dacă părinții nu îi au sau nu sunt dispuși să îi cheltuie, cineva trebuie să îi dea; cine? ceilalți (fiindcă alții nu sunt, via bugetul de stat). și după 12 ani are nevoie de minim 500 euro lunar, fiindcă școală gratuită. dar nu se poate fiindcă – și după fiindcă de regulă urmează ceva perfect cretin.
Mamele noastre se mai plâng și la copii atunci când ei devin părinți… Mama către soție cam de fiecare dată când vorbeam pe WhatsApp după ce am devenit părinți : „Numai mamă să nu fii!”.
Wow, articolul ăsta va fi întâmpinat cu furci și topoare de ‘mămiki’.
E obisnuit autorul 😅 desi trebuia sa stea la coada mamicile mai sunt influencerii la rand.
problema e ca tu iti cresti copilul sa fie normal si cu bun simt, iar ala creste si o sa traiasca printre toti copiii crescuti de #mamiki de pe net si care cred ca tot li se cuvine, ca trebuie sa stranga tot timpul cineva dupa ei, ca daca tipa un pic obtin ce vor, ca bun simtul e pentru fraieri ca au vazul la parinti cum trebuie sa te comporti etc.
Soluția e emigrarea. Să îi lăsăm să colcăie in propria ghiolbănie și prostie. Altă soluție nu văd…
@Deea , doar ca pe dincolo vei da de arabi, marocani si negri a caror populatie e in crestere. Nici pe acolo nu va fi bine.
Guest post, Vali, sau în sfârșit ai ieșit din dulap… din beci, pardon?
„Și iată-mă aici, o femeie trans/cis”
E mai usor sa te plangi, decat sa schimbi ceva. Cand noua ne dormea piticul noaptea, lumea zicea ca suntem norocosi, nu ca am stat cu saptamanile sa il invat ca noaptea e noapte, si ziua e zi, si sa nu facem galagie in casa noaptea etc.
Copii nu stiu nimic, tu ii inveti, fiecare gest enervant pe care-l are piticul il are ori de la mine ori de la maica-sa.
nu, nene, când plânge copilul noaptea aprindem toate luminile din casă, că luminile de veghe sunt de porc, sigur adoarme când vede atâta lumină.
Eu cand aud asta cu norocul ma ridic si plec. Chiar daca dau exemplu negativ copilului. Ii explic apoi in particular de ce am facut-o
Teoria e frumoasa, dar practica ne contrazice.
De obicei, cine are un singur copil si a avut noroc ca acesta sa manance/doarma/etc. fara prea mari probleme, considera ca e meritul lui si se bate multumit pe spate, eventual incepe sa dea si sfaturi nesolicitate altor parinti.
La al doilea sau al treilea copil, iti dai seama ca nu depinde doar de tine si ca fiecare copil are personalitatea lui. Eu am doi copii si nu seamana absolut deloc, nici la mancare, nici la dormit, nici la nimic altceva. Primul copil nu se culca seara nici cu slujbe, la cea mai mica miscare se trezea si incepea sa urle. Copilul al doilea abia punea capul pe perna si dormea dus, puteai sa faci chef in casa si nu se trezea.
Copilul #1 avea o frica viscerala de sunetul aspiratorului sau altor electrocasnice, copilul #2 adormea cand dadeai drumul la aspirator, foen, masina de spalat.
Cu mancarea la fel, nu mai intru in amanunte.
Copilul #1 e genul „unde-l pui, acolo sta”, #2 e incapatanat pana la obstinatie, iar daca te duceai 5 minute la baie si il lasai singur, nu puteai fi sigur ca nu da foc la casa, nu sare pe geam, nu bea toata sticla de sirop de tuse etc.
Si nu, nu am facut nimic diferit de la unul la celalat, aceiasi parinti am fost la amandoi.
Totusi, ce zice Vali e corect: respecta niste reguli de bun simt si adu-ti aminte ca puterea exemplului e sfanta. In 99% din cazuri, copilul va face ce vede la tine si nu ce-i zici tu sa faca.*
*Cu exceptia copilului #2, care, daca si-a pus ceva in cap, face fix numai ce vrea el, poti sa te stergi cu puterea exempului la (_|_).
Radu nu e vorba de a te bate pe spate, sau de a da sfaturi gratuite, ci de a si incerca sa faci ceva. Pana mea la noi a avut colici 3 luni de toate sfaturile posibile si imposibile nu au avut nici un efect si urla ca-n gura de sarpe o ora pe ceas. Shit happens, dar nu e chiar asa de cacat cum se plang toti.
depinde ce inseamna asta pt fiecare.
vreo 6 luni am dormit pe spongi, a fost f de kkt. nu am avut obisnuitele ajutoare „mamica si taticu” ca sa legene copil cat timp eu as fi recuperat din somn.
deci da, a fost extrem de greu.
specific pt amatori de „da, dar…” ca copilul meu are program, e educat pe masura varstei, daca urla ne ridicam si plecam, nu suntem niste plangaciosi misecuvenisti.
Am plecat 5 zile de acasa sa rezolvam niste treburi importante si i-am lasat cu bunicii. Am zis ca avem incredere pentru ca in general respecta regulile casei. Cand ne-am intors, am gasit 2 copii care nu mai mananca din scaunel ci doar din brate (ca mama s-a gandit ca e mai dragalas asa) si care nu mai dorm in patuturile lor (dar vai cum sa doarma singuri asa mila imi era/copilul trebuie sa te simta langa el). 5 zile = munca de reeducare minim 3 luni. Eu am voie sau nu sa ma plang?
Nu, N-ai voie! Relația nepot-bunic este… Mai speciala! Foloseste-te de asta! Este zona tampon, va ajuta mai tarziu. Cineva tre să fie și cel care rasfata copii și sigur nu vrei sa fie unul din părinți. Mai ales doar unul!
Reeducare?!?! Da unde suntem ba nene??? Și sa ma iau de bunici pentru un rasfat?!?! Pai datorită lor ai ajuns sa fii ceea ce esti acum. Iti place sau nu, ceea ce esti?
PS Nu-i asa ca bunicii erau socrii tai?
Sunt complet de acord cu rasfatul bunic-nepot. Dar de la asta pana la fi nevoit sa nu dormi 3 luni pentru ca se trezeste copilul de 5 ori pe noapte si plange ca vrea in pat cu tine pentru ca buni nu a inteles ca dragaleala pe timpul zilei e suficienta e cale lunga. Relatia lor si-o gestioneaza singuri (nu vine tata sa se planga la mine ca unul din copii il trage de barba sau ca i-a rupt ochelarii – daca asta i-a permis sa suporte consecintele). Bunicii in cauza sunt parintii mei.
i-a resetat la setarile din fabrica. stiu cum e
Pffff, 5 zile fără copii? :))) Nu știu ce e aia de mai bine de un an jumate. Dacă exista părinți care sa mai preia responsabilitatea când sunt urgente profitați și nu va plângeți, ca eu o noapte am lăsat copchilu la soacra când avea vreo 6 luni și l-am luat cu o arsura de toata frumusețea pe burta pe care nebuna nu o recunoștea nici picata cu ceara. Abia după ce am ajuns la pediatru, alergologi și altele, a zis ca parca a dat-o cu nu stiu ce crema ca să nu se scarpine, crema care era de fapt șampon, și care neclatit, iată, duce la bube și pete și doctorii nu știau ce analize sa mai facă sa vadă ce alergie are copilul.
Și iată cum, după treaba asta, nu mai las copilul nici măcar 2 ore. Ca mi se pare mai tragic sa nu-l știu în siguranță decât sa îl găsesc mâncând pe canapea. Peste tot cu el în carca, dacă mi-a trebuit…
Deși e greu, singurul moment când am regretat aproape ca am copil a fost când am văzut ca vine ambulanta peste 6 ore când sun cu o urgenta pentru plod. În noaptea aia am decis s-o trimit din tara și sa fac toate pregătirile ca să fie pregatita cât mai repede. În rest… e greu, da frumos, fix cea mai proasta expresie pe care nu am inteles-o niciodată pana la copchilul meu.
@Laura: 5 zile fara copil sunt aur in situatia in care o descrii, sau urmeaza un cosmar in situatia cu bunicii descrisa mai sus. Crede-ma ca te inteleg si pe tine, dar pune-te si in papucii lui. Daca ai mult prea mult damage de recuperat, te lipsesti.
Chiar povesteam zilele trecute cum se chinuia mama.
Spala la mana zi de zi, nu aveam masina de spalat, mai ales ca nu existau pampersi.
Facea de mancare zi de zi, nu ii aducea mancarea la usa ca sa aiba timp sa se planga si mai mult.
Lucra in 2 schimburi, nu se trezea ca altele acum la ora 10:00 sa se planga ca ce noapte grea a avut.
Cand erau ambii parinti la munca, ne lasau singuri in casa pe mine si pe frate-miu, eu avand 2 ani si el 6 ani. Acum isi angajeaza bona ca sa aiba si mai mult timp sa se planga mai mult.
Da, e viata grea acum sa ai copil.
Cred ca am gasit un clip cu mama ta cum spala rufele:
https://www.youtube.com/watch?v=IBkOOYbPrAo
Cand se ajunge la capitolul parenting sa se explice lucrurile evidente, e clar ca ne indreptam intr-o directie proasta ca societate.
Atatea sfaturi si explicatii pentru prosti, eu unul m-am saturat. Traim in zile in care 20% din populatie cu pic de creier se chinuie sa le arate/explice prostilor de 80% ca apa e uda.
„Și totuși, nu ar trebui să existe pedepse că strângi de gât foarte casual mămici ” Milf style?
Copiii ne imită și e firesc așa, suntem primele lor modele. Și statul la masă, și adormitul la ore decente, și deprinderea cu mâncarea sănătoasă pot deveni obiceiuri firești pentru copil dacă părinților le pasă de asta. De mamiki nush ce să zic, însărcinată fiind m-am dat și eu pe net să văd ce e cu parentingul și creșterea copilului,dar din ce am citit pe unele bloguri de mame am concluzionat că tot mai bine aplic ce știam deja. Ce mi se pare îngrijorător nu e atât plânsul online cât pericolul concret în care se află unii copii, că mamikile le dau ulei esențial pentru pneumonie sau mec la șase luni.
Solutile gasite de noi au fost in offline. Sunt niste carti care sunt scrise dupa documentari si nu dupa pareri de pă net
Aia cu zahărul și hiperactivitatea se pare că e un mit:
https://www.science.org.au/curious/people-medicine/does-sugar-really-make-kids-hyper
Am citit articolul, înțeleg faza cu placebo și evaluarea subiectiva a părinților. Dar tot nu le-aș da prea des zahăr alor mei.
Sunt atâția copii obezi în epoca noastră încât efectiv mi-e frica. Prefer să-i învăț ca dulcele e ceva special, de care ne bucurăm la zile de naștere sau din când în când atunci când îl preparam împreună. Încă sunt la varsta la care eu aleg ce baga în gura, peste vreun an-doi cel mare va începe probabil sa aibă banii lui de buzunar și eu n-o sa fiu toată ziua după el sa văd ce face cu ei. Pot numai sa sper ca va tine minte măcar din când în când ce l-am învățat.
Momentan bea doar apa când ii e sete și dacă vrea gustare cere un măr. Vedem peste câțiva ani dacă mai merge cu principiile astea.
Ideea nu e să nu mănânce, ci să fie activ, ca să nu ajungă obez. Că și generația noastră băga zahăr la greu, dar eram 16 ore pe zi afară la joacă.
Copiii meu nu mananca zahar foarte des, dar cand mananca trebuie sa ne tinem bine! In mod normal sunt foarte energici si pusi pe pozne, stau toata ziua afara, dar daca baga zahar incep sa darame peretii!
„incep sa darame peretii.” Ok!! Dă-i ceva de muncă, să facă sport sau pune-l să învețe și vezi cum cade lat.
@Itaa nu mai veni, frate, cu argumente din astea logice, că le dai mintea peste cap.
Mdeh, un text pe care mulți îl „gândesc” deja de ceva ani și in capul meu, deși ideile sunt aceleași, apelativele sunt mult mai dure când vine vorba de specimenele astea.
Am mai și scris pe ici pe colo în comentarii chestia asta cu „de ce te mai plângi frate, când ai aproape TOTUL robotizat în jurul tău ??? Pai maică-ta ar fi trebuit sa își pună ștreangul ținând cont că pe lângă ca te-a crescut, a spălat de mână, a gătit de la 0 și din aproape 0 și dacă mai ai munceau.. etc”. Evident mi-a fost servit răspunsul „aa că acum sunt alte vremuri, ce legătură are, de ce comparam” pai compar în morții ei de treaba, că tu te plângi ca nu ai timp și ți-e greu pentru că?!?! Mai ales că multe dintre ele sunt casnice și nuu doar 1 an 2, nu nene, pana la 4,5, 6 ani, ca na, nu se pot despărți de mititel.
Daca vrea cineva sa vadă astfel de specimene, multe le găsiți pe blogul blondelor care „gândesc”, unde autoarea a scris la un momentdat ca mamele ar trebui sa primească salariu pentru ca… Își cresc copiii. Beat that.
Vazusem o postare in care un pediatru povestea cum a venit o mamica la consultatie cu cola in biberon! Cola!
Si e indignat unu care e oarecum dependent de cola, dar realizeaza ca nu e bun pentru copil si nici macar nu bea de fata cu el.
soția a rămas șocată în 2008 când a citit pe un forum că o mămică plângea că s-a ingrășat că îi mesteca copilului shaorma. la 9 luni. shaorma!!!!
Daca scoti din shaorma aia sosusirle si cartofii prajiti, e chiar ok. Dar nu mai e shaorma apoi.
Mai e la moda asta cu mestecatul mancarii? Cea mai scarboasa chestie
Bo$$, sa il lasam pe domnu’ Coloja sa explice putin cum e cu psihologia feminina.
De ce le place sa se planga si sa dramatizeze.
ai de plm ce mui mi-am luat că am zis pe un video că femeile sunt un pic naive.
Ai grija ce iti doresti.
@Vali: naive puțin spus, proaste de-a dreptul.
P.S. Îmi plac femeile, dar nu proastele.
Dpmdv, o femeie disperată să facă plozi e extrem de proastă sau perversă (aka să pună mâna pe o parte din banii prostanului).
John Temple esti cam ingust in gandire nu?
@Niles: nu, doar spun ce gândesc și mă doare la 3 metri-n față de cretinii care ridică osanale feminismului. 😎
P.S. Dacă tu ai fi tetraplegic la pat în urma unui accident cât timp crezi că i-ar lua iubitei tale să-și găsească alt pulărău? Sau a ta stă cu tine pentru că-i reciți din Eminescu? 🤔
@Joh Temple
Culmea e ca am cel puțin 2 cazuri in care soția a rămas lângă el chiar dacă erau la pat. Ma rog, se puteau mișca foarte puțin cu cadrul. Totuși Doamne fereste sa se întâmple oricui.
Nu sunt feminist dar esti prea radical. Nu știu prin ce ai trecut de gândești chiar asa dar sper sa îți pese de opinia mea și sa fi mai pozitiv in privința asta.
Hai noroc și weekend placut cu fluturași !
*langa ei
Unele femei sunt naive, și e foarte bine așa, pentru că altfel bărbații naivi nu și-ar mai găsi pereche. There, fixed.
Cred că mai util ar fi să privim cu respect și oportunism diferențele dintre noi (gen: nevastă-mea e o împrăștiată și nu știe niciodată unde își lasă lucrurile, dar uite că are o viziune mișto despre cum să ne creștem copiii; bartatu-meu dă cu bâta-n baltă în relația cu rudele, dar uite ce meșter bun este, nu stau cu lucrurile stricate în casă). Hai, happy valentines la toată lumea.
feministele nu par genul care să fie proaste și să își dorească copii.
@Niles: cazuri d-alea și io știu vreo două, chiar 3, dar ce să vezi, bărbatu’ era full de lovele, deci „soția credincioasă” era asigurată pe viață.
@Rolo: ai expus exemplu clasic de cretinisism familial românesc: o proastă care nu știe unde-și pune cheile de la mașină sau actele, își va pierde și copilul, la un moment dat.
Ce legătură are „relația cu rudele” și „meșteritul în casă”? Mai ai exemple atât de tâmpite?
@Itaa: feministe nu-s doar scroafele alea tatuate care bălesc la pula lui Rocco Siffredi, să știi.
Feministă e proasta aia din Vaslui cu gura mare…
@John Temple, mai am o mulțime de astfel de exemple, dar nu vreau să te încarc cu ele. Mi-e teamă să nu-ți irosesc din timpul petrecut cu partenera ta ideală. Că, nah, așa se întâmplă când ești perfect, ai noroc tot de perfecte și compromisul e doar o utopie. Succesuri!
@Rolo: da, știu, ai o tonă de exemple…doar că nu.🤣
Eh, compromisul…visul umed al fătălăilor. 🤣
Asta-i ca pizda pe cartelă. 🤣
Te las pe tine să fii maestru al compromisului, prefer să fiu io ăla care are o relație fără compromisuri, chiar dacă nu perfectă, pentru că femeia e supusă greșelii. 🤭
Mamici, voi stati cuminti / E timpul ca adultii sa isi iasa din minti.
sa cresti un copil e greu, dar poate fi si mai greu in 2 situatii:
1. copilul are o problema medicala
2. esti un parinte idiot
avem cunostinte cu copii la randul lor. fiecare cu problemele lor. unii din ei se vaita ca fi-su nu vorbeste la 3 ani. la o anumita varsta (nu mai stiu cat) fi-miu si baiatul lor erau cam pe la acelasi nivel de vorbire (mama, tata bla bla). pe urma baiatul a primit tableta de craciun. n-as baga mana in foc dar cred ca de la tableta s-a zombificat. nu sunt anti tehnologie, dar copilul ala era lasat cu orele cu ochii in tableta, inclusiv cand iesea afara.
altii se plang ca copilul nu are program si ca se trezeste la 11, mananca pranzul la 6 seara (daca il mananca si pe ala). pai cum sa nu se trezeasca la 11 cand tati sta la meciu (dorm toti intr-o camera) pana la 12 noaptea? plus ca nu inteleg de ce nu il trezesti dimineata mai devreme, te chinui o saptamana dar pe urma isi regleaza programul.
pe urma cu masa, vii cu copilul in parc si il umfli de pufuleti si cipsuri (copil de 3 ani) si pe urma cand ajungi acasa te plangi ca nu mananca „ciorbita”. nici eu n-as manca.
majoritatea sufera de punctul 2, pentru cei de la punctul 1 le urez mult succes sa ajunga intr-un punct de echilibru.
o mai ia si pe nevasta-mea lamentarea uneori si mereu ii aduc aminte ca soacra-mea a crescut 5, la un an diferenta fiecare. si mai avea si animale prin curte, masina de spalat oha, pampersi oha, lapte praf oha etc.
Bai eu nu sunt de acord cu aceste comparații.
Nu ca nu era greu pe vremuri, era extrem de greu, insa nici acum nu este ușor. Greul nu mai vine din frecat hainele la mana și fiert biberoane pentru ca avem mașini de spălat și sterilizatoare, insa provocările vieții din zilele noastre nu sunt de lăsat deoparte. În primul rand consumerismul și societatea în care trăiești nu îți permite să crești copilul cu pietre și praștii făcute din crengi de copaci, asa cum ne jucam noi. Copiii nu se mai cresc doar cu scos în fata blocului sau pe ulița din sat, ieșirea cu copchilul din casa te costa bani, ca nu mai exista acel „în fata blocului” sau ulița din sat super safe pe care se plimba doar căruțe cu cai. Locurile de joaca costa bani, grădinițele costa bani, și gadgeturile costa bani (nu, nu e ok sa ții copilul departe de tehnologie în era asta, trebuie sa fii retardat sa crezi ca asta ii face bine pe viitor, care va fi super tehnologizat). Ca sa crești un copil ai nevoie de bani pe care nu ii mai faci lucrând la fabrica pana la 4 și apoi gătind fasole cu ciolan și curățând casa 7 ore cât timp se joaca copilul afara. Ești cu copilul de gat 24/7, orice faci, fie ca e wfh, fie ca e gătit sau frecat podeaua, fie ca vrei sa faci amiaza sau sa bei un spritz în sufragerie. Nu se mai lasă copiii pe la mătuși și vecini, lucru pe care toți parintii îl făceau sau cel puțin mare parte din ei. Ca sa meargă ici-colo, mai arunca vecina de palier un ochi la plodul tău. Ia vezi, în ce vecin ai încredere sa arunce un ochi pe copilul tău cât se joaca afara sau pleci tu pana la dispensar? Și de cate ori pe zi ai drumuri de făcut acum versus acum 20 de ani? E la fel de greu, nu mai comparati aiurea.
Am un prieten care avea casa plină de jucării, iar copiii lui se jucau cu furtunul de la aspirator, cu niște baghete din burete și cu alte chestii de genul ăsta. Nu consumerismul e problema.
Am citit cartea asta: https://www.goodreads.com/book/show/8445273-brain-rules-for-baby
Autorul zicea același lucru. A cumpărat copiilor lui un cadou, iar ei au desfăcut cutia și apoi se jucau cu ea și se prefăceau că e navetă spațială sau mai știu eu ce. Am văzut asta și la copilul meu, am o grămadă de jucării, majoritatea primite cadou și nu se uită la nici una. Principalele activități sunt coloratul cu creioane, acuarele, origami, lego și plastilină. Și-ar dori să taie și lucruri cu foarfeca, dar nu o las eu. Are 4 ani acum. I-am cumpărat trambulină și nu se uită la ea, are căluț balansoar și s-a plictisit de el a doua zi, are tot felul de plușuri și jucării care fac lumini și zgomote și s-a plictisit de ele a doua zi.
Am încercat să ne jucăm jocuri pe PC, dar nu prea e atrasă, că sunt cam grele pentru ea momentan. Pe telefon îi plac, dar nu exagerăm cu ele, că se plictisește repede.
În fața blocului am parc cu loc de joacă, teren de fotbal, teren de baschet, aparate de sport pentru bătrâni. în spatele blocului la fel. E gratis, sunt mulți copii acolo. Mergem în parc cu bicicleta, e gratis. Bine, m-a costat bani bicicleta. În Tineretului sunt locuri de joacă gratis.
Păriniții mei lucrau la fabrică, cum zici tu. Tata schimbul I, mama schimbul II. Vreo 6 ani au făcut asta, până am început să vin singur de la grădiniță și stau singur acasă. Mama făcea mâncare, curățenie, spăla, apoi pleca la muncă. Venea acasă, poate mai făcea ceva treabă, apoi se culca și o lua de la capăt. Nu avea mașină de spălat automată, aspirator robot, scutece de unică folosință și alte accesorii. Azi eu muncesc de acasă, îmi duc copilul la grădiniță doar ca să fie și el într-un colectiv de copii, nu că aș avea nevoie. Săptămâna asta a fost răcit și a stat cu mine acasă.
Câte drumuri fac eu zilnic vs acum 20 de ani? Păi nu fac nici un drum. Pot comanda aproape orice acasă, pot rezolva aproape orice online. Mă duc la piața o dată la 2-3 zile, în rest nu am nici un drum de făcut. La sectorul 4 s-a mutat toată activitatea administrativă online. Cu băncile am interacționat exclusiv online în ultimii ani. Păriniții mei trebuiau să meargă fizic la orice ghișeu acum 20 de ani.
Eu am un copil de 4 ani și pot spune că nu îmi este deloc greu. Și eu spăl rufe (adică le arunc în mașină și le întind), și eu gătesc, și eu spăl vase, și eu dau cu aspiratorul și eu am schimbat scutece, citesc seara povești, ies cu el în parc etc. Nu e nimic greu. Am timp și pentru mine, merg la sală, ies la bere etc.
stiu ce zici Laurra, nu mai e nimic ca inainte. chestia cu soacra-mea e un buton pe care il mai apas cateodata, stiu ca se ataca nevasta-mea si nici nu poate zice nimic ca e ma-sa
revenind la subiect, nici eu nu sunt deacord cu izolarea copilului de tehnologie. fi-miu la 3 ani stie ce e ala tv si stie sa se joace pe tableta.
dar faza pe care o povesteam mai sus se intampla la o varsta in care copiii nu stiau sa asambleze 2 cuburi de lego. ei inca era la dezvolarea motrica. nu sa il arunci in lumea dsenelor animate cu orele cand el nu stie sa foloseasca mainile.
@ubercool, singurii pe care ii aud ca nu li se pare nimic greu sunt probabil oamenii făcuți sa fie părinți 100% :)). Sau cei care odată cu apariția copilului nu au trebuit sa schimbe mare lucru în viata lor ca oricum nu erau genul care sa facă cine știe ce în afara casei/au joburi flexibile/angajati care fac pentru ei chestii etc. Sau categoria 3, cei care își pot lasa copilul pe la părinți când vor sa mai facă escapade mici la o bere, o aniversare, ceva, câteva ore (deși în categoria asta am găsit cei mai mari plângăcioși, pe stilul sta copilul la mama luni-vineri și la soacra sambata-duminica dar vaaaai ce greu e).
Ideea e ca intr-adevar situațiile sunt atat de diferite, de la copil la copil și de la familie la familie încât e o prostie sa generalizezi. Lucrurile se mișcă mai greu cu un copil și depind mereu de programul lui, asta da, e general valabil.
Nu mi-as da copilul pe mana unei bone sau a părinților full time, insa cum zicea cineva pe aici, as plati pentru sistemul american, de supravegheat copilul o ora-doua când e nevoie de plecat undeva fără el, de mers la cărat diverse, mutat de mobila, spital, sau la o bere adulta
*o bere adults only, s-a trimis aiurea. :))
Astea sunt punctele in care mi se pare greu sa ai copil, atunci când ești intr-o situație în care e greu sa o descurci cu copilul în carca. Și și asta se întâmplă doar în primii ani când nu merge la gradinita și chiar e 24/7 dependent de un adult, în speță unul din părinți. Ulterior când intra în colectivitate bănuiesc ca vreo 4h pe zi îți sunt suficiente sa rezolvi toate lucrurile non child friendly.
Despre jucării, știu, și la mine e la fel, întotdeauna sunt mai interesante alte acareturi decât jucăriile destinate, insa dacă nu ai putea sa le iei, le-ai simți lipsa. Dacă ar vedea la alții și nu ai putea sa ii oferi, ai vedea ca și le dorește. Nu își manifesta interesul tocmai fiindcă le are. Prost sa fii sa ii poți oferi copilului anumite lucruri și sa nu o faci. Desigur, în niște limite, dar toți vrem sa le cumpărăm lucruri.
@zz – sunt complet de acord cu limitele. Însă treptat, telefonul trebuie introdus, ecranele la fel. Nu sunt vreo specialista, dar dacă m-as lua după parentingul pe stil „fără ecrane pana la 2 ani deloc ca face copilul autism”, nu vreau sa știu cum ar fi sa iasă pe strada la 2 ani jumate și sa vadă un televizor prima data. :)))
”Lucrurile se mișcă mai greu cu un copil și depind mereu de programul lui, asta da, e general valabil.”
E adevărat că lucrurile se mișcă mai greu cu un copil și tot ce faci, trebuie planificat în funcție de programul copilului, dar lucrurile astea le știam dinainte să fac copil, nu m-au surprins.
”Sau cei care odată cu apariția copilului nu au trebuit sa schimbe mare lucru în viata lor ca oricum nu erau genul care sa facă cine știe ce în afara casei/au joburi flexibile/angajati care fac pentru ei chestii etc”
Aici îți dau dreptate, în contextul pe care îl zice și zz la punctul 2. Așa cum ziceam mai sus, nu m-a surprins faptul că viața mea se va schimba odată cu apariția unui copil și nu voi mai avea același grad de libertate. A fost ceva asumat, nu mă pot plânge că e greu că nu mă mai pot face ce făceam la 20 de ani. Nici nu mai vreau să fac lucrurile alea.
Mixeru’ ăla nu pornește și nu se ține singur iar pentru pamperşi îți trebuiesc două mâini și telefonul? Doar două drame, suflet mic și insensibil care ai devenit.
:))))))
S-a belit cucu. Luni avem articol anti cuțu.
„Și iată-mă aici, o femeie trans/cis, să spun că e destul și că ar fi cazul ca femeile/mămicile să mai pună frână plânsetelor” i see what you did there. I see that you are a Man of culture as well.
Anyway.
Discuție cu o prietenă când copilul a început să meargă și absolut toată lumea i-a zis să îl învețe la oliță și să incepaa să scoată pampersul, eu cred că am fost cireașa de pe tort că s-a descărcat pe mine: „auzi, când o să ai copii sa vii cu sfaturi din astea la mine. Până atunci mucles. Lasă, copilul se cere că o să îi citesc „bebe face caca” și o să bage la cap”. 3 ani mai târziu se plânge la mine, că ceilalți au ars-o rapid când a încercat să se plângă, că nu reușește să îl dezvețe de pamapers, că plătește în plus la grădiniță și că pe acasă stă copilul uns că nu se pune pe oală nici să îi dai tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
Pe langa asta vb odată cu ea și pe la 17:00 copilul avea program de somn de amiază. Eu chiar nu știu care sunt orele recomandate și o întreb „și seara la ce ora îl culci”. „La 12 noaptea”. „Nah, voi știți mai bine”. „Adică? Ce vrei sa spui cu asta? Nu-s o mama buna sau care e faza?”
Ideea e că mămicile astea își cam dau seama că era mai bine sa asculte de mama lor sau bunica lor, dar au ales să nu, ca-s ele deștepte. Și la urma, când toată situația s-a întors împotriva lor, in loc sa ceara ajutorul, implicit să recunoască că au greșit, își caută public să se plângă, deobicei format din alte pupeze deștepte.
ai uitat sa spui de copii aia care nu stau un scaunul de masina si nu pot calatori in spate daca nu e un adult langa ei.
Acolo e simplu.
„Mirciulica, azi mergem la zoo. Hai stai in scaun si pune centura.”
„Nu, nu vreau, eu nu stau in scaun.”
„Bine, atunci nu mai mergem la zoo.”
Daca chiar te tii de cuvant, a doua oara isi pune singur centura.
Cu centura fac la fel : plecăm când toți au centura pusă. Dacă doar o trage peste piet, nu se aprinde ledul în bord și tot nu plec. Au fost necesare câteva dăți. Chiar dacă soția zicea să mergem așa… I-am zis să conducă ea… Când au văzut că nu merge, nu au mai insistat. Acum nu mai sunt probleme. Ba chiar le spune colegilor, pe care îi mai duc ocazional acasă, să-și pună centura, altfel nu plec….
Nu căutam soluțiile pentru ca la mine nu pleacă masina cu clopoteii porniți (dacă nu sunt centurile cuplate piuie). Ideea era despre părinții care-și pupa copiii în fund atat de mult încât accepta sa nu-i pună în scaun. Sau de cei care se fac plocon în fata lor și (unii desi au rău fizic de mașină atunci când călătoresc pe bancheta din spate) accepta șantajul de a sta cu copilul acolo.
Masina nu pleaca pana nu isi pun toti centura. Dupa ce am oprit de cateva ori masina in drum si claxona toata lumea si-a pus si soacra centura. Urmatorul pas era sa las masina acolo /hai sa o parchez si sa merg pe jos. Dupa ce faci asta de 2 ori isi pune toata lumea centura.
Pe la două luni, după ce i-am aplicat ștergerea la cur, în cele trei secunde până să apucăm să îi montăm pampersul nou, ne-a împroșcat de sus până jos cu iubire. Odată depășit momentul ăla, restul a părut floare la ureche.
am mirosit (no pun intended) momentul și am blocat rapid jetul.
follow me for more parenting tips.
Am uitat să precizez că a fost Iubire Nr.2
Cele mai amuzante sunt remarcile despre cât de cooperant, interesat de cărți sau oricealtceva este copilul care neagă aportul părinților.
Am stat de vorbă cu mulți oameni care chiar cred că un copil pur și simplu se naște într-un fel, e cooperant că așa s-a născut, e atent la cărți pentru ca i-ai citit o dată și i-a plăcut, nu deranjează pe toată lumea dintr-un restaurant pentru că așa e el, manierat din naștere.
Iar genul ăsta de argumente și poziționări fac mult mai mult rău decât victimizarea mamelor pe interneți.
În spatele fiecărui copil cooperant (și nu terorizat prin bătăi) stă de fapt un mix de rutină bătută-n cuie, explicații, expunere la tot felul de experiențe și disponibilitatea de a te ridica și pleca dracului de undeva dacă nu se poate atunci.
Mă uit uneori la parinții copiiilor deranjanți din restaurante: nu au venit cu nimic pentru copil, nu tu o jucărie, ceva de desenat, ceva de jucat în liniște cu el, o carte, o măslină. Pur și simplu doar apar și se așteaptă ca el fix atunci să fie cooperant, când se plictisește groaznic.
Da avea un copil e și nașpa, e horror când tu nu ești dispus să te schimbi și în final să accepți niște sacrificii, compromisuri.
Dacă tu nu ai un program clar spre care tinzi, rutine de dimineață, de seară, și aceleași valori după care te ghidezi cu partenerul, cred că n-ar trebui să te asculte nimeni când te plângi.
Cel mai amuzant pentru mine e când ei se plâng și zic ceva de genul, da’ dar tu n-ai trebuit să treci prin asta și eu încep să râd.
(Gamma 7 la testul CPI pentru psihologii din zonă).
Da nu am trecut chiar prin astea, pentru că mi-am dat seama că am un copil hiper-energic, care are nevoie să meargă, să exploreze, e extravert și împotriva normelor și am realizat că dacă nu începem de mic, nu o să am nicio șansă când e mare.
Era și normal să fie așa, pentru că în profilul ăla suntem și noi, pe testate
În rest, tot ce vreau sunt niște bone sau boni pe sistem american, la care să apelezi când vrei la un film sau o plimbare, că nu stăm bine cu bunicii.
incearca Sitter.
Dap, le deranjeaza zgomotele de la capacul de gunoi cand arunca pampersii de unica folosinta, masina de spalat, uscator, masina de spalat vase, aspiratorul inteligent si cuptorul cu microunde. Grea viata. Nu se compara cu cea dinainte de ’90: sambata parintii erau ca in Tom si Jerry: cu o mana spalau, cu o mana dadeau cu aspiratorul prin casa; bonus un sut in cur noua copiilor daca nu invatam sau ne certam.
Sâmbătă seara poate, că înainte de 90 sâmbăta era zi de lucru la serviciu, doar duminica era liberă
never date a single mom. never EVER date a single mom. never. EVER. never
„dar au avut spații de joacă, atenția părinților, mai puțină electronică, mai puține nenorociri”
da. spatii de joaca unde luai tetanos direct. Aveam un leagan, de joaca, undeva in alt cartier. Dar „locuri de joaca”. Acum e plin de parculete cu mobilier pentru copii
Atentia parintilor: luni – sambata munca. Dap. Multa
mai putina electronica: deci si mai putine chestii de joaca
mai putine nenorociri: da, nu murea nimeni pe santiere, ars etc
Astea is povesti ma. Acum e incomparabil mai bine, pentru parinti.
o treabă care ne place nouă și la care bărbatul meu de ex. a învățat foarte greu să reacționeze CORECT* este să (ne) plângem, să ne vărsăm amarul, ca să fie acolo, vărsat pe jos, în afara mea, să ne văicărim, eventual cu cu lacrimi și muci, ca să ne putem apoi întoarce liniștite la viața noastră de zi cu zi. E o descărcare.
Multe plânsete, zero acțiune – THIS IS THE PURPOSE, atât și nimic mai mult.
*CORECT = validarea emoțiilor, aveți un psiholog p-aici, vă explică el.
Si mie mi-a luat ceva sa-mi dau seama ca nu vrea solutii, ci doar sa se descarce. Insa am observat cu timpul ca incepeam sa ma duc spre extrema cealalta: orice zicea, aplicam regula „raspunde de doua ori cu da si apoi cu nu”, fara sa mai fiu absolut deloc atent. Mi se parea pierdere de timp sa ascult si sa inteleg datele problemei, din moment ce nu se mai ajungea niciodata la faza interesanta (din punctul meu de vedere): evaluarea si gandirea unei solutii. A fost atunci randul ei sa invete ca chestiile importante nu se comunica amestecate in mijlocul unei ciorbe de lamentari de rutina. Concluzia: intelege-te atat pe tine, cat si pe celalalt, si cu rabdare va fi din ce in cd mai bine.
Se mirau prietenii/cunoscutii/whoever „vaaaaai 😱 Dar copilul tau cum sta in scaunelul de masina?! Al meu nu vrea deloc!!” Cu variatiunile de rigoare-vai, al tau cum adica nu bea decat apa sau lapte si nu cere suc?! Cum adoarme neleganat pe picioare si in patul lui?!
Pai simplu, nu i-am oferit alternativa!! Nu exista mers in masina decat in scaunel, cu centura pusa. Punct. Aplicat la tot restul.
Nu exista plan B daca e incorect/daunator.
Am ajuns (la un Revelion de carantina) sa bem cola prefacandu-ne ca e cafea, ca asa ne-a rugat mamika unui „dragonel” (🤦♀️) de 2 ani jumate. „Pai stii, am dat si copilului un pic ca mi-a fost mila si i-a placut”
Vezi ca e si niste rom bun pe masa, facem rost si de un cui…sa ducem mila pana la capat.
Gizas fachin’ craist.
Am mai auzit de asta cu dragonel… Fie e foarte popular „alintul” asta fie lumea e mai mica decat credeam.
Sper din tot sufletul sa fie varianta a doua.
E foarte popular, din pacate 😫. Nimeni nu mai e acum parinte de copil, ci de dragonel (nu ai idee cat ma zgarie pe timpan, creier si toate cele), kinder sau toddler.
Cred ca şade ruşinica la nas sa ai copil pur si simplu.
Am ajuns sa ne fie dor de „pitici”, „mâțe”, „al meu copil” in loc de „copilul meu” si ce ne mai zgaria pe creier acum un an sau doi.
Are soția mea o prietenă care a născut acum aproape un an. Când a mai vorbit cu ea, i-a zis proaspăta mămică cum nu a dormit cu lunile, era complet debusolată iar venirea copilului pe lume i-a fost efectiv ca un șoc fiindcă nu mai avea timp de activitățile ei pe care le făcea înainte; în schimb te uitai pe Instagramul ei și era plin de vorbe precum „sunt așa o mamă eroină”, „experiența de a avea un copil a fost o ocazie de growth and development” și „viața este așa de minunată cu copil”.
Mai mult, observ printre părinții de tip influenker și nu numai nevoia de a face un „statement” cum că a avea un copil nu înseamnă că renunță la tot ceea ce făceau ei înainte; așa ajungi să vezi mămici care trebuie să arate cum se duc ele să își facă manichiura imediat cum au venit cu copilul acasă sau pleacă cu un copil de 2-3 luni cu avionul în Grecia fiindcă „trebuie să obișnuim copilul cu stilul nostru de viață”.
Pe vremea cand nu eram decisa daca sa am copii sau nu, m-am uitat pur si simplu in ograda altora. Cei mai multi parinti pe care i-am intalnit facusera copii din prostie, presiune sociala, si nu se adaptau cu rolul ala – erau disperati sa pasese copii ba pe la bunici, ba in grija altora. Si ma uitam si la copii, am zis asa… poate sa iasa un monstrulet din asta si eu nu am rabdare , deci mai bine nu-l fac (nici ei nu ar fi trebuit sa-l faca) , sau iese un pui de om de care imi va fi drag, dar care va trai printre acesti monstruleti, motiv pentru care imi voi blestema zilele, si la fel si copilul ala.
As avea o corectura la postarea asta…. si tatii ar trebui trasi la raspundere in egala masura. E drept ca mumele se plang mai mult, dar asta pentru ca si stau cu copiii mai mult. Nu cred ca-i rolul tatilor sa fie dadace, dar de ce sunt asa de rupti in cur de isi abandoneaza copiii la bunici, in timp ce nevasta e nevoita sa se duca la munca in loc sa stea cu copiii. Ce barbati sunt astia? Daca nu esti destul de bine financiar, de ce te mai inmultesti? Dar na, ce ratiune sa ceri.
Cum il cresti (pe viitorul tata), asa il ai. Daca ai descoperit ca e un darlau lenes doar cand vrei copil, nasol, ti le tragi.
@hash… nu poti sa „cresti” un adult. pur si simplu, daca nu e ce trebuie, nu faci copii cu el. dar mai sunt si femei care si-au luat teapa, pentru ca barbatul nu dadea semne ca ar fi in stare sa lase totul in grija ei.
Ce inseamna ‘destul de bine financiar’ ? In cifre daca se poate ?
Realitatea e asa : nu faceti copii, ciuciu pensie. Ca doar nu va imaginati ca actualele contributii sunt investite de stat sa va plateasca voua la batranete pensii ?
Pe tel am dat din greseala ‘Trimite’…dar sa revenim….abureala ca o sa economisiti si o sa aveti zeci sau sute de mii de euro la batranete , nu prea o cred…pilonul II ? sa fim seriosi.. deci, desi copii ar trebui sa fie doar rezultatul dragostei si dorintei de a-i avea, dintre doua persoane, cat de cinic sună, au si rolul social ca la maturitate sa ajute seniorii…nu doar financiar…imigranti ? Nu prea vor sa ramana aici…pt ca vad si ei ca suntem in descompunere , cu din ce in ce mai multi suedeji si romani suedejizati…doar poate se vor instrui suedejii, se vor angaja si plati contributii la stat…aham…emigratie ? Si la ei minoritarii incep sa devina majoritari…o tara, o societate nu este un concept, un teritoriu, un pamant cu bariere(granite)…este rezultatul nivelului de instruire , educatie formala si informala a membrilor ei…iar societatea romaneasca e din ce in ce mai manelizata…dar hey, city break ca suntem smart , cool , trendy…
Poti sa setezi de la inceput termenii relatiei. Daca stati impreuna si el vine ‘la de-a gata’, nu spala vase, nu cara plase, nu e-n stare sa-si gateasca, nu da cu aspiratorul, nu pune un tablou pe perete, e bata la instalatii electrice si sanitare, nu stie sa schimbe o yala, sa monteze o mobila, nu desfunda o canalizare, probabil ca nu o sa schimbe nici scutece.
Cam in perioada de curtare fiecare din cei 2 trebe sa-si dea seama ce rachete, TGV-uri si marfare ii umbla aluilalt prin tartacuta.
@car – vom avea multe lipsuri, pensia va fi doar una dintre probleme. sa ne ingrijim de sanatate in asa fel incat sa nu avem nevoie de ajutor, zic. pe de alta parte, sa stau atarnache de niste adulti in forta, in loc sa-i las sa isi traiasca viata, fie ai mei fie ai altora, e cel putin grotesc. deci, oricat de grea e decizia, metode de a trece pe lumea ailalta sunt. refuzarea hranei e una dintre ele, nu trebuie sa fie ceva dramatic.
nu exista „rol social”. faci copii sa ce? sa-i legi de glie inca din momentul conceptiei pentru ca ai nevoie de ajutor la batranete, plus ca cine stie ce „rol social” crezi ca ai si trebuie sa-l implinesi sacrificandu-i fix pe copiii tai?
@hash – daca ipotetic as avea copii, nu mi-ar placea sa-mi vad sotul pe post de dadaca. treaba lui e sa fie bogat, generos cu familia, ca de restul ma ocup eu. si aici repet… nu oricine trebuie sa faca copii daca nu si-i permite. da, poate sa fie casnic la modul descris de tine, dar asta nu garanteaza ca va fi un parinte bun. pentru a fi parinte bun, prima conditie este aia financiara. a si poate ca unora li se pare absurd, dar mie mi se pare realist.
‘treaba lui e sa fie bogat’ 😀😀😀 cum era cu egalitatea intre sexe ? Equal pay ? 😀😀😀 recunoaste-ti mha ca ati devenit niste mimoze puturoase…e mai bine ca nu faceti copii …i-ati afecta si pe ăia…las ca fac suedejii…
@car – pai eu nu vreau copii in conditiile astea. Evident ca ar trebui sa fie bogat, printre altele, ca nu fac copii de dragul de a-i injuga la whatever corporatie de sclavi intr-o lume in care libertatea e un concept abstract, oamenii sunt cum sunt si fericirea e o utopie. Scalvul cel mai fericit e ala care nu intelege ca e sclav (aka tu) cu tot ce deriva din asta- nu va putea sa plece cand va intalni puhoi multi oameni de proasta factura, pentru ca dai de ei oriunde (ma refer la faptul ca multi oameni sunt foarte rai in mod natural, gata sa iti faca rau la cea mai mica vulnerabilitate), nu va putea prospera decat print-o conjunctura, multe esecuri si multa munca, si asta daca are noroc , multi n-au avut, altfel sclavul mediu , inrolat pe jde ani la banca pentru un acoperis deasupra capului, sclav la o familie si frustrat pe viata. Cu mici bucurii, desigur, dar care nu merita toate astea.
Ca sa cresc un copil am nevoie de un sot bogat, pentru ca vreau sa fiu mama full time, nu sa abandonez copii pe la unii si altii ca sa ma duc la munca. Si nu, nu vreau sa faca el vreo munca de dadaca, poate doar ocazional. Vreau sa nu duca grija zilei de maine copiii, si e treaba barbatului sa asigure asta, oricat de retro pare.
„Kenny Banya – This is gold, Jerry.gif”
Ori bogatii blogului au dat cu plus pentru ca sunt complet de acord cu cetateanca, ori nu a citit prea multa lume pana la capat comment-ul ei initial. Divertisment de calitate, oricum.
Si ce aduci in relatie in afara de facutul de mancare (aka dat ordine bucataresei) si ingrijitul de copii? Stiinta tocatului banilor?
Daca banii vin pe primul loc, mult succes la vanat bosorogi bogati. P-orma dupa ce se fac copiii mari, cautati un armasar tanar, ca v-ati vazut cu sacii in carutza.
Ariviste.
@unsirb, bogatii nu prea vin pe aicea ca au de invartit banii cu lopata, dar na, or mai fi luat si ei pauza
@hash – asta e mentalitate de om sarac, genul fifty-fifty. nu pot acuma sa iti explic de ce nu are cum sa functioneze. In ipotetica situatie in care as vrea copii, alegerea e simpla, ori bogat si generos, ori deloc. Nu are sens sa faci copii cu un sarac si sa repeti ciclul asta la nesfarsit. Dar poti avea o oarecare relatie cu unul, daca nu e vreun zgartan 50-50, si ar compensa printr-un caracter bun. Dar exclus copii.
Ce înseamnă bărbat generos? Îți dorești unul care să dea bacșiș la ospătar la nivel de peste o sută, să împrumute prietenilor strâmtorați fara să se aștepte neapărat să primească înapoi, să construiască săracilor case Becali-style, să trimită camionete cu mâncare la case de bătrâni? Sau nu la asta te referi când spui să nu fie zgarcan? Prin generozitate și lipsă de zgârcenie tu înțelegi de fapt să îți de-a ție la greu – poșete, bijuterii și excursii. Vezi că alta e noțiunea nu generozitatea. Nu critic, pur și simplu definesc precis termenii.
Ena este inca tanara si are vise…pe la 40 o sa fie frustrata si nervoasa, gen ‘barbatii sunt toti niste porci prosti inutili’, la peste 60 o să fie in faza depresiva…nu este singura…problema ramane ca suedejii fac copii si fac minim 2…o sa fie vremuri interesante peste vreo 30 ani…deja sunt multi acum…
@car, astea sunt alte vise de-ale voastre sa stii, texul asta cu depresive de 40 e atat de rasuflat si demontat, dar si demodat, incat ce-as mai putea sa adaug? Iti dai seama ce sufera una de 40 de depresii ca n-are langa ea vreo pwla care oricum se gaseste pe toate drumurile. Si mai are si toti banii pe card doar pentru ea. Intre timp,uita-te la alea de 40 care si-au dedicat viata la curu’ unuia si sarac, si zgarcit, si neimplicat, si i-a mai facut si copii, aka familia-rupti-in-cur. Cam ce fericire e pe ele. Desigur, altfel sta situatia cu unu’ bogat, dedicat familiei, de caracter.
@Johnny – ar fi si culmea sa fie bogat si nevestei sa nu-i dea nimic. Pai asa, mai bine singura. Nu e arivism, e de cand lumea, barbatul e cu banii, femeia cu astea de femei. De aia unele neveste de saraci sunt grase, lasate, neingrijite , obosite, stresate, bine pe de o parte nici nu au bani , timp de tratamente, dar pe de alta parte, la ce bun, pentru cine? Pentru ala de se uita sa nu cumva sa dea el un leu mai mult la factura de curent sau vreun cadou vreodata?
Aoleu, ca altceva nu imi vine sa zic. Dar nu mai bine faci tu banii care iti sunt necesari, fara sa mai depinzi de unul-altul? Nu am vrut sa comentez, dar prea o pisezi cu barbatul bogat care o sa te iubeasca pentru frumusete si gingasie. Of, of, măi, măi.
@Rozalia… am deja banii aia care imi sunt necesari. restul au fost comentarii de reply pt unu si altul, de aia ti se pare ca pisez.
Cred ca Ena a pus degetul pe rana multora, iar exprimarea poate nefericita pe alocuri a facut-o prost înțeleasă și unii s-au grăbit sa tragă concluzii despre întreținute și bijuterii și poșete.
Poate greșesc, dar dacă se refera la faptul ca atunci cand o femeie naște, trebuie ca bărbatul sa ii permita sa stea cei 2 ani acasă fără sa ducă grija zilei de mâine sau sa se întoarcă mai repede la munca pentru un cacat de indemnizație și sa își paseze copilul prin bunici sau dracu știe unde, are dreptate. Din punctul asta de vedere sunt de acord 100%. Also, exista situații unde după 2 ani de stat acasă, devii mai puțin productiva, reintegrarea durează, oboseala persista, motiv pentru care avansarea în cariera cu siguranță va fi nițel amânată sau cel puțin îngreunată. Da, îți dorești în acest sens sa ai un bărbat care sa nu vrea sa plătiți fifti fifti, ci sa fiți o familie unde când unul trage pe o parte (creste un copil), celalalt trage pe partea ailaltă fara reproșuri (aduce bani în casa).
Și da, deși exista și familii modeste, și familii sărace, si prospere, și familii bogate cu adevarat, arata-mi-l pe ala care dacă ar putea alege, n-ar vrea în ultima categorie, sau măcar în penultima.
Cred ca Ena se refera la bărbatul ala care pricepe ca atunci când mama sta acasă în primii ani după ce a născut, el trebuie sa fie providerul principal și să nu cârâie și sa se umfle-n pene pentru asta, pentru ca asa e firesc. Iar cei care au maturitatea asta în gândire, deobicei sunt… prosperi. Un carpa-n cur îți va reprosa ca „stai toată ziua acasă” si el aduce pâinea.
Desigur ca sunt generalizări, exista femei care produc când dorm si stau acasă sau bărbați saraci care se zbat pt familie și nu sunt țărani, dar ca regula generala, din păcate ea nu zice rău. În afara de ghinioane peste ghinioane pe care trebuie sa le fi avut în viata ca să ajungi sarac, daca nu îți permiți de niciunele după o vârstă e pentru ca ori ești leneș, ori nu te duce tartacuța sa nimic.
N-a pus niciun kkt pe nimic.. e doar una din mimozele cu arfe in care au ajuns fetitele de azi…ca femei sunt cam rare…vezi ca mama primeste 85% parca din salariul dinainte de nastere pe perioada , deci daca a fost normala, are un venit bun si in acea perioada…nu trebuie sa fie tatal principal contributor…el trebuie sa contribuie, sa fie sprijin,nu sponsor….pare ca de fapt nu va doriti egalitate de sanse si equal pay…sau egalitate doar la functii de conducere 😀
@Laurra: „Poate gresesc…” – gresesti. Cetateanca nu vrea sa se „intoarca la lucru dupa ce sta relaxata cu 85% din venit doi ani”, nu vrea sa mai munceasca deloc. Zice clar ca vrea sa fie mama full-time si are nevoie de domni generosi pentru asta. Pardon,domn generos, nu stiu de ce mi-a scapat asa
Mwell, eu am descris în ce sens as fi de acord. Productivitatea unei femei normale în ceea ce priveste banii scade sau încetinește vreo 3 ani în total în perioada cu sarcina + creștere copil. Și e destul de greu de dus psihic pentru ea treaba asta, îți mai lipsește un bărbat carpa-n cur sau zgârcit care bate cu pumnul în masa ca nu sunt bani destui și ce tot îți cumperi atâția chiloți, ca oricum stai în casa, merg și ăia rupți în cur, cine te vede.
Barbatu fifti-fifti nu pricepe sau se face ca nu pricepe ca nu asa functioneaza lucrurile, ba mai si confunda egalitatea la locul de munca cu egalitatea in relatie. La locul de munca e absolut firesc ca la acelasi efort sa primesc aceeasi bani. In functie de rezultate. Ca primesc mai putin, asta-i partea a doua si nu e obiectul discutiei. Si nu, nu vreau vremurile alea care interzic femeii munca remunerata, doar pentru ca unii (destui) masculi n-au altfel nicio sansa la peezda.
Intr-o relatie ca sa fie egalitate, unul vine cu mere si celalalt cu pere. Si femeia in general oricat de average e ea, e foarte dezavantajata sa stea cu unul average. De aia tot timpul tre sa se uite mai sus.
Barbatul in general o sa vrea sex… mai des si mai frecvent decat femeia si nu cu un tanc rusesc neepilat. Femeia, oricat v-ati codi voi, e mai interesata de o pereche de pantofi, de ce-o sa manance la pranz, de un film, uitat agale pe pereti, decat de sex. Sa arati impecabil presupune efort, si poate femeia aia n-are chef. Si daca totusi face un efort, nu vrea sa-l faca pentru un zgartan care isi numara banii si nu cumva sa cheltuiasca ceva pe ea. De aia unii dintre voi nu vedeti sex, sau gagici misto, mai niciodata. Ca nu-i vro datorie civica a vreunei femei sa presteze da moka. E dovada de respect sa fii generos cu femeia aia. Altfel , si ftta si pe banii mei, noh. Hai jet.
Apoi sunt destui care vor sa-si duca genele mai departe. Sau sa nu se inmulteasca suedejii (vezi car). Sau sa stea atarnache pe spinarea copiilor atunci cand vor fi adulti. Pai vezi ca-i destul de expensive sa-ti duci genele mai departe si asta e o cheltuiala pe care ti-o asumi tu , ala care vrei genele duse mai departe. Nu te mai uita la banii femeii, indemnizatia de crestere etc, ca nu faci decat sa arati ca nu esti man enough si imatur. E un job full time cresterea copiilor si daca femeia aia ii creste, ia vezi cat costa acest serviciu. Asa cum zicea si Laura, unul trage la caruta cresterii copiilor, celalalt la caruta cu bani. Daca io ca femeie, tre’ sa trag si de caruta cresterii copiilor, si de caruta cu bani, in timp ce taticu’ doar „contribuie” si el , cel mult 50-50 ca doar nu vrem sa fim niste ariviste care stam pe banii parlitului, pai mie imi iese mult pe minus. Atat de pe minus, incat afacerea „copiii” nu se va mai intampla never ever. Ca nu e numai faptul ca e sarac, ci si faptul ca are mentalitatea de sarac. Nimeni nu vrea copii cu asta, desi unele isi mai iau teapa. Mai ales cand ala si-a vazut sacii in caruta si pleaca, si o lasa pe ea cu copiii de fusta si aproape 0 sanse sa-si mai refaca viata.
Si ce-am zis in plus fata de Laura e ca eu nu as face copii nici cu unul sarac dar de buna credinta. O relatie cu el as putea avea, dar copii nu, pentru ca nu-mi place aceasta lume si nu vreau sa se chinuie, nu mai detaliez. O alta chestiune care infuriat pe unii, este ca prefer sa fiu mama full time, daca e sa fie. Nu cred ca jobul si crescutul de copii sunt compatibile, una din ele va avea de suferit. Copiii au nevoie de multa atentie ori dupa un job de 8-9 ore plus transport 2, nu iti arde decat sa le pui tableta in fata si sa iti vezi de ale tale. Si sa-i pasezi la bunici. Ceea ce se intampla in majoritatea familiilor. Deci ori una ori alta. Mie mi-e foarte bine cu castigurile pe care le am, nu astept vreun print pe cal alb, explcam doar in ce conditii as face copii. Nu vine printul, e in regula, nu e ca si cand mi-ar lipsi ceva.
Mwell, sorry, sunt de acord cu femeia asta. Mai puțin la partea cu mama full-time, dar probabil ca unele ar putea sa stea atat de mult acasă. 2 ani mi se par fix atat cât trebuie. Mai repede de atat nu m-as dezlipi de copil nici picata cu ceară, chiar sunt esențiali în dezvoltarea lui, iar mai târziu de atat riști sa uiți de orice alt rol decât cel de mamă, copiii au acest talent sa te acapareze cu totul. Nu as putea renunța la tot pentru a ma dedica doar copilului toata viata. În primul rand cred ca i se ia și lui de tine, iar când ai atâta timp, cred ca riști sa devii mama satelit, gravitezi doar în jurul problemelor lui și nu mai știi sa porți discuții despre altceva decât copil.
În rest… deși e tăioasa, are dreptate. Săracii care raman saraci toata viata nu știu sa facă o femeie fericita pe termen lung, iar pe o mama cu atat mai puțin. :)) Și înainte sa săriți ca trebuie sa ne cautam singure fericirea și sa ne-o facem singure, nope, nu e adevărat. În cuplu trebuie sa ne facem fericiți unii pe alții, ca altfel sunt bine mersi și singura.
Vedeti ca am pus intr-un comment mai jos, un link de la zf, cu realitatea la care am ajuns, cu visatoare de astea…gata mha, doar nepotii lui Gigi Becali sa faca copii…nu toti ‘sarantocii’ …(putem sa definim totusi sub ce nivel de venit consideram sarac in RO ? E acelasi nivel in Bucuresti dar si in Ludus ? ) Un detaliu : Giginio are multi bani si de la ANRP, locul unde s-au dat bani din taxele si impozitele ‘saracilor’ , inclusiv ale domnitelor aprig comentatoare de mai sus, la politicieni, rude de politicieni, ‘oameni de afaceri’….dar hei, pe domnitele astea nu le intereseaza amanunte de genul asta , de moralitate sociala…sa aiba barbatul bani , ca oricum e o maimuta care vrea doar sex 😀😀😀 ….la cum se inmultesc suedejii, inseamna ca barbati suedeji sunt foarte capabili, fac bani, dar sunt si implicati in familie…niste modele de urmat …ladies, pai aveti alternative…luati un magraon de asta …se mai bat ei cu sabii, topoare, bate, mai bat politisti,primari, mai arata pwula la soferi de autobuze, dar astea sunt detalii….vai de capul nostru….daca asa au ajuns exponentele femeii romance din zilele noastre…pot sa vina rusii mai repede…
Eu am observat ca cele mai plangacioase sunt mamele care au obtinut sarcina greu. Vai de mine si aoleu ce greu este, nu mai pot.
Decizia de a face un copil trebuie sa fie asumata, sa ai idee la ce sa te astepti, cu bune si cu rele. Imi urmeaza si mie randul imediat, m-am pregatit cat de cat ca urmeaza o perioada noua de necunoscut si problemele specifice, dar si bucuria pe care o aduce un copil va fi pe masura.
Daca ne intoarcem un pic in timp, mie mi se pare groaznic ce au trait femeile pe vremea lui Ceasca, copii aparut din lipsa de contraceptive si avort interzis, toate neajunsurile posibile etc. Mama povesteste cum se trezea la 4 dimineata, punea scutecele cu caca la inmuiat iar cand venea de la munca le spala. Asta zilnic pt ca nici carpe pe pus la fundul copilului nu se gaseau. A crescut 3, dar niciodata nu s-a plans ca i-a fost greu cu noi. Noi nici nu ne putem imagina viata fara masina de spalat.
” dar si bucuria pe care o aduce un copil va fi pe masura.” nu-ti garanteaza nimeni ca odata aparut copilul nu-ti dai seama ca ai facut o greseala. Si te loveste o depresie post-natala de nu te vezi. Si poate aparea si la mame si la tati.
Amici cu fetita de 4 ani care seara baga doza de cola si sare pe canapea. M-am burzuluit la ea ca la mine in casa eu fac regulile si regula e sa nu sarim pe canapea. A fugit la ta-su in brate si el o baga cu „ooo, iubita mica, ai venit la tata”.
I-am zis „bro, esti ditai ursu de om care a tras o viata intreaga dar ai pierdut trenul cu asta mica”.
Dupa zambetul tamp, cred ca trasul o viata intreaga l-a afectat neuronal.
Inca o chestie. Noi avem gemeni. Copii relativ ok – dorm decent, mananca bine, nu plang decat daca au ceva dureri. Usor nu e, logic, ca totul trebuie facut la dublu, dar nici valea plangerii nu e. Si vine o „prietena” sa imi povesteasca ce greu e cu copilul ei, si la sfarsit sa-mi bage un „la tine e simplu cu gemeni, ca se joaca impreuna”. Mi-a dat mindfuck.
Să-ți trăiască, idem și la noi, gemeni, doua prietene ne-au spus același lucru + „ati avut noroc de copii buni” când le spuneam ca dorm la program fără ținut în brațe sau cu noi în pat.
Un pic dreptate are, depinde de vârsta copilului. Am 2 copii foarte apropiați de vârstă și cât au fost preșcolari a fost îngrozitor cu munca și grădinița de acasă. Nu vedeam luminița de la capăt. După un an, lucrurile s-au schimbat foarte mult. Petrec mult timp împreună jucându-se ceea îmi permite să lucrez cât de cât liniștită (bineînțeles, reversul este că sunt și multe conflicte de rezolvat). Când este un singur copil, lucrurile sunt mai ușoare la început că nu e necesar să mediezi nevoile a 2 persoane, dar ulterior copilul neputând să se joace decât cu părinții, îi solicită mai mult. Aș risca chiar să spun că cei care au frați au fost mai puțin afectați de izolarea din pandemie.
*concluziile le-am tras pe baza a ce am observat la cunoscuți care au un singur copil de vârstă apropiată cu ai noștri.
Cine spune ca mamele noastre nu s-au plans? Mama mea ne spune spunea mereu ca de-abia asteapta sa scape de noi si ca ne-a facut pentru ca nu existau mijloace de contraceptie. Cred ca e valabil pentru multi din generatia ei.
eu am auzit-o si pe bunica-mea si pe strabunica-mea plangandu-se ca au facut copii si ca viata este grea fara copii, dar cu copii este de-a dreptul infernala.
Ce trist sa recunosti deschis in fata unui om pe care se presupune ca-l iubesti ….ca traieste pentru ca tu nu ai avut de ales. Geeez.
@chaoz: asta e realitatea copilariilor noastre, nu amintirile romantate cu bunicu sau tata care pandea un covrig ce parea ca era cel mai bun desert din lume. parinti si bunici vizibil nefericiti si multe reprosuri ca existi. dar e mai usor sa dam in femei care n-au fost invatate mai bine si incearca sa se integreze in toate aspectele societatii. cel putin nu-si bat copiii
Sincer apreciez sinceritatea. Si e si mai mult de apreciat ca te-a crescut, probabil cum a stiut ea mai bine, in conditiile alea. O mama care si-a dorit un copil, nu simte tot efortul ca pe un sacrificu, dar cineva la care a fost un accident, cu siguranta da, si ii e mult mai greu din punct de vedere psihic.
Aparent fiecare își face realitatea după bunul plac, dar mai ales adora sa o impună altora.
Oricum e la modă printre ăstia de 30 + sa se miorțăie ca mvaaai ce traumatizați sunt ei, ca nu stiu sa gestioneze x și y problemă din cauză că uite ce părinți reci au fost în generația aia si bla bla bla, smiorc, smiorc, smiorc .. Snowflakes-ii au apărut și ei de undeva și iată sursa…
Depinde, nu e asa tragedie. E o realitate pentru generatii intregi de copii neplanificati si in mare parte nedoriti. Atat timp cat ulterior nasterii au fost iubiti, apreciati, sinceritatea asta este parte dintr-o realitate care nu trebuie uitata. Mie mi-a spus mama cand eram foarte mica, undeva 9-10 ani ca am fost un copil neplanificat si nedorit de mai nimeni din familie, bunici included. Nici nu ii pot invinui, anii 80 la inceput, frigul, foamea, aveau deja unul bun si dashtept si sanatos. Nici eu nu as fi gandit altfel. Am fost la zile distanta probabil de o intrerupere de sarcina, mi-a spus si asta cu tot contextul aferent care mi-a dat imaginea crimei care a fost decretul ala. O colega de munca a facut-o sa se razgandeasca si impotriva dorintei intregului neam m-a pastrat. Au acceptat si restul sperand sa fiu macar baiat. Tzeapa fraierilor. A fost o mama extraordinara cum ar trebui sa aiba toti copiii iar bunicii au fost ca in povesti, stalpii de rezistenta ai vietii mele. Povestea asta cu era sa nu mai fiu nu m-a atins niciodata pentru ca nu conteaza cum ai adus un copil pe lume, conteaza ce faci dupa.
P.S. Noi femeile avem uneori nevoie sa ne lamentam si atat. Solutiile le stim si o sa le aplicam dupa ce trecem de lamentare/plans de mila. Tu, Vali, ai reactionat ca orice barbat tipic si ai sarit cu solutia :p. Stim si noi ce e de facut. Avem nevoie sa ne descarcam. Voi trebuie sa ascultati si atat.
in general barbatii sunt scosi din sarite cand aud femei plangandu-se, de asta multe femei se duc la psiholog sau nimeresc in alta pu-… casa.
@Andreea
Pai din ce inteleg eu autorul zice ca femeile care se plang fac mereu la fel. Ca daca doar s-ar plange o data si apoi ar aplica solutiile de zici ca le stiu, nu ar fi problema. Dar pare ca nu e asa. Deci ori aceste femei de fapt nu stiu solutiile si deci au nevoie sa li se spuna, ori cum spui tu, le stiu, dar dintr-un motiv care ne scapa nu vor sa le aplice si prefera sa se planga, lucru care nu e chiar foarte inteligent si nu te pune la egalitate cu barbatul(sau femeia) care vine cu solutia.
Am un grup de prietene fara copii si ma intreaba mereu cat de greu e, ca si ele ar face, dar inca nu se pot desprinde de viata pe care o au. Eu nu spamez cu poze, pareri, practic avem aceleasi discutii ca inainte, dar ele la un anumit interval de timp ma intreaba: „bai, tu nu te plangi, cum esti cu somnul, cum esti cu cafelele, iesirile ?
Ca pe alte grupuri mamele se plang non stop si ne da cu panica”
Nu stiu ce sa le zic, nu vreau sa conving pe nimeni intr-o directie sau alta. Stiu doar ca la mine e bine si fac ce faceam si inainte, respectand programul de somn al bebelusului. Pot spune ca am iesit la cafea mai des, mai multe plimbari, mai mult stat pe afara. Ceea ce nu e rau.
Ehehe, cat e bebelus, nu e asa greu, stai sa vezi la 2 ani.
Asa si eu, am doi copii 6 si 4 ani. Colegii uita mereu ca ii am , ca nu povestesc de ei, cumva la serviciu ma simt si eu mai mult femeie si mai putin mama, iar toti ma compatimesc cand isi aduc aminte de copii, vaaaai , dar ce greu trebuie sa iti fie….cum dormi? cum mananci? cum orice?
„AUTOR: VALI VINERI, 11 FEBRUARIE 2022, 09:55 7335 69
[….] Și iată-mă aici, o femeie trans/cis, să spun că e destul și că ar fi cazul ca femeile/mămicile să mai pună frână plânsetelor.
[…]
Felicitari!
Paragraful cu influenceritele e de pus in Rama
în râmă.
Mi-a încălzit sufletul articolul asta. Dacă pana și nevasta mea e speriata sa întrebe ceva pe grupurile online de mamici
Există un blog de mămicenie unde, în medie, fiecare al treilea articol e cu vaiete despre cât e de greeeeeeuuuuuuu. Și despre cum se sacrifică ea. Și despre cum suferă ea. Și despre cum nu a mai dormit ea 5 ore legate de enșpe ani. Am zis că e greeeeeeuuuuuuu?
Cred că blogul ăla ar funcționa excelent pe post de pilulă contraceptivă.
doar unul? sunt zeci.
@Ingrid: da’ ce bine-o fost când s-o futut, eh?🤭
33 shares pe fb și 139 pe whatsapp. not bad
Adevar Graiesti! Rezonez mai bine cu tine decat cu toate prietenele mele mame. Fiecare interactiune cu ele, ma zgarie pe creier si ma face sa ma intreb daca au luat-o razna din cauza hormonilor sau daca erau asa si inainte si nu am vazut eu. Inca nu am copii, dar cand voi deveni mama, as prefera sa iau sfaturi de la tine decat de la ele. Poti, te rog, sa faci un ghid pentru parinti normali?:))) poate sa fie tip Pdf/Carte/youtube channel cu donatii. Sper ca am reusit sa transmit corespunzator disperarea mea. :))))
Ingrid, daca nu ai fi dormit tu 5 ore legate de nspe ani ai intelege. Daca ii e greu, ii e greu. Asta e realitatea ei. Tu de ce o citesti daca te enerveaza?
Bună ziua!
Aveți dreptate, mamă și părinți fiind ne doare capul când mergem în parc și auzim mămici care spun că e greu. Ce am observat e că cele care se plâng, sunt cele care au vrut să devină mame cu toate că soții lor au spus ca nu sunt pregătiți sa fie tați și vice-versa. Un copil trebuie dorit de ambii părinți și atunci totul e normal, adică ești obosit, dar nu spui ca te-ai săturat și regreți. Esti obosit, e normal, dar una e sa soui obosit și alta e sa spui : satul, disperat, etc. Este o chestiune de nuanță. Și mie îmi vine să iau de par astfel de părinți, mai ales că spun lucrurile astea față de copii.
Ai dreptate. Părinții care se plâng, din constatarea mea : sunt aceia care au vrut să fie părinți presandu- și partenerii care marturiseau ca nu sunt pregătiți, încă, dar li s-a promis ca nu e nevoie de ei, ca cei ce doreau copilul vor lua totul asupra lor. Da, e oboseală fizică dar nu greutate, mai ales ca, în mod firesc acel copil ar trebui să fie dorut de ambii părinți.
https://m.zf.ro/eveniment/realitatea-cruda-romania-are-cei-mai-putin-contribuabili-la-bugetul-20507346
Dacă bărbații români sunt prosti, puturosi si saraci, nu au cu cine sa faca femeile copii…
Dar femeile astea, nu au tati , tot români ? 🤔😀
Ba da, dar intre timp s-au mai desteptat si femeile si au descoperit ca sclavagismul nu e ok.
Ok, deci a face macar un copil=sclavagism…foarte, foarte ‘interesant’ o sa fie peste vreo 30 ani pe meleagurile astea…
Da, ai un mare „love” de la mine acum! Am crezut ca sunt eu mai nebuna și nu înțeleg de ce se plâng toate mămicile ca este greu sa crești un pui de om….dar ma bucur ca mai sunt demenți ca mine!