Manualul definitiv de retorică

E de la Eftimie, fugi! O să fie cu creștinism, Dumnezeială, filosofie, înjurături, Jordan Peterson, idei neplăcute și whataboutism. O să fie lung și urât, mult mai lung decât ce-ai pățit până acum. Să nu zici că n-ai fost avertizat. Deci…

Am observat că lumea nu prea cunoaște tehnici de discurs și asta nu ajută la discuție. Discuția e importantă, dar doar când are loc, nu când tragem mucii în piept și urlăm ca mujicii pe stadion „suuuuuuugiii paradigmaaaaa!” atunci când degajează portarul. Elaborarea unui discurs bun e un pas important.

Așa că o să comprimăm câteva milenii de artă discursivă în doar câteva zeci de mii de semne, că ce naiba aveți de făcut în weekendul ăsta? Ninge afară și vulcanizările sunt pline. La finalul acestui text ne vom putea certa precum filosofii în antica Atenă, o să fie carnaval.

O să începem cu școala pregătitoare, adică cu Aristotel.

Fun fact: La un moment dat președintele Consiliului Județean Brașov era un tip pe nume Aristotel Căncescu iar prefect în Cluj era prefect un tip Călin Gavril Platon.

Mai mult ca sigur că ai auzit de Aristotel, a fost un filosof grec. El a fost elevul lui Platon, care la rândul lui a fost elevul lui Socrate, inventatorul filosofiei și al creștinismului. Cu toate acestea Aristotel e considerat cel mai bun dintre ei, Toma d’Aquino îi zicea pur și simplu „Filozofu” iar învățații musulmani îl denumeau „Primul profesor”. Dante îl descoperă în infern dar și acolo era tatalor, sau cum se exprimă el în traducerea lui Coșbuc:

Văzui apoi, privind și mai departe,
pe maistrul celora ce știu, avându-l
la mijloc marii-adâncitori de carte
cari stau tăcuți, cucernici ascultându-l.

Era un profesor cool, aparent se îmbrăca foarte mișto, își făcea freza cu grijă, avea mâinile pline de inele scumpe și era cam slăbănog, spre deosebire de predecesorii săi, în special Platon, care erau cam ca Arnold la fizic.

A fost proful lui Alex Macedon, zis „cel Mare”, întemeietorul orașului Alexandria din Teleorman. A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca metafizica, logica formală, etica și, mai ales, că asta ne interesează, retorica. A scris mai multe cărți decât Pavel Coruț și ne-au rămas destul de multe. Dar pentru scopul articolului de azi o să folosim doar asta:

Posibilitatea de a susţine un lucru fără a-l accepta este semnul unei minţi educate.

Asta, frați și surori, e baza de la care pornim. Și-acum putem începe școala generală, cu metoda dezbaterilor parlamentare.

Când eram mai tânăr am cunoscut un om minunat pe nume George Tănăsescu, cu toate că era buzoian și „se știe” că buzoienii nu au suflet. Un scamator al artei discursului, acest tânăr m-a păcălit să intru în clubul lui ARDOR de la Brașov, care ARDOR este Asociația Română pentru Dezbateri Oratorie și Retorică și, pe bune, dacă aveți vreun junior pe undeva și aveți posibilitatea, trimiteți-l să învețe la unul din cluburile astea.

În principiu se organizează o ceartă pe echipe, sunt mai multe variante și modele, ăla care-l foloseam noi era simplu, un fel de „Parliamentary Debate” adică sunt două echipe, formate din Prim-Ministru și Membrul Guvernului, de o parte și Liderul Opoziției și Membrul Opoziției de cealaltă parte. Se dă o temă generală de ceartă iar Guvernul trebuie să o restrângă la o temă specifică. Tema generală e ceva de tipul „Zahărul e rău”, cea restrânsă e „Coca-Cola e nașpa rău”. PM-ul vine și anuntă tema, are 7 minute în care poate să-și expună teoria. Apoi vine LO-ul și încearcă să i-o distrugă. După care se ridică MP-ul și contrazice LO-ul încercând să susțină PM-ul, apoi vine MO-ul care șterge cu amândoi pe jos. Se ia o pauză de un minut după care se ridică din nou PM-ul cu concluziile finale, urmat de LO cu concluzii finale. Rezultatul e decis de un arbitru sau un complet de arbitri.

Simplu, nu?

Propunerea mea e să bem toți Frutti Fresh, aia sigur nu conține zahăr. Sau frutti. Sau apă.

Acuma, ca să-i convingi pe arbitri, în principiu, trebuie să prezinți un set de argumente. De obicei trei, că nu e timp. Dacă ești PM e ok, dacă ești LO, poți să contrazici alea trei sau să vii cu altele trei împotrivă. MP și MO, de regulă, nu aduc argumente noi că se diluează treaba ci doar cotrazic argumentele celuilalt.

Bun, și câteva reguli de bază: argumentul personal nu contează și nu este luat în seamă de arbitri. Genul „mie mi s-a întâmplat”. Și nici alea cu „se știe”. Primul poate fi ușor demontat „mie nu mi s-a întâmplat” deci zero sum game, al doilea e mult mai nasol, că urmează întrebarea „de unde se știe, ce se știe, cine știe” și mori în explicații și pierzi timp. Cu deliberarea arbitrilor și tot întregul meci durează maxim o oră, nu ai timp să te pierzi în explicații.

Am fost bunicel la sportul ăsta, am participat la campionatul pe Transilvania și am ajuns până în finală unde am pierdut în mod penibil. Că aici intervine a doua greșeală. Echipa clujeană trișa, efectiv au adus un PM care a vorbit extrem de repede și a adus un puhoi de informații și semi-argumente nedemonstrând mai nimic. Este o metodă folosită de avocați, în procese, când vin cu un metru cub de dosare și, mai ales, e o metodă folosită de procurorii români când vor să spargă judecătorul la caz. Puteți să întrebați oameni din domeniu, procurorii tot fac gestul ăsta în mod frecvent, de-aia de multe ori le și cade dosarul.

Cel mai celebru caz de acest gen este cel al fostului procuror șef Augustin Lazăr care a făcut un dosar al revoluției cu 3320 de volume, ceea ce înseamnă că nu va putea fi citit niciodată complet de nimeni. Omul a blocat cu bună știință subiectul, pentru ca să se poată da o știre de-asta de fiecare dată când mai trebuie un click-bait pentru revoltații iacobini ai zilei. Valabil și pentru cel al Mineriadei, unde s-a cerut audiera a 1500 de martori, asta fără să socotim ceilalți 1500 de martori pe care o să-i ceară acuzații. You know, for justice.

Trebuie remarcat în acest caz că Revista 22, cuib de intelectuali, l-a lins efectiv peste tot pe Lazăr pentru gestul ăsta. I-au făcut, sper să fi mai fi reținut ceva latină din școală Public Fellatio.

Parliamentary Debate-ul ăsta e foarte fain că poți să te antrenezi să susții un punct de vedere care nu-ți convine, fără să-ți pese neapărat de subiect, că tu ataci argumentele, nu mergi la sentiment. Și e limitată de timp, nu poți s-o lălăi până mori. Abordarea asta pe fapte și nu pe sentimente are și ea limitele ei, uite de exemplu cum se va desfășura audierea unui martor în dosarul mineriadei.

LO: Onorată instanță, permiteți-mi să pun întrebări martorului. Mulțumesc. Prima, știați în data de 14 iunie că președintele Iliescu a anunțat că este o vorba de o tentativă de lovitură de stat, adică vă aflați în cunoștință de cauză în zona aceea? Vă atrag atenția că sunteți sub jurământ și rog instanța să consemneze. A doua, în ziua respectivă ați observat „întreprinderea de acţiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârşite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat?”. Rog instanța să consemneze răspunsul. Trei, în timpul evenimentelor ați observat persoane necunoscute, să le zicem „agitatori” care au încercat escaladarea violențelor și dacă da, ce ați făcut atunci?

Pe sistemul ăsta de argumentare, dacă vrei să câștigi nu poți devia discuția, trebuie să contracarezi cumva exact cele 3 argumente/întrebări puse de LO, că el pe alea o să-și construiască cazul. Dacă deviezi se diluează treaba iar dacă te enervezi, și faza de mai sus te-ar putea aduce într-o criză de nervi…

Well, asta am făcut eu la Cluj, m-am enervat și am început să acuz pe ăia că nu joacă fair, ceea ce poți face și tu în comentarii, că e ușor. Și-am pierdut, pentru că arbitrii nu voiau să audă asta de la mine, o știau și ei, voiau argumente iar eu mă țineam de altceva.

Buun, deci sistemul ăsta de retorică are limitele sale, pentru a contracara avem nevoie de ceva mai mult. Pentru asta avem nevoie de liceu, sau Lyceum, cum se numea școala inventată de Aristotel.

Cimitir!

Există o procedură de atac când pățești de-astea, care e privită urât de toți fanii retoricii clasice: se numește ad-hominem, adică îl bagi pe adversar în mă-sa.

Profit de ocazie să vă citez din cea mai frumoasă pledoarie făcută vreodată pentru această expresie, voi da cuvântul scriitoarei Doina Ruști.

„Românii […] mențin ritmul vieții prin câte-un dute-n pizda mă-tii. Nu există nimic mai mobilizator sub soarele Bucureștiului decât acest îndemn aproape domestic. Întoarcerea în găoacea maternă este cel mai bine intenționat sfat pentru oricine a rătăcit drumul. Du-te-n pizda mă-tii aduce aminte cuiva de unde a venit , îi arată că drumul făcut până aici trebuie luat de la capăt. Îi spune că în orice moment parcursul său istoric ar putea fi anulat. Du-te-n pizda mă-tii e un act de bunăvoință, un deget ridicat în momentul oportun, o atenționare, un ajutor dat la nevoie și chiar o dezicere politicoasă de cineva care a greșit drumul. Spune pe scurt ceea ce ar fi zis un discurs lung despre punctele slabe. Ai greșit! Asta e! Dar poți s-o iei de la capăt! Hai să ne facem că nu s-a întâmplat! Ești nou, nenăscut, șters din istorie. Poți să te naști iar!”

Nu că e superbă? Nu e chiar o înjurătură, ci o binecuvântare.

Cum spuneam, fanii retoricii nu apreciază gestul ăsta, pentru că există pericolul ca un argument să poată fi câștigat cu așa ceva. Dezbaterile alea se fac și cu public, publicul poate aproba bătând cu palma în masă sau dezaproba, sâsâind ca niște domni și doamne ce sunt. Arbitrul, sau judecătorul în sensul mai larg, nu este 100% independent, în țările normale el este ales de public. Și, chiar de nu e, tot este influențat de public, vreți o dovadă recentă, Dragnea a fost condamnat doar după ce a pierdut alegerile, până atunci judecătorii, meh.

De obicei se folosește ad-hominem, dar am impresia că mult mai popular este ad-hominems, în care înjuri un grup de oameni. Nu spui Raed Arafat este un rahat cu ochi ci că guvernanții sunt niște rahați. E mai simplu pentru că grupurile de oameni nu te pot da în judecată. Poți să zici direct „România e de căcat” când nu ai chef de argumente.

Dar vezi că publicul nu apreciază astea, cuvântul căcat e urât și nu prea poți să-l atragi. Dar, dacă ești bun la învârtit cuvinte, poți să spui același lucru într-un mod hazliu sau măcar interesant. Uite un exemplu:

România e genul ăla de țară în care și regele sexului ar fi pus prin numire politică.

Heh. Altfel, nu? Știu, nu e cea mai bună, dar e mai mult decât varianta de dinainte. Cel mai bun la faze de-astea e PiticiGratis, e profesor de ad-hominem/hominems. Bine, deși cunoaștem un adevărat Platon al acestui tip de argumentare care și-a făcut o carieră politică din așa ceva și ar fi putut fi președintele nostru, într-un univers paralel mult mai hazliu.

The most non-PC character ever!

Mulți analiști politici au pus ascensiunea Vadimului pe seama extremismului românilor. Situația era nasoală în țară și în vremuri economice de-astea se nasc astfel de personaje. Dar CVT nu era un extremist, ci mai degrabă un jongler al cuvintelor. Avea câte o formă comică de a spune orice prostie, de-aia își permitea să abordeze subiecte mai delicate. Cum ar fi alea, știți voi, cu suedejii.

Fun-fact: În Brașov există un bust al fostului premier israelian Ytzak Rabin, este singura statui dedicată unui lider de stat israelian în afara Israelului. Zeci de mii de turiști vin la Brașov anual să vadă aia și nu le vine a crede că poate exista așa ceva. Știu, că-i văd tot timpul, oamenii ăia sunt buimăciți de faza asta. Vadim a făcut bustul ăla.

Dacă ai un copil mic, poți chiar să-l înveți alfabetul cu Vadim.

Acest tip de discurs are, însă, două probleme. Prima, e că-ți trebuie și un pic de talent. Deși există o soluție și la lipsa de talent, citești cartea lui John Vorhaus, The Comic Toolbox, care a încercat să-i învețe umor și pe câțiva dintre scenariștii români de poante, cum ar fi ăia de la „La bloc”. Acolo vei putea afla cum poți să scrii în loc de „Eftimie e un spălător de cadavre” ceva gen „Eftimie se duce lunar la Moscova să spele mumia lui Lenin”. Mult mai bun, nu-i așa?

A doua problemă e că la un moment dat trebuie să ai și niște argumente în spate, că nu faci stand-up. Până și ăia din stand-up își construiesc o argumentație bazată pe ceva. Dar cum ar fi să ai toate argumentele din lume și să fie toate corecte?

Pentru asta trebuie să faci facultatea discursului, mafrend, și să te pui cu burta pe carte. Se numește metoda Ryan Holiday, după cel mai popular scriitor de motivaționale din lume. Acest om, poate ați auzit de el, a perfecționat arta discursului care nu supără pe nimeni pentru că nu poate fi contrazis.

Cum a făcut asta? A studiat istoria Imperiului Roman. Imperiul Roman a fost o chestie mare, cea mai mare chestie posibilă care s-a întâmplat vreodată în omenire. Se tot fac comparații cu mongolii, chinezii sau rușii, dar se fac la suprafață și întindere, nu la impact. Existând foarte mult timp, aproape 2000 de ani (pun și Bizantinul aici), în Imperiul Roman s-au întâmplat toate lucrurile posibile. Totul.

Orice vrei să argumentezi o poți face citând cu ceva ce s-a întâmplat în IR. Sigur la un moment dat Vergilius Puliflex a fost pus într-o situație similară și l-a dat pe spate pe Coriolanus Bucius într-o discuție avută înainte de lupta cu Spargincurtorix. Dacă mai bagi și ceva istorie a chinezilor, pui câteva kilograme de greci în ecuație, toate argumentele tale vor fi corecte la un moment dat. Toate cărțile lui Ryan sunt așa, că orice vrei să demonstrezi vei găsi argumente suficiente cu Marci Aureliuși, Seneci, împărați chinezi, sunt efectiv mii de oameni la dispoziție.

Aici fotografiat cu wikipedia în spate.

Holliday nu e nici măcar primul care face asta, înainte de el a fost un tip pe nume Robert Greene, care a scris „Cele 48 de legi ale puterii”, o lectură interesantă. Omul a decis 48 de legi și dup-aia a adunat exemplele care le confirmau, că erau destule. O să vezi tehnica asta folosită în special de absolvenții de facultate, inginerii mai ales, că ăia sunt fascinați de Imperiul Roman. Pentru că romanii, mânca-ți-aș, chiar au făcut chestii care să dureze, chestii calumea, minuni ale ingineriei pentru vremea lor.

Problema e că metoda asta discursivă e impresionantă la prima vedere, doar că are o limită. Limita e totul timpul „Și, după, ce zici că s-a întâmplat? Pe bune, chiar așa”. Uite, Marcus Aurelius era șeful la sfaturi, dar s-a dus dracului imperiul după el. Cum naiba de un om atât de deștept n-a putut să creeze ceva mai mult decât el?

Pentru că există ceva mai presus de om, amice, ține-te bine că acum ieșim din studiile obligatorii și mergem pe chestii care nu contează decât dacă ești pasionat. Acum intrăm la masteratul discursului și omul care ne va conduce acolo va fi însuși Jordan Peterson, antihristul.

E momentul să încetăm cu gluma că s-a reîntors împăratul serioșilor!

Metoda lui este inventarea de categorii generale supreme, gen bine și rău, haos și ordine, și de-acolo restrânge tema. Ca la școala generală, dar mai complicat un pic. Pentru a putea argumenta omul se folosește de Biblie și alte cărți vechi și aici e șpilul.

Orice ateu va țipa că aia e o carte de povestiri, că nu e real că din doi oameni au apărut toți oamenii, că ar fi incest și că nu se poate ca lumea să aibă doar 10.000 de ani. Richard Dawkins, un creierolog celebru face de-astea, că nu înțelege metaforele. Pus simplu, până să ne dăm seama că există, universul nu exista și teoretic și subiectiv el există de vreo 10.000 de ani de când am început să devenim conștienți. Că doar nouă ne pasă de el, restul animalelor fără conștiință nu pricep asta. La fel și cu Adam și Eva, ăia nu au fost singurii oameni ci niște oameni la fel cum Împăratul Roșu nu era singurul împărat din lume, e doar un personaj folosit pentru a spune o poveste.

Și da, fii atent, că asta e Biblia, are toate poveștile din lume. Toate! E un episod din Rick and Morty în care Rick chiar spune că iadul oricărui scriitor e Biblia. Dacă o citești cu atenție o să vezi că orice fel de poveste pe care o scris, ai scris-o sau o vei scrie este acolo, cel puțin punctele de bază. Nici nu trebuie să-ți placă Dumnezeu sau să crezi că există, e un capitol și pentru atei, Ecleziastul, în care ți se spune tot ce-a scris Cioran în viața lui și toți nihiliștii vreodată.

Și nu trebuie neapărat să invoci Biblia, trebuie doar să știi poveștile și să găsești chestii similare, cum face nebunu. Uite, eu pot să-ți argumentez pornind din geneză că veganismul nu e bun.

Cain oferă ofrandă lui Dumnezeu roadele pământului;
Abel oferă ofrandă cărniță;
Dumnezeu apreciază mai mult oferta lui Abel;
Cain devine ciudos și-l omoară pe Abel;

După care îți dau studiile științifice care arată că creierul uman a evoluat pe bază de carne, pictura aia celebră a lui Michelangelo care arată că Dumnezeu e creierul și, la final, îți zic că, hei, știi și tu vegani, nu-i așa că-s tot timpul nervoși și iritați?

Veganii văd în asta un brocoli.

E, asta face Peterson la nivel macro și enervează pe toată lumea. Dar nu pentru asta, ci pentru că nu recunoaște că există Dumnezeu.

Peterson se tot îndreaptă spre direcția aia, dar cu curul înainte și pe ocolite, nu vrea deloc să admită că există Dumnezeu, orice o fi aia. Asta îi umple de nervi pe toți cei care-l citesc, că toți știu că există. Ăia, leftiștii, sunt turbați că ei au decis că nu există, ceea ce e trist că-l contrazice pe însuși Socrate.

Socrate, ți-am zis de el la început, inventatorul gânditului, a zis că „Singurul lucru pe care-l știu sigur e că nu știu nimic”. Așa că nu știm sigur că n-ar exista Dumnezeu, cum cred leftiștii, în ciuda a celor ce le tot învârte băiatul ăla de la Philosophy Tube. Foarte bun canalul, dar omul e ateu și are momente în care linia lui de argumentare intră într-un colț și se oprește acolo, că nu poate să admită existența Ăstuia.

Ăilalți, dreptarzii, dacă nu-s impostori ca Ben Shapiro, sunt și ei enervați, „termină Jordane cu fazele astea, ne-am prins, da, s-ar putea să existe Dumnezeu, știm, întrebarea e ce facem cu ăsta, e imposibil de trăit cu el, îl omorâm din nou ca-n frații Karamazov, ziii băăă, ce facem!”.

Chiar așa, ce facem? Mergem la doctorat cu singurul om care l-a învins pe Peterson în mod real, Slavoj Zizek.

Având în vedere pandemia, exact așa va arăta și moș Crăciun anul ăsta.

Metoda lui de argumentare e simplă: orice argument aduci tu, eu voi crea un care va arăta exact la fel, dar și un pic diferit. Similar, dar suficient de diferit cât să nu poți spune că e același lucru. Și, în același timp voi fi de acord cu tine. După care, chiar dacă mă contrazici la ceva, voi lua din nou răspunsul tău și-l voi împărți în două din nou, până o să avem un infinit de răspunsuri.

Zizek e ca un pește, nu poți să-l apuci de nicăieri, că tot alunecă din mână. Peștele este simbolul lui Iisus, fiul lui Dumnezeu, și uite că ne-am întors de unde am plecat.

După ce ai ajuns la metoda retorică Zizek ai câștigat la sportul ăsta, mafrend. Ești cel mai bun la cuvânt din lume. Poți să-ți iei coroana și sceptrul de împărat al cuvântului și să ieși pe stradă. Nimeni, niciodată nu te va mai contrazice că nu ar avea sens: oricum ar pierde.

Dar fii atent: la început a fost cuvântul, și cuvântul era Dumnezeu. Tu, pește, șeful cuvântului, pari să ai o omnipotență pe un subiect anume. Asta sună foarte cunoscut. Hmm, băi, dacă ești cumva cine ești, și te cam potrivești descrierii, Dumnezeu, stai un pic: avem niște rugăminți la tine, suntem mai mulți.

Prespun că știi contul meu de PayPal, nu-i așa?

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

89 comentarii

  1. Delicios de citit!

    00
  2. ok … m-am oprit de citit cand ai pomenit de ARDOR … ahahahahahahahahahahahahahahaha … nu cred ca mai continui cu cititul, am de munca si cam stiu cum o sa fie restul articolului cat si autorul acestuia … ahahahahahahaha

    00
    • M-am oprit din citit când ai spus ok… ahahahahahahahaahaha ce tare sunt și tu penibil ahahahahahahahaahaha

      00
    • Nu-ți trebuie cele două cărți ale Autorului să constați înclinația marxistă a gândirii. Ca și Liberul Arbitru, Marxismul este “aspirațional” tocmai pentru că nu se poate decât în scris și vise. Când ceva nu se poate, acel Ceva devine Totul, Intangibilul, Supremul, Dumnezeul
      Când începi să “acoperi” idei imposibile cu păreri formate din raționamente nerealizabile => titlul celei de-a treia opere literare a Autorului intitualtă: “O extorsiune a unui degajament într-o apă”

      00
  3. „Metoda lui este inventarea de categorii generale supreme, gen bine și rău, haos și ordine, și de-acolo restrânge tema.”

    Din ce am inteles eu ascultand discursul lui Peterson, omu’ incearca sa explice motivele pentru care e benefic sa privesti lumea/viata/whatev prin acele categorii (indiferent ca-s inventate sau nu). Nu degeaba recomanda sa citim Dostoievski (care e destul de clar ca i-a inflientat serios modul de gandire). „Demonstratia” ta la misto cu Geneza si veganismul e de prost gust timp pierdut pentru cititor, caci Peterson nu aplica deloc vreo tehnica similara (nu sustine nicidecum ca povestile din Biblie sunt niste axiome in baza carora poti demostra ceva, ci explica de ce povestile de acolo sunt utile pentru ascultator).

    Mie omu’ chiar mi se pare super destept si-s uimit (evident :) ) ca toti prostii ii pun eticheta de „omu’ destept al oamenilor prosti” :)

    00
    • Prima dată când Moise a coborât de pe munte cu un set de legi, s-a uitat la evreii lui și s-a enervat că ăia își făceau de cap, nu prea respectau legea, gen „Assume that the person you are listening to might know something you don’t”, așa că s-a enervat și a spart plăcile alea. Apoi a scris un set nou de legi.

      Scoate și Jordan o carte nouă anul viitor, vezi că e nemulțumit.

    • Prea complet pe langa subiect, incercand sa pari subtil, prea ca la tara.

      00
    • Le-a spart pe toate? Stiam ca avea 12 initial, a scapat 2 pe jos si au ramas doar 10 in final.

      00
    • M-am lovit si eu de Peterson pe ytb, la inceput parea misto… dar dupa o vremeam observat ca sare din Biblie in Coran in orce text vechi sau teorie care a auzit-o el pe autobuz pentru simplu motiv ca se potriveste cu contextul sau ideea care doreste sa o explice. Overall inteleg de ce lasa ii cu gura cascata pe unii.

      00
  4. >>pictura aia celebră a lui Michelangelo care arată că Dumnezeu e creierul

    Arata ca Dumnezeu e in creier, adica e un gand, inventat de om, si nu invers. Omul cu mintea lui, cu imaginatia, cu legendele si povestile lui l-a creat pe Dumnezeu. Dar spune asta crestinului mediu, sa vedem cad de bine ii cade.

    00
  5. Leftistii care spun ca nu exista Dumnezeu il contrazic pe Socrate. Dar cei care spun ca exista, nu il contrazic pe Socrate.
    WAT?

    00
    • Fii atent la oră. Dreptarzii spun că s-ar putea să existe.

    • Cu rationamentul ‘s-ar putea’ e posibil s-o dai, dar e probabil s-o iei.

      ‘S-ar putea asta’ se mai numeste si apel la probabilitate si este o eroare logica.

      Dreptarzii cred in Dumnezeu pentru ca s-ar putea sa existe? Foarte urat din partea lor.

      00
    • Caută pariul lui Pascal.

    • Pascal e ăla cu (citit extrem de aproximativ): dacă crezi și Dumnezeu există, atunci e ok, dacă nu crezi și El există, atunci ai bulit-o? (Sunt aproape sigură că mai există un text intermediar, unul cu o negație și apoi cu „n-ai pierdut nimic „, dar e cam talmeș-balmeș la mine în cap).

      00
    • E foarte urat sa crezi din cauza pariului ala, in forma simplificata. Daca crezi pentru avantaje, esti un fariseu si deci nu vei primi avantajele.
      Dar de fapt aia care au facut religiile au fost foarte smecheri, ca sa prinda mult mai multi in plasa ne zic ca doar aia care cred vor merge in rai, e batul si morcovul in povestea asta. Crezi, te mantuiesti (morcovul), nu crezi, o belesti (batul).

      In orice caz, e foarte mizerabila rationalizarea credintei.

      00
    • Dreptarzii zic ca s-ar putea sa existe, s-ar putea sa nu existe? Mai ca ii scoti agnostici.

      Nu prea are ce cauta Pascal aici, pentru ca dreapta cea credincioasa si religioasa nu spune ca s-ar putea sa existe Dumnezeu si ar trebui sa ne comportam ca si cum ar exista.

      Oamenii care cred in Dumnezeu, care se roaga, se duc la biserica etc., nu spun ca s-ar putea sa existe Dumnezeu. Ei spun ca exista. E o certitudine pentru omul religios. Existenta lui Dumnezeu este o certitudine pentru preot, pentru imam, pentru rabin. Ei nu isi incep rugaciunile cu: Doamne, daca existi, am si eu un baiat care are concurs de dezbateri maine. Daca existi. Daca nu… am incercat si eu. Daca e, boss.

      00
    • @Matt88

      […]Existenta lui Dumnezeu este o certitudine pentru preot, pentru imam, pentru rabin.[…]

      Yeap… desigur, of course. Nu este metoda de se imbogati pe seama credintei altora. Iar pentru asta avem exemple in curtea noastra (chit ca ii convine sau nu lui Eftimie).

      00
    • Mat88 a descoperit în omul religios certitudini pe care nu le-a avut nici măcar Iisus, fiul lui Dumnezeu.

    • And that, my friends, is whataboutism. La Adib.

      00
  6. Citit, apreciat, trimis bere prin Paypal! Multumesc, colega.

  7. Do you want some fucking fruit juice or something ?

    00
  8. Am citit jumătate sau aproape.
    Vali te rog mai filtrează că pierzi cititorii, de la burghie la ciorba de limba e distanta cam mare.
    Am și pe la munca în căcănar de asta meșter sa învețe pe alții și să faca ppt-uri colorate fara a spune nimic dar plin tare de misiunea lui.
    Stop că e simbata seara, desfac o bere.

    00
    • Nu te obligă nimeni să citești un alt autor în afară de Vali.
      Plus.
      1. E posibil ca Vali să aibă date mult mai concludente despre câți cititori îi aduce și câți îndepărtează Eftimie/Fluture/Cristici/altul.
      2. În lipsa datelor, fiind blogul lui Vali, poate permite oricui vrea pula lui să scrie aici.

      00
    • Vali, vezi ca e un tip, vextrapi, care cica stie el cum iti pierzi tu cititorii. Si mai sunt altii, o sa vezi cate manute verzi are, care stiu la fel de bine ca el ca esti pe duca. Cuidado! Daca nu ne dai afara vei pierde multi cititori. Stie vextrapi, sa nu zici ca nu ti-a spus.

    • dacă scriam vreodată în viața asta ceva cu gândul că o să atragă cititorii acum aveam traficul lui blogatu.

    • @vali, articolele astea atrag muştele de căcat sinistre de pe siteuri ca Adevărul. Parcă şi tnr avea ceva parteneriat cu Adevărul şi au intrat pe secţiunea de comentarii toţi idioţii de acolo pe tnr şi au stricat toată treaba. Cine nu ştie ce zic, să intre pe secţiunea de comentarii la toate articolele Adevărului.

      00
    • articolele astea atrag muştele de căcat sinistre de pe siteuri ca Adevărul. Parcă şi tnr avea ceva parteneriat cu Adevărul şi au intrat pe secţiunea de comentarii toţi idioţii de acolo pe tnr şi au stricat toată treaba.

      N-are nici o treaba asta … pur si simplu oamenii normali nu mai stau sa comenteze pe net pentru ca e plini de ciudati, inclusiv pe fb … am patit-o de vreo 2-3 ori si m-am lasat de comentat, mai trec pe aici ocazional si cam atât

      00
    • @vectrapxi vezi ca in lista de articole apare sub titlu si autorul.

      Asta e un feature pe care l-am cerut eu (si probabil si altii) si pe care Vali l-a introdus special pentru din astia ca tine si ca mine. Mie de exemplu mi se pare nesuferit si arogant Fluture dintr-o discutie pe la primele lui articole pe acest blog, dar asta nu inseamna ca eu decid daca poate sa scrie aici sau nu cum evident nici tu nu decizi. Ii dau skip la orice pentru ca e clar ca nu am ce culege din ce scrie el si in felul asta nu pierd nici eu timpul enervandu-ma si incercand sa explic chestii si nici el stergandu-se superior la c** cu comentariile mele.

      Uite mie imi place foarte tare Eftimie si chiar si formatul asta foarte lung de articol, insa e evident ca nu e pentru toata lumea. Daca nu iti place cand citesti 1,2 articole de la el e clar ca nu e pentru tine. Mie nu imi place Antena 3 (si in general orice e la tv in Ro) dar nu ma obliga nimeni sa ma uit si nici nu ma uit in continuare asteptand sa se devina mai bun calitativ continutul ci caut continut in alte medii ca acum spre deosebire de comunism ai de unde.

      00
  9. 1. Mi-ar fi prins bine niște „cursuri” d-astea de retorică și dezbatere.
    2. Am văzut poza picturii ăleia de un milion de ori, dar abia acum realizez că „bula” în care e Dumnezeu are forma unui creier.
    3. Am râs cu bolborci la faza cu veganismul.
    4. Știu bucata aia a Doinei Ruști. Mi s-a părut delicioasă și fabuloasă.
    5 nu mai știu ce voiam să zic. :)
    6. Cândva am asistat la o discuție în contradictoriu între un polițist și o ONG-istă pe drepturile omului. Senzațională. Doar pe fapte și situații, fără atac la persoană, trimiteri la origine, chiar și fără ridicat vocea. Spre ghinionul meu, nu mai văzusem așa ceva până atunci. Nici nu eram sigură că e posibil în viața reală. Cei doi sunt și azi, dacă nu prieteni, măcar bune cunoștințe.

    00
  10. Am citit jumate şi a început să mă doară capu’… Sunt un om simplu!

    00
  11. O arde aiurea, e serios în expunere ? Nu stiu. Cred că are legătură cu articolul despre Iliescu. Oricum, food for thought. 🍺

    00
  12. Felicitari!! In sfarsit a scris si Zoso un articol delicios, documentat intr-un mod simpatic, educativ, cu jigniri misto argumentate care totusi nu au treaba cu nimeni. Oh, wait …:D

    00
  13. „dreptarzii, dacă nu-s impostori ca Ben Shapiro”

    no true scotsman

    00
  14. Eu intru pe blog sa-l vad pe Zoso enervandu-se pe batrani pe trecerea de pietoni, pt hate catre influenceri, sa gasesc un topor, sa vad o masina pe care nu mi-o permit, sa gasesc inca un model de „asa nu” cand e vorba de imobiliare …

    Dar acum am aflat ca sunt si al dracu de prost …

    Pentru mine, lectiile date de Jordan Peterson despre asumarea responsabilitatii sunt Dumnezeu !

    00
  15. Stiu ca este un subiect delicat, este o mare enigma pentru mine cum de oamenii foarte deștepți (doctori, ingineri etc) pot fi religioși, îl includ și pe Eftimie aici. Am cunoscut și câțiva preoți foarte bine, si ca majoritatea preoților erau „cititi” si aveau scoala argumentării, efectiv m-au făcut sa ma gândesc serios dacă nu cumva sunt atei în secret. Apoi l-am citit pe Ion Aion si am aflat ca da, exista destui preoți atei.
    Bun articol, am donat cumpărând niște TNR din Auchan.

    00
    • Da’ nu te-ai gandit un pic si invers?
      Adica sunt religiosi tocmai pentru ca sunt foarte destepti?

      00
    • Cea mai mare piedică înspre religiozitatea asumată pentru oamenii deștepți nu este deșteptăciunea per se, ci aroganța care vine în urma deșteptăciunii. Poate de asta oamenii se apleacă și spre turlă după patruj de ani, e vârsta numai bună să îți dai seama că nu ești chiar așa deștept.

      00
    • Chestia cu „oameni foarte destepti” e relativa. La fel cum sunt doctori, ingineri etc. anti-vaccinisti, adepti ai homeopatiei sau medicinei germane… la fel o sa gasesti si religiosi. Poate chiar pe aceiasi.
      Cat despre aplecatul spre religie mai la batranete, e mai degraba frica de moarte si de necunoscut decat intelepciune.
      Mai pe scurt, nici scoala multa si nici varsta inaintata nu te fac automat destept.

      00
  16. Calitățile lui Jordan sunt mult exagerate, pentru că omul argumentează pe niște date pe care nu le mai are nimeni în univers (nu aș vrea să spun că minte, doar interpretează favorabil niște chestii), dar legăturile lui par intuitive deși nu rezistă la o scuturătură riguroasă. Exemplul cel mai bun e ăla cu lobsteri – toate studiile pe care omul le invocă zic cu totul altceva decât ce pretinde el că zice, concluzia lui e fantezistă, analogia cu societatea umană e comică, dar concluzia e corectă – ține spatele drept, poziția fizică e foarte importantă pentru felul în care percepi lumea.

    Dar când vorbește omul are un număr de idei pe care și le-a însușit, niște legături fără nicio bază, dar concluzii de bun simț. Și recunosc știința făcută prost să dea rezultatul bun, că și eu am făcut grafică 3D pe calculator pe vremea când nu aveam biblioteci grafice și acceleratoare, și inventam matematică tâmpită gen „mai adaugă un 3, vezi ce iese”. Rezultatul era satisfăcător, dar matematica era proastă, dacă schimbai un pic contextul (unghiul din care te uiți, de exemplu) se ducea pe pluă totul. Dar cum spuneai și tu, exemplul personal e inutil, și nu îi facem aici un proces lui Peterson.

    Ca discurs, însă, omul e fermecător. Ca fundament e slab, concluziile sunt bune, necesare pentru o societate care s-a născut din cenușa Imperiului Roman, Imperiu ținut vreme de două milenii de filosofia stoică. Creștinismul de-asta a prins atât de bine – stoicismul și creștinismul merg împreună extraordinar, și aia e fundația culturii vestice. Peterson a ajuns la stoicism (și) prin buddhism (care e un fel de creștinism neabrahamic, fără Christos), țin minte prelegerile lui de dinainte să fi devenit celebru cu C16.

    Cumva, esența stoică regăsită în creștinism sau buddhism e „rezultatul” la care vrea să ajungă Peterson. Demonstrațiile lui sunt de pus sub semnul întrebării, dar rezultatul este cel pe care îl intuiesc cam toți care nu sunt supărați pe el pentru că nu e în tabăra corectă. Iar rezultatul pare cel corect, doar demonstrația e nesatisfăcătoare. Retorica, însă, e fascinantă.

    Nu am urmărit disputa lui cu Zizek. Din câte aud, Zizek e un tip cu studiile la zi, și probabil că a înțeles că e imposibil să-i explici lui Peterson că și-a greșit demonstrațiile, pentru că nu puteți să stai într-un debate să faci reading comprehension pe studii științifice, mai ales dacă treaba e contra-timp. M-ai convins că poate merită văzută dezbaterea aia. Dar chiar și-așa, progresia ta s-ar putea să fie defectuoasă când ajunge la Peterson, și s-ar putea să fii nevoit să o regândești în partea superioară.

    00
  17. Asta cu „Puteți să întrebați oameni din domeniu, procurorii tot fac gestul ăsta în mod frecvent,” este un fel de „se stie ca” sau de “mie mi s-a întâmplat”?

    00
  18. Eu am urmarit un curs de-al lui Peterson in care orice treaba de psihologie era explicata de un desen animat. Nu mai stiu desenul animat respectiv, si mi-e imposibil sa mai gasesc ceva pe Youtube de cand a ajuns o personalitate si orice cacat vrea sa faca bani sau sa futa profitand de faima omului. Aparent are ceva si bazat pe biblie, dupa cum zice autorul. Nu ma mira, e cam la acelasi nivel cu Tom si Jerry. Nu m-am lamurit daca Peterson accepta existenta lui Tom si Jerry, sau este limitat in directia asta.

    00
  19. Nu-s lamurit pe o faza: de ce zici ca Jordan nu recunoaste existenta lui Dumnezeu? O face de nenumarate ori, insa nu in maniera in care ii este solicitata recunoastere. Dar zice in milte clipuri ca credinta in Dumnezeu nu se spune, ci se traieste; si ca el se comporta ca atare.

    00
  20. „Prespun că știi contul meu de PayPal, nu-i așa?”

    Nu. Ar trebui?

    00
  21. Totuși omiți să subliniezi un lucru foarte important: echipa care câștigă o dezbatere este cea care a reușit să *convingă* arbitrul/publicul, nu cea care spune adevărul.

    00
    • E de la sine înțeles, tocmai asta susține ideea că e necesar sa fim capabili sa argumentăm; dacă pierdem o dezbatere deși avem adevărul de partea noastră e clar că avem o problemă în a ne exprima

      00
  22. Am facit filosofie (multa) in facultate, dar asta e un soi de rezumat care mi-a dat bluescreen, trebuie recitit materialul de 3 ori, cu mintea odihnita.

    00
  23. Harneală.

    00
  24. În sfârșit, a reînceput Eftimie să ia medicamentele alea bune.
    Zi-le, nene!

    00
  25. Cluj 2001…Clubul Arbitrii. Ce amintiri nenicule.

    00
  26. Concluzia, când alegi pe cine să asculți, îl vei alege pe cel care îți confirma ideile pe care deja le deții (indiferent că te duci la Peterson sau alții) după care îți vei petrece restul vieții spunând povesti despre de ce tu privești lucrurile cu adevărat obiectiv și asta te condamnă la a fi înconjurat de proștii care nu-l înțeleg pe gurul tau.
    Also, există dumnezo? Nobody really cares, mai bagă un burger.

    00
  27. Eu am urmărit câteva dezbateri care îi puneau în opoziție pe JP cu alți oameni. Exceptând-o pe cea cu Cathy Newman care încerca sa ii întindă capcane construindu-i oameni de paie din argumentele lui, capcane pe care JP le-a ocolit elegant, omul mi se pare overrated, si îl pun într-o categorie apropiata de Stephan Molyneux. Iar cât despre sfaturile lui legate de personal accountability, omul a devenit dependent de benzodiazepine… Pentru discipolii lui devotați, daca nu vreți să vă fie spulberata iluzia geniului său, sa nu vă uitați la dezbaterea pe care a avut-o cu Matt Dillahunty.

    00
  28. Jordan Peterson e rodul vremurilor prin care a trecut si trece „vestul” lumii. Ce zice el n-ar fi prins daca nu avea context si atunci probabil ca s-ar fi apucat de altceva.

    Oricum, era o vorba mai veche: Fapte, nu vorbe. Ori faptele (fiica lui JP) ne-au aratat ca si JP e tot pe principiul „fa ce face popa nu ce zice popa”.

    Lucru pe care il poate vedea orice bou, chiar daca nu intelege fineturile fizlozofiei.

    00
    • Lol, chiar sa ii imputi faptul ca fii-sa e cum e nu mi se pare ok, fiecare adult raspunde pt faptele proprii. Daca vrei sa ii imputi lui ceva cu privire la fii-sa este faptul ca JP o valideaza si ii promoveaza sarlatania aia de dieta exclusiv carnivora.

      00
    • @rox Fiecare adult raspunde pentru faptele proprii, dar nu eu am crescut-o pe fii-sa. Si nu eu am scris carti sforaitoare in care m-am batut cu pumnul in piept.
      Faptul ca o mai si sustine in afacerile ei dubioase e doar cireasa de pe tort.
      Desi, din punct de vedere sentimental e lesne de inteles ca un parite sa vrea sa-si ajute copilul, nu condamn sentimentul patern in sine.

      00
    • Cica a fost combinata cu un tip ce are studio de videochat in Bucuresti :))).

      00
  29. Am vrut să pun comentariul să se vadă ca sunt oameni ce citesc si postări de astea.

    Și să întreb autorul la ce nivel de studii l-ar pune pe NN Taleb.

    00
  30. Zizek e la nivel de doctorat pentru ca foloseste omul de paie mai bine decat ceilalti si dezbate de dragul de a dezbate?! Sunt de acord cu tine, dar… softism

    00
  31. In Biblie la un moment e scris că cele vegetale (ceea ce creste din pământ, semințe, plante) sunt date omului să mănânce , apoi mai tarziu ce animale poate consuma etc.

    Pe de altă parte există principiul acțiunii și reacțiunii, ceea ce sădești, e ceea ce vei culege.
    Omori un animal iar acel animal suferă, aplicând același principiu, care e valabil întotdeauna, chiar daca ne place ori nu, vom avea parte de suferință.

    Jertfele presupun oferirea de ceva, pentru care ai depus un efort, în semn de recunoștință/mulțumire către Divinitate, defapt e un semn că ai înțeles cum funcționează totul în Univers, cum o energie plus o intenție au format tot ceea ce există.

    Faptul că Dumnezeu s-a bucurat mai mult, la ceea ce a oferit Abel, nu are legatură cu faptul că jertfa a continut carne și nu vegetale!
    Carnea aceea înseamnă suferință și moarte pentru acea ființă care a avut o data viață!
    Cererea de jertfă are 2 scopuri cât de departe poate merge în alegerea a ceea ce se aduce ca jertfă și testarea iubirii aproapelui în orice condiție (vezi Iov care rămâne fără avere etc și u toate astea, Dumnezeu e ceea ce contează pentru el).

    Dumnezeu sau pur și simplu actiunea și reacțiunea au recreat scena Abel și mielul, de data asta cu Cain în rolul lui Abel și Abel in rolul mielului, dacă ar fi înțeles că iubirea e primordială atunci Cain și-ar fi lăsat fratele în viață.

    Cred că exemplu dat nu e despre cat de bună e carnea in comparatie cu vegetalele, ci de cauză și efect(acțiune reacțiune) și iubire a (aproapelui ) necondiționată (indiferent de condiții)!

    Nu vă speriați de mine, nu sunt agent publicitar al BOR, nici nu am mai fost pe la biserică de ceva timp, cred că ultima oară am prins niște pochemoni prin jurul unor biserici acum ceva ani. Pot avea un gand bun, spune o rugăciune, asculta o mantră etc oriunde vreau.

    Biblia și restul textelor vechi sunt mai mult decât ceea ce interpretează unii cu scopul de a manipula /a avea putere asupra oamenilor!

    00
  32. piticigratis e cu atac la freză, nu la persoană.

    00
  33. Eu l-am descoperit pe Jordan Peterson (și mi-a plăcut din primul moment) cu ocazia scandalului legat de idioțenia numită „gender pronouns”, o manifestare a fenomenului political correctness împins la extrem. Pe tema „există/nu există Dumnezeu” nu l-am urmărit, dezbaterea în cauză nu mă interesează. Da, știu, e o problemă importantă pentru umanitate (sau cel puțin așa zic unii, whatever), dar eu, de câte ori mă gândesc la subiect, mi-amintesc cum arăta (și mirosea) prima groapă comună pe care ma văzut-o în Bosnia, și-mi trece.

    Apropo, când otomanii se pregăteau să atace Constantinopolul, acum 6 secole, „a few days before it fell to the Islamic armies which were surrounding the walls of the city, a rabid debate was splitting the lawmakers and their respective intellectual supporters. (…) And that matter was: What is the sex of the angels? Are they males or females?” (informația este bine-cunoscută, dar sursa citatului e aici: https://www.washingtontimes.com/news/2003/jun/15/20030615-112308-9481r/)

    00
  34. Ok Eftimie, am inteles, dar lumea te cunoaste ca scriitor de SF si pentru ca au ramas foarte putini in bransa asta nu crezi ca ar fi fost la fel de interesant sa povestesti adolescentilor, ce s-au apucat sa citeasca Isaac Asimov sau Frank Herbert, ce sunt si cu ce se mananca premiile Arthur C Clarke, Hugo, Nebula, Theodore Sturgeon sau World Fantasy Award samd, despre traditia Comic Con-urilor si a altor comitete si comitii respectabile ? Chiar nu mai conteaza toate acestea ?!!?
    Despre cum noi toti am crescut cu colectia „Nautilus” dar imbecilii de la „Nemira” au extirpat-o, colectia „Armada” e o gluma proasta…
    Nu tot tu spuneai cat de mult bate campii Gheracostea alea ?
    De asta ti-am spus ca ai fi putut fi „Mironovul” zilelor noastre !
    Dar nu-i bai, atata timp cat scrie fain (si arata la fel) Roxana Chirila ma multumesc cu atat ; dar mai gandeste-te…

    00
    • Colecția Nautilus și-a schimbat numele din cauza unei chestii de copyright, din ce mai țin eu minte. Conținutul colecției Armada a fost efectiv bulit de către premiile alea de care vorbești tu.

      Vezi tu, nu doar la Oscaruri s-au întâmplat mizerii gen „inclusive” și alte ideologii extremiste de stânga, ci la toate premiile. Așa că, dacă vrei să câștigi premiile alea trebuie să bagi la criterii să fie bine. Iei premiile alea, ai o prestanță, vinde cartea. Oamenii de la Armada publică alea bazându-se pe premii, că doar cine ar premia un căcat?

      Și-așa ai scriitoare ca Robin Hobb, care scrie exact ca Irina Binder, dar fantasy, că trebuia și ceva împotriva patriarhatului reprezentat de moș Martin, Annalee Newitz de la NYT care a bulit o idee foarte bună cu Autonom că a simțit ea nevoia să bage propagandă în ea sau N. K. Jemisin, care este „de culoare” și scrie ce trebuie, conflicte culturale și opresiune.

      Și bărbații fac același lucru, Tchaikovsky de exemplu își calcă în picioare educația științifică doar să prezinte o dubioasă matriarhie și tot așa.

      Tu citești alea și zici că-s proaste cărțile, dar nu știi de ce. La fel ca și în alte cazuri, oamenii veniți cu duba ideologică în fenomen sunt niște imigranți ilegali care doar copie niște chestii ale culturii inginerilor și înlocuiesc câteva detalii să fie mai incluziv, ceea ce face totul destul de cretin, că nu se mai explică multe lucruri. Arată ca StarWars-ul cu Rey, au scos tot ce era interesant, toată filosofia din spate, să bage lasere, memberberies și reprezentare. Sau mizeria aia de ST: Discovery.

      De-aia nu mai te atrag lucrurile astea, că sunt lipsite de substanță. De-aia comic-conurile mor, că sub costume și jucării nu mai e nimic decât ideologie.

      P.S. Roxana nu arată deloc ca mine, o cunosc bine. Și nici măcar nu abordează lucrurile din aceeași perspectivă, ne-am contrat pe multe lucruri pe la o bere. Dar nu e o persoană îndoctrinată și gândește cu capul ei, iar ăsta e un lucru extrem de rar în ziua de azi, de-aia o și apreciez.

      P.S. 2. Dar am reținut ideea, o să fac o listă la un moment dat cu niște cărți bunicele.

  35. Poate asta ar trebui sa fie o materie obligatorie in liceu, chiar la materia „Logica”. Ar scoate mai putini analfabeti-functionali.

    00
  36. Žižek e un sofist. Cu talent de showman dar atat, un sofist. E, vorba lui Roger Scruton „Clown Prince of the Revolution”. Peste 20 de ani n-o sa-si aminteasca nimeni de el, o sa apara alti clovni de salon. Saloanele sunt singurile locuri unde genul asta de blablablagiu poate avea succes. Sau mai stii poate face stand-up.

    „As in 1789, as in 1917, as in the Long March of Mao, the Great Leap Forward, and the Cultural Revolution, the work of destruction feeds on itself. Žižek’s windbaggery serves one purpose: to turn attention away from the actual world, from real people, and from ordinary moral and political reasoning. It exists to promote a single and absolute cause, the cause that admits of no criticism and no compromise and that offers redemption to all who espouse it. And what is that cause? The answer is there on every page of Žižek’s writings: Nothing.”
    Citatul e de aici, adauga ceva context
    https://www.city-journal.org/html/clown-prince-revolution-14632.html

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.

Pun clipuri pe Youtube

Top articole

7 zile