Am niște prieteni care sunt seniori la jobul pe care îl fac. Bagă cărbuni de 10-15 ani, țin cu compania, nu sunt lepre din alea cărora nu le pasă dacă dă faliment sau nu, nu sabotează, nu au reclamații împotriva lor, nu pleacă imediat ce li se oferă 50€ în plus.
Unul dintre ei a refuzat de două ori să fie promovat în middle management și preferă să plece la altă companie pe o poziție similară, doar ca să fie lăsat în pace și să scape de imaginea unui coleg care s-a transformat într-un “monstru” după ce a fost promovat, pentru că viața e grea când ești manager, trebuie să iei decizii, trebuie să vorbești altfel cu oamenii, trebuie să uiți cum se face treaba și să te dai cu ăia de sus dacă vrei să ajungi și tu acolo.
Alți doi ar vrea, la fel, să plece pe poziții similare în alte companii, pentru că aici simt că se plafonează. Sunt deja de 3-5 ani pe aceeași poziție, au mai făcut un curs, au mai făcut un pas lateral, deja rutina îi macină. Sunt îngroziți și scârbiți de cum se desfășoară procesul de recrutare. De la întrebări despre chestii care sunt în CV la lipsa de respect pentru om și experiența lui la pierdutul timpului cu faze de genul “știm că sunteți senior, dar poate vreți un salariu de debutant”.
Pe lângă asta, vreo doi project manageri care au plecat de la joburi decente și preferă să facă freelancing la 40+, pentru că nu mai suportau stresul corporatist. Da, bătaie de cap, da, venituri nesigure, dar nu fac muncă substandard și nici nu depind de oameni pe care îi detestă.
Băi, oamenii fug de joburi. Nu de muncă, nu de responsabilitate, de proceduri inutile, de interviuri ineficiente, de crispare corporatistă, de hârțogăraie. Pline companiile de oameni capabili, care nu vor bătăi de cap, se mulțumesc cu 25% mai puțin la salariu și dorm liniștiți.
Corect
Foarte corect articolul, o singura intrebare totusi, ce freelancing poti face ca PM?
Poate oamenii stiau si o meserie, nu erau doar PM.
sunt PM pe un domeniu, gen.
Constructii.
Din punctul meu de vedere un PM daca nu este foarte bine infipt in organizatie (ca sa stie ce si unde sa ceara si sa inteleaga contextul „politic” din jurul unui proiect) poate fi oricand inlocuit cu un tool de management. Chiar nu mi se pare taskuri care pot fi outsourced cu succes.
@Boris
„Foarte corect articolul, o singura intrebare totusi, ce freelancing poti face ca PM?”
This.
@Boris https://www.simplyhired.com/search?q=Project+Manager+remote
Sunt multe companii distribuite (remote) care angajează PMs. Look into it.
Poti face PM pe development, web/apps. Sunt metodologii diferite de PM-ul traditional dar nu e rocket science. Oricum PM in Romania inseamna orice altceva dar nu PM.
Eu am simtit mereu ca rutina omoara creativitatea. De ce mama naibii sa fii creativ cand tu faci aceleasi chestii, in fiecare zi? Eu asta evit pe cat pot la job, rutina.
Eu am rezistat 7 luni la privat(nu era corporatie). O firma micuta(vreo 30-40 de angajati) ce executa posturi de lucru pentru diversi clienti. Dupa cateva luni m-a lovit monotonia de am zis ca mor, plecat pe cont propriu (mai popular pe **** mea) pe un domeniu total opus; castig mult mai putin ca venit in buzunar dar ma trezesc cand vor muschii mei, ma pot duce la dentist cand doresc, ma pot imbata miercuri si joi sa stau acasa fara sa sun pe nimeni. Pentru mine chestii de genul asta conteaza mai mult decat bani si un 50$ in plus la venit + ca eu voi trai fericit pana la adanci batraneti fara sa am vreun fir carunt.
@verdenpom: Crezi ca ne putem vedea intr-o dupa-masa la o cafea sa schimbam vreo 2-3 vorbe? Daca da, Vali are acordul meu sa-ti dea mail-ul meu ca sa ne organizam.
@Radu-Mihai & @vedenpom
Feșăn, topoare, mașini și matrimoniale
@Toopeu: Nu fi geloasa; vine si randul tau. :*
Nu cred ca suntem din acelasi judet
Friendzoned.
judetzoned
@verdenpom castigi mai putin asa este. dar fi cinstit cati bani ai primit de la parinti pana acum?
Eu cred ca da; daca nu cumva exista Oradea si in alt judet in afara de Bihor.
Daca ai 35+ si ti se ofera sansa sa mergi in middle management si tu refuzi pe motiv ca nu vrei sa sa te certi cu colegii inseamna ca nu tii cu compania.
Lucrezi in HR?
Nu toti oamenii buni de executie sunt buni manageri.
„nu tii cu compania” cuaie te auzi? Luat-as compania in pix
Frica de rateuri.
Ce se intampla in majoritatea companiilor este ca oamenii capabili sunt promovati pana la primul nivel/pozitie la care nu mai sunt capabili si apoi se plafoneaza acolo. Sunt putini cei care realizeaza asta, si sunt si mai putini cei care (daca realizeaza) refuza banii in plus.
Dati un google dupa „Peter principle”.
@Martha Logu: Ete poola. Ce sa iti zic, mi-a dat o lacrima. Exista viata si in afara serviciului
Nickname confirms.
Oamenii nu fug de joburi. Oamenii fug de (ne)oameni.
Fug de oameni care se cred sefi cand sunt singuri, darsunt ghiocei cand sunt cu sefii…
Iti spun eu cu ce pretentii vin candidatii care sunt plictisti de jobul curent vor altceva, dar nici ei nu stiu exact ce vor. Vorbesc numai de seniori aici:
Nu-si asuma niciun risc. Vor altceva, dar sa fie caldut ca la jobul curent. De cati ani e firma? 3 luni? Nu merci, caut stabilitate. Uite planul nostru, uita-te la management, etc, e siguranta 100%. Nuse investesc atatia bani ca sa ne inchidem maine. Ah, nu, merci.
Nu-ti place birocratia corporatista? Hai la noi sa construim impreuna o companie cum ti-ar placea. Ah nu, vezi punctul 1.
Nu te-ai obosit sa-ti faci un CV sau profil de linkedin mai acatarii, hai sa facem un test intai. TEEEEST? Pai am x ani experienta, stiu de toate boss.
Ok, fac test. a) cu Google b) Trebuie sa ma platiti pentru timpul pierdut cu testul.
Interviu. Ii zice recruiterul pe ce topice se va axa interviul. Da am inteles. La interviu praf, niciun refresh, nimic.
Sunt si povesti de succes, cu oameni care stiu ce vor, la compania anterioara nu aveau un mediu in care sa isi arate potentialul lor si dupa ce au facut schimbarea a fost win win pentru toti.
Bravo Vergile, cam asta e si povestea mea de senior.
Mai adauga, te rog, pe lista si „are balta peste” si senioru’ se muta ca suedeju cu cortu’ de la o companie la alta pentru ca nu stie ce vrea.
Seniorii astia itineranti sint ajutati de multe ori si de companiile care ii angajeaza. Un HR bun isi da seama daca un candidat a venit doar asa in vizita si n-are de de gind sa stea prea mult dar totusi il angajeaza ca al’fel vine businessu’ si bate cu pumnu-n masa ca vrea oameni.
Companie mare (fondată în 1999), peste 5.000 de angajați, 4 sedii.
Deschide un sediu nou, al cincilea. Recrutează, pune ”planul de management” pe masă, încântă, cifre optimiste, grafice ascendente și încântătoare, briz-briz. Oameni cu experiență, seniori, își lasă job-urile și încep aici, de la zero.
Peste fix 4 luni, se anunță închiderea sediului și concedierea tuturor (= 143 de persoane).
Concern german.
Dacă seniorii ăia vor fi mai mult decât sceptici la următorul interviu, nu ar fi de înțeles? Și clar nu-i mai prinzi pentru vreun start up. Cât despre riscuri, cred că tocmai li s-a luat.
Povestea cu concernul german intra la categoria „move fast and break things”. A pornit de la facebook si de la Zuck si acum toti prostii se ingramadesc sa copieze chestia asta.
Stiu ambele parti, si nu imi plac.
Ca expert, salariul meu era acelasi de 11 ani. Nu plecasem pentru ca nimeni nu oferea nici semnificativ mai mult, nici mai interesant. Au tot crescut salariile pe care le pot cere juniorii, dar in partea de sus plafon. Acelasi.
Asa ca am vazut ca pot obtine timp liber (la acelasi salariu) si lucra pe langa. Din greu.
Mno, am adus oameni dupa mine la primul meu asociat. Mare dragoste in primul an. In doi ani s-a schimbat si directia si atitudinea. Asa ca nu musc chestia cu riscul. Mi-am asumat riscul si omul m-a vrut la munca ori de cate ori ii venea cate o noua idee noaptea. Apoi a inceput cu motivarea negativa. Firma mica, defectele personale se vad. E de rau ca oamenii nu vor sa riste sa dea peste cineva care se schimba cand da de bani?
Asa ca am schimbat barca. Din nou. Mi-am luat si gasca dupa mine. Nu m-as mai intoarce din nou la salariu si in niciun caz la multinationala. Ce va fi va fi. La 45 de ani.
Fostul sef vrea sa ma intorc, dar sa rulez business-ul meu prin el. Recruiterii ma cauta, dar cand intreb de buget si locatie (de obicei Pipera) se ofilesc instant. Oricum isi cauta oameni “de consum” in proiecte anoste si fara a investi in dezvoltare.
Cam asa. Salariile pentru seniori sunt plafonate, da? Ca sa ne intelegem. Plus ca se stie ca vii cu pretentii.
Mie deja imi e mai usor sa recrutez experti decat juniori. Stiu ca nu trebuie sa fac curat dupa ei si ma scot.
@Ingrid: Exact asta a patit-o un prieten cu o firma multinationala cu vechime de peste 125 ani. L-au angajat cu contract determinat de 12 luni, l-au trimis la scolit prin Olanda. Dupa cursuri, a inceput lucrul. Dupa doua luni, firma a inchis divizia respectiva din Romania, i-a pus pe toti pe liber
Eu mai am datorie câțiva pumni în gură de dat unor patroni descriși mai sus.
Atât mă liniștește, ca au dat faliment, iar „patronii” au acum joburi „normale”.
Când vrei să fii șef, patron, leader, ASUMĂ-TI!!! (de asta nu m-am băgat niciodată să fiu șef, pentru că nu pot închide o firmă unde lucrează femeie însărcinată cu al doilea copil, tată de 3 copii, tânăr proaspăt însurat, cu rată la Prima Casă. NU POT, coane, sa-i las în drum!)
Asa e, in ziua de azi toti sunt seniori de succes…
@Cristi, aici alt Cristi, da-mi voie sa iti raspund din punctul meu de vedere si chiar rog pe toata lumea sa se gandeasca la asta. Nu luati ca bullshit corporatist.
Rezonez cu ce zici, cam de cacat cand esti fortat sa tai tu macaroana, nici eu nu as vrea sa o fac. Plus ca tu ca leader raspunzi pwnteu toata echipa. Daca ceva merge prost tu esti point of contact, nu conrwaza ca Gigel nu si-a facut treaba.
La faza cu ala care are copii si e lasat pe drumuri, filozofia mea e asa. Tu, ca om, trebuie sa te asiguri ca nu ramai pe drumuri. Cum faci asta? Te dezvolti mai bine si mai divers ca altii, oferi calitate, iti faci un nune, te uiti tot timpul dupa mai multe surse de venit atat timp cat pastrezi o balanta intre profesie si viata personala/familie. E treaba aluia sa isi securizeze situatia. Nu e treaba firmei. De obicei firma cand da afara, da si salarii compensatorii, unele o luna, altele 3, depinde cum negociezi, poate si mai mult. Ala daca e bun, in maxim 3 luni e angajat in alta parte
Intre firma si angajat nu e o relatie de casatorie. Firma te ia pentru a face un proiect si te plateste pentru asta, cand s-a terminat proiectul nu mai e nevoie de tine. Nu te va tine pe viata. La fel cum te duci la piata si iei azi rosii, nu te duci zilnic si iei stiind ca ala are copii acada. Nu intereseaza pe nimeni situatia ta personala. Tu trebuie sa iti rezolvi asta.
Toata lumea joaca safe dar in viata e nevoie de un leader. Eu, pe aceeasi bani, sunt dispus sa iau initiativa daca nimeni nu vrea. Nu am nici o problema. Nu pentru bani, nici pentru faima, dar cand toti baga capul la cutie, cineva trebuie sa iasa in fata. Gandeste-te la USL sau Plus sau cum ii zice. Daca nu se baga nimeni la inaintare, daca nimeni nu face un pas in fata, o sa murim fututi in cur de PSD toata viata. La un moment dat cineva trebuie sa incerce. O sa fie futut prima data, insa, satisfactia e mult mai mare cand o sa futa el.
Asa vad eu solutia. Te diferentiezi de altii, dezvoltandu-te cat mai mult, ai tot timpul si alte surse de venit, iesi in fata cand altii nu au tupeu, pentru ca cineva trebuie sa o faca si oamenii vor sa fie cineva sa faca asta.
Am uitat sa mentionez la discutia cu ala care ramane pe drumuri (dar cred ca se subintelege): pe langa dezvoltat, iesit in fata si gasit mai multe surse de venit, nu faci credite de-ampulea si inveti sa pui lunar un procent din venit deoparte.
Culmea, ascultam mai inainte Joe Rogan pe subiect similar:
https://www.youtube.com/watch?v=1E3FKS49Xe4
Native advertising la Squarespace in primele 5 minute
You don’t want to be responsible for the advice you give people, but here is the best part: you can build a website with Squarespace.
Simplu, cu drag and drop!
De ce nu se triază/renunță la apucăturile ăstea?
Se știu bubele, se știe că sunt contraproductive, de ce nu se face ceva?
Pentru ca sansele sa angajezi un idiot scad semnificativ daca urmezi toate procedurile. Pe de alta parte tot de la proceduri scad si sansele sa angajezi un om f capabil si destept.
Asa ca prin filtrul asta trec oameni mediocri spre buni. Ceea ce este suficient pentru mai mult de 80% din joburi pentru ca astia isi fac treaba si nu au cerinte salariale deosebite.
Asta sună a justificare pentru mizerie decât susținere s-o înlături.
Check this out: https://aeon.co/essays/you-don-t-have-to-be-stupid-to-work-here-but-it-helps si ai sa vezi cum e cu corporatia…
Poti demisiona oricand si sa te faci samasar auto.
„- Boss, Passat b8 2017, tipla, full, km ABSOLUT REALI, accept orice test, da’ ma cam grabesc.”
ce aveți mă cu mihăila ștefan?!
Candidatul senior, deci in cele mai multe cazuri doxã, iar haşerizda tãmâie.
Oamenii fug de manageri idioti si de politica idioata din companie. Cand ajungi senior sau middle-manager vezi ce mizerii se intampla si la un moment dat iti ajunge, vezi cum foarte usor altul poate sa te sape, chit ca esti cel mai competent si potrivit pentru job.
Oamenii astia care fug de manageri idioti si de politica idioata din companie de unde vin? Nu cumva din alta companie cu alti manageri idioti si alte politici idioate? Nu cumva si-au propus niste teluri (si-au setat goal-uri pentru hipsterime) idioate formate si modelate la alte companii cu manageri idioti?
Am ajuns la concluzia ca nu pui manager un om competent pt. ca poste sa iti ia fatza sau nu e f usor de manipulat si tu nu vrei batai de cap.
@Martalogu: Bine, si? Adica ce vrei, sa gasesti angajati perfect la modul absolut, nu? Care e criteriul/sablonul pt perfectiunea asta absoluta? HR-ul care angajeaza, nu? Dar daca HR-ul asta e idiot?
@DanC vreau sa zic ca asa cum nu exista managerul perfect, tot asa nu exista nici angajatul perfect. Nu poti sa spui ca seniorul era bun dar managerul era idiot. Exista, bineinteles, manageri nepregatiti dar si angajatii (in cazul de fata seniorii) au asteptari nerealiste.
Vali ne spune cum unul dintre ei a refuzat sa fie promovat de doua ori. Ori eu cred ca tu, ca senior cu 15 ani experienta la o companie de care iti pasa, ar trebui sa accepti promovarea. Inseamna ca managementul are incredere in tine si iti aprecieaza munca si valoarea. Pentru ei chiar insemni ceva si poti ajuta la dezvoltarea companiei, implicit a colegilor tai. Nu poti sa refuzi cu motivul „nu vreau sa devin un monstru in ochii colegilor”. De ce ai deveni un monstru? Cumva pentru ca stii ca Gogu isi ia HO sa se plimbe prin oras? Sau ca Gina vine la 11:00 si pleaca la 2:00? Sau ca Fane si-a pus niste mineri pe serverele din DC?
@Martha: Stiu oameni extraordinari/geniali in domeniul lor, dar care nu au calitati „sociale”, de management. Deloc. La fel cum am avut si profesori in facultate: genii, contribuisera la chestii de Nobel etc, dar ca pedagogi erau execrabili. E foarte posibil ca unii angajati seniori sa fie constienti de limitele lor si de-aia spun Nu la oferte de higher up.
Nu este vorba mereu de constientizare, este vorba si dacă-ți convine.
Reini, un bun prieten, este comis voiajor in domeniul farma… Castiga 90000 pe an + 10 – 15 mii premii. L-am intrebat de ce nu avanseaza? Mi-a raspuns ca ar fi nebun sa faca asta: ar avea de condus o echipa de 6-7 oameni, ar munci dublu (el isi ia stampilele de la doctori intre 7 si 13 si dupa aceea este treaba lui), este singur si nu-l ontereseaza daca are un bmw 3 sau 5 ca masina de firma si diferenta de salariu o face la bursa).
Deci pentru el nu merita sa avanseze dpdv financiar cat si dpdv work life balance.
Chestia cu testarea unui senior este delicata. Un recruiter bun isi poate da seama daca respectivul minte in CV, sau chiar stie chestii. Doar ca si un senior bun, care stie chestii, poate sa pice un test, pentru ca intr-o companie jobul nu inseamna sa dai zilnic test sa faci rapid problemele din teste. Experienta inseamna sa stii unde sa gasesti informatiile esentiale ca sa termini treaba. Un senior va sti cum sa gaseasca informatiile necesare si metoda de lucru pentru a face treaba, chiar daca pe moment nu are habar cum s-o faca. Un incepator va sti instant chestia aia, sau nu va sti cum s-o faca decat dupa doi ani de experienta.
Sa dau un exemplu simplu:
Matematica de liceu nu o prea mai stiu ca atunci cand am terminat liceul, gen suita de integrale primitive ale functiilor cunoscute. Nu prea am avut treaba cu ele de-a lungul carierei de inginer. Un absolvent fresh ma face rapid, iar eu par un idiot cu 20 de ani de experienta in nimic si un cv contrafacut.
Dar, sa cerem absolventului sa calculeze o chestie mai complexa, o suprafata sau un volum al unui corp mai ciudat, pentru descrierea matematica sa zicem pentru o masina aschietoare in coordonate, sau o imprimanta 3D, apoi sa programeze masinaria aia tinand cont de uzura sculei sau imprecizia capului ejector al imprimantei dupa vectorul gravitatie. Sau sa-i cerem sa coreleze din sold, ca pistolarii, in domeniul proiectare circuite integrate parametrii specifici unei simulari Monte-Carlo, de care el doar a auzit in facultate si suna ca un fel de alba-neagra pentru IT-isti. Un senior va sti care sunt specificitatile unei tehnologii sau clase de tehnologii (submicron, deep submicron), pentru ca a lucrat ceva ani cu tehnologiile alea si a tinut in mana circuite facute de el si testate cu manuta lui, desi nu isi aduce aminte primitiva unei functii logaritmice. Las ca exista carti si wikipedia pentru detalii din astea, esenta e sa stii unde vrei sa ajungi, sa ai imaginea de ansamblu, pe care doar experienta ti-o da.
Recrutorul trebuie sa stie ce vrea sa angajeze: un om doxa de carte, sau un om cu experienta care stie sa faca lucrurile.
E de preferat o companies mai slabuta si un manager bun unei companii tari cu manager slabi si prosti! Un manager bun cel putin nu’ti va refuza, daca ii ceri o recomandare, pt un job similar la o alta companie!
Sa nu uitam ca Romania e plina de absolventi de management, observ chiar, ca romanii si in strainatate, tot facultati de management aleg, in cea mai mare proportie!
În multe firme sunt idioți nesiguri pe ei si încercă să compenseze prin diverse idei inutile: să mai facem un raport inutil, să venim cu o procedură care ne încurcă, să recrutam in 3 luni si 3 interviuri, etc. Lipsește simțul practic.
Sa mai impingem aerul si azi!
Ai descris primele actiuni ale unui ASM proaspat numit in functie
Aia cu senior pe salariu de începător m-a durut. Am fost la un interviu la AROBS, HR-ul a tras de mine sa vin la interviu, proiectul părea mișto, m-au luat cu Firma Româneasca din Cluj, proiecte faine, salarii competitive, când le-am spus ce salariu am si ca lucrez de mai bine de 7 ani s-a schimbat la față HRița și mi-a spus ca ei cauta un junior – începător, ca nu au buget asa mare si dacă vreau sa îmi fac PFA ca firma sa plătească taxe mai mici.
@george si eu am patit la fel dar nu la firma care spui tu. am cerut putin in plus fata de cat aveam doar ca sa schimb jobul curent pentru ca ma plictisisem dupa vreo 6 ani. vroiam ceva nou si cu alte perspective. din pacate cand i-am spus cinstit pe ce salariu as veni s-au schimbat la fata vorba ta. n-ai ce sa faci! ii greu. daca vrei sa schimbi nu poti merge pe mai putin decat ai doar ca sa te afli in treaba ca mai schimbi si poate avansezi iar ca sa iti dea cat ceri(putin peste cat ai acum) nu vor sau cer cunostinte de nici ei n-au auzit de ele. asa-i in bula asta!
Senior = un batraior depasit de tehnologii, dar cu pretentii mari, care livreaza putin, dar cere mult, de obicei cu pretentii de „arhitect”, care-ti vinde „experienta” lui depasita de vremuri la suprapret.
Nu, multumesc.
Vorbesti ca unul care o da in bara constant cand incearca sa treaca de middle.
… mai discutam peste 20 de ani … sau poate credeai ca nu imbatranesti :))))
Da, ai dreptate. De la ultimul job am fugit dupa nenumarate chesti de-astea.
Decizia in sinele meu am luat-o dupa o sedinta cu sefa (super, hardcore couagar, simpatica s din alte puncte de vedere). Lucram impreuna la un PowerPoint si am discutat 2,5 ore despre tonul albastrului dintr-o grafica daca sa fie mai pastel sau mai vioi: „- da, albastru pastel este bun, dar poate albastru vioi sau ce-ar fi daca am baga un albastru mediu? – aaaa, aveti dreptate, pastel este mai frumos”. Culorile nu interesau absolut pe nimeni, era vb. despre cum s-a dezvoltat NAV-ul la niste investitii.
Si cand faci asta de 10, 15, 20 de ani incepi sa te gandesti daca asta a fost motivul pentru care ai mers la facultate. apoi mai vine si midlife crisis si nefiind astronaut sau chirurg cardiolog o iei la goana.
Junior = un biped tanar al carui habitat este preponderent in mediul urban. Cel mai adesea, juniorul poate fi vazut ratacind pe strazi cu un rucsacel in spate si mereu cu ochii intr-un dispozitiv ciudat, dreptunghiular, prin care acesta priveste lumea. Juniorul crede ca modestele lui cunostine valoreaza salarial minimum 1500 – 2000 de euro pe luna, la cursul zilei, in timp ce in majoritatea timpului foloseste propoziii simple, nedezvoltate. Asta cand nu se exprima exclusiv prin emoticoane. In contrast cu pretentiile imense, cel mai adesea juniorul este incapabil sa sintetizeze un text sau sa scrie corect dupa dictare. El nu a citit romanul, doar a vazut filmul.
Corect.
In completare, cele doua tipologii prind ca intr-un cleste bugetele si le secatuiesc aiurea.
Cu cireasa de pe tort, managementul:
Sclavi la straini, chititi sa isi conserve bonusurile si salariile disproportionate, iti vand multa prietenie si Management 3.0, dar si eternul “nu sunt bani”.
Totul e mai degraba o mare smecherie.
Stii momentul ala in care iti dai seama, ca barbat tanar, ca ai sosit cam cu 3-4 ani cam tarziu in firma si milfa aia superba cu potential s-a cam dus pe copca, nu-si mai da interesul, e aproape de 40, s-a-ngrasat, da sfaturi de viata si vorbeste/viseaza adesea la pensionare?! ….
Ce sa faci in acest scenariu horror? Completezi CV-ul…
Si au parte de multa iubire.
Cum boss, pai nu sunt atatea clipuri corporatiste in care aia stau in leagan, se joaca pe ps4, baga in ei dulciuri moka, si printre altele mai lucreaza cate ceva ? cum sa fie stresant ?
:)))) N-am mai vazut de mult timp un clip de genul. Cred ca s-au prins si ei ca nu ii crede nimeni.
păi ps4 e unul la 200 angajați. la fel și scaunele alea de relaxare, 3 la 200 oameni.
Problemele astea apar si la top management. Unde esti executat cu sange rece!
Initial, iti cer sa faci performanta cu orice pret. Taieri de bugete, urlete, bla bla bla.
Tu alegi sa pui in practica 50% din mizeriile la care iti dau ei mana libera, dar sa ai 110% rezultate.
In timp, legi o echipa, ai rezultate. Compania creste.
Dar…intr-o zi te cheama reprezentantul actionarului german si iti spune:
Tati, trebuie sa pleci, AZI, de preferat.
Nu te mai suporta lumea. Nu putem sa frustram toti managerii din cauza atitudinii tale.
In locul tau este pus unul cu cursuri de management si coaching. Si atat.
Să fie vreo 3 săptămâni, când mă duc la o discuție, căutat pe Linkedin de către o domnișoară, de la o firmă de recrutare.
Hai să stabilim o întâlnire, să vedem ce propune în plus compania nouă, doar nu ratam o discuție, măcar de dragul diversității.
Nu înțeleg de ce pentru posturi tehnice e nevoie să vorbesc cu HR manager, Plant manager, Production Manager, Facility Manager.
Vorbesc cu HR Manager și Managerul de la mentenanță, ne povestim una-alta.
Cerințe: cunoștințe robotică industrială, experiență în programare PLC- Step7, TIA Portal. Pe PLC pot învăța, că am doar cunoștințe de bază.
Se umezesc intre picioare la dorința de a invăța și de a mai pleca uneori prin afară.
Și pe urmă dă cu leuca în cap: cum stai Nelule cu coordonarea de oameni?
Cum te descurci și cum te-ai simți să coordonezi o echipă și să avansezi in sensul ăsta?
Ăăăăăăă, prost, foarte prost stau și nu-mi doresc să coordonez. Prefer pe bani mai puțini, să fiu un programator bun, dar să nu mă doară capul de imbecilii aflați în subordine, veniți de la Oarja și Cornețelu.
Le-au pocnit venele pe frunte și s-au inegrit la față.
Un sfat, sub formă de reproș, am primit: să mă duc la următorul nivel și să nu fug de responsabilitate. De parcă aș fi fugit de mooncă.
Mi-au transmis, că o să primesc un răspuns peste o săptămână. S-au făcut 3 și nimic, semn că probabil nu le-a plăcut ce le-am povestit.
Morala: nu toți suntem buni manageri, deși tehnic stăm bine. Unii, gen eu, nu putem convinge un câine să ne urmeze, cu mâncarea în mână, dar un grup de oameni.
Pentru 1500 de lei in plus, de cele mai multe ori nu merită bătaia de cap și deranjul.
Intamplarea face sa tin interviuri pe cateva pozitii tehnice la firma la care lucrez. Vad multi colegi de comentarii care comenteaza ca esti senior si ti se ofera salariu de incepator sau ca mai mic decat ai acum.
In primul rand haideti sa definim ce inseamna senior pentru fiecare dintre noi. De exemplu, azi am avut un nene, probabil undeva intre 45-50 ani, a lucrat mult timp ca Software developer, system analist, QA. A fost dat afara anul trecut, firma dand afara departamente intregi. A aplicat pe pozitie de senior (apropo eu nu sunt senior, sunt angajat ca standard, ca rol oficial). Am pus cateva intrebari simple, de programare orientata pe obiecte, ca a zis ca a fost developer in Java, nu a stiut nici macar ce e o clasa. M-am dus pe QA, intrebari simple, cum face un xpath, daca stie page object model in selenium (ca zicea ca a facut selenium), cum testeaza un site web, ce tipuri de teste, cum investigheaza cand trimite un request spre un serviciu web si nu primeste nici un raspuns, cum verifica ca daca primeste raspuns, raspunsul contine numele Gigi. N-a stiut sa raspunda la nici o intrebare si venise ca senior din ultima companie si aplicase ca Senior si Job Descriptionul la care a aplicat cerea notinule astea, n-am venit eu din capul meu cu ele, si el avea in CV trecute ca are experienta cu chestiile astea.
Am mai avut unul acum 3 zile, cu 6 ani de experienta si lucrase si ca software developer, l-a pus un coleg sa scrie pe tabla o clasa, sa scrie un integer, s-a blocat si n-a mai raspuns la absolut nimic. Si l-a intrebat colegul meu, „nu ai experienta deloc, esti ok sa mergi un nivel mai jos, in loc de standard junior?” iar el a raspuns „pai stii, nu prea ca e diferenta de bani”. Intelegi? Ala era lemn si el credea ca e in pozitia de a alege. Si sunt intrebati exact din ce scriu ei in CV, nu scriu ei in CV ca sunt electricieni si eu ii intreb de programare.
Serios, doar numarul de ani, nu te face senior. Doar pentru ca la firma la care ai lucrat initial, te-au tinut sau te-au promovat pentru ca aveau nevoie de om o perioada, sau ca seful trebuia sa tina o echipa sa fie si el bine vazut, nu te face senior.
Din punctul meu de vedere, un Senior e unul care face din cacat bici, e unul a carui expertiza e vitala pentru un proiect, e unul care poate aduce un proiect din mortaciune, in proiect livrat, e unul care poate merge la client, lamureste tot, ofera solutii, ii rezolva aluia problemele, singur, e unul care greu poate fi gasit, in special experienta lui e foarte greu de obtinut, e unul care nu are nevoie de dadaceala, e unul care ridica echipa, e unul care gaseste solutii, care investigheaza, care face cumva si iti rezolva problema, e unul care vine cu experienta si iti zice „taticule, pentru problema ta, sunt vreo 3 tipuri de rezolvari. Hai sa vedem ce pui pe masa, buget/timp/resurse/clienti, sa o alegem pe cea mai potrivita”.
Din nou, ca ai fost un dinozaur in ultima companie, nu inseamna ca esti senior. A, ca sunt companii care te intreaba cacaturi doar ca sa scada rolul, sigur, e posibil, dar n-as merge tot timpul pe teoria conspiratiei.
Asta am zis si eu inainte sa primesc 40+ minusuri.
Adevarul doare.
@Cristi – sa inteleg ca „senior” este unul care munceste pentru 2-3 oameni.
Eu inteleg unde bati tu, sunt unii care isi umfla cv-urile, dar la fel de bine sunt si companii care pun in job description cat mai multe chestii (mai mult sau mai putin necesare) doar, doar, or gasi candidati care sa accepte salarii mai mici, in ideea ca nu acopera toate cerintele.
De curiozitate, daca gasesti seniorul ala care iti face gin raht bici (portretul robot mentionat de tine), ce salariu poti sa ii oferi?
@Garm
„Sa inteleg ca “senior” este unul care munceste pentru 2-3 oameni.” – Nu, e unul care isi face treaba bine pentru care e pus si se diferentiaza de altul standard prin experienta. Poate sa ofere directie si cu bugetul (realist) primit sa duca proiectul la bun sfarsit, nu sa faca un sistem de carduri de sanatate care 80% din timp e jos.
„De curiozitate, daca gasesti seniorul ala care iti face gin raht bici (portretul robot mentionat de tine), ce salariu poti sa ii oferi?” – Crede-ma salariul nu e o o problema, iti dai seama ca unul care e bun are alternative la orice ora, nici nu trebuie sa se chinuie sa gaseasca si ca mizerii de genul „stim ca salariul normal e 3000 de euro dar bugetul nostru e de 1500” nu functioneaza. Problema ta e cum il convingi sa vina cand are 5 oferte pe masa la orice ora. Ala nu alege doar banii, esti constient de asta. Ala vrea si bani buni, si beneficii, si vrea sa aiba taskuri care-i pun in valoare expertiza, vrea sa aiba echipe pe mana, vrea sa aiba alti oameni foarte tari de la cine invata, ala nu vine la orice mortaciune de firma.
Baieti, ideea e asta, nu va lasati pacaliti de situatia din Romania, unde nevoia de specialisti e mare si oferta de locuri de munca abunda pe IT iar firmele nu prea au multe alternative, asa ca iau orice pentru a face proiectele din afara si pentru ca nu sunt oameni, ei trebuie sa sara ridice salariile. Cand veti pleca afara, competitia e un pic mai crancena, unde zeci de mii de indieni sunt veniti pe aceleasi joburi de IT si nu mai poti doar sa zici „am 5 ani de experienta ca senior si prietene cati bani dati?”.
Va rog, nu considerati comentariul arogant, nu am nici o intentie sa subestimez capacitatile nimanui, doar vreau sa subliniez ca Seniorul nu e doar o persoana care are 5+ ani experienta intr-un domeniu. E unul care face treaba bine, treaba pentru care e angajat. Faceti exceptie de companiile care vor si Programator, sys admin, PM, HR si Marketing specialist in acelasi om, sau care vor ca un om sa bage 20 din 24 si pus pe 4 proiecte, pentru ca ei zic ca e mai ok cu un om sa tarifeze de 4 ori clientul pe 4 proiecte diferite. Vorbim de chestii normale, esti pus sa sapi o groapa, o sapi bine si stii sa duci la capat treaba pentru care esti adus, nu ai nevoie de 5 maistri langa tine.
Ideea e ca trebuie sa facem noi treaba pentru care suntem pusi bine si sa cerem sa se faca treaba bine de catre toti. Asa cum avem pretentia la „normalitate” de la autoritati. E normal sa ai pretentia de „normalitate” de la oricine. Altfel, te multumesti cu „nu s-au facut nici un km de autostrada anul asta, dar, hei, nici altii nu au fost mai buni, macar a fost un concert cu Dan Bitman”. De asta sunt mizerii in tara, pe langa coruptie si mafie. De asta ne uitam ca a venit neamtul la 9, la 12 a luat pauza de masa, la 12:30 s-a intors, la 5 a inchis. Ala nu munceste pentru 3 persoane. Ala isi face treaba lui.
Din nou, intentia nu e sa jignesc pe nimeni, nici sa subestimez capacitatea nimanui. Vorbesc la modul general sunt sigur ca multi care au comentat isi fac treaba foarte bine si au rolul care trebuie.
Bai baieti, apropo de seniori si de parerea aia buna despre batraiori. Eu am lucrat in echipa de analiza la primul track and trace de la posta, apropo de postul urmator. Si nu vreti sa stiti ce licente de servere de baze de date aveau cumparate. Probabil vreun deal al unui istet de la ei. Iar acum, full stack cu kkturile astea noi de js, node, devops si orice limbat tampit mai apare si nu se descurca istetii astia tineri. Si mai am un pic si ma duc in jumatate de decada.
Am plecat de la corporatie la 40+ pentru ca nu mai intelegeam mediul. Acum depinde si de cum esti construit … poti sa muncesti pentru tine daca esti confortabil cu gandul asta si intelegi cat de cat cum functioneaza economia.
Dar din pacate multi care au trait in corporatii zeci de ani sunt atat de indoctrinati cu ideile vehiculate in marile firme, incat nu mai pot sa o ia de la capat pentru ca stiu cum. Si aici apare drama si frustrarea.
Si in RO e teren foarte bun pentru mediul corporatist: educatia slaba din scoala ii transforma pe unii in sclavi. Corporatia te educa cum vrea ea. Asa ca e foarte usor sa devii un functionar foarte foarte limitat care e speriat sa mearga in afara granitelor cu care a fost obisnuit.
Sigur, cu lectii de „valorile companiei”: sa fii „proactiv”, sa accepti „multiple provocari”, sa fii „multitasking”, sa fii gata sa primesti noi „provocari ” si o mie de alte bullsh*turi care nu inseamna altceva decat ca trebuie sa muncesti pe branci la o mie de pocnitori in acelasi timp, sa te lasi spalat pe creier, sa nu mai ai opinii personale, sa accepti tot ceea ce iti cere tim lidãrul indiferent daca ai asa ceva pe fisa postului au ba, sa renunti la concedii si la orice viata personala si eventual sa vii cu bani de acasa odata la doua luni, pentru ca sãraca firmã e sãracã si nu are de unde. Nu in ultimul rand, sa fii recunoscãtor CEO-ului pentru minunata oportunitate de a respira aerul imbacsit si cu fungi din birourile respective.
Ideea e sa iesi la timp din corporatie, cuceva suflet si dorinta de a face mai mult. La mine nu a mers niciodata bullshitul corporatist, dar na variaza de la om la om treaba asta