Citeam articolul ăsta de pe teleleu doar ca să mai treacă timpul, plus pozele lui Bumbuț sunt mișto, iar tipa care scrie are talent, și mă lovesc de schemele astea:
Andreea s-a angajat la eBay, unde cântărea și verifica pachete, apoi s-a mutat la alt depozit. Nimeni nu i-a luat în considerare facultatea absolvită în România.
Iubita lui, Andreea, s-a angajat acum un an „carer” la o agenție de îngrijire pentru bătrâni și persoane aflate în dificultate. Spune că jobul acesta e cel mai apropiat de studiile ei de la Facultatea de Sociologie din București.
Impulsul inițial e să râzi de ea. Că merită. Că are pretenția că nu e tocmai ultimul om, că a făcut o facultate, are prestanță deci, de ce lumea nu o apreciază la adevăratul ei nivel?!
Dar ce trebuie învățat de aici, mai ales dacă aveți 16-18-20 de ani e că, dacă vreți să plecați din țară, uitați-vă întâi pe ce se caută. Din ce mai știam și eu, nu prea e cerere de sociologi în Marea Britanie și nicăieri pe planetă. Sunt destui deja.
Nu zic că facultatea de sociologie de la privat e o țeapă dată fraierilor care se gândesc că aia e facultatea lor, vă prindeți voi singuri de asta. Dar ideea rămâne: ori nu mai pierdeți 4 ani cu facultăți inutile, ori o faceți uitată.
Că asta e stupid în articolul ăla, că tipa insistă că ea are facultate. OK, dar ce facultate? Ceva util (în țara unde te duci)? Dacă nu, de ce te tot agăți de ea? Cât îți ia să realizezi că nu contează în contextul în care te afli și că mai bine te uiți la ce joburi se caută, faci un curs de calificare și brusc ai o nouă calificare, care e valoroasă în țara în care te afli?
Nu aș împărți facultățile în utile și inutile ci în căutate pe piață sau mai puțin căutate. Chiar o facultate”inutilă” își poate dovedi utilitatea prin plusul față de alte cv-uri, cunoștințele care te pot ajuta in domenii conexe sau un salar minim garantat pentru studii superioare.
salariu, draga mea.
De anul asta, s-a abrogat treaba cu salariu minim diferențiat pentru studii superioare.
Ce e ala salar?
@Stefan
Probabil salariu ardelenesc…
Am vazut o absolventa de faculatate de comunicare. Nu stia diferentele intre reply, reply to all si forward.
Comunicare!!!
Firma mare de IT (nu dam nume), si jumatate din angajati zic „replay” in loc de „reply”. Adica nu raspund la mail, ci il mai joaca o data,
@Stefan „Salar” îi zice în Ardeal la „avans”
Aveți toți dreptate. Corect e salariu. În Transilvania se folosește și salar, în mod incorect evident. Mi-ați făcut toți ziua de nume mai frumoasă și mai corectă gramatical.
chriss eu primeam odată oferte de preț de la cineva care nu știa diferența dintre CC și BCC, și lucra la un furnizor mare de echipamente industriale, i-am răspuns odată spunând că poate nu e cea mai bună idee să îmi trimită mie toată lista de clienți pe CC și ar fi mai bine să folosească BCC (blind carbon copy), nu mi-a mai trimis mailuri, ma scutit să o marchez la spam.
Vazut din alt unghi articolul, felicitari Cristian pentru femeia de langa tine, probabil esti un tip cool, compensezi cu umor. Andreea mi se pare o Adela Popescu cu optiuni financiare mult prea reduse pentru a se pune ceva mai bine in valoare fizic (un soi de nu esti urat, esti doar sarac…).
„Carer” înseamnă că șterge bătrâni la fund. Nu are nicio treabă cu sociologia :))) Negarea realității e un mecanism de apărare, că nu e ușor să termini sociologia și să ajungi să ștergi rahatul de la fundul bătrânilor. Ești „carer”, da? :)))
Deea, poate-mi răspunzi, tu ce faci in viata de zi cu zi ?
@Deea Sigur asta face toata ziua? Sigur-sigur nu cauta sa ii convinga sa ia medicamentele, nu le asculta povestile din tinerete, nu le tine de urat cu un joc de tintar, nu le spune un banc, poate, nu mananca impreuna la cina? Sigur-sigur doar pampersul conteaza pentru tine?
Poate nu, că nu m-am înscris în concurs de argumente ad-hominem. Ovidiu.
Ești proastă. Tu crezi că doar aia fac. Să dea Dumnezeu sa dai exact peste unii care fac doar aia.
Majoritatea nu aveți habar ce înseamnă să lucrezi cu bătrâni. Îți trebuie o tărie de caracter și multă compasiune. Pentru că instinctiv simt pe cine au lângă ei. Încearcă să îi făci să mănânce, să nu țipe sau să nu fugă de acolo……
Prin natura profesiei trec zilnic prin diferite case de bătrâni și spitale. Ar trebui ca toți ăștia de ziceți că doar șterg bătrâni la fund (deși nu e nici o rușine, bunicii noștri o făceau cu străbunicii șamd), să stați să prestați o săptămână. Atât. Și ați tace.
Ovidiu, sunt de acord 100% cu Deea si o sa-ti raspund la intrebare in nume propriu. Sunt senior manager la Bank of England si traiesc in Anglia din 2007. Am voie sa am o opinie?
Reiterez: sa faci sociologie nu e o miscare buna, chiar daca facultatea e in UK (nu mai spun de Romania). Plin de absolventi ‘bastinasi’ care nu-si gasesc job fix pentru aceleasi motive. Cat priveste sectorul de social care, intr-adevar nu are nici o legatura cu sociologia, cel mult cu asistenta sociala care e cu totul alta chestie. Deci nu, ca sa fii ‘carer’ in UK nu iti trebuie facultate (doar cursuri post-liceale) si in nici un caz sociologie. Vorba lui Caragiale, a se slabi.
Fisherman, nu e vorba de profesie in sine ca are sau nu valoare. Clar orice munca cinstita e de laudat. Insa la fel de clar fata respectiva nu e ok cu sine insasi si cu parcursul ei profesional – ca altfel nu venea cu texte gen ‘social care este cam ca sociologia’. Spunea da frate, uite atata se poate, sunt happy ca ajut niste oameni, si nici Vali nici nimeni nu se lua de ea. Intelegi diferenta?
Kahlua, nu era vb despre studii, ci despre tăntița aia superioară de Deea si suferintele ei in legatura cu meseriile clasei de jos.
Plm cu burghezia asta .
Cand aveam eu varsta de mers la facultate (acum vreo 15 ani), sociologia era poreclita „nimicologie” .
Ce articol prost. Zici ca e finantat de ministerul muncii si asistatilor sociali.
Se plang un smecheras care insela strainii care soseau la hotel in Romania si o vanzatoare de amanet ca e greu cand trebuie sa muncesti si nu ai nici o calificare. Ce nasol e cand cazi in depresie si ti se ofera consultanta gratuita. In Romania ii spuneau sa isi bage singura mintile in cap. De ce domnul nu si-a cautat loc de munca ca inginer agronom in Anglia?
Aici iti dau dreptate. Multi am trecut prin faze depresive nasoale si ne-a dat statul si societatea cel mai bun remediu, un sut in cur. Pe ideea ca un sut in cur e un pas inainte.
@AndreiofB – imi place balcanismul tau plin de superioritate. Pentru mult timp cand vedeam secventa cu Nelson Mondialu strigand pe strada „saracilor!!!” credeam ca ala e un circar batran, acum inteleg ca acel sentiment de superioritate este in fiecare roman.
Ce nedestept esti. Ai lamurit tu din varful penisului toata povestea. Si cu munca, si cu depresia. Pentru ca si tu ai fost supi cand nu ai prins xbox de black friday, dar ti-ai reveniti singur, ca un om puternic, nu ai avut nevoie de psiholog.
Fumeaza bea multa cafea manabca porcarii doarme extrem de putin. Statistic in maxim 10 ani face infarct. Clima temperatura lipsa lumii din tarile nordice distrug psihic rapid un sud european . Sa plece in Spania Portugalia Italia si acolo exista tiruri depozite transporturi etc. Ea are ceva experienta la casino, merge si incercat la companii croaziere Europa America , pandemia e pe terminate in cateva luni o sa fie dezmat lumea o sa petreaca de parca s-a terminat razboiul mondial.
Problema reala este in exprimarea asta „spre deosebire de alți imigranți români, nu au avut un plan: o casă de construit sau un copil de întreținut” – pentru ei un plan inseamna ceva de facut (casa, copil) nu inseamna un plan pentru ei, efectiv, de genul „unde suntem noi azi si ce vrem sa facem maine, pentru noi, ca sa ne fie mai bine?”.
ca social worker in UK ai un salariu decent de 30-40.000 pe an depinde de vechime
Gibraltar plătește un pic mai bine
30-40k decent in uk? lol
@Alin: pentru o familie / cuplu în afara Londrei, 2x £25000 (brut) sunt suficient pentru un trai decent, inclusiv cumpărat o casa.
Ce aspiratii au unii… eu aveam acum vreo 7 ani (la 28 de anisori) 72k pe an in Scotia (inginer domeniul naval-petrol si gaze).
Pe 30-40k brut anual te caci. Te chinui putin si te apropii in Romania de suma aia, cu cheltuieli la jumatate.
@Radu: nu tre’ sa caci pe tine.
Salarii UK – https://www.ons.gov.uk/peoplepopulationandcommunity/personalandhouseholdfinances/incomeandwealth/bulletins/householddisposableincomeandinequality/financialyear2020
Costul vieții: https://www.numbeo.com/cost-of-living/country_result.jsp?country=United+Kingdom
@Radu
Tu iti permiti sa te imbraci cu tricou Lacoste, sa-ti iei ceas Tudor si sa bagi un T-bone la sfarsit de sapt, ei isi iau tricou de la Peacocks, ceas Casio si Vineri baga un Fish&Chips.
Ce zic eu aici e ca poti sa ai o viata normala si cu 40k pe an asa cum altu are cu 80-100k.
@Radu, tu ii consideri pe unii coate goale si lipsiti de ambitie fiindca nu au putut sa ajunga la nivelul tau de 72k pe an. La fel altii care chiar au bani, te considera pe tine un amarat care nu poate sa produca si el macar 1 milion de lire pe an ca sa-si permita o casa mai moderna sau o masina mai smechera.
Faptul ca tu crezi ca toata lumea trebuie sa castige minim 100k pe an arata ca traiesti intr-o bula, intr-o lume a ta imaginara.
Încet-încet se spulberă automatismul mental creat în perioada comunistă conform căruia absolvirea unei facultăți garantează un loc de muncă bine plătit și comod. Durează mai mult la noi din cauza implicării statului în economia reală prin absorbirea multor agricultori nativi în administrația publică, doar că acolo criteriul real nu este diploma sau capacitățile persoanei ci conexiunea cu un clan politic.
Mersul la facultate este în realitate o formă de șomaj în România, mulți intră la facultăți gen sociologie, drept, științe politice etc cu speranța obținerii unui job la stat (pentru unii garanție, având în vedere conexiunea cu un clan politic). Mulți părinți fac investiția asta în șomajul prelungit al tinerilor adulți, urmată de o investiție într-o șpagă care să bage odrasla în administrație. Dar majoritatea ajung ca în cazul de față și se întreabă de ce au făcut facultatea, dincolo de 3-4 ani de distracție pe banii părinților.
George trebuia să te faci manipulant de marfă.
Mai exista si mersul la facultate ca sa amani munca. Oameni constienti ca nu prea au ce cauta acolo, dar mai trag de adolescenta pt 3-4 ani. Sau pana la maximum posibil, cu doctorate and co.
who cares? e fericita persona sau nu? asta conteaza la sfarsitul zilei. Iar „carer” la batrani e pistol cu apa comparat de exemplu cu nurse (sau orice) in spitalele/ospicii de nebuni
Underrated comment!
Pai zice ca nu e fericită
„e fericita persona sau nu”
nimic nu zice „fericire” ca „anxietate si depresie”
Barbata-miu, cu facultate si 20 de ani de cariera ca inginer smecher, refuza cu incapatanare sa gaseasca altceva decat ‘receptionist’. E de 2 ani juma’ in job, ii place sa trancaneasca cu tot felul de vedete de-si fac veacul pe acolo. Tot incerc sa-i gasesc ceva „mai de nivelul lui”, dar il doare la basca.
Si cu un salariu mic, intr-o tara normala la cap, poti face destule. Noi suntem portar + casnica (ok, freelancer, sa sune mai sexy) si ne-am luat casa in mai putin de 3 ani. Langa mine s-a mutat un instalator, care a cumparat cu banii jos o casa de 330 de mii de dolari.
Numa’ la romani e rusine sa fii casierita sau portar, ca nu te mai saluta babele in fata blocului.
@nick, problema este ca ea pare nefericita. Se minte ca meseria ei are legatura cu facultatea absolvita si ca nu a facut degeaba cursurile alea.
La urma urmei, se putea angaja ca HR-iță la o corporație plină de IT-iști.
Câte lucruri in neregulă pot fi în articolul asta scris cu tente, evident, lacrimogene.
El bagă șoferie zi și noapte, deși cu facultatea lui ar fi putut sa își găsească ceva în domeniu (asta dacă nu a trecut prin ea ca gâsca prin apa) iar pretenă-sa mi se pare o tuta-absoluta de la un cap la altul al povestii.
Și zău ca nu înțeleg obsesia asta a românilor cu „un prieten i-a spus ca se angajează pe x post”. Frate da tu nu ai cap sa cauți singur?!?? Adica ai internetul la îndemână, informații căcălău ca să înțelegi cum merge piața muncii de acolo etc, dar nu, nu nene, noi mergem și ne băgăm sclavi la depozite samd, că ne e lene sa mișcăm un deget.
Cei de la Teleleu vor sa sensibilizeze prin articole de genul asta „iată cum suferă sărmanii români plecati din tara”, dar mie îmi dau doar senzația de ” iar o polologhie trista cu și despre proști”.
Câte lucruri in neregulă pot fi în articolul asta scris cu tente, evident, lacrimogene.
El bagă șoferie zi și noapte, deși cu facultatea lui ar fi putut sa își găsească ceva în domeniu (asta dacă nu a trecut prin ea ca gâsca prin apa), ca e plin de joburi, iar pretenă-sa mi se pare o tuta-absoluta de la un cap la altul al poveștii.
Și zău ca nu înțeleg obsesia asta a românilor cu „un prieten i-a spus ca se angajează pe x post”. Frate da tu nu ai cap sa cauți singur?!?? Adica ai internetul la îndemână, informații căcălău ca să înțelegi cum merge piața muncii de acolo etc, dar nu, nu nene, noi mergem și ne băgăm sclavi la depozite samd, că ne e lene sa mișcăm un deget.
Cei de la Teleleu vor sa sensibilizeze prin articole de genul asta „iată cum suferă sărmanii români plecati din țară, smiorc”, dar mie îmi dau doar senzația de ” iar o polologhie trista cu și despre proști”
la noi încă nu e implementat sistemul Colegiu / Universitate. era la un moment dat, dar la începutul anilor 2000 se considera că e degradant să fi absolvit doar un colegiu și nu o universitate. colegiul implică o formare profesională la nivel superior – nu implică multă cercetare, ci mai mult profesionalizare – ești gata de a intra în câmpul muncii relativ bine pregătit. universitatea în schimb are menirea de a depăși acest nivel al formării profesionale superioare și de a pregăti studenții pentru inovare / cercetare, business management la nivel înalt pentru a îmbunătăți domeniul. aici într-adevăr se pretează doar studenți foarte buni cu un mindset adecvat în această direcție și în țara noastră cred că ar fi suficient să existe 3-4 Universități iar restul instituțiilor să fie Colegii. în România, fiind amestecate aceste lucruri, apare și un soi de furie nejustificată față de mulți absolvenți. însă vorbim de multe ori de tineri care obțin bacalaureatul pe bune, cu o notă destul de mică, dar de trecere și cărora li s-ar potrivi colegiul, nefiind deloc interesați de cercetare și alte cele. ajung însă la universitate că e singura opțiune. nici lor nu le place, nici profesorii nu sunt mulțumiți, societatea dezaprobă – e pur și simplu o anomalie. la un moment dat era o propunere de bacaluaraeat diferențiat și reînființarea colegiilor și era foarte bună. însă momentul a fost inoportun, după scandalurile Spiru Haret când toată lumea sărea ca arsă că „vrem doar fabrici de diplome”. și a urmat valul de furie față de toți absolvenții de facultate. încă persistă această atitudine absurdă față de absolvenți și din păcate e susținută în spațiul public, ca de obicei prin arătarea cu degetul, fără a ne gândi la soluții, pe care desigur tot timpul trebuie să le stabilească alții, undeva sus, nu e responsabilitatea noastră.
Ideea colegiilor e una foarte buna, dar nu poate fi aplicata intr-o societate care porneste cu mentalitatea ca doar munca de birou nu e injositoare.
Problema implementarii si stigmatul este pornit chiar de parinti, care majoritatea si-au crescut copilul in stil Isus.
Te contrazic, profesorii sunt foarte multumiti, iar societatea nu dezaproba, altfel nu am fi ajuns in situatia in care diploma de licenta a ajuns doar sa dovedeasca faptul ca poti lucra cel mai basic job la birou, cand ‘colo licenta ar trebui sa dovedeasca abilitati profesionale bune spre foarte bune. Aceiasi profesori multumiti ca isi pastreaza locurile de munca au creat absolventi, actuali „profesionisti” de o mediocritate imensa, care la randul lor promoveaza asta.
@Demult. Era o gluma cum ca cineva termiase o facultate de istorie a egiptului antic. Dupa 2 ani de cautari a unui job s-a angajat ca profesor de istorie a egiptului antic
Initial am crezut ca e un pamflet, TNR dupaia am vazut pozele si mi-am dat seama ca e pe bune… TRIST
„Erau într-o relație de mai puțin de un an și nu locuiseră niciodată împreună în România, unde fiecare stătea cu părinții. […] Andreea, care are acum 32 de ani, crede că erau prea tineri când au venit în Anglia și că, spre deosebire de alți imigranți români, nu au avut un plan […] Nu au făcut eforturi să economisească, dar nici n-au avut vreodată un surplus. […] Nu au știut niciodată dacă vor să rămână în Marea Britanie sau să se întoarcă în România.”
Nu prea pare reteta succesului pe afara.
la un moment dat si-au mai luat si doi caini care nu sunt o distractie ieftina in uk si le limiteaza grav variantele de cazare. ca sa ii lase singuri toata ziua. macar n-au facut copil ca sa le repare relatia.
@Levorius Asta mi-a atras si mie atentia.
Daca emigrezi, trebuie sa ai in vedere fie 1/ sa te stabilesti acolo si sa iti intemeiezi o familie, fie 2/ tragi tare cu cheltuieli cat mai mici ca sa te intorci in tara cu o suma mare de bani.
Din text pare ca ei s-au dus acolo fara nici un plan pe termen lung.
Asta o sa sune naspa dar frate sunt joburi peste tot, de ce ai pleca din tara sa impachetezi colete la amazon, sa conduci o duba mizera sa livrezi colete, sa lucrezi intr un care home?! Sunt atat de multe joburi in UK, daca stii limba esti set. O simpla cautare pe LinkedIn iti arata sute de joburi in zona ta, cu skillurile tale. In functie de unde locuiesti, pe siteul county council-ului gasesti sute de joburi – de la admin, la manageri, la psihologi calificati. Intotdeauna se cauta profesori, si calificarile sunt platite de stat, asistente, moase etc. Daca vrei sa fii low paid du te frate in Spania, Italia acolo e de tine. Si ca side note – soferii de tir fac bani frumosi in UK at the minute, ceva gen £60k daca lucreaza la o companie serioasa, daca nu move on!
@Monique: si el lucreaza la Eddie Stobart. Ajungi la £60k pa cu overtime sau dacă ai ceva funcție în organizație nu ca simplu șofer. Dar chiar și așa, salariile nu sunt la min pe economie.
Cineva mai sus a estimat că un social worker iar 30-40k/an.
Deci cumva ei fac 90-100k/an impreuna. Nu-mi dau seama, e mult, e puțin pentru UK?
Mă gândesc că poate în Londra e la limita supraviețuirii, dar pentru orașele mici medii cum e venitul ăsta?
@Bea: nu fac atat. Ca sofer poate sa ajungă la 60k dar nu cred ca sare de £25-30k la acest moment. Un carer la început probabil e pe minim pe economie, deci încă un £12-15k. Asta înseamnă un ~£40k care nu e rău în afara Londrei.
Dar nici spectaculos nu e dacă fumezi un pachet pe zi (de căciulă) și nu ai grija de cheltuieli.
Cost of living (in afara Londrei) pentru un cuplu de 2 e undeva la £1200-1500 pe luna + chirie. O casa decenta în zona lor se închiriază la cea £500-700. Deci în total, ~£2000 pe luna cheltuieli.
Transformarea veniturilor din brut în net e un pic mai complicata pentru ca taxarea se face pe paliere. Dar la £25k el și £12k ea, venitul lunar net e undeva la £2700.
Daca faceau 100k/an nu mai erau depresivi si nu se mai plangeau prin articole
@Paul Nu citisem cu atenție prima dată și am sărit peste ”nu ca simplu șofer”.
Mersi de explicație.
Asta e o problema peste tot. In UK sunt mii de absolventi din astia de la fotografie, sociologie, cofetarie si nu gasesc de munca cica. Dar sunt altii care s-au saturat de IT si s-au pus pe invatat sa faca prajituri si si-au deschis cafenea si patiserie. Sau am eu o prietena care nu a studiat complet altceva, dar a apucat-o pasiunea de fotografiat si face bani din asta acum. Studiu =/= Job. Momentan se cauta masiv o singura chestie mega bine platita: programare cu AI/Data science. 3-400k+shares in cativa ani in California daca esti bun.
Nu doar bun, trebuie sa fii brici.
La parlament a încercat să se angajeze? Că acolo sînt puzderie de analfabeți cu 2-3 doctorate…
Legat de al tău, după liceu îl trimiși la cursuri AJOFM sau alte centre de formare?
„facultăți inutile”, deci probabil există și facultăți utile.
Am citit și eu pe diagonală textul articolului de la capătul link-ului înainte să citesc textul de mai sus și am râs și eu la faza cu ”Andreea a studiat Sociologia la Universitatea Spiru Haret”. Specializarea cu cea mai mică creștere pe piața muncii la universitatea cel mai mic grad de încredere din România. Cumva, faptul că știi să înoți e mai util pe un CV decât sociologia la Spiru Haret. Să dai bani celor de la Spiru în sine e act de curaj; că toți angajatorii știu ce școală se face acolo. Să dai bani la Spiru pe Sociologie e ca și cum te-ai muta în canicularul Zimbabwe pentru o viață mai decentă iar cu primii bani ți-ai lua fular, pulovăr de lână și o sobă pe cărbuni.
Sociologia e foarte faină. Mie-mi place foarte mult. Dar pentru cineva care-și caută un loc de muncă e doar cu un strop mai utilă ca o specializare în filosofie.
te rog frumos să nu subestimezi jurnalismul la privat
Credeam că poți mai mult. Daca ai citit in diagonala și singurul lucru care ți-a atras atenția a fost asta cu Spiru, e nasol.
Oare ar fi posibil să citești cu atenție articolul și să emiți, in calitate de psihoterapeut/psiholog, niste păreri care sa îți facă cinste?
Asa o fi, noi intelegem acum asta, e clar din avion ca sociologia la Spiru e inutila in viata reala. Dar fata aia, care a inceput sa munceasca din liceu (pentru ca erau saraci, nu din spirit antreprenorial), ce sfaturi a primit la 18-19 ani, ce stia ea atunci? E suor sa producem judecati din astea transante la 35-40-45 de ani, dupa ce multi dintre noi au fost sustinuti si impinsi de la spate de niste familii normale…
@gigi22: mi se și pare logic cumva – neavând bani a dat la Spiru, la o universitate privată, unde fiecare loc e cu plată și costă dublu cât la Stat. Pentru că era săracă și n-a sfătuit-o nimeni cât lucra încă din liceu.
Mai are sens ce scrii?
@gigi22:
Până nu uit: sfaturile părinților la 18 ani în ceea ce privește utilitatea facultății la care dăm sunt atât de prețioase încât nici 5% din tinerii din România nu ajung să profeseze în domeniul studiat. E clar că aia îi lipsea fetei când a dat la privat: îndrumare în ceea ce privește direcția.
Din nou – mai are sens ce scrii?
Dl Razvan, incerc sa va raspund politicos, mai ales din grija pentru igiena locului in care ne aflam.
Au mai remarcat si altii, pentru un psihoterapeut sunteti destul de ingust in opinii.
Eu zic ca nu e chiar ok sa judecam cu mintea noastra din prezent optiunile de acu’ 10 ani ale unei fete foarte tinere, fara sprijin material si foarte probabil nici afectiv, iar dvs, cu inteligenta unui psiholog rutinat in intelegerea semenilor, imi explicati superior si logic ca fata nu treabuia sa mearga la Spiru. Pai ala e rezultatul varstei tinere, confuziei, disperarii si lipsei de sustinere, deciziile nefericite de felul asta.
Doi. Sunt foarte convins ca procentul de 5% e scos din partea opusa a capului. Dar nu asta ar fi problema principala cu argumentul dvs. Ci ca, din nou surprinzator pentru un profesionist empatic, subestimati importanta unui mediu familial suportiv. Da, e clar ca si asta i-a lipsit, indrumare in ceea ce priveste directia.
Io nu stiu daca mai are sens sa scriu, din fericire nu traiesc din asta, dar ma pot intreba si cat sens are ca dumneata faci terapie, in conditiile in care dai dovada in mod repetat de intoleranta si o reala dificultate de a iesi un pic din propria minte.
@gigi22:
Dacă te întreb acum să îmi arați clar și precis unde anume dau eu dovadă de îngustare în opinii o poți face?
Și cu ce anume – mă rog – am putea judeca orice dacă nu cu ”mintea din prezent”? Tu ești capabil să-ți reduci funcțiile cognitive și nivelul informațiilor deținute în așa fel încât să ajungă undeva pe la standardul tău din 2012? Că eu unul nu pot. Și nici nu cunosc pe cineva care să poată face asta.
Dar eu nu las comentarii ca psiholog aici. Le las ca internaut. La fel cum atunci când merg să cumpăr pâine nu sunt terapeut ci un simplu cumpărător de pâine. Nu mă pun să analizez franzela îndelung și să încep să delirez despre ce-a simțit brutarul când a copt-o. Ar fi absurd.
Superior nu ți-am explicat. Logic însă – ai dreptate – ți-am expus problema. Ce anume e eronat în logica mea și de ce crezi tu că eu trebuie să înțeleg necondiționat un personaj dintr-o poveste, din alt oraș, din altă țară, expus sumar în scris? Sau tu crezi că eu sunt empatic și analitic așa – la modul ”bulk”? Ca preoții? Aud de o casă arsă din Uganda și spun un Tatăl Nostru pentru proprietarii necunoscuți? Așa crezi că funcționează psihologii – că îi duc cabinetul în cârcă în comentariile unui blog și încep să lucreze în timpul lor liber la analiza profundă și profilul psihologic al unei oarecare dintr-un articol online? Serios? Serios-serios? Gen… tu chiar CREZI cu adevărat că eu stau să trec prin filtrul psihologului absolut orice nume care apare în online și orice poveste?
Aici faci aceeași chestie ca mai sus: presupui în mod eronat că eu trebuie să fiu ”cumva” cu toți oamenii, nediscriminatoriu și fără drept de apel, totul prin prisma profesiei. Cam cum te-ai aștepta de la un fabricant de napolitate să mănânce doar napolitane. Sau de la un polițist să treacă absolut tot ceea ce face, vede și trăiește prin prisma legii. Cam cum i-ai bate tu obrazul unui tip că nu ți-a deschis ușa la intarea în Kaufland doar pentru că știi tu că ăla e portar la un hotel undeva.
Doi la mână: eu nu subestimez bla-bla-ul unui meiu bla-bla. Eu n-am făcut chestia asta iar ce scrii mai sus e propria ta interpretare subiectivă. Ce-am spus în schimb e că îndrumarea aceea e fără valoare; chestie pe care tu ai întors-o frumușel în ”nu vă pasă de familie”. Mișto.
Nu ești nici primul, nici ultimul care îmi joacă placa asta a lui ”da’ io mă așteptam de la un psiholog să fie așa și așa în lista de comentarii WordPress”, încercând el cumva să se poziționeze deasupa mea și arătând obrazul în jos. Sau care scrie că ”păi domnule herp, eu derp afirm că empatia ar trebui să vă herp-călăuzească până și când citiți derp-ticole pe Vice”. Așa – la modul anonimului care 1. îți face program, 2. îți spune cum stau treburile și 3. extrage ce-a văzut el prin filme despre psihologi și crede că are tromful absolut invocând idei de-acolo (empatie, înțelegere, analiză, derp-herp). Te-a prins el de picior cu chestia cu empatia sau înțelegerea necondiționată și e ferm convins că psihologii și psihiatrii așa ar trebui să fie mereu și oriunde: când taie lemne, când fac sex, când merg la cinema. Un fel de bizoni blajini în togă galbenă; un soi de tibetani dar cu barbă și costum. Așa a văzut omul în filme că e și începe să te tragă de mânecă: ”hai fă – bagă mă și tu ca-n filmul ăla și zi ceva inteligent și empatic despre industria bricolajului din România. Zi de bine, că doar ești psiholog.”
Sper că am fost cât se poate de clar în expunere, chit că ne cam abatem de la subiect. Pe scurt: profesia nu-mi definește fiecare aspect al vieții, așa cum pe tine faptul că ești probabil înalt nu te obligă să joci baschet zilnic și oriunde.
E misto ca va place sa scrieti mult, e mai clar cu cine vorbesc.
Hai sa vedem…
1. Daca eu sunt electrician si comentez la un articol despre instalatia electrica a unei case, ma dedublez, bag pareri de „internaut” si fac abstractie de ar trebui sa stiu? Zic ” trage si mata niste fire si vedem ce iese”?
2. Ati priceput pe dos, este o augmentare a functiilor cognitive, nu o diminuare, sa incerci sa intelegi perspectiva omului ala la momentul unei decizii proaste. Ca e usor sa zici „da-l in plm de prost, atat l-a dus capul”. Aproape niciodata explicatia nu e asa simpla. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa pricepi asta, oricine cu un pic de experienta de viata si oleaca de inteligenta intelege.
3. E o chestiune care trebuie asumata intr-o masura, te prezinti ca psihoterapeut, scrii articole lungi, oamenii te pun intr-o categorie, ca nu avem timp sa ne gandim asa de mult la omul Razvan. Te-ai expus pentru vizibilitate si clienti, ceea nu zic ca e rau sau gresit, iti asumi si partea asta. Nu e gratioasa aceasta victimizare, cu atat mai mult cu cat , a se vedea punctul 1, era o chestiune nu de bricolaj, ci de decizie proasta de viata, adica, como se dice la voi, pe aleea dumitale profesionala.
4. Am mai zis-o si altor autori, nu subestimati comentatorii, unii (nu eu, doamne-fereste!) s-ar putea sa aiba scoala, bani si IQ semnificativ peste ce puteti pune dvs pe masa.
Chestia e că situația ipotetică descrisă de tine e fix inversă celei de mai sus. Eu comentez pe marginea unui articol care NU e de psihologie.
În al doilea rând, eu nu ”fac abstracție” de ceea ce știu, dar nici nu încerc deliberat să înfig prin prisma îngustă a psihologiei orice subiect pe marginea căruia discut. N-am să discut despre șaibe ca psiholog, de exemplu.
Dar la fel de bine se poate aplica și principiul lamei lui Occam: cea mai simplă explicație e de obicei cea corectă. Cum ar fi explicația că femeia pur și simplu atâta poate. Eu nu trebuie să depun un efort și să mă documentez cine e, cum e, sau să extrapolez prin date făurite de imaginațe pentru a-i argumenta deciziile. Poate pur și simplu deciziile ei sunt nasoale și se ajunge inevitabil la acel „dă-l în plm de prost”. De ce, dacă întreg tabloul asta afișează, să îi caut eu justificări în sensul opus? Imaginează-ți că un tip își face rezervare la un hotel din Turcia, își cumpără ghiduri turistice despre țara aia apoi pornește cu mașina din București spre litoral. Vei presupune că merge să facă plajă la Mamaia sau că va lua vapor spre Turcia odată ajuns acolo? Cam așa și aici – datele arată o chestie. Nu e nevoie să caut alte justificări.
Nu e vorba de nicio victimizare acolo. Am expus cât se poate de clar faptul că Răzvan-omul-care-se-relaxează-sâmbăta trebuie diferențiat e Răzvan-psihoterapeutul. Eu aici nu sunt la locul de muncă. Sunt pe un blog. Sunt om fix ca tine și nu-mi duc profesia oriunde calc. În al doilea rând, ai impresia că psihologii ar trebui să fie empatici cu toată lumea la modul non-discriminant. Ceea ce e fals și imposibil de realizat. Simplul fapt că un articol de pe un site obscur e despre o femeie care a trecut prin greu acum 10 ani nu înseamnă că am să comutez brusc pe ”psychology mode” și-am să încep să mă înmoi de dragul ei. Nu asta înseamnă să fii psiholog. Și chiar dacă asta ar însemna, nu o voi face constant, aleatoriu, cu orice personaj de poveste sau străin.
Crede-mă că e absolut irelevant câtă școală ai, câți bani ai și ce IQ ai atâta vreme cât dai dovadă că nu pricepi concepte elementare, MAI ALES după ce le explic logic, în clar și îndelung. Are zero relevanță în acest context dacă ești de sânge regal sau doctor docent. La fel cum ar avea zero relevanță dacă am fi rude, prieteni sau din aceeași zodie. Statutul social și educația nu atârnă deloc în balanță atâta vreme cât emiți idei contrare lor. La fel și la faza cu IQ-ul: e absolut irelevant în contextul de față. La fel de irelevant precum numărul pe care-l porți la picior. Dacă un comentator nu se vrea subestimat de către mine mă poate convinge ușor prin cea ce expune în scris; nu prin ”vezi că poate am IQ și bani și școală peste tine”. Că ultima instanță mă face doar să dau ochii peste cap.
Fratica, incuiat mai esti.
Dai cu logica din gard in gard si tot tu esti ala care explica. Pare ca e singurul efect vizibil al profesiei (stiu, mah, e duminica si tu duminica ai mintea de geodezist, nu pe aia de psiholog).
Nu prea pricep de ce te sustine dl Vali, dansul in general pare ca gineste mediocrii plini de opinii, dar probabil ca esti foarte muncitor si serios.
Hai s-o lasam asa de data asta, probabil ne mai intalnim prin comentarii, ca mai am si eu zile mai libere din cand in cand.
…și gigi22 își dădu arama de oltean pe față și comută pe ”ești prost și gras și puți”, după tot discursul său elevat de mai sus. *slow clap*
Ghid practic, că sunt/am fost în aceeași situație cu persoana despre care ai scris. Am făcut Istorie în România 2004-2008. 2013 am plecat în Anglia și am luat-o de jos, fără neapărat să vreau să contabilizez pe studiile din România și fără să cred că mă vor ajuta. Am avut totuși inspirația să mi le echivalez prin sistemul lor, NARIC. Am făcut diverse joburi, construcții, îngrijire bătrâni, retail. La începutului lui 2020, încurajat de un prieten am aplicat la facultate pentru a deveni asistent medical. Aici m-a ajutat facultatea de Istorie făcută în România pentru că am putut demonstra capacitatea de a face față la nivel academic pe lângă abilitățile practice (jobul de îngrijire bătrâni făcut aici). În concluzie cel mai bine, dacă vrei să pleci, e să vezi ce se caută în țara unde plănuiești să ajungi, dar chiar dacă nu ai studiile necesare e bine totuși să îți echivalezi și să vezi cu ce te pot ajuta studiile/activitatea profesională din România. Dacă ar fi să mai dau o părere e n-o freca aiurea. Eu am irosit 5 ani fără un scop și fără să îmi dau seama pe ce lume sunt. Ideal din timpul facultății sau imediat după ar trebui să știi ce vrei, eventual două trei posibile variante ca să nu ai surprize. Dacă nu te lipești de nimic, mai bine pleci undeva unde sunt oportunități, chiar dacă nu pleci de tot măcar îți diversifici perspectiva despre lume.
Deci practic ai irosit vreo 14 ani. Cu facultate dar joburi low level, munca multa, departe de casa, prieteni etc., nema bani pusi deoparte, doar ca sa traiesti de pe o zi pe alta. Asta puteai sa faci si in Ro. Si apoi ai devenit asistent medical. Pentru care faci o postliceala si care e job semi-low level. Mari realizari!
Radu, în Anglia jobul de asistent medical se face cu facultate de 3 ani nu cu postliceală.
Practic nu i-am „irosit” decât pe ăia din România și doar parțial din vina mea.
Bine mă, acuma îi explici tu lu’ Radu…. Lasă că știe el mai bine cum e cu astea pă Anglea!
Bine, doar vreo 12 ani. 2008-2020.
Caz real: o cunoștință a terminat jurnalismul la UBB Cluj. Nu a mai făcut master. Putea să aibă un loc călduț la Monitorul de Sv, dar a plecat în UK prin 2011. A lucrat ca osptar și în același timp și-a luat și câteva cursuri la universitate(nu mai știu numele) după care s-a angajat ca profesoara de engleza. A plecat sa predea engleza in Malaysia, Mexic, Spania + că își lua cursuri de summer school. S-a întors acasă și pe fonduri europene cu inspirația școlilor private catolice, a început să pună baza unei școli private. De un an oferă meditații, iar acum se extinde: pe 11.01 vine un profesor american sa predea la școala ei.
Același mesaj: daca se vrea se poate.
Total opus o alta cunoștință: era la studii sociale la UBB Cluj și nu frecventa absolut deloc. A plecat în UK, are un job călduț, când termină o facultate de înscrie la alta și a călătorit prin toată lumea.
Cred că experiența de a studia / lucra într-o altă țară îți schimbă perspectiva.
Legat de facultățile ‘inutile’ pe piața muncii, dacă chiar vrei sa faci una pentru ca te interesează domeniul, trebuie sa te duci acolo cu o doza f mare de realism ca e posibil sa o termini și sa nu lucrezi în domeniu. Nu e nicio tragedie atâta timp cât iti asumi asta și ai un plan B
Contrar opiniei populare, nici o „facultate” ( vorbim mai degraba de un domeniu de specializare) nu este inutil.
Facultatea in sine nu este un „curs de calificare” pentru piata muncii decat partial ci este mai degraba o oferta de acces catre niuste lucruri pe care alegi sau nu sa le faci.
Poti sa te apuci de orice „facultate” si sa ajungi unde vrei atata timp cat scopul e sa te folosesti de toate uneltele pe care ti le ofera ( acces la internship-uri, programe de studii in strainatate, schimburei de experianta etc. ) nu doar o diploma de absolvire care fara un traseu clar nu te ajuta cu nimic.
Ce lipseste insa cu desavarsire la noi este constientizarea ca inainte de a „te apuca de o facultate” ai nevoie de un plan de viata si un traseu academic continuat logic cu unul profesional.
La noi toate astea se lasa fie la voie intamplarii fie ne asteptam sa se ocupe de ele pustiul de 16-17 ani care alege „la ca sa dea” sau parintii lui care au trait in cu totul alt climat al pietei de munca si nu au o perspectiva realista.
La facultatile pe care oamenii tind sa le considere „utile” traseul asta intre admitere- absolvire-job e unul scurt si clar.
La restul drumul e mai intortocheat si mai dificil, dureaza mai mult sau cere inclusiv o situatie sociala mai buna sau un bagaj de cultura „de acasa” mult mai vast si nu exista nimeni sa explice clar lucrurile astea.
A spune insa ca tot ce tine de studiile umaniste este automat si inutil e o privire al naibii de limitata.
mă bucur că ai înțeles exact ce am zis și ai tras concluziile corecte pornind de la premise greșite
Facultate utila la Spiru Haret ?
Ai de plamea, n-au murit barbile: „inainte de a „te apuca de o facultate” ai nevoie de un plan de viata si un traseu academic continuat logic cu unul profesional”.
Plan de viata, traseu academic/profesional !!!
Limbajul unui tepar cu studii „umaniste”…
@ Vali
Imi mai scapa degetele in tastatura si o dau ca James Joyce la betie.
Ideea era ca problema nu sta in CE studii au ales sa faca ci CUM le-au facut.
In cazul asta probabil ca nu i-ar fi ajutat prea mult nici altele….
@Sagi
Vorbeam mai degraba de domenii. Institutia in sine poate sa fie Spiru sau Harvard, depinde cat te tin capacitatile.
@Dan C.
E bine sa ai un plan boss, promit io, chiar si pentru cazul cand e garda dupa colt…
@Habarnam – am doua cunostinte care au terminat Spiru. Au fost la inscriere, la examene (grila, unde au primit si raspunsurile) si sa isi ridice diploma.
Si ei nu au avut pile sau dat spaga mare. Gandeste-te la aia care au dat multa spaga, banuiesc ca le-a adus rectorul diploma acasa…
Eu cred ca daca vrei sa inveti, inveti – indiferent daca e vorba de Spiru sau Medicina.
Programa poate nu e cea mai adaptata vietii practice, dar daca te duci peste profesori cu intrebari si iti dedici timpul liber studiului individual, in loc sa o arzi artistic pe banii parintilor, nu e chiar degeaba.
Dar o sa fii un ciudat care vrea sa faca ceva cu viata lui, in loc sa fumeze iarba si sa se uite la stele „bai, ce de kkt e viata si scoala asta care nu ne invata nimic”
In articolul ala nu e vorba de facultate/studii. Acolo e vorba despre un baeat care a plecat pa Anglea si a luat cu el si pe pissy, care si-a zis ca rupe stilul, se face lady cu castel in juma de an. Doar ca baeatul are pretentia ca pissy sa munceasca. Ea. Fizic trupeste. Oribil.
Sa pleci „pe afara” si sa cazi in depresie ca viata e nedreapta arata doar faptul ca nu ti-ai facut clar planurile dinainte. Macar in UK au tratat-o gratis si i-au pasat de ea.
Problema este ca majoritatea imigrantilor, inclusiv ei, vin pentru bani, nu pentru o viata mai buna. Se asociaza viata mai buna cu salariul mai mare ceea ce nu este chiar adevarat.
Atunci cand nu ai niciun skill util o sa ai la dispozitie numai joburi retail, depozite etc. unde muncesti mult si salariul este mic in comparatie cu alte domenii si normal ca se aduna frustrarea.
Iti trebuie clar un plan de la inceput.
1. mergi acolo sa muncesti ca berbecu sa te intorci in Romania unde iti cumperi o garsoniera si esti implinit, chiar daca stai in mocirla.
2. mergi acolo cu ceva skilluri si atunci poti avea si tu pretentii de la angajator. Lucrezi 37 de ore in loc de 70 pe saptamana, ai timp liber, poti interactiona cu alti oameni, timp de iesiri, plimbari etc.
Iar de vizitat Romania plm, gasesti bilete si de la £40-£50 dus-intors. Nu-i inteleg pe astia care tot zic ca nu au mai putut veni in vizita de 2-3 ani…
Majoritatea comentariilor sunt pline de ironii ieftine și hate, rarisim mai găsim ceva empatie față de niște compatrioți care, poate au avut așteptări nerelealiste, au avut ghinion, au trecut prin niște momente neplăcute….ăsta e unul din motivele pentru care românii surprind neplăcut peste tot prin dezbinare și lipsă de empatie, nu reușesc să devină o comunitate puternică, trăiesc cu impresia că dacă reușesc să identifice niște personaje cu oarecare eșecuri, automat ei devin mai buni. #vrem o țară că afară#
E greu sa inchegi o comunitate când majoritatea au ca activități extra job doar PS4, Netflix și grătare la sfârșit de săptămână. Sau visul lor umed e să-și termina vila la țară în România și sa se întoarcă pentru ca în UK nu se pot adapta …
În momentul în care ematizezi cu o persoană, este mai ușor să îi însufli niște valori.
Hate-ul e doar felul în care sistemul nostru de apărare răspunde cu superioritate.
@becaly Snow flake, cand conationalii pleaca din tara nu se gandesc cat de greu va fi pe afara, ci pornesc la drum cu vise marete si intangibile, si sa-i critici nu e lipsa de empatie sau hate, ci e simplu realism.
In viata trebuie sa stii foarte clar ce vrei si sa-ti calculezi cum poti atinge acel tel si de ce ai nevoie pe drum. Nicidecum, sa emigrezi, sa te plangi de locul in care ai emigrat, dar sa te bucuri de servicii publice de sanatate gratis si net mai bune decat in tara. Iar la final sa vrei sa te intorci, ca nu „te regasesti”.
Eu am ramas cu urmatorul paragraf din articol
„Timp de o lună, echipa de criză a luat-o pe Andreea în fiecare dimineață de acasă și a dus-o la un centru unde făcea psihoterapie cognitiv-comportamentală, învăța despre managementul anxietății, lua masa de prânz și participa la diverse activități.”
Ba nene chiar asa e? Atat de inapoiat e coltul asta de Europa in care traim?
Niste oameni de rand, plecati din tara sa isi faca in rost, care au tot muncit si nu au reusit sa se ridice, sunt ceva de ras pentru cei care au avut alte oportunitati in viata.
Inteleg ca te apuca si disperarea cand tot incerci, muncesti prin fabrici si alte chestii pt imigranti si pentru ce? Ca sa platesti o chirie si sa mananci. Pe cand cei ramasi in tara tot se descurca cumva, tu mai esti si singur, un cetatean de mana a doua in alta tara, poate la mana unui partener care te trateaza cum ii convine.
Mai bine ar fi de acceptat infrangerea, strans 2-3 salarii pe acolo si luat un post la stat pe spaga ca atatia altii (pentru ea).
eu nu inteleg partea aia in care ei stau in pulia vs leicester. Sa faci 3000km numa naveta, dupa care mai si conduci alti km.
Matematica aia…
Bai eu cand ii aud pe astia cum se vaita pe acolo si eu nu reusesc sa angajez program normal cu 6000 lei net in Bucuresti mor. Jur ca mor. Haideti fratilor acasa ca va dau eu de lucru, program normal, bonusuri, asigurare si pupat in cur ca sa nu plece domnul angajat. Trebuie sa fii tampit sa lucrezi pe 1500 de lire acolo. Hai naibii acasa ca sunt joburi cate vrei de la 1000 in sus si nici nu stai cu azbestul la nas la jegosii aia de englezi. Daca câștigați peste 4000-5000 ok. Stati acolo. Dar tot ce este sub nu merita. Cati ani va mai trebuie sa intelegeti.
Link or it didn’t happen.
Nu-ți poate da link pentru că literalmente a murit.
Eu nu as veni acasa nici moarta desi castig mai putin decat o persoana din Bucuresti. Am terminat o facultate umanista la Universitatea Bucuresti plus master. Nu lucrez in domeniul studiat, nu am o viata roz, nu castig destul ca sa imi permit mai mult decat un bugetar de acasa (ca nivel de trai) si totusi nu ma intorc. De ce? Pentru ca…Romania. Pentru toate ofertele de munca mizerabile primite de-a lungul timpului nu as mai veni vreodata acasa.
E loc pentru toata lumea indiferent ce alegi si Romania de descurca si fara expati.
Daca ai facut o facultate si „trebuie sa fii director” pentru ca te-ai nascut director atunci stai in Romania foloseste-ti „pilele” pe care le ai, n-are sens sa mergi afara sa muncesti ca „prostu”. Adevarul este ca toti for sa devina manageri si nu mai este cine sa munceasca. Pina si in IT, in programare nu se mai face treaba serioasa cum se facea inainte, in special in gestionarea datelor sensitive. „Profesionistul” a devenit o specie rara, din pacate pe cale de disparitie. Azi, toti trebuie sa faca faculate ca si cu permisul de conducere, si daca nu sunt capabili nici sa stie pe ce planeta traiesc. Prostia a devenit mai scumpa decat inteligenta si daca se pastreaza asa nu mai vad viitor.
Numai bine.
Daca regret ceva in viata e faptul ca am pierdut timpul prin scoli in Romania,in loc s-o tirez in strainezia mai devreme.Wasted time pentru niste hirtii pe care nu mi le-a cerut nimeni,dar nimeni in strainatate.Tot ce i-a interesat e ce stiu sa fac si cit de bun pot sa devin cu “ on site training”.N-am folosit niciodata macar o idee din ce-am invatat la scolile din Romania,nu m-am apropiat nici macar o data i activitatea desfasurata de domeniul in care m-am “ pregatit”.Ani lungi am fost pentru americani “ the guy from that exotic country I never heared before”.Imaginati-va cam ce “ greutate ar fi avut “ actele mele de studii” dintr-o locatie pe “ picior de egalitate” cu Nauru sau Kazahstan(ca tot e de actualitate).
Te contrazic, actele de studii din Nauru sunt vazute bine, fiindca sunt echivalate prin Samoa, tara in care mai fac si unii americani prosti studiile si automat societatea le accepta.
Inchid ochii si ma vad la hotel. Imi dau seama ca nu prea mai am date in roaming si nu gasesc parola. Dau de Cristian care imi cere 10 euro pentru acea parola gratuita. 15 ani mai tarziu il regasesc pe Cristian caruia nu i-a mai mers figura cu taxa de parola si nici fenta de taxa pe baza de PFA, iar acum munceste 12-15 ore pe zi. Nu imi pare rau. Deloc. Change my mind.
Stai acolo Cristi, ca stai bine. De oameni descurcareti tara e doldora, n-are rost sa iti reintegrezi „nevasta” aici.
Articol din seria #duh!
Este inevitabil ca piata muncii, ecomonia..samd, intre momentul absolvirii si 20 de ani mai tarziu, sa evolueze in asa fel incat foarte multi sa isi vada optiunile/veniturile limitate.
Este modivul pentru care multi oameni apeleaza la cursuri de recalificare, reformare. Isi antreneaza flexibilitatea pe o piata in continua miscare.
Cunosc oameni care performeaza in cu totul alte domenii decat facultatile absolvite.
Referitor la titulaturi… E relativ simpl: omul ala e happy pe un post de „carer” (whatever that means)? Daca da. Ok . Else.. depinde doar de el, pentru ca e vorba de viata lui. Vrea sa faca altceva? Face. Daca nu. Nu. Ne deranjeaza?. Nu. Face bine ce face (indiferent de titulatura din nomenclatorul de meserii)? Go ahead. Nu medaliem pe nimeni. E viata/libertatea fiecaruia pana ajunge sa se intersecteze in mod nefericit cu libertatea altcuiva…
Am vrut și eu să le servesc porția de hate ca și cei de mai sus – doar că eu mă orientasem către autorii articolului, m-am oprit însă și am început să citesc și restul de articole. Articolul cu cei doi este o minoritate, în celelalte am descoperit oameni ca cei care îmi lipsesc din preajmă, cei care se întorc acasă doar de sărbători și de la care mai aflu vești de pe facebook. Pentru voi sunt căpșunarii, îngrijitorii de batrîni, șoferii de tir – pentru mine sunt oameni alături de care am crescut și care-și care-mi lipsesc, străduindu-se să-și facă un viitor acolo, departe. Unii reușesc, alții se întorc după care încearcă din nou. Sunt de judecat ? Nu cred. Cît timp în Romania nu primesc nici măcar puținul pe care-l au acolo nu pot fi judecați. Și am realizat ceva – în încrâncenarea din ultimii ani – am uitat să văd binele din rău și albul din negru – așa cum văd autorii articolelor.
Mașina aia din poze numai Skoda Fabia 2004 nu pare