Un studiu făcut de psihologi italieni pe o populaţie compactă a Romei a căutat să descopere dacă există o legătură între dezvoltarea tulburării de personalitate borderline şi stresul mamei din perioada perinatală. Vă amintesc faptul că tulburarea de personalitate borderline se traduce, printre altele, prin depersonalizare, exces de alcool, alternări ale dispoziţiei de la stări depresive la accese subite de furie, relaţii intime nepotrivite şi chiar tentative de suicid.
Psihologii au încercat să vadă dacă există o legătură între evenimentele negative din viaţa mamei şi perioada de doi ani de dinainte sau de după naştere. Cu alte cuvinte, dacă aceste evenimente şi influenţa lor asupra vieţii mamei pot contribui într-un fel sau altul în prevalenta tulburării de personalitate borderline în rândul copiilor acestor mame. Pentru aceasta, 66 de persoane cu BPD şi 146 de persoane fără tulburare de personalitate borderline au fost testate cu ajutorul mai multor chestionare (SCID-II, SCID-D, QLE, ITI) iar mamele acestora au fost întrebate dacă au existat factori negativi în viaţa lor în perioada de dinainte sau după naşterea copilului. Prin ”factori negativi” se înţeleg aici perioade departe de casă împotriva voinţei unuia, probleme de ordin economic, probleme de sănătate, abandon, moartea unuia dintre soţi sau a unei rude precum şi abuz de ordin fizic, emoţional sau sexual. Tot aici intră şi o posibilă neglijenţă din partea soţului sau a restului familiei, factor care ar fi putut pune un dram de stres asupra mamei.
S-a descoperit că acei copii ai căror mame au trecut prin perioade de stres au dat naştere la copii cu tulburare de personalitate borderline într-un număr de două ori şi jumătate mai mare decât restul mamelor. Cu alte cuvinte, riscul ca tulburarea de personalitate borderline din cei 66 de subiecţi diagnosticaţi cu BPD să se tragă din perioada negativă a vieţii mamei lor este semnificativ mai mare. Pierderile din viaţa mamei în perioada perinatală au contribuit la dezvoltarea tulburării de personalitate borderline în copilul pe care l-au născut sau pe care urmau să-l nască.
Este important de menţionat că stresul în perioada perinatală nu duce automat la dezvoltarea BPD în copil. În schimb, în cazul celor deja diagnosticaţi cu tulburare de personalitate borderline, şansa ca aceasta să fi apărut ca urmare a evenimentelor negative din viaţa mamei este cu 2,5 mai mare decât în cazul copiilor care n-au fost expuşi la aceste evenimente.
Explicaţia cercetătorilor constă în ipoteza cum că ”probabilitatea relaţiilor traumatizante între copii şi părinţi creşte în acele familii în care părinţii suferă de pe urma pierderilor nerezolvate (ori a traumelor nerezolvate), iar comportamentul de ataşament al copilului este prin urmare probabil să devină dezorganizat”. Copiii din astfel de familii afişează un slab control al impulsurilor agresive iar părinţii lor sunt mai predispuşi să devină violenţi în faţa lor atunci când copiii nu le satisfac nevoia inconştientă de a fi apăraţi.
„părinţii lor sunt mai predispuşi să devină violenţi în faţa lor atunci când copiii nu le satisfac nevoia inconştientă de a fi apăraţi.”
Poate nevoia parintilor de a fi ascultati/respectati?
Adultul are nevoie să fie ascultat și respectat de copil, serios? Copilul e responsabil să îndeplinească nevoia adultului de a fi ascultat? Nu e de mirare că avem în jurul nostru o grămadă de părinți toxici.
Deea…… Flower power….
Copilul trebuie să asculte și să RESPECTE părinții. Sau poate să treacă strada de capul lui, să sară pe geam, să se joace cu cuțitul etc…. Că nu trebuie să asculte.
Vezi asta de fiecare dată când un copil din ăsta, cu „personalitate”, se tăvălește și urlă prin mol…
asculte și să RESPECTE părinți << da dar.. trebuie sa stie si de ce sa o faca si cumva sa fie alegerea lui in a o face, nu cred ca majoritatea parintilor sunt capabili sa isi educe copilul in asa fel incat sa aiba un respect real
Respectul nu e ceva batut in cuie. E chiar foarte flexibil: se castiga, se mentine, se pierde . Cei care pretind respect gratuit si neconditionat or sa aiba o surpriza in momentul in care copilul lor face o evaluare a calitatii de parinte dupa niste ani. E cam greu sa-l respecte pe tassu cand e un cacat betiv si violent, si sa nu se mire ca ramane singur cu prima ocazie de detasare a copilului.
Pai ce zice acolo ca parintele are nevoia inconstienta de a fi aparat?
Simti nevoia sa fii aparata de copilul tau? Am zis ca nu are foarye mult sens fraza draga
Asta era pt deea mai sus
Ai înțeles fix cum nu trebuie toată ideea. Dragă.
BIG PENIS DISORDER
O tulburare de care suferim toți bărbații de pe acest blog desigur.