Acum vreo 3 săptămâni mi-am adăugat la profilul de LinkedIn niște calificări aiurea, pentru a lua mai bine contact cu piața de recrutare pe IT. N-a trebuit să aștept mult, că au început să-mi ceară prietenia și să mă măgulească cu oferte.
Ce e mega interesant: toate sunt rănite în amorul propriu când le spui că oferta lor nu conține și salariul. Dar vai, cum, nu vrei să vii la noi de plăcere? Ceri și bani?
Și, pentru că nici eu nu am foarte multă minte, întrețin discuții tâmpe pe tema asta. Cu cât mai tâmpe și mai naive, cu atât îmi dau seama cât de nepregătite sunt și cât de puțin s-a schimbat piața de recrutare în ultimii ani. Abonament la sală? Really? Asigurare de sănătate la privat? Asta oferă toți. Sunt nice to have, dar elefantul din cameră?
Eu pe linkedin intru cam de doua ori pe luna.
Cand intru plin de mesaje de la HR-iste:
Tipul 1 – bla bla amical + astept feedback de la tine, daca le raspunzi iti dau link la anuntul de recrutare al firmei, mars.
Tipul 2 – headhunterite – nu stiu nimic concret despre post, responsabilitati, plata, mars.
Tipul 3 – suparatele pe viata, iti dau raspund pasiv agresiv daca nu le raspunzi imediat, mars.
Alt trend interesant de prin vara e incep sa iti scrie direct directorii de departamente sau patronasii. Si acolo discutia e aer proaspat. „Cat dai si cat cer boss?”
Desi si aici un alt trend toxic e sa scrie de pe profilul unui patronas secretara cu un mesaj din asta standardizat in care isi ridica in slavi compania de zici ca iti vand crema Amway si te invita sa te interesezi de super oportunitate. Daca esti patronas si ai timp sa scrii 5 paragrafe in mesaj pe linkedin nu am chef sa lucrez la tine in pravalie.
Tipul 4 – care dau acelasi mesaj tuturor fara sa schimbe nici numele. Le raspund si eu cu un nume generic si se ofuscheaza
> Daca esti patronas si ai timp sa scrii 5 paragrafe in mesaj pe linkedin nu am chef sa lucrez la tine in pravalie.
Aici m-ai pierdut. Angajarea unui nou coleg este absolut cea mai importanta chestie pe care o poti face din postura de „patronas” cum spui tu. Eu am fost unul micut, max 24 de colegi cu tot cu noi, „patronasii”, si am participat activ la absolut orice proces de recrutare. Nu regret niciun moment. A sti pe cine alegi sa vina sa lucreze e crucial, mai ales la inceput cand esti „patronas”. Bani, investitori, marketing, etc. alea sunt nimicuri fata de „pe cine aleg sa stea zi de zi langa restul si sa produca valoare”. O alegere gresita iti fute fengshuiul intr-un departament intreg, potential in toata firma. Daca tu pari un candidat potrivit, sa fii sigur ca o sa-mi iau timp sa-ti scriu si 10 paragrafe, daca cred ca te pot atrage sa vii la mine.
JFK, inteleg ca HRistele sunt varza, dar si unii potentiali angajati sunt atat de salbatici…
ei na, uite un copy paste din cel mai recent mesaj primit:
„Ești orientat spre găsirea soluțiilor și nu a „motivelor”? Atenția la detalii, hărnicia, disponibilitatea de a învăța se numără printre atuurile tale? Alătură-te și tu echipei (…) și vei beneficia de remunerație atractivă, bonusuri de performanță– pe baza unor KPI’s, șef bun și înțelegător, atmosferă de lucru plăcută chiar și la distanță și posibilitatea de promovare în cadrul firmei. Suntem o firmă serioasă! …
Plata serviciilor tale și bonusurile le vei primi fără întârzieri…de fiecare dată! Dacă faci ceea ce promiți că faci, și o faci extraordinar de bine … locul tău este alături de echipa (…)! Vrei să afli mai multe detalii? ”
in alea 10 paragrafe intra si nimicuri de genul asta?
Well, te descalifici din prima, pentru ca nu ai „atentie la detalii”. Eu am comentat pe comentariul tau cu „timp sa scrii 5 paragrafe”. Tu revii cu un exemplu de c/p de cea mai joasa speta.
„Suntem o firma serioasa”, mai trebuia doar „nu suntem MLM” =))
Raman la parerea ca nu e ok sa desconsideri pe cineva pentru ca are timp sa scrie 5 paragrafe pe LI.
@vali
Fara print-uri viata e trista.
Poza cu capitalismul explicat alienilor e idioată. Pare opera unui socialist convins, socialist care n-a angajat pe cineva în viaţa lui.
Probabil e vorba despre alienii aia care au venit in anii 45-50, cand oamenii au inceput sa incerce socialismul in mai multe tari. Acum stim si cine ne-a invatat sa incercam asemenea idee proasta si confima presupunerea ca alienii nu au intentii bune, ca nu vin in pace, ci vin sa ne colonizeze si exploateze, cum au facut si oamenii cu popoarele subevoluate din Africa si Asia.
majoritatea pozelor sunt de un cretinism socialisto-comunistoid sinistru. cum e aia? ai praji burgeri pentru 350k $? intrebarea este gresita. ai praji 100 de burgeri pe zi, zi de zi, pentru 350k$ pe an? si asta fara sa tinem cont de materii prime, echipamente, chirie, facturi si restul cheltuielilor care cel mai probabil ar dubla sau tripla numarul. sau din aia 350k$ pe an ai cumpara un burger de 30$ fata de 10$ cat e acum?
iti dai seama daca ar pune bude din alea prin ministere si agentii?
sa schimbe budele dar sa lase scaunele/ fotoliile
WHat? :))
Cunosc caz de bugetar in IT care semna saptamanal pentru 2 role de hartie igienica :))
Avand in vedere ca salariul reflecta cunostintele si senioritatea, mie nu se pare normal sa fie afisat din start salariul.
Cand vezi ca salariul poate fi intre 2000-5000 lei (e doar un exemplu), majoritatea vor cere 5000 lei, chiar daca ei merita 3000. Sau daca vor fi angajati pe 3000 lei, vor fi frustrati ca nu de fapt 5000.
reflecta?
boss, daca tu cauti un om si plaja ta de e 2000-5000 lei problema e la tine.
Daca dai de unu sanatos la cap si isi zici intervalul asta aice ca faci misto de el. Plm tu nu stii ce angajezi? Bucatar/ secretara/ arhitect?
Pai stai asa cu plaja … daca ceri un SEO manager de pilda, exista (sau ar trebui) un anumit nivel „standard” de salarizare, sub care orice om cu experienta te scuipa intre ochi. Deci spui salariu pornind de la 80 de mii pe an. Cand ma contactezi, nu ma iei cu beneficii si cacat, ca ma doare in paispe de ele. Daca discut cu tine vreau sa stiu de unde pornim si daca imi dai asigurare de sanatate. Eventual 401k, dar ma pot descurca si fara el (oricum, la nivelul ala de job, asta este clar).
Dar ti se spune ca x si y chestie, ce mare branza sa fii la compania aia. Intreb full-remote? ca nu fac naveta zilnic pana la dracu in praznic. Ah …. pai deocamdata, partial.
Spune la inceput: salariul incepe de la x dolari, ai clar asta si aialalta, cerem sa fii la birou etc.
Nu toata lumea are timp de discutii ambouolea, unii mai si muncesc
N-am vazut firme in IT care sa discute despre bani inainte de un interviu. In general, se intreaba de pretentiile finainciare la finalul interviului, apoi se discuta intern in firma si se face oferta concreta persoanei acceptate pentru job.
Care ar fi sensul sa se inceapa cu salariul? Eventual doar in cazul in care e vorba de un job cu 2 sau mai multe interviuri, pentru a nu pierde timpul, se discuta un pic de salariu din prima faza.
Pentru vanzator la PROFI sau in firme mici cu joburi unde te trainuie cel mult 1 zi, da, primesti direct din reclama de la radio („hai la noi si poti castiga pana la 3000 pe luna”, am auzit o gramada deja.). Ceva de genul asta voiai sa auzi de la HRiste?
Stii ce misto e sa te duci la interviuri de 2-4 ore si sa afli la final ca e salariul mai mic decat la locul de munca actual? Ca nu au buget de mai mult saracutii.
Sunt situatii diferinte, una e cand iti cauti de lucru si aplici la job-uri, alta e cand esti angajat si contactat pe linkedin pentru un eventual job switch. Daca ai job si nu esti activ in cautarea unuia nou, fara avantaje expuse la inceput vei fi ignorat.
Cosmin, daca nu esti autIsT si esti ahtiat dupa banii, le poti spune de la interviul telefonic doua chestii:
1. As dori sa stiu ce buget aveti?
2. As dori sa va informez ca eu imi doresc un salariu de cel putin X ca sa nu ne pierdem vrema unii altora.
Daca esti insa autIsT te plangi be bloguri, ca sa iti dea si altii 120 ca tine thumbs up.
WOW, mi-am luat vreo cateva galeti de thumbs down, probabil de la habarnistii care vin pe cai mari la interviu si ne ingrozesc de cat de tampiti sunt, dar au pretentii financiare de ne abtinem cu greu din ras.
Bah, va zic un secret: daca mergeti la un interviu pe bune la o firma pe bune, au buget. Nu stiu ce kkt de job aveti si ce pestisor de aur incercati sa prindeti, dar ar fi bine sa reveniti cu picioarele pe pamant. Scoateti capul din buda in care lucrati si vedeti ce inseamna recrutare in IT si afara. Repetet: vorbim de IT: inginerie SW, design HW, retele la nivel profi, chestii importante. Daca vorbim de gigel pe santier sau coana leana la supermarket, da, intreaba din timp de salariu, altfel pierzi timpul ampulea si poate te si da angajatorul curent afara ca ai intarziat la tura.
Reveniti-va!
Pe mine ma enerveaza faptul ca discutam despre cat vreau la primul interviu, dar aia nu iti zic: ba e prea mult, e peste buget. Si stai si pierzi timp in interviuri, 2-3, si teste si la final iti fac o oferta sub ce ai cerut!
BAAA! de ce plm nu zici de la inceput, nu avem banii astia pt tine, la revedere!
Pai, sa iti zic o abordare:
Care sunt asteptarile finaciare?
200.000 iepuroi pe luna. Suma se inscrie in bugetul pozitiei?
Da – ok
Nu – aici poti fie sa intrebi care e bugetul, fie sa multumesti si sa inchizi
Nu va pot spune – inseamna nu si vezi mai sus.
Posibil sa auzi si varianta – depaseste un pic bugetul, o sa ma interesez si revin.
Daca revine cu urmatorul interiviu, intreaba de buget.
In ultimele 5 interviuri, a functionat ca sa stiu daca are sens sa continui sau nu.
Cristi, pai da, dar asta insemna sa stii sa vorbesti, sa ai curaj sa pui o intrebare, etc. Butterflies nu stiu d-astea, ei stiu sa se planga.
Dar ce ma enerva pe mine la HRiste si nu stiu daca mai fac asa, era sa nu spuna pentru ce firma recruteaza (in cazul in care era vorba de firma de recruiting), decat abia dupa ce raspundeam ca sunt interesat. Aia ma enerva de bulanzeam! Voiam (si vreau si azi) sa stiu numele firmei direct de la primul contact, nu doar „un lider in domeniul X cauta bla bla bla, daca esti curios spune-mi si te sunam”.
Pentru ca dupa aia aplici tu direct la ei si HRista pierde comisionul.
Solutia e sa scoti si tu numele firmei din profil, sa scrii „lider in domeniul blabla”. Si dupa aia poti sa le zici ca vrei numele sa te asiguri ca nu e aceeasi firma.
@Sorin, am patit sa lucrez la firma X si sa fiu sunat de recruiter „Buna ziua, avem o pozitie la firma X!”.
Sa mori tu?
Imi pare rau ca nu am facut pe prostul sa vad cat ii ia sa se prinda.
O chestie misto ar fi sa dai din casa, dar le poti blura numele si compania (daca vrei) ca sa vedem cat sunt de nepregatiti cei de la HR.
Sunt o placere articolele de genu asta, pune si tu screenshoturi si ascunde numele daca e nevoie
In continuare vorbesc strict de pozitii in dezvoltare software, adica la ce se refera articolul.
Sunt multi candidati in domeniu care nu stiu cat valoreaza pentru ca nu au aptitudini de autoevaluare obiectiva. Culmea, in IT unde evaluarea ar trebui sa se poata face cat de cat pe experienta concreta, ce stii sa faci, directia pe care doresti sa te dezvolti. Majoritatea candidatilor se subestimeaza (culmea, de obicei cu experienta), iar cativa dintre ei se supraestimeaza grosolan (cati developeri care se trec ca „senior dev” cu 2 ani de experienta puteti gasi pe LinkedIn in 5 minute?).
Salariul nu se negociaza cu recrutorul / sourcer-ul, ci cu hiring manager / directorul de departament / patronul. Dar cum toti recrutorii te vor intreba de la prima discutie cat ceri, le poti raspunde mai mult sau mai putin finut:
1) „Eu consider ca pot aduce asta si asta ca valoare adaugata companiei, deci XX net pe luna (in RO) sau YY brut pe an (nu in RO). Care este bugetul dvs. pentru acest post?” si sondezi reactia, dupa care pui accent pe faptul ca vei negocia mai departe cu persoana care angajeaza de fapt pe acel post; nu este nicio rusine sa precizezi de la inceput ca nu are rost sa va pierdeti timpul (atat tu candidatul cat si ei compania) continuand cu procesul de recrutare daca suma oferita se afla sub pragul de ZZ. Alte discutii referitoare la salariu (si cu atat negocierea lui) nu isi au rostul cu recrutorul;
SAU
2) Daca ei te cauta pe tine desi nu ai aplicat pentru pozitie, cum nu esti acolo ca sa participi la studii de piata raspunzandu-le cat ceri, le poti cere sa iti faca ei o oferta de pornire in baza bugetului alocat, lucru absolut fair in orice business, precizandu-le doar ce stii tu sa oferi relevant pentru descrierea jobului. Oferta de pornire pe care apoi din nou pui accent ca o vei discuta cu persoana care angajeaza pentru acel post, care dispune de bugetul alocat si are cuvantul final in luarea deciziei.
Cu astfel de abordari nu mi s-a intamplat niciodata sa ajung la o oferta finala care se se afle cu mult sub asteptarile mele, nu a existat sa precizez de la inceput o suma ca apoi sa fiu dus cu presul prin 4-5 interviuri doar ca sa mi se faca o oferta finala cu 50% mai mica.
Dar e normal sa stii si tu sa spui din start cat ceri, sa ai asteptari realiste, sa iti faci temele studiind piata in functie de pozitia geografica (glassdoor, indeed, kununu, unde lucram pct ro) si sa nu iti fie jena sa negociezi.
O carte despre tehnici de negociere printre zece de algoritmica nu strica citita din cand in cand.
Am uitat sa mentionez, discutiile despre salariu, cu exceptia ofertei finale, se poarta fata in fata sau in cel mai rau caz la telefon, niciodata pe chat de LinkedIn sau pe e-mail. Aia nu e negociere.
Nu mai pot cu „oamenii nu polueaza, corporatiile polueaza!”, „China polueaza!”
Nu, ba, TU poluezi. TU! Corporatiile alea fac cacat pentru tine, tu cumperi cacatul facut de corporatiile alea. China umple Lumea de plastic pentru ca TU VREI ASTA, tu cumperi numai cacaturi „dublu ambalate”
Am vazut recent paine dubla ambalata = bagata in doua pungi, ambele sigilate independent. Isi fac reclama cu asta! „Pastreaza mai bine prospetimea”.
Paine. „Consumabil zilnic”…
Pâinea mea preferată de la Lidl are 2 ambalaje. Nu din cauza ambalajelor.
Oricum, alea fără nici un ambalaj sunt “pipăite” de zeci de babe sa verifice dacă ii prospătă, fără intenția de a o cumpăra. Evident, nu știi dacă s-au spălat pe mâini după ce au strâns rahatul pisicii
Mormaila, pisicile sunt curate. Ce e prin partea dorsala a unora in schimb…. doamne feri
Cristici, aberezi. Ce poluam noi individual nu se compara cu ce polueaza China. Si cumparam chinezesti pt ca-s mai ieftine ori nu avem alta optiune. Totul se face in China, in Canada de ex nu mai au cârje la spitale. Totate’s facute-n China si cu supply chain problems etc – nu mai sant la spitale. Deci ti-ai rupt piciorul sau esti batran/ai avut infarct si cand iesi din spital iti trebuie asa ceva? Sorry, nu mai este. Deci tara G7 si depinde 100% de China pt un produs basic.
Gândiți invers lantul de consum.
Eu nu mai cumpăr șlapi de unica folosință, ăia din bazar nu isi reinnoiesc stocurile ca n-au de ce, ei nu mai dau comandă în China… etc.
Aplicăm la orice.
„Corporația de fast fashion” nu mai are motiv sa producă fast fashion daca nu are cui sa vândă.
Dan, in cazul descris de tine, cine poluează, China, sau Canada?
In cazul carjelor de spital, cine e „poluatorul final”?
Cazul expus de tine îmi susține opinia, de fapt.
@Cristici: Deci m-am imbolnavit/accidentat, am nevoie de cârje => poluez? Adica „exist deci poluez”? Aberezi in continuare.
). Exista produse esentiale de care depindem zilnic, iar produsele alea ori componente ale lor sant facute NUMAI in China. Cativa producatori de masini au micsorat/oprit productia pt ca anumite circuite esentiale nu mai vin din China/Taiwan. Problema o sa fie si mai nasoala dupa ce chinezii intra-n Taiwan.
Si nu e vorba de slapi de unica folosinta (btw cine plamea cumpara asa ceva?
Noi nu poluăm, nu. Noi doar ne umplem casa cu toate prostiile și decorațiunile din Jumbo care ajung de cele mai multe ori la gunoi. Și ghici ce? 90% dintre ele sunt produse în China. China poluează, nu noi.
Ca intotdeauna statul si corporatiile au reusit sa ne faca pe noi sa credem ca suntem vinovati pentru poluarea excesiva.
@Cristici, @Matei, omul de rand va cauta intotdeauna produsul cel mai ieftin, pentru ca se va gandi ca el are o contributie infima la salvarea planetei. In schimb guvernele pot lua oricand masuri sa taxeze suplimentar produsele poluante, astfel incat sa ajunga mai rentabil sa produci marfa si ambalaje reciclabile.
Vrei sa te asiguri ca nu se mai folosesc pungi de plastic, cresti taxa de la 15 bani la 1 leu. Vrei sa descurajezi folosirea ambalajelor de plastic, adaugi o taxa pentru fiecare dintre acestea. Nu-ti convine ca supermarket-urile folosesc vitrine frigorifice deschise care consuma de 3-4 ori mai mult curent electric, oferi beneficii fiscale pentru companiile care renunta la modelele alea de frigidere.
De când am venit în Austria m-am înscris la o companie de HR care mă ține la curent cu oportunitățile din domeniu. Mi-am șters pagina de LinkedIn, oricum primeam doar mizerii. N-am nevoie de mesaje spam.
Lucrez după niște reguli simple:
1. Îmi zici bugetul pentru post? Perfect, asta scutește o grămadă de timp. Nu o să plec de la 90k la 45k pe an doar pentru că mă pui șef pe subplantația de corporatriști.
2. Dacă îmi zici că-mi dai rezultatul interviului săptămâna viitoare și nu primesc niciun semn, clar o să scriu un email și-l trimit ălora care-s C-level, email care spune că promiți căcaturi.
3. Nu lucrez cu companii care dau mesaje automate sau mă sună vineri la ora 18:30. Dacă ești pus să lucrezi ca un fomist, n-am niciun dubiu că vom avea o colaborare de maximum câteva luni.
LinkedIn e cea mai mare adunătură de pupincuriști fără viață.
In romania din pacate inca se practica ghostingu, primesc si eu saptamanal cam 10 oferte d-astea pe linkedin, majoritatea suna atat de ridicol incat iti dai imediat seama ca sunt copy paste si au inlocuit doar numele tau, am intrebat-o pe una la un moment dat care e bugetu pentru rolul respectiv deoarece urasc interviurile cu 1000 etape si abia la final stii care e salariu (asta daca te mai contacteaza cineva) si mi-a zis : A pai nu avem un buget anume, la ce suma te-ai gandit, si am venit cu o suma care se incadreaza in nivelul pietei, acolo s-a terminat discutia deoarece din punctul ala nu mi-a mai raspuns. Cam asa merge treaba din pacate, inca
pe mine ascunzișul ăsta mă omoară și mă intrigă. poate aveți sediul mai aproape de casă. poate e mediul de lucru mai lejer. poate vreau să schimb orașul. zi-mi in plm cât dai, nu mai pierde timpul.
Just another example that socialists can’t MEME
Explicatia pentru faptul ca nu se spune de la inceput care este bugetul maxim pentru un anumit post : ”nu spunem pentru ca speram sa vina unul disperat rau si sa accepte un salariu foarte mic in comparatie cu ce am fi oferit noi maxim” , ideal ar fi ca sa vina cineva pentru job si sa nu mai ceara bani deloc.
Normal ar fi sa spui omului ce salariu ii poti oferi, indiferent ca este super IT-ist sau altceva supercalificat sau este un simplu muncitor la depozit ca sa se mai piarda timp cu 1000 de interviuri si teste iar la final sa constati ca ti-ai pierdut grav timpul.
Oamenii aceia care vin din varii motive pe salarii foarte mici (disperare, subestimare) tot se vor oftica mai devreme sau mai tarziu, cand vor realiza. Si probabil vor pleca. Sefii care merg cu strategia asta se impusca singuri in cap. Sa rotesti personal de 3-4 ori pe an pe aceeasi functie are costuri mari.
Mai bine am urma exemplul tarilor ca UK/US – anunturi cu range salarial. Unul realist, nu o gluma ca 2.000-10.000 lei. De acolo pot porni discutii mai productive – suma finala se muta mai la stanga sau mai la dreapta, in functie experienta, potential, skill-uri adiacente etc
„Asigurare de sănătate la privat” ofera putini (din ce stiu), abonament la o clinica privata da, ofera toti.
Abonamentul este aproape inutil, mai reduce putin din costurile de baza, dar nici nu mai poti sa-ti faci rezervare de consultatie de pe o zi pe alta ca na, abonatii nu sunt prioritate.
Asigurarea insa chiar face diferenta in caz de probleme; am avut ceva minor dar de durata, mi-au returnat 2600RON, toate analizele si consultatiile, daca eram doar cu abonament imi mai reduceau cu vreo 200 RON, restul plateam din buzunar sau stateam cu zilele prin spitale sa prind loc de analize.
Eu primesc zilnic oferte pe LinkedIn, in general chestii in afara țării, la dracu-n praznic (Cork, Irlanda) și pentru 6 luni, cu posibilitate de continuare. Nu știu ce autiști consideră că e ok să oferteze oameni din altă țară, de la 4-5 ore de zbor, pentru un job de 6 luni. Pai plm, idiotule, tu vii cu cățel și purcel pentru 6 luni in Romania? Sau tu lași baltă familia și vii 6 luni să muncești cu spor într-o țară străină, singur cuc? Și pe urmă mai vad eu dacă îți prelungesc șederea, nu?
Pe urmă, lăsînd chestia asta care e un mare NO, descrierea jobului nu are decât 30-40% potrivire cu profilul meu. Cretinașii ăștia de recrutori citesc niste cuvinte cheie, dar nu înțeleg ce înseamnă și ce implică.
– Gen caută „analog designer microelectronică”, dar nu citesc faptul că jobul presupune de fapt „analog physical design”, adică layout, nu design de schemă, ce știu eu să fac. Și intră în vorbă cu oameni care nu fac așa ceva, dar ei consideră că e un detaliu minor, e designer, se descurcă el.
– Sau caută layout-ist, dar care să facă de fapt tot, și schema, și simulări, și layout, și sinteză digitalului, și simulări de top level, și măsurători, și debugging, și plm. Cretinule, nu poți comasa 3-4 joburi într-unul, fiecare din astea are nevoie de un om specializat pe treaba aia, nu pe toate.
– pe urmă vine chestia cu nivelul de expertiză. Ofertezi cu job de mid senior level (5-6 ani experiență) un om ce are 20 de ani de muncă in domeniu și e principal/lead/staff/senior staff. Bai, ești prost? Am responsabilități de direcționare/adaptare/optimizare a conceptului/tehnologiei pe department/companie și tu mă chemi să fac un badgap sau un oscilator, iar în echipă cel mai experimentat era în facultate cînd eu aveam 10 ani de experiență?
Saptamana trecuta am dat un interviu cu o firma de recrutare din UK. In cele 10 minute mi-a comunicat salariul/bugetul pentru aceasta pozitie. Take it or leave it. Atat de simplu este.