Tot citesc că se organizează mai nou prin școli seminarii anti-bullying pentru elevi. Vin psihologi și polițiști și le vorbesc elevilor despre cum să combată bullying-ul, cum să se poarte mai bine unii cu alții – chestii de-astea. Părerea mea e că nimeni nu le vorbește despre bullying-ul susținut de către cadrele didactice. Elevii ca elevii, dar nimic nu bate în comportament jegos un adult în poziție de putere. Știți voi – ăia de-i ridiculizează pe elevi în fața clasei sau îi pun în situații penibile doar așa, pentru că pot. Ăia de rânjesc un ”bă tăntălăule”, spre amuzamentul complice al colegilor elevului. Ei – ăia-s cei care stau zâmbind lângă nenea polițistul cât uniforma le explică copiilor cum să fie toleranți unii cu ceilalți. Iar mesajul – deși pozitiv – cam pălește cât o vezi pe ”doamna” aprobând din cap că violența în școli nu are ce căuta, elevii știind însă că tot doamna îi căpăcește din când în când.
Dacă s-ar introduce camere de filmat în fiecare clasă cam o treime din cadrele didactice din România și-ar pierde locul de muncă în vreo 6 luni. Ăia de urlă la copii și dau elevii cu capul de tablă. Ăia de au niște protejați din familii ”bune” de care nu se ating, în schimb își revarsă frustrările pe ceilalți prin înjurături, amenințări și ironii.
Începeți cu adulții. Ăia-s cei mai virulenți bullies din școli, licee și facultăți. Dacă n-ar fi fost, problema bullying-ului între copii n-ar fi existat acum, că ar fi luat adulții empatici măsuri. Însă cât timp ăia sunt lăsați să profeseze cu complicitatea directorilor și ai decanilor toate seminariile despre bullying sunt ridicole. Cam la fel de ridicole ca discursul cu ”voi aveți niște drepturi” pe care ni-l ținuse în facultate o doamnă profesoară, asta în condițiile în care noi știam cu toții cum stau treburile în realitate la Universitatea Oradea. Era așa – un teatru prost care trebuia făcut și la care trebuia să asistăm.
Cam așa și cu elevii și intrucția anti-bullying: ăia stau și ascultă și dau din cap a ”da – e grav” pentru că știu că așa trebuie să facă. Altminteri cu toții știu că n-are rost să apeleze la cadrele didactice cât timp ăla de li s-a urcat pe piept cu genunchii e preferatul doamnei învățătoare.
Dar dă mișto în presă să vezi polițiști și psihologi explicând chestii. Avem impresia că e ceva cu rost acolo; ”Uite – îi învață pe ăia micii să nu se bată între ei”. Iar după seminarul de instruire îl ia profesoara pe X strâns de ceafă și-i zice ”zi-i mă lu’ mă-ta să trimită mâine aci niște cretă și hârtie de veceu, că măcar atât să faci dacă la geografie ești praf”.
Bun.
Nu e bun ca e ireal. La noi se tineau cursuri de anti-violenta doar ca aia care erau violenti chiuleau de la ore si n-au prins nici cursurile
Sedinta cu parintii acum fo 2 saptamani. In plin val x „doamna” a tot insistat sa fie cu prezenta fizica. Eu am ramas online, numa de fronda. Pe la jumatate a aparut si motivul. S-a ridicat „doamna” si a perorat „ia spuneti-ne mamica lui X ce problema aveti de ati fost la directoare sa ma reclamati, aici, de fata cu toti parintii, sa auda si ei…”. Astia sunt profesorii care mai apoi ii invata pe copii despre bullying
@Cristis: ai de plm. Ireal.
Trist e că avea impresia că face ceva prin comportamentul ăsta. A, stai chiar face, părinții de „modă veche” la fel că și copii se teme de „ce zice lumea/părinții ceilalți”, daca nu era așa toți râdeau de profesoară la cat de penibilă e.
dai seama ca tehnicile astea sunt si cu copiii, daca e asa de proasta incat nu s-a abtinut nici macar cu adultii, pt o perioada de 2 ore sau cat e sedinta
Face palm-ul a fost cand o mamica activista a decretat, tot din picioare, „doamna, sa stiti ca copiii va adora, pe mine fata ma intreaba la ce liceu predati ca vrea sa mearga acolo, nu luati in seama rautatile astea” …
S-a vazut chiar si din online ca e regie, parea o sedinta de partid readusa la viata, cu infierarea intelectualului care nu a aplaudat cand a trecut tovarasu’.
„Doamna” preda chimie, o materie atat de importanta incat, diriginta fiind, a avut 9 elevi gata de corigenta pe primul semestru, in clasa a 8-a…Asta in conditiile in care nivelul clasei e destul de ridicat,
Pai si mamica aia nu i-a zis ceva in genul: „Ce faci tanti, ma scoti la tabla? Nu stii sa citesti o reclamatie? Sau directorul te considera prea batuta in cap ca sa intelegi despre ce e vorba?”
Ce e ala „fo”?
@Stefan e un fel de „no”, dar cu „f”
Și mămicile care încurajau comportamentul ăsta: „duamna învățătoare, dacă este nevoie, mai da-ți-le una după ceafă, mai trageți-i se perciuni”. Mămicile fiind niște ilustre casnice, deci este clar că mâncau pedagogie pe pâine
exact. Daca mamica avea coaiele la ea o facea pe profa de isi cerea aia scuze
“Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia”
„…o treime din cadrele didactice…”
Asta e scoasă din burtă. Și eu urăsc ”ce” au ajuns să fie profesorii în ziua de azi (dpdv profesional), dar cred că la faza cu 1/3 ai aberat grav. Dacă ai ceva oficial, pune link, recunosc că am greșit și mă retrag smerit.
@adyzah: E din burtă, că nu cred că s-au făcut vreodată statistici pe câți profesori sunt abuzivi în învățământul românesc. Și nici nu cred că se va putea face vreodată. Cu toate astea, responsabilitatea dovezii în cazul în care ai tu o nouă ipoteză cade în brațele tale, nu ale mele. Că tu ești cel care zice altceva, și tot tu îmi ceri mie să dovedesc că tu ai sau nu dreptate.
Chestia asta am tot văzut-o în online: X spune o chestie și apare Y care spune altă chestie și-i cere lui X să aducă dovezi. Punerea în cârca celuilalt a responsabilității. ”Eu zic că e altfel, așa că ia dovedește-mi TU mie că n-aș avea dreptate”.
How convenient.
Nu critic adyzah. Doar semnalez.
@Răzvan, omule, nu mă vezi pe mine postând articole pe un blog arhi-cunoscut (see what i did here?). Deci dacă tu vii și spui că 1/3 din planete sunt locuite de extratereștri invizibili, eu trebuie să vin să demonstrez contrariul?
E suficient să fac un recurs la memorie și să număr:
A = filme cu adolescenți caftindu-se
B = filme cu șmecheri bătându-și joc de profesori
C = filme cu profesori agresând copii
Nu știu, dar mie C îmi dă muuuuult sub A+B. De aia zic, 1/3 e f…ing exagerat!
Tind sa ca e un procent mic totusi. Am pus pe hartie acum toti profii cu apucaturi de genul asta din general si liceu si sunt cam doua treimi. Nu toti din ei te dadeau cu capul de tabla, dar toti faceau cel putin un misto jegos de cineva pe ora, toti incercau cumva sa-ti arate ca nu stii nu sa te ajute sa intelegi ce nu ai inteles bine. Practic daca nu era ora de predat era ora de batut pl de elevi. Si era o regula, exceptia era cand probabil li se mai intamplase ceva nasol pe acasa si-si aduceau aminte si ei ca sunt si ca suntem oameni.
ps. Am fost la niste scoli bune si am fost in clase bune, fara chiulangeala sau repetenti. Practic ar fi trebuit sa fim visul oricarui prof care vrea sa-si faca meseria cum trebuie.
O completare, știu, bullying din partea adulților înseamnă mai multe lucruri (unele foarte subtile), dar tot e mult.
Mai mergi odata la școală și o să ți se pară puțin spus 1/3
@Sebastian Am mers O DATĂ, se pare că a fost de ajuns.
@adyzah:
Tu nu trebuie să vii să demonstrezi contrariul dacă eu afirm ceva. Tu trebuie să demonstrezi contrariul doar dacă insiști că ai o altă părere. Gen nu-mi pui MIE în cârcă rezponsabilitatea căutării de informații pentru a argumenta astfel poziția TA. Nu – te pui frumos și cauți TU; să aduci dovezi în sprijinul afirmației tale. Faptul că eu scriu aici n-are nicio relevanță.
Hai că-ți explic mai simplu: Gheorghe spune că greblele sunt pentru adunat iarba. Vine Vasile și spune că nu – greblele sunt pentru calibrat violoncelul. După care îi cere tot el lui Gheorghe să îi demonstreze lui chestii, asta în condițiile în care Vasile e cel cu noua teorie care afirmă altceva, nu Gheorghe. Logic e că dacă Vasile crede ce spune să depună nițel efort și să demonstreze EL că violoncelul se reglează cu grebla. La urma urmei e interesul lui să facă asta, că doar a venit cu o teorie nouă în joc.
Nu vii cu o idee nouă pe care încerci să ți-o validezi punându-mă pe mine să o susțin pe-a mea. Nu – depui TU efortul ăla, că e interesul tău să demonstrezi altceva. Că așa eu afirm că pământul e rotund și vin ”n” oameni fix ca tine, fiecare cu propria formă geometrică obscură, de la piramidă la cub la disc plat, toți cerând pe rând să le demonstreze lor ăla cu sfera că el are dreptate. Să depună ăla efort, după care văd ei dacă mai susțin sau nu ceva.
@Coloja adicatelea cum ar veni OP a scos o informatie din burta, spre deosebire de matale care ai scos o informatie tot din burta :))
Poti rezolva f elegant inlocuind „o treime” cu „multi”, dar asta ar insemna sa recunosti c-ai gresit.
@Răzvan, am găsit un pdf dar link-urile trec mai greu, poate poți tu să-mi aprobi comentariul. Thx.
@Jean:
Nu asta era problema și subiectul. Discuția era despre cine solicită dovezi în ce condiții.
Dar da – după cum am scris clar mai sus, am scos datele din burtă. Citește mai atent înainte să-mi ceri să ”recunosc” ceva.
Eu am facut scoala prin 90-2000 si am incercat sa imi amintesc cum se comportau profesorii. Mai mult de jumatate dintre ei incercau sa umileasca pe cate un elev la fiecare ora sustinuta. Probabil s-a schimbat sitatia intre timp si a ajuns la 1/3 numarul lor. In articol mi se pare ca e irelevanta informatia asta, daca sunt 1/3, 12/26 sau 359/743. Pana la urma autorul vrea sa spuna ca degeaba zice popa daca face exact pe dos popa. Invatarea se face prin exemplu si nu prin teorie
ca să vă împăcați propun un procent pe la mijloc, gen 20% sau și mai exact un 10-30%.
Am fost profesor cândva…cred ca 1/3 este puțin…
„Chestia asta am tot văzut-o în online: X spune o chestie și apare Y care spune altă chestie și-i cere lui X să aducă dovezi. Punerea în cârca celuilalt a responsabilității. ”Eu zic că e altfel, așa că ia dovedește-mi TU mie că n-aș avea dreptate”.
Razvan. Ai baut cumva gaz expirat? Tu aduci o cifra. Tu tre sa o demonstrezi. Daca X zice ceva X tre sa demonstreze ca e asa
Daca tu zici „unicornii roz is faini” si eu iti zic „ce pula mea, exista unicorni?” nu io tre sa iti arat ca nu exista unicorni ci tu tre sa demonstrezi existenta unicornilor
In cazu asta: tu ai zis 1/3. Tu tre sa demonstrezi numarul asta, nu cine zice ca e un numar fals.
A se vedea (adyzah vs Razvan) burdenu’ prufului:
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Burden_of_proof_(philosophy)
(tot de acolo se poate arunca un ochi pe Hitchens’s razor, plus părerea lui Sagan – foarte plăcut mod de clarificat îndatoririle, când avem de disputat idei)
Bullying e greu de tradus exact (neavând un cuvânt care să traducă exact, îl „împrumutăm” si basta), dar implică disproporția dintre puterile agresorului si capacitatea victimei de a se apăra (bineînțeles că un grup contra unei singure persoane, un musculos contra ochelaristului sfrijit și timid, profesor contra plod, ANAF contra contribuabil cinstit etc).
Pildă din anturaj: o dirigă decide să epureze clasa de elementele care-i strică ei zenul, așa că stimulează grupul de „fruntașe-pârâcioase” să caute nod în papură lui X și lui Y, să exagereze cu turnatoria faptelor reprobabile (reale sau închipuite) așa că, într-o zi, diriga telefonează părintelui unei loaze „vai, x s-a bătut cu cineva in ora domnului P, și își terorizează mereu colegii și colegele, nu se mai poate, trebuie făcut ceva, veniți să vedem ce facem, să vorbiți și cu clasa”. Și merge părintele (înaintea pregătitei întâlniri cu clasa, îl caută pe domnul P, care habar n-are de nimic, nu a fost deranjată ora lui de nimeni!), și asistă la un spectacol prost („hai copii, spuneți ce nenorociri a mai comis x?) in care nimeni nu poate povesti măcar o singură faptă demnă de chemat părinții la școală (deși s-au străduit, jăvruțele, să vină cu screenshots de injuraturi banale din conversații private, să invoce chiar mărunțișuri din anul precedent!) de pe urma căruia reiese o stare (da, x este un elev obișnuit: nu îngeraș, dar nicidecum agresor; antipatizat de dirigă și fetișoarele ei favorite – dar cu reciprocitate deplină).
Părintele venit să-și urechească odrasla se vede silit sa se transforme în apărător: păi pentru ce m-ați chemat? am vorbit cu profesorul P, și nu confirmă povestea – vai, dar nu trebuia să-l deranjați pe dl P! – clasa nu are reproșuri întemeiate cu excepția fetei pe care x a numit-o „căpriță” – Vai, dar n-are voie s-o facă căpriță, ăsta-i bullying, să nu „minimizăm”, e bullying!
Sărind peste multele detalii ale poveștii, mie ăsta mi s-a părut un exemplu bun de pus in dicționar: autoritatea (adult, dirigă) manipulează niște plozi fără minte, îi face să creadă ca participă la ceva bun și important,dar nu face decât să-i învrăjbească. Autoritatea plus gașca manevrată își unesc forțele, fac uz de minciună și exagerare (răutatea copiilor poate fi scuzată cu imaturitatea) întru epurarea grupului! Cum se poate simți un copil care se vede pus la zid și de „dusmanul” cunoscut ca atare (diriga), dar și de „ai lui”?
Ce șanse ar fi avut plodul singurel? Sau dacă părintele ar fi pus botul la poveste, și ar fi „fraternizat” cu diriga & compania? Cum ar fi ieșit copilul din povestea asta (ținta, realizabilă, ar fi fost mutarea lui intr-o altă clasă)? „Educat” s-ar fi potrivit?
(de ce nu pot comenta decât in replică la alte comentarii?)
@animaloo
Fara sa iau apararea unuia sau altuia, mie mi se pare ca problema e mai nuantata. Una e sa spui „unicornii roz is faini”, cand 99% din oameni stiu ca nu exista unicorni, si in cazul asta da, trebuie sa aduci dovezi ca unicornii exista. In schimb, cand faci o afirmatie de genul „33% din profesorii din romania sunt tampiti cu spume”, nu faci decat sa afirmi o chestie care e cunoscuta mai de toata lumea (ca multi profesori sunt tampiti), de aceea in cazul asta cel care te contrazice trebuie sa aduca dovezi ca nu-i asa.
Altfel am investi timp si energie pentru a demonstra chestii ce nu trebuie demonstrate. Inchipuie-ti ca tu afirmi „iarba e verde” iar eu iti zi ca nu, n-ai dreptate, iarba e albastra si trebuie sa dovedesti ca iarba e verde, altfel eu am dreptate cand zic ca iarba e albastra. Si dupa ce-mi dovedesti mie ca iarba e verde, apare altul care, la fel, spune ca n-ai dreptate, iarba e rosie si ar fi bine sa-i demonstrezi si lui ca iarba e verde.
@florinel:
@Sabotor:
Exact ceea ce afirmam și eu.
@aditzah:
@animaloo:
N-ar strica să citiți prin link-ul dat de florinel. Poate vă lămuriți într-un final. Dar fac eu rezumat cu un citat de-acolo, în caz că nu vreți să parcurgeți textul sau să pricepeți în sfârșit ceea ce spuneam din nou și din nou mai sus:
”the necessity of proof always lies with the person who lays charges.”
Sper să fi lămurit acum situația.
@Razvan: imi place „deflectia”
Zici „o treime din cadrele didactice”. Vine @adyzah care zice ca nu-i asa. Tu zici ca el trebuie sa-ti demonstreze ceva daca face afirmatia ca „nu-i asa”. Dar afirmatia initiala cu sfanta treime nu trebuie sustinuta? A cui e responsabilitatea de a sustine afirmatia respectiva?
Sau ne dam romaneste pe net aruncand numere, dar stiinda ca nu exista date?
Wow ce argumente pentru sfânta treime de profesori răi „toată lumea știe că e așa”. Se știe! fără număr – fără număr, nebunia lui Salam. De argument circular ați auzit? E așa pentru că toată lumea știe că e așa. Dar de ce stie lumea că e așa? Pentru că e așa! Dar de ce așa? Toată lumea știe, de aia!
Poate ar trebui să precizezi când scrii in calitate de psiholog-sociolog cu doctorat, om de la care ai pretenții, și când în calitate de Gigel de la autobaza cu păreri despre orice că „se știe, o mie, pe datorie”.
@Radu:
Fix dar FIX în comentariul de deasupra celui postat de tine răspundeam la întrebarea asta. La fel cum îți răspunde la întrebare și @florinel, ceva mai deasupra mea.
Dar fie – pentru a X-a oară: responsabilitatea cade în cârca celui care contestă afirmația. Pun cu bold din nou, că poate ai ratat prima oară când am setat textul cu bold. Te documentezi frumos citind textul de la capătul link-ului pus de @florinel înainte să mă întrebi ”dar… de ce e așa?!?”. Da?
@Johnny: faci din țânțar armăsar. E o aproximație. Am scris clar mai sus asta de două ori. WTF.
@ Răzvan
Am fost cam acid recunosc, artificii de internet pentru a sublinia ideea. Dar ideea e „with great power come great responsabilities”, chiar daca nu e articol științific oamenii au pretenții de rigoare mai mari față de articolele și comentariile generice de hatereala cu care ne petrecem frivol timpul
Povestea asta îmi aduce aminte de un banc, citez:
„Un student are examen la drept penal.
Profesorul îi spune:
– Domnule student te rog definește-mi fapta de înșelăciune prevăzută de dreptul penal.
Studentul răspunde:
– Domnule profesor este ceea ce s-ar întâmpla dacă dumneavoastra mă picați la examen.
Profesorul mirat.
-Cum ? Explică te rog ?
Studentul spune.
-Acela care folosindu-se de neștiința cuiva provoacă acelei persoane o daună morală sau pecuniară comite fapta de înșelăciune art 244 Cod Penal.”
Deci revenind la problema cu bullyingul în școală, dacă rata de picare a bacalaureatului este de 60%, înseamnă că 60% dintre absolvenți au fost agresați intelectual de profesori.
hai las-o ca macane, mi se pare ireal ca nu ai inteles burden of proof si il deturnezi in favoarea ta.
nimeni: nimic
gigel: 1/3 profesori
marcel: nu cred
gigel: tu tre sa dovedesti.
tu crezi ca tre sa ne batem capu cu toti nebunii care sustin toate tampeniile ca sa le demonstram ca EI nu au dreptate ? gen unicorni sau ceainice in spatiu pe orbita ? tu asta ii zici cu adyzah, sa demonstreze el ca tu nu ai dreptate..
incredibil, cica gandire critica.
Eu din discuția asta am învățat că pe internet nu ai voie sa folosești aproximări; sa nu te îndemne necuratul sa zici că pi e 3.14159, nu, daca nu folosești macar 10000 de zecimale negreșit se vor găsi niste năzdrăvani care-ti vor cere socoteală pentru netrebnicia să minți poporul cu 3.14159, iar cu pumnii încleștați îți vor cere să demonstrezi că pi e 3.14159 și nu o alta valoare de care nici ei nu au habar.
Bullying. Nu stiu pe voi, dar pe mine ma zgarie la urechi acest termen. Nu vreau sa par nationalist, dar oare nu se poate gasi un termen potrivit in limba romana?
Hartuire, bataie.
hartuire. dar pentru ca in romania copiii nu sunt oameni nu putem sa fim asa de prapastiosi si de seriosi.
Nici nu trebuie găsit alt termen. Publicul țintă cunoaște engleză și îl vede peste tot.
@mIKE: cum ar suna ”mișcați șoarecele pe ecranul ordinatorului” în loc de ”mișcați mouse-ul pe ecranul calculatorului”? Așa și cu ”bullying”. Unii termeni de specialitate se folosesc universal, indiferent de limbă. Dacă în loc de ADD eu scriu TDA tu habar n-ai că TDA e ”Tulburarea Deficitului de Atenție”. Dar dacă scriu ADD știe toată planeta că fac referire la ”Attention Deficit Disorder”.
Bulangeala ?
@coolgoose: bulangeala e sinonim pentru homosexualitate pasiva
@Razvan: Nu m-am referit la general, ci doar la acest caz particular. Suna urat, iar de scris … nu mai zic. Daca la un seminar despre bullying i-ar pune pe toti sa scrie acest cuvant, cred ca mai multi de jumate nici nu ar reusi sa-l scrie corect. M-am referit strict la acest termen, deoarece exista variante in limba romana. Mouse-ul il scriem asa, deoarece el a fost inventat in SUA. Bullying-ul a existat in Romania si inainte de a auzi de acest termen.
pesinemergator, gatlegau..
Bullying inseamna un set intreg de cacaturi. Hatuire, bataie, furat de bani, facut misto.
Deci nu, nu avem un cuvant in romana.
Și eu optez pentru hărțuire care poate fi psihică, fizică, sexuală etc. Și încep copiii să realizeze că sunt oameni, să te ții ce va urma
@Razvan: riscant, lumea ar putea crede ca te referi la Advanced Dungeons & Dragons.
E posibil sa vorbesc din c*r, ca sunt strain de subiect, dar abordarea asta „anti bullying” nu mi se pare utila daca nu e dublata si de o educatie a fiecarui copil in particular de „cum sa reactioneze la el” si sa identifice ce trebuie luat in seama si ce nu, la ce reactionezi violent si la ce nu.
Lumea reala tinde sa nu joace dupa reguli si nu se compara bullying-ul de la scoala cu ala de la job.
A avea impresia ca toata lumea e la fel de bine-intentionata ca tine tot timpul e o prostie care nu duce la nimic bun.
Vorbeste bland dar sprijina-te in ciomag…Kobra kai! Kobra Kai! :))
Exact. Educația de acasă a fiecărui copil definește și limitele a ceea ce percepe copilul că fiind hărțuire. Un copil certat sau bătut acasă tot timpul va reacționa altfel la „idiotule” față de un copil snowflake.
https://www.ise.ro/wp-content/uploads/2021/05/Raport-VIOLENTA-in-scoala.pdf
Pagina 49
@adyzah: mișto statistica, dar cei chestionați erau toți cadre didactice, nu elevi: ”Per ansamblu 13,2% dintre profesori au declarat cazuri de ”comportament neadecvat” al
profesorilor față de elevi. Atât directorii (21,9%), cât și consilierii (30,5%) declară
incidențe semnificativ mai mari.”
Da, mai e ceva mai jos făcut și pe elevi, așa ochiometric o medie îmi dă cam 20% (chestii grave sub 5%). Nici ca tine, nici ca mine
Rămâne totuși un număr mare ca să mă simt confortabil ca părinte de viitor copil de a V-a…
In scoala m-au bully-it si colegii (copii), si profii. Acum ca adult, compar si mi-e mai usor sa-i iert pe copii fiindca macar eram toti „prosti la gramada”, sa zicem. Rautatile veneau si din prostie, si dintr-un simt al umorului copilaresc. Per total, mai des m-au bully-it colegii decat profii. Dar traumele au ramas mai adanci de la fazele facute de profi. Adultii trebuiau sa stie mai bine de atat.
Pentru ca exista mentalilatea in care copii sunt niste nimicuri, care trebuie sa asculte orbeste de cei in varsta, care trebuie sa se supuna si sa nu puna la indoiala nimic din ce li se zice. Frustrarile adultilor vin din copilarie,cand li se intampla la fel, iar acum se razbuna. Daca gresesc rog autorul sa ma corecteze. Cum zici si tu, nici eu nu imi amintesc bully-urile celorlalti copii, dar cele ale adultilor da.
Școala te pregatește pentru viață, în școală te agresează colegii și profesorii, mai târziu în viața de adult te vor agresa colegii, șefii, autoritățile, mass-media și bineînțeles comunitățile on-line. Ce nu te omoară te face mai puternic :))
Eugen sper doar ca glumesti sau ceva…
Juniorul meu la 10 ani are plete, poarta cu placere haine in culori roz, are penar cu unicorn. Pur si simplu asa ii place lui, iar eu nu vad nimic gresit- astea sunt preferintele lui, nu face rau nimanui si gusturile nu se discuta. Si daca ar fi fost albastru, acelasi plovar tot la fel de cald i-ar fi tinut.
In prima linie de atac a celor care au cate ceva de comentat sunt adultii, copiii doar imita comportamentul adultilor -monkey sees, monkey does.
Mie mi-ar trebui seminarii anti-bulling pentru parinti, nu pentru elevi: eu cum trebuie sa ma comport, ce e bine sa il invat pe copilul meu, ce optiuni si ce responsabilitati am ca parinte? Ca doar nu o sa ma bazez pe faptul ca vine X, vorbeste frumos pustilor timp de 30-45 de minute si gata, de maine toata lumea e data pe brazda…
in a 8a principalii meu bully erau profii. La fel: pleata.
Doar ca mie nu prea mi se rupea pula, si le ziceam: nu. nu ma tund.
Am o singura chestie de zis:
„Pink fluffy unicorns dancing on rainbows”
1/3 din dascalii ce fac bullying cred ca se identifica cu acei 1/3 din dascalii care isi mai dau silinta si mai pun suflet, poate nu toti dar mare parte. Cand pui suflet te mai si enervezi, apostrifezi, etc. Se va interzice acest lucru pt „binele copilului”. Asta va fi viitorul: ii reducem pe toti profesorii la niste boti miserupisti ce trantesc acolo niste lectii pe tabla, fac exercitii usurele, dau la toti 10 si e bine asa. Fix asa am avut-o pe profesoara de franceza: toata un zambet, radea cu noi, fiecare facea ce dorea, citeai 2 randuri si luai 10, dupa 3 ani de Franceza nu stiu nici 2 boabe. Si cam asta se va intampla cu toti, asta va fi viitorul in invatamant: toti 10, toti feritici, toti GHIPSCARTON !
Serios, vad loc de automatizare totala in invatamant si facut invatamant cu roboti, am salva multi bani. Elevii da-i in pula.
Bulling la dascali: „Elev, esti prost! Elev, ce-o fi in capul tau, nu esti bun de nimic… Elev, cum de te rabda tac-tu cand te vede asa idiot? Elev, te trag de par pentru ca visezi si nu esti atent la mine! Elev, iti trag si-o palma de nu te vezi, cum indraznesti sa ma contrazici? Elev, ia iesi din banca, sa vedem, azi esti in fusta sau pantaloni?” .
Eu, parintele acelui elev, deloc, da’ deloc nu o sa zic ” Lasa ca ii trece copilului pina se insoara. E un profesor bun, isi da silinta, pune suflet si pasiune si copilul o sa stie carte „.
Da, hai sa ne ducem doar în extreme. Dacă nu faci bullying, ești automat dezinteresat, și invers. E clar ca nu există în lumea asta o cale de mijloc, asertivă și echilibrata, prin care sa educi un copil.
Pe sistemul „daca judecam doctorii pentru malpraxis vor refuza sa mai faca operatii”. Nu?
Dimpotriva.
Profesor prost, besteleste invataceii. Rezultatul? si cei mai buni invata de frica, ulterior uitat tot. „Ne trebuie asta, ai facut-o la materia cutare, ar trebui sa stii, nu mai tii minte cum se facea?” „Nu. Am facut cu X”. „Aha. Atunci se explica.”
Si trebuie sa mai predau o data chestii presupuse stiute, doar pentru ca X baga spaima in toata lumea.
Atitudinea e de tot rahatul, pentru ca invataceii ajung sa le fie frica sa intrebe la curs si laborator. Rezultatul? Chin la ore, stai si sapa in ei cu intrebari sa deschizi carapacea, rezolva probleme unele aiurea, unii picati la examen pe nestiinta, si intrebat apoi, ‘pai mi-a fost rusine sa intreb’.
Exemplu personal: in generala invatam la istorie de frica. Invatam asa de bine ca am ajuns la olimpiada nationala de istorie (profa m-a trimis, n-am avut curaj sa zic nu). Acum? De-abia mai stiu anii de domnie ai lui Stefan cel Mare.
Mai trebuie facut ceva si cu bullyingul de acasa. Si cu problemele psihice ale parintilor si cadrelor didactice care isi agreseaza copii/elevii. De fapt le-ar face bine sa treaca pe la psiholog (sau chiar psihiatru) mult mai multor oameni decat ne imaginam.
Pana una-alta e un pas (infim) in directia buna.
imi aduc aminte ca in liceu am avut un profesor de psihologie care a venit dupa ce a predat in SUA. Eram foarte mirat cand ne povestea de diferentele dintre sistemul de invatamant de acolo si cel de aici. Mai ales cand ne-a zis ca acolo e interzis contactul fizic dintre elevi si profesori. Tot de la el am aflat ca notele nu se dau pe disciplina si ca pot spune orice tampenie la el la ora, chiar si pe un ton agresiv, atat timp cat aduc minim doua argumente.
Eu am avut parte de unii profesori absolut scelerati in generala (fac parte din generatia cu cheia de gat). Adevarati tortionari, atat verbal cat si fizic, care in ziua de azi ar fi zburat imediat de la catedra. Facea parte din „normalitatea” acelor vremuri, nimeni nu avea dileme existentiale referitoare la bullying, ci ni se servea portia de cafteala si umilinte (si la scoala, si acasa). Cred ca din cauza asta sunt hiperprotectoare cu copiii mei si nu sunt chiar exemplu de diplomatie cand vad vreun adult agresiv cu un copil.
Am avut parte de destul bullying ca si copil , crescut si in spiritul ” Nu este frumos sa te bati / Sa fii cuminte la scoala , mama ” .
Cu colegii era simplu , cativa pumni in gura, la propriu, si problema era transata definitiv. Cu profesorii nu aveai ce face si suportai cand erai luat „la misto” in fata clasei. Si acum, dupa multi ani , am ramas cu o mica anxietate cand este vorba de prezentat ceva in fata unui grup de oameni .
A se vedea (adyzah vs Razvan) burdenu’ prufului:
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Burden_of_proof_(philosophy)
(tot de acolo se poate arunca un ochi pe Hitchens’s razor, plus părerea lui Sagan – foarte plăcut mod de clarificat îndatoririle, când avem de disputat idei)
Bullying e greu de tradus exact (neavând un cuvânt care să traducă exact, îl „împrumutăm” si basta), dar implică disproporția dintre puterile agresorului si capacitatea victimei de a se apăra (bineînțeles că un grup contra unei singure persoane, un musculos contra ochelaristului sfrijit și timid, profesor contra plod, ANAF contra contribuabil cinstit etc).
Pildă din anturaj: o dirigă decide să epureze clasa de elementele care-i strică ei zenul, așa că stimulează grupul de „fruntașe-pârâcioase” să caute nod în papură lui X și lui Y, să exagereze cu turnatoria faptelor reprobabile (reale sau închipuite) așa că, într-o zi, diriga telefonează părintelui unei loaze „vai, x s-a bătut cu cineva in ora domnului P, și își terorizează mereu colegii și colegele, nu se mai poate, trebuie făcut ceva, veniți să vedem ce facem, să vorbiți și cu clasa”. Și merge părintele (înaintea pregătitei întâlniri cu clasa, îl caută pe domnul P, care habar n-are de nimic, nu a fost deranjată ora lui de nimeni!), și asistă la un spectacol prost („hai copii, spuneți ce nenorociri a mai comis x?) in care nimeni nu poate povesti măcar o singură faptă demnă de chemat părinții la școală (deși s-au străduit, jăvruțele, să vină cu screenshots de injuraturi banale din conversații private, să invoce chiar mărunțișuri din anul precedent!) de pe urma căruia reiese o stare (da, x este un elev obișnuit: nu îngeraș, dar nicidecum agresor; antipatizat de dirigă și fetișoarele ei favorite – dar cu reciprocitate deplină).
Părintele venit să-și urechească odrasla se vede silit sa se transforme în apărător: păi pentru ce m-ați chemat? am vorbit cu profesorul P, și nu confirmă povestea – vai, dar nu trebuia să-l deranjați pe dl P! – clasa nu are reproșuri întemeiate cu excepția fetei pe care x a numit-o „căpriță” – Vai, dar n-are voie s-o facă căpriță, ăsta-i bullying, să nu „minimizăm”, e bullying!
Sărind peste multele detalii ale poveștii, mie ăsta mi s-a părut un exemplu bun de pus in dicționar: autoritatea (adult, dirigă) manipulează niște plozi fără minte, îi face să creadă ca participă la ceva bun și important,dar nu face decât să-i învrăjbească. Autoritatea plus gașca manevrată își unesc forțele, fac uz de minciună și exagerare (răutatea copiilor poate fi scuzată cu imaturitatea) întru epurarea grupului! Cum se poate simți un copil care se vede pus la zid și de „dusmanul” cunoscut ca atare (diriga), dar și de „ai lui”?
Ce șanse ar fi avut plodul singurel? Sau dacă părintele ar fi pus botul la poveste, și ar fi „fraternizat” cu diriga & compania? Cum ar fi ieșit copilul din povestea asta (ținta, realizabilă, ar fi fost mutarea lui intr-o altă clasă)? „Educat” s-ar fi potrivit?
Nu vreau sa țin partea profesorilor, dar s-au mai schimbat treburile.
Asta cu o treime e pentru impact.
Or mai fi cazuri, dar izolate.
Dar mai e o problemă: bullying-ul exercitat asupra profesorilor de către elevi, mai ales pe la liceele industriale și mai ales asupra doamnelor de la golani în toată firea.
Fight Club elevi vs elevi sau elevi vs profesori
Uite de ce n-am copii. As fi in & out of jail constant 🤣🤣
Parțial de acord că ar trebui început cu adulții. Au discernământ și studii dar la vârsta lor cam greu mai schimbi bad habits. Eu m-aș orienta pe copii, să știe ce e in regulă și ce nu să li se întâmple și mai ales cui pot sa ceară ajutorul in caz de hărțuire. Cu o ordine precisă, pentru că s-ar putea ca primul adult solicitat să nu îi ajute, nici al doilea etc. Și undeva în lanț să poată identifica un adult care chiar poate solicita sau aplica o sancțiune hărțuitorului. Mie mi se pare cel mai trist faptul că unii copii consideră hărțuirea ca normalitate, nu au cunoscut altceva nici acasă nici la școală.
Eu sunt mai inginer, asa ca nu indraznesc sa contest ce ai spus. Asa ca voi zice doar ce experienta pensonala mi-a aratat.
Am facut scoala prin anii 80′ bullyingul profesorilor era la cote maxime. Aveam profesori care nu se restingeau la a da cu linia la palma ci ne puneau sa tinem degetele sus si dadeau cu muchia liniei!
Whatever, ce nu te omoara te face mai tare, parca asa e zicala. Chestia e ca orice bullying de la profesori era de 100 de ori mai prejos de umilinta de a fi bully-ed de colegi. Imi este foarte greu sa inteleg cum tu pui comportamentul profesorilor ca fiind mai daunator decit cel al colegilor. Poate pe vremea cind ai facut tu scoala era altfel, dar ma indoiesc. Umilintele la care te supun profesorii nu au nici o relevanta in comunitate, uneori chiar iti cresteau popularitatea! colegii erau problema.
Si nu, nu am fost bullied (umilit?) de colegi, din pacate mai degraba eram in partea cealalta. Nu tin minte problema de genul celor din filmele americane dar era totusi urit la ce eram parte. Acum stiu mai bine si il invat pe fiul meu sa nu faca asa ceva.
Pe scurt, a pune vinovatia bullying-ului pe profesorii cretini nu e deloc constructive, in opinia mea.
Junioara e adesea stresata si chiar a plins acasa de citeva ori ca nu mai vrea la scoala. Motivul? Duamna tipa la copii. Nu la ea, dar are citeva poame de colegi care se pare ca nu prea raspund la comenzi soft. Bine, nici la tipat nu prea raspund, daca se tot repeta treaba asta. P.S. Iashington, oras mare, unii colegi veniti de la naiba din praznic la scoala asta, deci se presupune ca duamna e printre cadrele alea didactice cu ceva cautare despre care se aude ca ar fi capabile. Nu vreau sa ma gindesc cum or fi cadrele alea incapabile, si nici nu aduc in discutie faza la care i-a tinut in picioare cu miinile sus mai bine de o ora (ho, nu saritz, ca a mea nu a stat atita – aveam programare la dentist si am luat-o la pauza, i-am vazut cu miinile sus, am zis ca o fi o treaba de-aia de 5 minute la sfirsitul orei – nu ca aia ar fi super-ok, dar nah – si am aflat ulterior de treaba asta).
Sa mai zic de amintirile mele cind in clasele 1-4 am primit maxim o perciuneala si 2-3 rigle la palma, dar pe unul dintre colegi a rupt efectiv aratatorul duamna invatatoare, el si altul fiind clienti frecventi la batut in fata clasei, unde ii tinea de o mina si ii batea, efectiv aia fugind in jurul ei dar fara sa poata sa se distanteze deoarece erau tinuti de mina? La fel, duamna cu prestigiu, la a carei clasa am ajuns cu pile (bunica-mea, partidul comunist, alea-alea…).
Multă agitație pe tema asta prin școli.. Unii vor câștiga bani buni ( cu tot felul de seminarii, activități etc ) „luptând„ contra fenomenului, alții vor pierde timp și energie. Și vor crește generații de pufuleți , ultrasensibili, care se vor simți ofensați de toți și de toate. Și vor aștepta să fie salvați de alții. Din păcate, nu există un echilibru, se duce totul la extrem ( o chestie altădată minoră devine crimă capitală). Grele vremuri vor veni…
Am citit azi articolul și simt nevoia să spun câteva lucruri.
Îmi place cum scrie Răzvan. Predau Psihologie la clasa a X-a, iar prima lecție este articolul lui Răzvan „Cum e să fii psiholog”. Da, știu, nu e în programă.
Am făcut școală înainte de Revoluție și țin minte cum m-a bătut tovarășa învățătoare în clasa a II-a sau cum m-a umilit profesorul de geografie în liceu deoarece citeam altceva în bancă la ora lui. Dar acum lucrurile sunt cu totul altfel. Nu contest ce zice Răzvan, că o treime dintre profesori nu și-ar avea locul acolo. Dar nu pentru bullying.
Sunt consilier școlar în trei școli. Aud tot felul de lucruri reprobabile care se întâmplă, dar nu despre profesorii „ăia care urlă la copii și dau elevii cu capul de tablă”. Asta a fost mai demult. Acum profesorii nu au prea multă putere asupra elevilor, ci prea puțină. Dacă unii dintre copiii voștri vor fi agresați de colegii lor, veți afla că profesorii nu prea îi pot apăra. Nici pe ei înșiși nu prea se pot apăra. De ce? Așa sunt regulile acum.
Nu-mi plac multe la școala românească. Așa că mi-am retras copiii în homeschooling.
Da, există bullying. Și da, profesorii greșesc de multe ori. La fel cu Răzvan, cred că mulți nu și-ar avea locul în școală. Dar nici nu sunt agresorii pe care îi portretizează Răzvan în acest articol.