Prostiile lui Cristici: filme, naziști, funduri de gagici (1)

Tl;DR: nimic. poți trece la alt articol

Am anunțat că voi scrie câteva rânduri în una din ideile astea, și mi s-a replicat de ce nu în toate? De ce nu funduri de gagici naziste, în filme?
Pentru cei care au întins capcana, am găsit măcar unul: Elsa (Alison Doody), din Indiana Jones (lol):

Fundurile de gagici e un subiect serios, așa că nu e de weekend. Revin cu (multe!) „funduri de gagici” în timpul săptămânii. Total „safe for work”: clipuri de youtube, la care comentez.

Ce a rămas? Filme.
Sunt prea mărunt să pot comenta vreun film, prea insignifiant, opinia mea e cel puțin naivă când vine vorba de filme. Dar pot fi „awe„? (awe – noun. an overwhelming feeling of reverence, admiration, fear, etc., produced by that which is grand, sublime, extremely powerful, or the like: in awe of God; in awe of great political figures. Archaic. power to inspire fear or reverence.)
Nu am cuvânt românesc pentru a descrie ce se întâmplă cu mine când urmăresc filme de Hitchcock. Iar urmărindu-le de zeci de ori, am început să văd „prin” ele. Caut pe net, citesc, mă întreb de ce aia, de ce cealaltă… De ce îmi plac atât de mult!? Ce a făcut Alfred Hitchcock încât să îmi copiez filmele lui în 3 locuri diferite în arhivele mele, nu cumva să le pierd!
Am pe telefon coloana sonoră de la mai multe filme, ascult muzica din când în când. De exemplu, acum când scriu, ascult muzica de la „Vertigo„.

Ce e cu omul acesta, ce mi-a făcut?
Ce îmi place foarte mult la el:

Filmează „fotografic”, „scenă de teatru”. Ați văzut cum sunt filmele de azi? Super close-up pe figuri, se schimbă cadrele cât mai des. Deși acum avem ecrane de 100 de metri diagonală, se filmează tot super-close-up. Vorbește unul, close-up pe el; vorbește al doilea, se schimbă cadrul – close-up pe el, iar zice primul ceva – close-up pe primul. Amețești.
Hitchcock filmează ca pe o scenă de teatru. Ești la teatru, nu la film. Ador asta. Știu acțiunea pe de rost, aproape știu replicile, mă uit pentru „teatru”, pentru atmosferă.
În unele zile mă uit numai în planul secundar, de exemplu, că sigur a pus el ceva acolo. Și a pus! (câte filme din 2020 folosesc atât de bine planul secundar? De ce nu mai învață regizorii să folosească atât de bine planul secundar și „scena de teatru”? Mă doare. Ca așa-zis cinefil, mă doare.)

„He certainly didn’t get in by the bathroom. And the kitchen has bars on the window.„
Cadrul e mai jos. În 2021 ar fi filmat gratiile. Nu și Hitchcock:

Oamenii: ori că e filmat în anii ăia, când nu existau blugi tăiați, ori… oamenii sunt de o eleganță aparte. De exemplu, în pozele de mai sus, omul cu papion e polițist, detectiv în timpul serviciului. Papion?
Vă provoc să găsiți 10 oameni „aiurea” în filmele lui. Prost îmbrăcați, fără maniere, mitocani. Da, criminali, psihopați, dar cu o anume clasă (revin la subiectul ăsta, am niște cadre bune din filme franceze). Universul lui Hitchcock e un univers de oameni din care mi-ar plăcea să fac parte. Aș vrea să trăiesc în orașele pe care le văd în filmele lui, să văd numai oameni de felul acela.
Nu mă consider un om cu clasă, dar gupul de prieteni e important, te ajută. Aș fi mai cu clasă dacă aș trăi într-un oraș din filmele lui Hitchcock decât în Obor, în București. Prin simpatie, reacție prin simpatie, ca la chimie.

Muzica: Spui Hitchcock, spui Bernard Herrmann. „Bernard Herrmann is closely associated with the director Alfred Hitchcock. He wrote the scores for seven Hitchcock films.”
Am pus o chestie la textul despre Twin Peaks, când Badalamenti s-a întâlnit cu Lynch și au făcut amândoi muzica de la Twin Peaks. Mi-ar plăcea să existe o înregistrare de acest fel și despre colaborarea Hitchcock – Hermann.

Personajele feminine: Recent am aflat că Alfred Hitchock avea o pasiune pentru blonde. Iar Eva Marie Saint (North by Northwest) a spus într-un interviu „ca majorității bărbaților, lui Hitchcock îi plăceau blondele”, iar gazda emisiunii spune: „Putem să-l acuzăm de asta?”
Pentru mine blondele au aceeași „valoare” ca și brunetele sau roșcatele, dar clasa… cum le-a ales, ce fel de femei a ales…

Lipsa de violență. Toți știm că i se spunea, și poate chiar e „maestrul suspansului”.
Știți de ce Psycho e filmat alb-negru? A spus-o Hitchcock într-un interviu mai jos: Nu voia să apară sânge roșu, să oripileze publicul. Aproape amuzant, nu credeți, gândind că orice film al lui are măcar o crimă în el. Am început să fiu atent la cât sânge apare în filmele lui. Să citez din „Dial M for Murder”: „There’s hardly any blood.”

Te implică în film. Cum face asta? Te lasă să gândești. Îți dă timp, îți crează ocazia să gândești (prin „slow-pacing”, acțiunea se petrece suficient de încet încât să poți gândi). Parcă te provoacă să anticipezi ce se va întâmpla. Gândești ce s-ar putea întâmpla… apoi îți schimbă datele problemei. Aici cred că intervine „maestru al suspansului”.
Poate părea copiat din alte articole acest paragraf, știu, dar am simțit-o singur. Filmele de azi sunt atât de predictibile și… plictisitoare. De foarte multe ori am citit la reviews de filme noi: „trailerul e mai bun decât filmul în sine.” De ce? Oare de ce nu te mai lasă scenariștii și regizorii să gândești?

Umorul. Cred că se știe că Hitchcock apare „cameo” în fiecare film al lui. A fost atât de tare chestia asta, încât au trebuit să decidă să apară în primele 10 minute, pentru că lumea nu se mai uita la film, la acțiune, așteptau să-l vadă pe Alfred Hitchcock.

Închei cu două interviuri cu el, și o chestie pe care am citit-o într-un almanah Cinema de dinainte de Revoluție. Hitchcock despre el însuși: „Uite ce m-am îngrășat, arăt ca o bufniță îndopată cu cartofi.” (de cel puțin 30 de ani nu am uitat replica aceasta, am reținut-o din primul moment când am citit-o )

Mai punea câte un cap de-al lui în frigider, s-o sperie pe soție:

Ce faceți în seara asta, sau mâine? Dacă nu mă înșel, pe Netflix au „Vertigo”. (care a fost foarte prost primit când a fost lansat, din cauza sfârșitului… nu dau spoiler, dar americanii au cam boicotat filmul când a apărut prima dată în cinema).
Iar pentru că știu destui care nu au remarcat asta în film: joacă și „Miss Ellie” din Dallas (Barbara Bel Geddes), mult mai tânără, bineînțeles.

https://youtu.be/NVZSXX0btRU