Prostiile lui Cristici: „Chiuso per ferie”

În lunile de vară, iulie și august, toată Italia pare „chiuso per ferie”. Dacă ați fost la Roma (și nu numai) în perioada aceasta a anului, sunt străzi întregi care au semnul acesta pe ușile magazinelor. E cam pustiu prin Roma, în iulie și august, nu prea ai ce face.
La Torino e și mai și, că pleacă toți în sud, la mare. 200 de km până la Nisa, 160 de km până la Genoa, 150 de km până la Albenga.  Torino devine pustiu.
Iar într-un an, pentru că biletul de avion spre România ajunsese câteva sute de euro, eu fiind învățat cu 25 de euro, lol, am zis că stau vara în Torino.

Mai jos e un text scris în iulie 2014. Despre cum găsesc torinezii metode să facă vacanță și în oraș pustiu.
Textul a fost scris pentru un ziar local. Era cumva în ideea că „putem și noi”. Au trecut șapte ani, n-am putut. Nu putem. Ei pot.

Torino e un oraș universitar. Aglomerat, dar în vacanțe orașul se cam golește. Am prins o dimineață în care eram doar doi oameni pe stradă. Ne-am întâlnit la un semafor; cred că altfel aș fi fost singur pe stradă.
Fiind la doar două ore de mare, e simplu să „fugi” din oraș pentru câteva zile.
Totuși, nu toată lumea pleacă. Pentru cei mai puțin dispuși să plece, sau pentru cei cărora concediul li s-a terminat, sau pentru cei care au restanțe pentru că au pierdut timpul în loc să învețe – și preferă să stea aici să învețe decât să vină în România, de exemplu, primăria a făcut o chestie interesantă în parcul stadionului „Olimpico”.
Au luat o mică suprafață din parc, au împărțit-o în patru.
Au făcut două ringuri de dans, unul pentru adulți, unul pentru copii, au pus un stand mare “tip împinge tava”; pe a patra suprafață au pus scaune ca la teatru, pentru cei care vor să privească sau să se odihnească.
Amenajarea s-a făcut rapid, în două zile, pe la sfârșitul lunii iunie, și cred că evenimentul va ține până în toamnă.
Nu se pune problema de bilete de intrare, e gratuit, „pentru cetățenii orașului”.
Suprinzator de mulți bătrâni veniți să danseze (și să privească), foarte mulți copii pe ringul de dans al copiilor, lume multă și la terasa cu autoservire.
Am văzut aglomerat cam în toate zilele săptămânii, și deși e în aer liber, fără prea multă pompă, foarte mulți bărbați vin îmbrăcați în costum iar femeile în rochii de seară.
O atmosferă foarte chic, în care contează doar omul și voia bună.
Am rămas suprins când într-o seară, pe ringul de dans pentru copii, s-a ținut un curs de dans, iar una dintre melodii a fost „Ciuleandra” Mariei Tănase.
Bine, într-o altă zi cred că am auzit vorbindu-se în română cam 50% din timp*. :)

 

Dacă Torino e „un banal oraș industrial”, mi-ar plăcea ca în banalele orașe ale României, și nu numai, să se întâmple la fel. Putem și noi, nu? La Buzău, Ploiești, Brăila… de ce nu?

*  conform statisticilor, 10% din populația Torino sunt români.

 

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

13 comentarii

  1. La braila nu merge ca e plin de braileni :))

    00
  2. Se duc oamenii să danseze, ce să facă, dacă n-au A3, RTV și alte (kanale) accese di(n)rect?!?
    Se vede clar, din imagini, c-ăia se plictisesc…da’ se duc totuși.

    00
  3. NOU
    #6

    Torino e orasul echivalent pierderii unui pariu

    00
  4. NOU
    #7

    In 45 de min ajungi la Milano cu Frecciarossa si mie imi ia minimum 1.20h pana la Mogosoaia…

    00
  5. Pai ce crestere economica sa mai ai cand dansezi prin parcuri?

    00
  6. Se fac si la noi dar de obicei in anii cand sunt alegeri. Si nu e chic, e taranoaia cu muzica populara sau Holograf, mici, bere, fasole si sarmale. De obicei e plin de pensionari saraci si betivi ce se calca in picioare pt o halba de bere si un blid de mancare si tot felul de gura casca.

    00
  7. Noi avem un bulevard mare în oraș și de abia acum s-a hotărât primăria să-l închidă de sămbăta seara până duminică dar nu este organizat nimic. Se mai plimbă niște amețiți de copii cu biciclete sau trotinete și cam atît. Mare lucru să fie marcat un teren pe asfalt cu bandă și întins un fileu pentru un tenis cu piciorul sau pătrate de alea împărțite în patru … chestii mici care atrag copiii la o miuță cu mingea. Dacă se adună lumea poate apar și privații cu o tonetă de înghețată sau sucuri sau un mic și o bere la botu calului pentru adulți.
    E greu la noi cu bucuriile mici și simple pentru cetățeni și nu înțeleg cum de nu-i duce capu pe primari să înțelegă că în loc să facă o paranghelie mare de Ziua Orașului pe an ar putea să facă mai multe la fiecare sfârșit de săptămână câte o zi mică a orașului.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.