Am pornit de la un articol din Republica și am găsit postarea la care face referire (24% load pe procesor de la LinkedIn, site serios).
Fata are dreptate. De câți ani se plâng companiile că nu găsesc angajați? Câte din ele au schimbat ceva? Câte au schimbat procedurile de recrutare? Câte au început să publice și salariul de la care pornește jobul? Câte au renunțat la cerințele stupide, de 3 angajați pe un post? Aud?
Exact. Nici una. Le e mai ușor să se plângă. N-ar pune mâna să schimbe ceva. Problema e la angajați, că nu mai suportă mediul de lucru toxic, nu la compania care creează și întreține acel mediu.
Băi, când auziți că e foame de oameni în IT, să știți că e plin de oameni buni în domeniul ăsta. Plin. Unii vor să plece, alții vor să stea. Toți primesc oferte constant, nici unul nu primește o ofertă cu bani. Se discută la interviu. Negociați cu domnul director. Nu știu dacă putem să-ți echivalăm cât ai acum.
Și sunt tratați în continuare ca ospătarii și se miră că pleacă.
Altfel, ați auzit pe cineva suflând ceva de o legislație în care să poată fi concediați mai ușor oamenii care fac greșeli sau sunt jegoși? Nimic? Nimic nimic?
Coa… cum faci linkedin negru?
screenshot > negative.
dezamăgitor.
Vali ie bricoleur, poa’ orice vrea mușchiu lui :))
https://chrome.google.com/webstore/detail/dark-mode/dmghijelimhndkbmpgbldicpogfkceaj
Pluginul Dark Mode in Opera, trebuie sa existe si pentru Chrome
La partea cu salariul e simplu: le spun de la primul telefon cat vreau, daca se incadreaza in buget dam inainte, daca nu….la revedere si un praz verde.
Pentru alte aspecte legate de companie fac un mic research (daca nu cunosc deja compania) si vad cam cum e dinamica pe acolo, cum a atmosfera etc.
Problema cu această abordare e că, dacă nu cunoști piața sau te subestimezi, ceri prea puțin și ajungi să faci aceeași muncă pe bani mai puțini decât restul colegilor. Sigur, tu poți fi mulțumit inițial, dar vei afla și atunci te vei acri.
bine ma.. toti faceti nazuri acuma. si ne plangem ca nu mai avem shaormari pe litoral.
@ubercool – nu e ok gandirea asta. Ti se da cat ceri… nu e treaba ta cat face altul. In timp, daca ai impresia ca trebuie sa ceri mai mult, o faci. Altfel, daca dupa o saptamana sa zicem, afli ca un coleg ia mai mult si te „acresti” inseamna ca incepi direct nemultumit jobul ala. Si oricum, cine spune ca trebuie sa fie un nivel liniar de salarizare chiar si pentru joburile din aceeasi categorie?
Eu n-as chema pe nimeni la interviu care-mi spune de la primul telefon ce salariu vrea. Oricata criza de forta de munca ar fi – imi pierd vremea cu unu care cel mai probabil se supraevalueaza. In plus, indiferent de cat de cuprinzator poate fi anuntul, nu ai cum sa afli tot despre job-ul propus/companie etc doar din el – o vizita cu ocazia unui interviu mi se pare obligatorie inainte sa emiti sume.
Pe de alta parte – problema „cati bani vrei” o discut de la primul interviu. Pentru ca am posibilitatea sa evaluez ( foarte succint – e drept ) un candidat si sa-mi dau seama daca se supraevalueaza sau nu, chiar daca nu se supraevalueaz poate fi peste bugetul meu etc. Sunt de acord cu lamurirea acestui aspect de la inceput – insa nu la telefon.
@geretus: Tu nu ti-ai pierde timpul cu el ca te intreaba din prima cat dai, dar el sa isi piarda timpul sa vina eventual si la un interviu face 2 face ca sa afle ca E POSIBIL daca e baiat cuminte si mai baga si niste overtime sa castige cu 30% mai putin din cat castiga la actualul loc de munca. Pentru ca asta are foarte multa logica.
@ubercool: Cunosc foarte bine piata si stiu si cam cat valorez (desi m-am subestimat de foarte multe ori). Si nu ma intereseaza de capra vecinului, ca nu suntem la banda sa avem fix acelasi skiluri sa sa aducem aceeasi plus valoare comapaniei (o oscilatie in salarizare e normala)
@geretus: Ti-a raspuns si altul dar zic si eu: Nu vreau sa am treaba cu companii care nu cheama la interviu pe motivul asta. Nu sunt entry level sa ma joc de-a pierdutul timpului in aflarea informatiilor si consider ca relatia trebuie sa inceapa transparent. Regula asta o aplic mereu si pana acum am lucrat in companii care mi-au oferit fix cat am cerut, iar altele mai mult….si M-AU chemat la interviu…m-au si angajat magarii
Mai ales ca la ultimele job-uri am fost contactat de companie, cum ar fi sa te contacteze cineva si sa nu vrea sa iti spuna salariul :)) tu ce impresie ti-ai face, nu ai vrea sa stii daca merita sa depui efort si nu cumva o sa iei mai putin?
Pentru cele la care am aplicat m-am documentat care e range-ul pe pozitie in respectiva companie, ce vor aia de la mine etc. si apoi am aplicat
@ubercool cei care fac asta sigur nu se subestimeaza. S-ar putea supraestima, dar cred ca in cele mai multe cazuri se evalueaza corect. Chiar daca s-ar subestima, salariul cerut ii multumeste.. deci nu vad unde ar fi problema.
Bey baieti – parerea mea e ca va cam supraevaluati. Da na – voi stiti mai bine, e viata voastra etc.
De obicei cand te suna cineva sa vii la interviu – imagineaza-ti ca nu e persoana care-ti poate oferi salariul pe care-l vrei :). Nu – persoana de decizie nu suna 30 de persoane pe zi, are alte lucruri de facut. Daca tu vrei sa ai discutii de salariu si cat esti tu de tare pe ceea ce faci cu o asistenta – atunci iti doresc success… ( apropo – daca erai , probabil ca te suna direct daca avea nevoie de tine si stia si cati bani sa-ti dea).
Da – e criza pe piata muncii. De oameni competenti…
@geretus: Cred ca nu intelegi cum functioneaza chestia asta. Asistenta aia trebuie sa stie si ea bugetul pentru pozitia aia…daca nu e secretara si e firma gigi srl (nu vreau sa detaliez procesul prin care se incepe selectia de la nevoia managerului, la cerinte, la screening etc). Asa ca eu daca ii cer X ea ar trebui sa stie ca X e in buget (basic math).
La interviu se stabileste daca eu sunt in limita de jos a bugetului sau in cea de sus sau whatever si incepe dansul negocierii. Pentru ca dintr-o analiza a CV-ului iti poti da seama ca ar merge o discutie cu omul. Dar la interviu poti sa afli ca omu’ stie chestii detaliat, a lucrat la proiecte asemanatoare cu ce faci tu, ca iti poate aduce plus valoare daca il tii motivat(si nu ii dai minimul din buget doar sa te lauzi ca faci economie)
Stiu ca e greu de crezut ca unii oameni se evalueaza corect desi e greu sa faci asta. E si un studiu care spune ca oamenii competenti se subevalueaza de cele mai multe ori iar incompetentii se supraevalueaza. Un mic procent al angajatilor sunt fix acolo cu evaluarea.
In plus de asta, ma enerveaza conceptia asta ca o companie iti face un bine ca te cheama la interviu, ca te baga in seama, ca whatever. Ma duc la interviu sa aflu detalii despre compania aia si sa negociez sau sa vad daca va fi o relatie mutual avantajoasa
@geretus: tot la fel faci si cand cumperi paine? trebuie sa iti faci o evaluare despre cat valoreaza pt tine?
singurii care sustin prostia asta sunt cei carora nu le convine sa se stie salariile, fie ca vor sa angajeze oameni pe bani putini, fie ca platesc pe unii oameni mult mai putin ca pe altii(ce produc munca de aceeasi valoare) si nu vor sa se afle, fie ca sunt un pic de sefi si le e frica sa stie subalternii pe cat isi vand ei sufletul si omenia.
Dar candidații întreabă? Din 2014 de când fac eu angajări, o singură persoană a pus genul acesta de întrebări. În plus, în 2-3 minute din momentul în care a început interviul, un candidat ar trebui să-și dea seama dacă are sau nu rost să continue, așa cum un bun recruiter nu are nevoie de mai mult.
E o stradă cu 2 sensuri. Angajații se plâng de companii, companiile se plâng de angajați. Și, de cele mai multe ori, cei care se plâng, fie că sunt firme, fie că sunt angajați, sunt de fapt ei cu probleme.
Da, candidatul trebuie sa-si dea seama in 3 minute care e faza, ca el pe langa job-ul lui mai are 14 interviuri in fiecare zi si stie cum merge treaba si cum e la tine in firma.
Șefu’, să trăiți, îmi place de fiecare dată cînd văd pe toate site-urile de job-uri:
oferim salariu motivant, pachet salarial COMPETITIV, bonus în funcție de performanță :)))
De ce kkt nu spui că oferi 2.223 lei de la bun început?Aha, să te poți plînge că vin destui care cer 3.000 lei.Așa pierde toată lumea.
GO ON!
Chiar, as vrea sa aud la interviu: Coae, vezi ca la noi e mancatorie, seful fute tot ce apuca, dar pentru tine nu e problema, vaneaza doar femei. Nu incerca sa promovezi vreo idee, ca si-o va insusi seful de departament s.a.m.d
10% e un procent bun ?
Dar compania de ce nu pune pe anunt: salariu 24.000-56.000 Euro anual? Sau pe luna? Sau in lei, cum se mai face pe la dvs? Sa stie tampitul ala de candidat daca merita sa se oboseasca sa mai puna un anunt sau sa raspunda la o interpelare?
Acum un an si ceva ma mai uitam si eu dupa joburi pe felia mea. TOATE vin cu un salariu, chiar si pe sistemul acesta, intre x si y, daca nu stie inca mama companie cum sa oferteze. Dar pot vedea daca e prea mic salariul sau prea mare
Ce nu inteleg HRizdele astea de scoala noua este ca nu ma fut pe mine neaparat ca pierd eu timpul. Ca ma doare in freza de ele. Dar isi fut lor zenul, pentru ca, in loc sa vina cu 10 candidati exact pe felie, din care sa poata face o alegere decenta, le vin jde
‘potentiali’ cu care nu vor face nimic.
Si da, faza aia cu ‘mai sunt 1000 de tampiti ca tine la usa’ incepe sa se cam fumeze in multe industrii, asa ca, decat sa iei o duda care sa dea firma peste cap, mai bine iei ceva decent. Acu’ e drept ca firma ar plati specialistul ala tot ca pe femeia de serviciu, dar se mai regleaza si astea in mers.
@dojo: pe luna, netto, come si fa a voi. Ca se uita inca de pe aeroport.
1: Da’ ce ai cu ospatarii? Ei nu merita tratati normal?
2: Link la postul ala? Sunt curios de reactii, si din pacate nu toti suntem prieteni pe LinkedIn cu doamna/domnisoara…
Ignorati va rog #2. Sunt doar eu idiot.
Nu are nimeni nimic cu ospătarii, exact opusul.
E deja arhicunoscută faza cu cei care au hoteluri și pensiuni la mare și dau bani ca să apară la TV să se plângă că nu găsesc angajați, și ei plătesc minimum posibil, program aiurea, bani la negru, efectiv bătaie de joc.
Și se face mișto de ‘patronii’ care vor sclavi pe bani de nimic ca în vremurile bune de tranziție.
Inside info din IT. In ultima vreme, discutia la telefon cu HR-ul se incheie prin „si, care ar fi salariul pentru care ai fi dispus sa schimbi?”. Acum nu stiu daca neaparat e transmis mai departe sau e doar asa, sa fii tu impacat ca l-ai zis. Ca imi pare ca oricat ai zice tot esti chemat la povesti. Dar macar, subiectul este atins devreme…
Principalul motiv (la interviu) e ca au sanse mai multe sa te „agate” cu alte chestii in afara de bani + poate ceri mai putin.
Principalul motiv (la oamenii angajati deja) e ca nu trebuie sa stii cat castiga colegul pentru ca salariile se calculeaza in functie de persoana nu de experienta si rezultate. Daca X e bun dar pampalau si nu face scandal / nu cere bani in plus ii dam 1000 lei. Daca Y e asa si asa dar avem totusi nevoie de el si face scandal ii dam 1200 lei. Eh, daca afla X nu e bine.
E ilegal? Nu. E imoral?
Mîncătoria este boală grea și lungă.Trece peste generații.
Nu numai. Mai este și aspectul: un angajat crescut în companie. Va avea creșteri salariale, dar în marea majoritate a cazurilor, nu va ajunge la cele pe care le au cei care vin deja pe o poziție din alte companii. Sunt foarte comune cazurile în care cineva dintr-un departament strategic, cu funcție managerială și multe responsabilități, să aibă salariul la jumătate față de cineva pe un nivel managerial mai mic și care prin comparație face câteva lulele. De ex manager de trainig HR, care face câteva traininguri cu agenții externe și de fapt face un fel de muncă de secretariat: trimite în companie niște formulae, află unde trebuie fcute trainingurile, face situația, trimite cerințele către companie de traininguri și acelea fac de fapt treaba. Și persoana aceasta are salariu dublu pentru că a venit deja pe poziție și poate a lucrat înainte cu directorul de resurse umane. Dublu față de oameni care lucrează de fapt pentru productivitatea companiei și au nivel de responsabilitate mare, munca lor presupune într-adevăr expertiză.
La fel în anumite departamente, același post, dar salarii care variază enorm. Și problema se poate rezolva simplu: salariul de bază pentru anumite funcții la fel, în rest sporturi și bonusuri după performanță. Dar nu se vrea asta, nu? Pentru că știm de fapt că și în companii, managerii au bugetele de salarii pe departament și împart creșterile, dacă există cum vor ei. După alte criterii, de multe ori, decât performanța. Transparența este necesară.
Propun sa scrie Zoso un articol despre salarii in IT si in comments sa vina toata lumea si sa le spuna anonim (pozitie/oras/salariu).
@Mofo
si dupa aia îi dai lui Zoso 10 kile de pălincă de Zalău în schimbul IP-urilor comentatorilor?
după aia vin companiile și mă „roagă” să șterg.
mofo, eu fac, că nu mă doare mâna.
@gupi – nu cred ca ajuta asa mult + mai exista undelucram.ro
@zoso – poti ajuta industria cu un astfel de articol
Vrajeala sa nu iti spuna de la inceput scorul este fix olimpiada paralimpica (te bucuri de medalie dar tot in scaunul cu rotile). Ce vreau sa zic: daca angajatorul e in extaz de faptul ca ai cerut putin sau te-au agatat pe un scor mic, din diverse motive, oricum nu o sa tina mult pentru ca din ziua angajarii deja iti cauti in alta parte. E foarte proasta ideea sa il iei pe unul deja nemultumit din prima zi, ca este clar ca nu va merge. E la fel cum mai minteau unii/unele prin anunturile de matrimoniale ca au 1.80m si erau de fapt pitici de gradina sau gagici cu 55kg care erau de fapt 155kg. Da, ai muscat anuntul, dar cand te vedeai fata in fata era deja KONEC FILMA. Asa si astia daca te ademenesc sa vii la interviu si acolo afli ca firma e copac, are bani de 3 lei seminte si eventual e pe determinat cu proba si control psihotronic e clar ca ti-ai pierdut timpul aiurea, a irosit o pereche de chiloti si sosete fresh si ceva ml de parfum din ala scumpu”
@Mofo: De ce doar pentru IT-isti? Sa fie pentru toate domeniile ca doar nu numai ei sunt importanti in economie. Totusi, e adevarat a majoritatea comentatorilor sunt din IT, dar sa nu “discriminam”.
@Vali: Ai cuvantul.
Monitorul salariilor la zi.
Linkedin, in 99% din cazuri a devenit un FB mai trist.
Pt orice cacatel postat primesti zeci de felicitari de la o gramada de oameni care cred ca asa se face networking si astfel o gramada de habarnisti posteaza chestii inutile.
Despre HR numa’ de bine.
In 2020 avem aceleasi discutii ca in 2005 cand am inceput prima data sa depun CVuri si sa ma angajez.
Rar am vazut un domeniu care sa evolueze atat de putin, care sa aiba aceleasi intrebari si scenarii fixe si care in general sa nu produca absolut nimic.
Dupa 14-15 ani de munca eu intreb direct la telefon cat este salariul. Daca primesc raspunsuri evazive sau nu mi se comunica la revedere.
Cine sta sa citeasca ce e pe LinkedIn? Eu citesc doar cand primesc mesaje de la recruiteri.
Iar daca pare interesant din JD, „suma minima pe care sunt dispus sa plec este x, ne incadram si continuam discutia sau nu?”
Easy peasy.
pro tip: Ce culoare are paraşuta ta ?
Dupa cum am vazut de la prieteni apropiati, mai toata lumea spune clar de la primul telefon o suma. daca cei de la HR zic ca e ok, urmeaza un interviu. daca nu, cam asta a fost.
Dpmdv, angajatorul nu are sens sa zica din prima cat poate oferi pentru ca logic, angajatul va spune maximul. Cred ca e de datoria angajatului sa spuna cat vrea.
Intr-o discutie civilizata, bazata pe skill-urile potentialului angajat, se poate spune ca salariul variaza intre X si Y.
In functie de cate puncte din cerintele angajatorului bifeaza candidatul, la finalul interviului i se poate spune ca salariul oferit este … .
Problema apare in cazurile in care te duci la interviu la o firma mare si la final nu ti se spune mai nimic. Te lasa in asteptare cu promisiunea ca vor reveni cu un telefon daca sunt interesati de tine si vei afla ulterior salariul.
eu primul lucru la telefon intreb locatia. daca la salariu mai poti negocia, la locatie e batut in cuie.
apoi mi s-a intamplat sa ma intrebe un interval salarial la primul interviu, eu sa zic o suma, sa trecem prin inca 2 interviuri si la final sa ma anunte pompos ca am fost selectat felicitari vino sa semnam precontract si cand ma duc sa fie mai putin cu mult decat am cerut si sa imping foaia inapoi. atunci sa vezi ce fata desumflata aveau hr-istele. si in momentul ala mi s-au intamplat 2 treburi:
1. sa zica ca incearca sa vorbeasca poate totusi mai negociem ….
2. sa devina oparita si cu un ton agresiv de-mi venea sa le pleznesc sa imi zica ca nu stiu ce pierd …. ho proasto ca voi imi oferiti mai putin decat am eu acum
Replica reala la telefon: HR: „Intre avantaje e locatia, in zona Pipera…” … cand in realitate ala e dezavantaj.
Este in regula sa nu iti dea exact salariul cerut de tine daca ei considera ca nu meriti atat.
Doar ca aici ar trebui sa aiba loc o discutie/negociere inainte de semnarea contractului.
HR-ul are uneori niste metode de gherila.
da Andrei, sunt de acord cu tine, si mi-am pus si eu pb asta, doar ca nu ai niciodata feedback-ul asta: ba esti slab, noi atat consideram ca meriti si daca accepti si performezi mai vedem…. dar nu, raspunsul e sec si apoi se mai si otarasc. asta mi s-a parut incredibil. mai ales ca nu sunt genul zeflemitor la interviuri sa zici ca mi-o merit
a fost o fata hr, printre altele, s-a schimbat efectiv la 180grd cand am zis ca nu accept atat. mai avea putin si imi dadea un sut in cur sa ies din birou. si nu vb de post de casier sau mai stiu eu ce, ci ceva cu 5 cifre. imi daduse o cafea, am avut sentimentul ca vrea sa-mi smulga cafeaua din mana la modul ca a stricat orzul pe gaste. geez
Nope, în momentul în care tu zici „nu vin pe mai puțin de X” și ei oferă X-500, nu e. Ce naiba, nu e OLX.
maxp dar nu s-a auzit de telefon?
Din experientele mele recente, cand s-au hotarat sa ma ia m-au sunat si mi-au zis „oferta noastra este” si eu am zis da ori ba.
De ce mai pierdem timpul cu o vizita la sediu?
Cel mai mare „red flag” e cand te cauta „CEO-ul” pentru oferta de job. E clar ca e firma mica, sanse de salariu cat vrei tu reduse, probabil cu mult overtime si f**re de mama…
Un cunoscut de-al meu care are nevoie de oameni să își extindă afacerea, m-a întrebat dacă nu vreau să vin la el. Și din start mi-a zis cât îmi dă și care sunt bonus-urile. Fără să întreb, doar ca idee. El zice că e mai bine să le spui înainte ce le dai, cum și de ce.
La alții treaba e așa. Firma ar da 2500 de lei pe lună, că e disperată, nu are om. Vine unul la interviu, care nu a mai văzut un salariu de ceva luni, cu chirie și stomac și asta se mai și vede pe fața lui, parcă ar fi un tatuaj. Se discută banalitățile de rigoare, după care angajatorul întreabă: „Cam ce salariu ai vrea?”, iar candidatul, visând o felie de parizer din ăla cu carne, zice… „Minimul pe economie… (mai încet, să nu fie auzit) de început, mai vedem după perioada de probă”. Angajatorul se bucură, îl întrebă de când poate veni și își strâng ambii mâna, plecând fiecare fericit în treaba lui. Angajatorul că are om pe bani puțini, proaspătul angajat că are din nou ceva în stomac.
P.S.: Tipul ăsta de angajați sunt cei mai „fideli”, tocmai pentru că au rate și chirii. Cum ai stat ceva luni acasă, te temi să nu mai stai iar și accepți orice, numai să ai o brumă de bani.
Ganditi-va ca sunt oameni de HR care nu au ce sa faca.
Vin la lucru si ce sa fac ? Partea de contabilitate este externalizata, mai nou s-a externalizat si partea cu deplasari. Fac un inventar pe an si pt ce mai exista unii dintre ei ? Aha… angajari nenica. Asa fain pot sa fut o jumate de zi discutand vorbe cu tot felul de candidati… de nu se poate. 
Poate nici nu am nevoie de ei acum, dar ii chem asa la misto.
Hasheru’ si contabilitatea sunt lucruri complet diferite. Hasheru’ iti organizeaza cheful de Craciun de exemplu.
Mai nou sunt chiar 3: HR, Finance, Recruitment
M-a contactat o doamnă ieri pe linkedin și mi-a trimis o descriere generală a unui job.
Îi răspund că sună interesant și întreb și eu ca tot omul, despre ce companie este vorba.
Răspunsul ei?
Acest lucru este confidențial. De-abia după ce ne trimiteți CV-ul și sunteți selectat, vă pot spune numele.
Apăi…
Doamna era de la o firma de recrutare sau din aia care „subinchiriaza” personal. Daca iti spune numele firmei iti da un hint ca respectiva firma cauta oameni si iti poti depune tu CV-ul direct si le dai tzeapa.
La firme de astea te duci doar cand esti disperat.
fazele alea mi se par absolut penibile.
Adică tu să mergi pe timpul și banii tăi să dai toate probele lor, să faci toți ce îți cer, și ei nici nu-ți pot spune denumirea angajatorului? N-am mai auzit de așa ceva…i-aș trimite un cv anonim cu jumate din el redactat cu negru (ca documentele alea classified) cât să le trezesc interesul, aș cere salariu mic, și le-aș zice că restul CV-ului îl află când aflu și eu angajatorul :))
Ții câteva cv-uri în formatul ăsta pentru din ăștia, să piardă și ei un pic timpul…
E vreunul pe aici care sa fi facut reconversie profesionala din aia cu dus din nou la scoala, cursuri, specializari etc care sa dureze mai mult in timp? In final sunteti multumiti sau nu?
Gen vreau sa ma fac contabil, acum sunt sculermatriter, am vointa si ma duce capul.
Eu boss, dacă mă poți considera. Am trecut de la electrician, la robotică industrială.
Acum, după 2 ani de practică am ajuns la concluzia că îmi trebuie studii de inginerie electrica, ca să pot urca în funcție. Și în mod natural, m-am apucat de facultate, altfel rămân la stadiul de tehnician, chiar dacă știu fac muncă de inginer și știu mai mult decât alții.
Diploma aia împuțită înseamnă recunoaștere, un post mai călduț, mai mulți bani, mai mult respect.
E paradoxal că nu munca te ridică și îți câștigă respectul, ci o foaie împuțită. A trebuit să învăț iar să fiu student, să învăț cum să învăț și să am din nou setupul mental pentru a mă ține de treabă.
Sună a vorbe mari, dar fără astea nu m-aș fi apucat de școală.
Deși am un loc călduț, e pentru viitor.
Școala nu te învață nimic, dar e bine să ai diploma aia.
Ori ne dăm după ei, ori ne retragem din societate.
@Ionut M
Boss, atitudinea ta de acum explica de ce nu ai facut studii cand trebuia. Te credeai zmeu si inca te crezi zmeu, dar acum ai si ceva experienta. Diploma aia imputita? Diploma aia certifica faptul ca omul s-a apucat de studii superioare si le-a terminat. Daca s-a apucat imediat dupa liceu, inseamna ca a avut in plan din start studii superioare, sa-si definitiveze educatia si apoi sa se apuce de munca bine calificata. Zici ca stii mai multe decat un inginer? Ma indoiesc ca stii mai multe decat un inginer care chiar practica specialitatea facuta. Ingineria se bazeaza pe matematica, fizica, chestiuni conexe din chimie, fizica materialelor. Nivelul acestor materii in liceu nu e suficient sa practici ingineria, de asta e nevoie de 4-5 ani de facultate in care se reiau aceste subiecte la periat. Daca ai muncit cativa ani dupa liceu, ai uitat cam tot. Zici ca scoala nu te invata nimic? Posibil, probabil, dar nu e ok sa generalizezi. Te invata in principiu modalitatea de abordare a problemelor si cum sa structurezi informatia necesara. Spre exemplu, analiza matematica te invata cum sa deduci marimi fizice fara sa le retii enciclopedic, gen volumul unei sfere. Ia fa o integrala de volum, pornind de la elementul infinitezimal de volum, o piramida cu varful in centrul sferei si baza pe sfera cu aria Dx*Dy.
Diploma inseamna pentru angajator certitudinea ca respectivul candidat s-a apucat de o treaba si a dus-o la capat. Partea profesionala se lamureste cu teste, dar intre un detinator de diploma si unul fara, la experienta similara profesionala cel cu diploma ofera mai multa incredere, pentru s-a ocupat de educatia lui. 4-5 ani de facultate nu se pot recupera in 6 luni de perfectionare pe la niste cursuri intensive in ceva. Daca nici dupa inceperea facultatii nu ai inteles chestiunile astea, atunci esti si vei fi un om dificil pentru cei din jurul tau, cu o frustrare personala pentru care nu e nimeni vonovat, in afara de tine.
@finch
Atitudinea mea de acum explică de ce nu am făcut studiile în inginerie atunci, deoarece am făcut contabilitate, imediat după terminarea liceului.
Ți-am dat apreciere la comentariu, pentru că ce spui tu are logică și bun simț, dar realitatea văzută de mine în teren îți contrazice axioma, la modul citit pe silabe, tabla înmulțirii cu calculatorul in mână.
Diploma aia nu-ți certifică nimic, absolut nimic. Nu garantează că inginerul licențiat din fața e capabil să-ți îndeplinească așteptările sau să facă ceea ce pretinde a fi.
Nu are rost să-ți dau exemple concrete din teren cu ingineri licențiați, cu experiență de 3 ani în teren, incapabili să citească o schemă electrică, să-mi facă un proiect cum trebuie, să nu asculte când le cer modificări pentru a corecta prostiile găsite.
Simulări de celule robotizate, unde roboții se ciocnesc sau aberații în programe, pentru că nu-s in stare să respecte un standard definit și reguli de programare.
Fix oamenii de care zici tu.
Nu spun că-s toți așa, aș vorbi prostii.
Apropo, la analiză matematică am luat 7, după 16 ani de la terminarea liceului.
Respect pentru ideile tale.
@finch: unii oameni nu au facut imediat facultatea pe care au vrut-o din motive de saracie sau din motive de parinti idioti de exemplu. Pana nu cunosti situatia mai bine nu vorbesti.
@alex
Finch știe el ceva, mai ales că om trecut prin niște ani de școală, altfel toți pălmașii ar avea păreri. Nu am mai avea nevoie de o facultate de inginerie, universitățile ar deveni irelevante, dacă cu un curs am deveni experți. Eu nu îl contrazic in ce spune, numai că viața reală bate idealul.
Vad pe aici numai povesti de succes . Eu dupa 3 luni de aplicari ma bucur sa vad ca cv-ul meu a fost vizualizat !
Same here, am aplicat la zeci de posturi, am primit doua telefoane pana acum, promisiuni ca te chemam la interviu si apoi nimic. Incep sa imi pun intrebari, daca tot e criza de angajati, sunt atatea posturi libere, de ce nu suna nimeni?
Ce domeniu? Sa stim sa il evitam…
Depinde de domeniu, modul cum e construit CV-ul, pozitie aplicata, experienta…
Pai in cazul aceasta nu crezi ca trebuie sa imbunatatesti ceva la CV (si NU ma refer la inflorit/mintit)? Aici ma refer la organizat mai bine in pagina, la folosit cuvinte potrivite profesiei si/sau nivelului (sunt doar 2 exemple).
Poate in aceeasi masura nu esti inca calificat pentru pozitiile respective si ar fi cazul sa te orientezi catre pozitii mai jos…
Doar o parere de om NON-HR…
anul trecut, după 7-8 luni în care, vorba ta, mă bucuram când mi se vizualiza CV-ul, am început să ascult o prietenă, mi-am băgat picioarele în opinia restului omenirii despre problemă și am început să dau concursuri la stat. după vreo 2 luni și 3-4 concursuri (mai dădusem 2 pe la începutul perioadei de șomaj) am reușit să iau unul pe bune și muncesc de 3 luni. cu relocat cu tot.
@IonutB, m-am orientat și la joburi mai jos. tot nimic. sau salariul era jumate’ din cât îmi trebuia mie să supraviețuiesc. doar să supravițuiesc.
Zicea cineva mai sus de undelucram.ro. Sta unul de la HR pe capul nostru sa dam recenzii bune companiei. În condițiile în care aci astea de sunt team leader sunt nevestele supervizorilor. Am ras.
Am fost în Nurnberg acum 2-3 săptămâni. Mi-a plătit firma germană tot: drum cu avionul, cazare hotel 4 stele la alegere din 6 hoteluri (pe care l-am vrut eu), mi-au dat vouchere AWS, Azure, Google Cloud de 200-300 euro fiecare (pe lună), primit cont Microsoft Gold (downloadat Office gratis, îl am pe viață, chit că intru-n Windows de trei ori pe an). Primit de la ei curs Kubernetes Certified Administrator plus două examene KCA plătit integral tot de ei. Mi-au rezervat loc la conferința VMWare din San Francisco/Palo Alto între 9 și 12 martie (mai merge truda, că SF e zonă de risc acum cu coronavirus) – totul plătit de ei, hotel de 4 stele, drum, escală Cluj-Istanbul-SF și retur, mâncare etc.
Oamenii căutau linuxist care să știe Docker, Kubernetes, chestii la nivel de cluster. Super-amabili, mi-au arătat firma, au vrut să-mi dea un IBM i7 cu SSD de 500GB și vreo 24GB RAM (cică ”să am pe ce sta pe net la hotel și pe drumul înapoi, că văzuseră că îmi luasem doar tableta cu mine) – refuzat politicos.
Pe scurt – totul suna bine.
Și vine rândul negocierilor între linuxist și germani. Mi-au oferit 2500 euro/lună. Net. Cică ei căutau ceva la nivel de preț românesc. Am râs, le-am spus că la SuSe în Nurnberg sau la Samsung tot acolo salariul e undeva pe la 86.000 Euro/an. Și că 2500 Euro pe lună fac și-n România, fără să trebuiască să mă mut în Nurnberg unde taxele sunt de 50% și totul costă de 2x mai mult ca în nord (că nah – zona Bavariei). Efectiv n-au vrut. Erau ferm convinși că am să accept oferta lor doar pentru că-s român. Le-am zis că la noi cei din IT sunt cam scutiți de niște impozite și că 2000 Euro e salariu de call-center Linux în Cluj și Timișoara; gen stai la birou și bagi tichete – nu tu Kubernetes, clustere, Ansible, Open MPI sau Hadoop server. Efectiv instalat pachete RedHat, cel mult făcut un Samba sau un firewall prin SSH.
Așa că nu se întâmplă doar în România. Și ”dincolo” au așteptări să lucrezi pe bani de nimic.
Daca ti-au oferit 2500 de euro dar sa lucrezi din Romanistan era decent zic eu. Cu 2500 euro in Bavaria e lame grav. O chirie de ap mai ca lumea te duce spre 2000 de euro. Veneai cu bani de acasa ?
La subsemnatu’ 2200 euro net in Berlin.
Angajarea era intermediata de un englezoi care mi-a explicat ca imi face o favoare ca ma scoate din „shit-hole”- ul ala de Romania si ca ar trebui sa accept. I-am explicat ca, daca scad chiria de vreo 1000 si ceva de euro pentru un cotetz in Berlin raman cu mai putini bani decat in Ro in aceleasi conditii. Mi-a zis ca nu mai lucreaza cu romani, ca astia cer prea multi bani.
@Ciocanul: la ce voiau ei să fac nu era OK nici de aici, remote.
@alex: deci ai pățit-o și tu și nu e caz singular al meu. Bine de știut că ăsta e oarecum trend.
Fază mișto: m-a dus unul dintre șefi să-mi arate firma și era în middle of fucking nowhere. Zonă industrială, o berărie și în rest muncitori (vorbeau vreo 5 în română în fața unei porți). Și încerca omul să mă convingă că e mișto să mă mut acolo, aproape de firmă că ”uite – ce liniștit e”. Păi nu ”liniștit”, că era efectiv ”mort”. Gen uzine, câteva case și o biserică închisă. Mi-a zis că acolo chiria e cam la 600-800 euro, depinde daă vreau să stau singur sau nu. După două zile când vorbeam de bani l-am întrebat cam cum calculase el că supraviețuiesc dacă o chirie e 800 de euro iar ei vor să-mi dea 2500 ”dar nu mai mult”. N-a mai zis nimic.
Dar e ok – eu am văzut Nurnbergul pe banii lor, primit niște vouchere cloud pe banii lor, curs și examinări Kubernetes/VMWare pe banii lor, cont gold la Microsoft și alte chestii de-astea. Am pierdut 4 zile cu drumul dar măcar n-a fost degeaba.
Ciocane care 2000 chiria? În centru la Marienplatz? Orice nu e München e decent la chirie pentru Germania.
Am primit si eu oferta de job in UK… totul bine si frumos, pana cand a intrebat din ce tara sunt… cand i-am zis ca Romania, mi-a zis ca s-a uitat gresit pe CV.
@Razvan T. Coloja: la nemti si alti vestici serviciile de HR sunt externalizate pentru tot ce nu e firma mamut gen Bosch, Siemens, Airbus etc. Calitatea oamenilor din firmele astea e crancena, aia cu alba-neagra de i-am trimis noi pe acolo sunt intelectuali pe langa astia.
In primul rand, imaginea Romaniei in vest e muult mai nasoala decat realitatea. In al doilea rand ei se iau exclusiv dupa imaginea asta, formata din documentare de pe DW, Sky News si alte posturi fantoma. Nu fac niciun fel de cercetare profesionista. In al treilea rand ei nu inteleg conceptul de medie aritmetica, cu atat mai mult ponderata. Isi inchipuie ca, daca salariul mediu pe Ro e 350 euro net inseamna ca atat castiga fiecare roman, deci 2500 euro sunt ptr. tine o avere.
Spre exemplu englezoiul de care ziceam stia de la „telly” ca in Ro salariile sunt de 10 ori mai mici decat in UK. Un frantzuz stia el de la „tele” ca toti romanii conduc masini furate din vest, ca nu isi permit sa cumpere. Un american auzise ca mijlocul de transport obisnuit in Ro e sareta trasa de magar. Inchipuie-ti surpriza lor cand vin cu idei de astea in negociere.
Sună perfect adevărat, sunt pățit și eu.
Nemții au încă apucături rasiste, dar nu ar recunoaște sub nici o formă. Oricât de bun ai fi, orice ai face, ești român, nu ești neamț, nu meriți ce și cât merită el. E trist dar e adevărat.
Și la francezi e așa, dar nu același nivel ca la nemți. Italienii parcă sunt mai flexibili, le au și ei apucăturile astea, dar nu la același nivel ca nemții sau francezii.
Cei mai ok și cu care îți recomand să lucrezi (și o fac și eu) sunt americanii. Americanul apreciază talentul și i se rupe de unde și cine ești. Eu lucrez remote din Oradea acum pe mult mai mult decât zici că au oferit nemții, și încă nici nu li se pare cine știe ce. Avem întâlniri zilnice, vorbim ne organizăm și asta e.
Ce mi-a plăcut e că spre deosebire de europeni, americanii nici n-au clipit la început când am zis de salariu. Nu tu vrăjeală să vedem, să facem, să dregem. Am înțeles sir, discutăm cu șeful și dacă e ok, e ok. Și e firmă mică sub 50 angajați, într-un domeniu nelegat de software. E important să ai viză să-i mai poți vizita din când în când, dar nu mare lucru.
Și asta complet off-topic, înțeleg foarte bine de ce Europa nu va inova niciodată ca SUA. Mentalitatea vesticilor de a sta izolați în țările lor, și că țara vecină e inferioară nu ajută la nimic. Rasismul ăsta european între nații (nu doar cu noi au treabă) nu duce nicăieri, o să ne înghită rușii sau chinezii de nu știm cum ne cheamă de se prăbușește industria auto germană
Subscriu la faza cu americanii, mi s-a parut ca au o gandire si un mod de lucru mult mai ok, si mult mai flexibili in a schimba chestii atunci cand are sens, fara prea mult bullshit.
Partenerul meu din UK (engleJ) mi-a zis ca poate ar merge sa deschidem un birou in Bucale, ca sunt salariile mici, rumanii stiu engleza, stau peste program etc. Deci mda, sunt specimene asemenea si prin afara…
două poveste faine din it în cluj pățite de un apropiat:
1) sună un recrutor, bună ni se pare că te-ai potrivi, bla bla bla, 5 ani experiență, procesul de recrutare presupune două discuții telefonice, două face to face, o probă tehnică de 4-5 ore și un interviu tehnic
a zis că nu e interesat să consume atâta timp mai ales că nici nu i-au zis un interval de salarii chiar dacă a cerut
ziua următoare tipa postează pe linkedin un rant cum că oamenii nu mai sunt profesioniști și că nu vor să decide timp pentru a vedea dacă se potrivesc cu echipa și alte câcaturi, îmi pare rău că nu mai am linkul dar atâta carne și-a luat timp, și după aia a fost șocată când i s-a zis că nu mai vrea să continue colaborarea cu agenția ei
2) se ține un interviu, merge ok, primește confirmarea că totul a decurs bine și după aia îi zice că defapt proiectul e peste 6 luni și până atunci nu l-ar angaja că nu au ce face cu el
Cam asa ar trebui sa fie anunturile de angajare: https://m.signalvnoise.com/basecamp-is-hiring-a-front-end-programmer/. Se specifica foarte clar cum este compania, ce o sa faci, ce trebuie sa stii si cat bani primesti.
Majoritatea anunturilor de angajare incearca sa ii pacaleasca pe candidati sa accepte un job diferit de ce si-ar dori oamenii (si nu se aplica doar in IT). Si ghici ce: oamenii vor pleca dupa 6 luni. Si dupa aceea se vor plange companiile de migratiile de personal.
Să nu uităm de anunțurile tip ”căutăm DevOps”, unde ”DevOps” înseamnă că faci tot – de la scripting BASH/Python/PHP la întreținut server Windows/Linux, backup, webdesign, adus cafea la șef, client support, MySQL stuff, call center și eventual programare JAVA, C#, creat pachete npm, devirusări, curățat biroul, SEO, plus tehnologii embedded. Normal – pe salariu de criză, ”că suntem la început”.
Si mai fac o chema cei de la HR, mai ales in firme mari. Poti sa fii candidatul ideal, HR-ul va selecta candidatul de la firma de samsari in detrimentul tau. Uneori ai mult mai multe sanse prin firma de samsareala. De ce ? Pt ca samsarul mai sare cu un laptop, un telefon, o maslina, etc. Mai greu cu banii si mai riscant dar produse ce le iau si ei pe firma merg unse(cunosc cazuri).
Mie mi se rupe de piata sau de cat au altii. Eu zic cat vreau eu. Daca imi dau bine, daca nu, altii. Ce ne coim atata sa negociem un salariu
Enormitati specifice corporatiilor:
1. Un coleg pune mana pe fluturasul de salariu al unei colege si vede ca aia are salariul mai mare ca el desi posturile erau similare si tipa fusese de 2 ori in concediu de maternitate cate 2 ani. Ambii aveau pe atunci 27-28 de ani, deci tipa mai mult statuse pe acasa. Explicatia: concediul de maternitate intra la vechime iar tipa lucrase in studentie la un Call Center (fara legatura cu jobul actual) si avea „prior working experience”.
2. Alta corporatie, eu angajat de vreun an, observ ca unul dintre angajatii vechi avea aifon (pe vremea aia de-abia aparuse). Il intreb cat a dat pe el, zice ca e de firma. Eu dadusem numarul meu personal sefului si fusesem sunat pe probleme de serviciu inclusiv sambata seara. Intreb cum capat si eu unul, ca sa nu folosesc telefonul personal in chestiuni de serviciu. Raspunsul HR: telefonul de firma era un avantaj ptr. angajati inainte sa vii tu in firma, acum s-a scos din motive de buget, dar angajatii vechi isi pastreaza avantajele. BTW, ai carnet si masina personala? Ca iti platim combustibilul cand te deplasezi in interes de serviciu. Doar de la „timlidar” in sus poti lua masina din „carpul”, tot din motive de buget.
3. A treia corporatie, foloseam echipamente de testare atat de scumpe, incat merita sa zboare un om in Strainezia sa faca testele acolo decat sa cumpere 2 seturi. Plecarile se aprobau greu (trebuia rezolvat cu avionul si hotelul), lumea se chinuia sa gaseasca solutii alternative, uneori ghidai strainezul la telefon cum sa faca testele, amandoi vorbind engleza de balta, era un deliciu.
O data se aproba din start plecarea a 4 oameni simultan (o raritate) pentru „uorcshop” cu clientul. Cand sa plecam, hop si o hasherizda cu noi. Cu ce scop? Pai nu mai fusese de mult in biznistrip si voia sa vada ce mai fac strainezii si sefa i-a aprobat.
Am intrebat in stanga si in dreapta si cica bugetul in firma era impartit pe caprarii. Si hasheru’ avea buget mai mult decat suficient pentru ce le trebuia, mai ales ca erau o mana de oameni. La noi, bugetul era pe proiect si depindea de client. Aia era si explicatia pentru maririle de salariu de-a dreptul jenante la ingineri.
Ce voiam sa spun e ca politica de salarii e parte dintr-un ansamblu mai complicat de gestionare al banilor care e la fel de defectuos. In Ro se bazeaza mult pe spiritul de gasca si pe simpatii personale si amicitii.
Mentalitatea romaneasca everywhere. Ieri am vazut o postare pe un grup de antreprenori de la noi, unul intreba ce sa faca daca vin angajatii cu cerere de carantina sau ceva de genul. Well, 80% din comentarii erau la misto la adresa angajatilor „ei cer da prost sa fii sa le dai”, „rupe le din concediu fortat”, „se mai gasesc altii”. Cam asta e, antreprenori la a-si sapa singuri groapa.
ultima oară când am citit, cererile pe carantină erau asimilate cu concediu medical. care e asigurat prin lege.
iar litigiile de muncă sunt scutite de taxă de timbru pt persoanele fizice.
antreprenorii ăia nu știu dacă merită să afle aceste informații.
Salariul nu e crecut in anuntul de angajare pentru ca:
– e prea mic si nu ar mai angaja pe nimeni ok daca l-ar publica. Probabil ca nici asa nu gasesc pe nimeni decent pentru ca la un moment dat tot va ajunge discutia la subiectul ala, apoi vor tipa ca nu gasesc oameni
– daca tipa ca nu gasesc oameni, au voie sa-i caute si prin afara, dar surpriza si astia vin cu niste riscuri:
https://renasterea.ro/200-de-vietnamezi-le-au-dat-teapa-angajatorilor-timiseni/
https://www.mediafax.ro/social/dosar-penal-dupa-ce-un-caine-ar-fi-fost-mancat-de-muncitori-vietnamezi-sau-indieni-18896222
mai verifică și tu sursele alea pe care le citești, în primul caz, e singurul link, dacă era ceva pe bune sărea toată presa
al doilea link e cercetare, ieri știrea era că și lucrau la o crescătorie de pui și țineau carnea acolo, când crescătoria a anunțat că îi dă în judecată pentru că mint au tăiat partea aia, acum de două zile tot caută probe și se uită pe camere și nimic, mai gândim și noi un pic
e o stire locala, uite aici inca una de confirmare:
https://www.tion.ro/stirile-judetului-timis/200-de-vietnamezi-veniti-sa-munceasca-in-timis-au-fugit-in-strainatate-program-pentru-stabilizarea-fortei-de-munca-905271/
E frumos sa fii angajat in Romania: https://www.zf.ro/eveniment/studiu-peste-90-dintre-angajatii-romani-se-simt-deprimati-si-tristi-corporatistii-sunt-cei-mai-expusi-18878046
Vrem egalitate , dar nu si pentru catei .
Am citit majoritatea comentariilor si am observat ca 99/ sunt nemultumiti de angajatori , in special salariile sunt problema .
Suntem o tara de mana a treia , discrepantele sunt mari intre paturile sociale , majoritatea primesc in jur de 1600 lei net pe luna iar ceilalti … ceilalti discuta in euro si evident , sunt nemulțumiți la randul lor . Ar trebuii sa devenim o tara de mana a 7- ea ca sa fie cat de cat multumiti cei care conteaza ?
Cred ca ar fi trebuit sa presar niste cuvinte americanesti sa par mai mai destept …
Companiile nu au nevoie de angajati. Au nevoie de prosti care sa faca tot ce au ele nevoie, pe bani cat mai putini.
Sigur, am masina personala si am si ‘carnet’. Dar imi platesti si schimbatul distributiei cand s-o uza datorita drumurilor facute in interes de serviciu? Imi platesti si schimbatul planetarelor, al amortizoarelor si asa mai departe? Parca imi trebuie si o baterie noua, pe care speram sa o cumpar din prima de Craciunul trecut. Da, exact aia pe care nu ati dat-o.
Aaaa, nu? Nu imi platesti? Pai nu are dreptate omul de mai sus, cand spune ca companiile au nevoie de prosti care sa faca totul pe bani foarte putini, si eventual sa aduca ei chestii de acasa?
Apropo, cand trebuie sa vin si cu bani de acasa, pentru ca saraca firma e saraca, si nu are? Ce spui?? Sa inteleg ca bietul patron trebuie sa mearga cu beamweu’ de anul trecut?? Vai… Si unde mai pui ca pe epidemia asta i-a crescut si o grinda in plus la casa, de nu stie cate camere sa mai faca?
https://www.linkedin.com/posts/valentinaneacsu_am-citit-azi-un-nou-articol-pe-tema-transparenței-activity-6638799010083729409-ARn6/
să plângă în continuare că nu găsesc angajați, zic.
In contextul actual, majoritatea angajatilor nu mai pleaca de la locurile de munca actuala. Predictibilitatea a scazut si la nivel de angajat si la nivel de angajator.
Vom vedea ce va fi cu locurile de munca dupa ce va trece pandemia.