O continuare la articolul asta.
Am un amic care are un frate programator. La vreo 4 ani după ce a terminat facultatea și l-a angajat la firma unde lucra el, că era nevoie de programatori. Omul era pe vremea aia foarte cuminte și ascultător, pentru că nu știa prea multe. După câteva luni, s-au prins și ăștia din firmă că e bâtă. L-au mutat pe altceva mai ușor, i-au dat un șef care avea răbdare să îl învețe și după încă 6 luni au renunțat la el, că nu aveau destul timp mort să dădăcească nepricepuți.
Marcel a mai lucrat pe unde a apucat și la un moment dat fra-su și-a dat demisia și și-a făcut două magazine online, cu un investitor. Normal că l-a angajat pe Marcel. IT manager. Să se ocupe de tot.
La vreo doi ani mă văd cu fratele lui Marcel la o conferință privată unde țineam o prezentare, hai noroc, ce mai faci, cum o mai duci, știți voi, amabilitățile obișnuite. Băi, am nevoie de o analiză, fă-mi una, plătesc. Bag nasul, fac ce trebuie, trimit, încasez, salut și îmi văd de ale mele. Uitasem de Marcel complet, dar la ceva timp după, că nu verific constant, mi-a cerut prietenia pe LinkedIn. Acolo, un festival de aptitudini. Acum nu mai e doar programator, e și specialist SEO, webdev, specialist usability și alte asemenea.
Știu, vă întrebați dacă…și da, răspunsul e da, tot la firma lu’ fra-su lucrează, și prezența online a celor două magazine e tot praf. Pentru că de ce să dai bani cuiva care se pricepe când știe frati-tu tot? Două cursuri pe Lynda și bam, e specialist! Economie la bani!
Ce să-i zici omului? Bă, fra-tu e incompetent și mai mult îți face rău decât bine? Oare el știe ce poamă e? E cam greu să nu știe, îl are angajat de atâția ani și m-a luat pe mine să îi fac un raport cu tot ce n-a știut fra-su să facă. Dubios.
Trec vreo 6 luni. Ia să vedem. Nope, au făcut doar jumătate din ce le-am zis în analiza aia. Poate n-au bani de restul. Marcel mi-a dat block pe fb, că îl vedeam comentând la fra-su și acum nu îl mai văd. Mai trec vreo 6 luni. Marcel e speaker la o conferința unde fra-su e sponsor. N-am avut puterea să urmăresc, era ceva despre cum AI va schimba paradigma în tot ceea ce facem.
Trec doi ani. Fratele lui Marcel și investitorul vând afacerea. Magazinele sunt absorbite de unele mai mari și Marcel e eliberat din funcție. De câteva luni Marcel tot trimite CV_uri și nimic. Gurile rele spun că a fost chemat la niște interviuri și le-a picat, dar noi nu credem asemenea zvonuri răutăcioase.
Asta nu cumva e Marcel, coada de catzel?
Ba da, dar Vali a scris așa încât să nu fie recunoscut. Dar, na, dacă s-a întâmplat… Nu mai spune la nimeni!
Asta este fix o alta „boală” românească. Patronii le ştiu ei pe toate, cei mai potriviţi in funcţii de conducere sunt rudele, nevestele lor se implică cel puţin în contabilitate şi management – ba, alea mai „rasărite” „ştiu” şi marketing şi sales. O da, şi social media…
Been there, done that. O fi şi la alţii ceva asemanător, da’ la firmele româneşti e belea curată. De la patron de firma de productie de semipreparate pentru fast-fooduri care avea drept mana dreapta un frate betiv si hot, dar pe care il iubea ca era „familie”, la patroni milionari care pierd enorm din cauza fratilor, cumnatilor sau a bunilor lor prieteni de cand erau copii dar care le canta in struna si le iau banii fara sa clipeasca.
De cele mai multe ori sunt constienti de ceea ce fac dar au asa, un fel de retinere si de rusine in a recunoaste ca gresesc si cu atat mai mult sa taie raul de la radacina.
Extrem de rar merge combinatia relatii de familie – relatii de business fara ca la un moment dat sa se produca o ruptura.
Omul avea o functie onorifica pina la urma si fratsu era super ok sa il lasa sa creada ca e si un profesionist. Daca il lasa stea acasa fara sa faca nimic si ii trimitea banii in cont era mai bine? Only saying and welcome to real world!
Cine zice ca afara nu e asa ma-sa e o doamna!
Stiu pe mama dracului. Nu au incredere in necunoscuti.
Logica e asta : pai daca fratemiu , cumnatu , varu , mai stiu eu cine pula , fura atata , pai sa vezi cat fura unu strain caruia nu ii pasa de firma si familie.
stiu mai multe cazuri de patroni falimentati de rude care furau la greu.
se pare ca fratele lui marcel nu era si hot!
@Green, din poveste mie nu mi s-a părut că Marcel avea o funcție onorifică.
în accepțiunea mea cel puțin un om pe funcție onorifică înseamnă că ai angajat pt postul ăla și un profesionist care chiar știe și se pricepe și face chestii. om care nu pare să fi existat în firma aia. doar Marcel.
Pai nu ai citit ca omul folosea la nevoie mercenari specialisti in topoare si analiza de big data!
Tot așa mai știu pe unul care a angajat-o pe soră-sa manager, într-o chestie cu fonduri europene, niște foști colegi de școală tot pe chestii asemănătoare. După care omul a vrut să fie și președinte al României.
Marcel ar fi trebuit să vina sa se angajeze la noi la stat. Era perfect.
nu ti-a dat block, ci unfollow.
:))))
Nu ai cum.
:)))
In penuria asta de oameni scapa si asemenea specimene. Ce e mai grav e ca pot sa fraiereasca firmele la angajare cu povesti mirobolante. Desi nu stiu sa faca nimic concret citesc bloguri, articole, au fost la diferite conferinte si cursuri scurte, sunt la curent cu chestii tehnice si pot vorbi despre concepte IT destul de cursiv. Ii demasti doar daca le ceri chestii specifice din proiectele in care zic ca au lucrat sau pe baza de test(test-ul este sfant).
Sincer cred ca testul/testurile sunt baza, parerea mea… atat de multa dreptate ai la partea cu imbarligatul firmelor la angajare… totusi e perioada aia de proba, 3 luni, in care iti poti da seama cum stau lucrurile.
goldy, n-ai vrea sa corectezi ceva?!
Aștept cu înfrigurare să ne povestești cum a fost la nunta lui Marcel și Genina.
Problema lui Marcel e ca a devenit atat de dependent de AI incat nu isi mai foloseste neuronii aproape de loc.
Umbla vorba ca e un baiat prin online care scrie chiar bine, are ton, cuvintele la el, nu prea ai ce sa ii reprosezi.
Da nu prea are idei si in compensare da dume, atat poate saracu. Problema e ca sunt din ce in mai grave dumele.
Nu vreti si voi, astia mai inspirati sa faceti o cheta si sa ii dati o lista de idei, subiecte, cat poate fiecare.
Exact ce ziceam in comentariu la articolul respectiv: management de kkt. Cred ca ei au dreptul sa ceara bani multi clientului dar cand altul cere bani sa ii faca treaba buna nu le convine. Au impresia ca te imbogatesti pe spatele lor si ca oricand gasesc ceva mai ieftin. Dupa cum era un meme pe net: nu ma platesti la ora lucrata, ma platesti la cei 15 ani de experienta din spate. Ca oricine citeste 3 articole pe net e expert acuma, dar experienta lor e hartie igienica.
marcel with a brain
https://www.theregister.co.uk/2013/01/16/developer_oursources_job_china/
Asta e din tema falsă „in privat se promovează competența, la Stat doar pilele si membrii de partid”. Peste tot e la fel, nu contează țara sau domeniul. La o firma importanta de soft din Seattle(nu Microsoft, sunt mai multe pe-acolo) îmi spunea un pretenas cu doua doctorate la activ, dintre care unul la Oxford, că pur si simplu din cauza unei secretare care nu-l suferă, nu poate ajunge pe funcția de director de portofoliu pe companie.
Secretara respectivă fiind o demnă sugatoare de pula a CEO-ului, cât si o anti-imigranta notorie. Daaaa, in privat e totul roz si pe bune, my ass……
Si se mai miră unii prosti că vin chinezii&koreenii si-i spulbera dă pă peste tot pe scrobitii ăstia penibili plini de basini si polliticaly corectness.
Stefan, in privat promovezi rudele pe banii tai, la stat pe banii altora. La privat o firma care promoveaza pe pile intr-un final da faliment sau e cumparata de alta firma cu oameni mai competenti, la stat ii tii pe aia in functie toata viata.
Pe unde mi-am irosit eu tinerețile, când zici IT Manager te referi la unul care e șef peste niște agarici ce schimba monitoare, trimit leptoape la reparat, mai fac un backup și eventual știu să instaleze un antivirus – deși rar le vezi ultimele două. Adică bottom of the food chain.
Acum ceva ani, tata și-a deschis un bar unde l-a angajat pe unul dintre cei mai buni prieteni ai lui. Cu timpul, ăsta a început să fure din ce în ce mai mult. La un moment dat, tata s-a prins de fază dar a amânat ceva până să ia măsuri, sperând ca individul să se oprească singur. Îi era JENĂ să îi spună, rușine de rușinea lui, se gândea la familia și copiii lui. Mi s-a părut incredibil, eu l-aș fi călcat pe cap în secunda doi.
„Cu timpul, ăsta a început să fure din ce în ce mai mult.”. Deci fura de la inceput?