Am scris postul asta deja de vreo 5 ori, pentru că, sincer sa fiu, habar nu aveam de unde să încep și cum să o fac. Pe măsură ce scriam, am tot schimbat cazurile citate, pentru că erau din ce în ce mai dureroase.
Să începem cu începutul – NU lucrez în HR – poate și de asta șocul e atât de mare. Joburile recrutate sunt toate entry level. Oamenii procesează cererile clienților care vin telefonic sau pe mail – și uneori le explică pași din site sau le dau detalii cu privire la pachetele de servicii.
În ultimii ani am dezvoltat un hobby: atragerea de investiții străine în România. Aleg firme și oameni care îmi plac, de regula din zona de IT & digital, si ii ajut sa vina in Romania. Vara trecută am cunoscut în Praga la o conferință niște oameni minunați și i-am convins să pună deoparte în jur de 1M€ (pentru salarii, birouri, logistică, dezvoltare, infrastructură IT) aferenți primului an de operare și să vină în România, unde să își lanseze platforma și serviciile – operează un serviciu B2B la intersecția dintre IT și turism. România este o piață foarte atractivă, interesantă fiscal (taxe destul de mici în zona de IT) și cu dinamică de creștere.
Oamenii au gândit România în sistem 1:1 față de Cehia, mergând de la grile de salarizare similare până la folosirea unei mărci identice de hârtie pentru copiator. Scaune, echipamente – absolut totul identic. Relativ rapid am ajuns cu ei în zona de recrutare. Costurile pe recrutare sunt destul de mari în sistemul lor. Majoritatea firmelor angajează pe o poziție minim de 2-3 ori – pentru că recrutează greșit. Pierd cam 3 luni per angajat, deci cam 6 luni de salariu brut, până găsesc omul potrivit. Și la un salariu net mic, de 3500 lei, asta înseamnă undeva la 6188 brut/4.7*6 = 8000 euro per poziție recrutată greșit, bani care atrag 0 efect. Cehii preferă să investească undeva la 3-4000 euro în selecție și să recruteze dintr-un pool foarte larg de candidați, ca să evite acest efect. Pentru asta folosesc un mix de adwords, agenții, siteuri de recrutare, PPC via FB și multe alte tool-uri și un sistem în care salariul crește în primele 3 luni, gradual, în pas fix până la cât trebuie.
Salariul de încadrare e de regulă 2000-2500 lei net, și pasul fix variază în funcție de poziție. De exemplu, dacă salariul e 4400, pasul fix este 800 lei/lună și nu depinde decât de vechime, pentru a descuraja candidații care aplică, mint în CV, și apoi pleacă singuri după 2-3 luni de salariu mare.
Ceva de genul:
– Luna 1 – 2000
– Luna 2 – 2800
– Luna 3 – 3600
– Luna 4 (prima lună de nedeterminat) – 4400 (plus bonuri și decont transport)
Inițial aici aveam o parte cu concluzii, după ce am intervievat/participat la circa 800 de interviuri (pentru 12 poziții diferite). Am decis să o scot. Vă las pe voi să trageți concluziile. Țineți cont că majoritatea covârșitoare au facultate. Și astea nu sunt 15 exemple din 800 interviuri. Nu…. cam 50% interviuri decurg așa. Nu e excepția, ci regula mai degrabă. Nu mă înțelegeți greșit, am cunoscut și oameni minunați, însă majoritatea interviurilor au decurs așa.
Exemple concrete
Candidatul 1
Nota personală: Noi avem CV-urile pe o tabletă să le putem adnota ușor – apreciem însă candidații care aduc la interviu și CV clasic pentru că demonstrează un vădit interes.
Interviu informal – în Starbucks. Candidatul aduce un plic A4 cu CV-ul. Discutam circa 5 minute. Se scuză să se ducă până la baie, în plin interviu. Ridică plicul de pe masă. Noi deja ne gândeam că nu mai revine. Revine. Aduce plicul cu CV-ul mototolit, îl pune înapoi pe masa. Discutăm, ne lasă CV-ul.
Ajung la birou, și sortez CV-urile. În CV-ul lui două bancnote de 100 de lei. Îl sun că și-a uitat banii în plic.
El: Nu i-am uitat, sunt pentru voi să mă alegeți.
Eu: Mă tem că va trebui să veniți să îi ridicați, pentru că nu așa funcționează procesul.
El: Sunt prea puțini, nu-i așa? Mi-a zis mama să nu mă zgârcesc când am vazut că sunteți doi, de aia am plecat la baie să mai bag un milion.
Eu: Nu e vorba de asta, e un întreg proces de recrutare și recrutăm în mod corect, vă rog veniți să vă luați banii … e deja ciudat.
El: Nu îi puteți da dvs. direct cui decide dacă sunt angajat sau nu?
Eu: Mă tem că nu, este în străinătate, veniți vă rog să luați banii.
După încă 2 telefoane de insistențe, a venit să își ia banii. Băiat darnic, mi-a propus să îmi dea 50 lei pentru “efort”.
Candidatul 2
Situația: Văd pe FB un băiat extrem de supărat că de 8 luni nu își găsește un loc de muncă. Avem ceva prieteni comuni, mă gândesc să îl invit și pe el să aplice – pare articulat, pare că vrea. Mai lucrase la 2-3 firme din ce vedeam la profil.
Cum decurge î mare conversația:
Eu: Bună, am văzut postarea ta și mă gândeam că s-ar putea să te intereseze acest job (link). Mâine este ultima zi în care aplicarea este deschisă, dar dacă îmi trimiți un CV, îl pot depune eu direct la resurse umane.
El: Nu am făcut niciodată CV. Fără CV nu se poate?
Eu: Nu, din păcate…
El: Lasă că mai caut, sigur găsesc care acceptă și fără CV, că e foame de oameni.
Candidatul 3
Era varianta câștigătoare pentru un job pe suport telefonic. Cel puțin până când ne scrie pe whatsapp out of the blue:
El: Să îmi bag P*LA în firma voastră, de 3 zile nu mi-ați răspuns dacă mă luați sau nu, ce durează atât?
Candidatul 4
Notă: de fiecare data când publicăm un anunț de angajare, îl publicăm cu salariu, pentru că e corect să setezi din start așteptările și considerăm că, fiind peste media pieței cu mult, e un avantaj competitiv.
O fată care se prezintă în discuția telefonică de programare a interviului destul de bine. La circa 30 de minute după programarea interviului, primim următorul mesaj:
Salariul exact cât este? Cine alege e bărbat sau femeie? (întrebarea asta o pun majoritatea). Trebuie să mai fac și altceva?? Că ști cum e na unii se așteaptă și la mai multe.
Candidatul 5
Aplică. Îl sunăm pentru a programa interviul (nici măcar nu participase la interviu) dar avea un dubiu legat de data de început a jobului – așa că îi lăsăm adresa de mail. Ne spune că, citez: el vrea să înceapă peste 2 luni, dacă vrem bine, dacă nu asta e, el găsește alte joburi.
Candidatul 6
Ne trimite mesaj pe FB (era promoted ad):
Doar un job e liber? Ai cumva și FB-ul celei care se ocupă de HR la voi? Sunt drăguț sigur o să mă placă.
Revine apoi cu următorul mesaj:
Sunt tot eu am trimis mai sus CV-ul meu. Putem sări peste interviu că eu chiar am nevoie de acest loc de muncă.
Candidatul 7
Un băiat care a scris în CV (citez): Eu sunt chiar din București nu din alte orașe și să mă dau din București.
După care a plusat cu un mesaj:
Sper că nu v-am deranjat foarte mult în timpul de dumnică, dar timpul meu este la fel de important ca al dvs. și vreau să fiu sigur că aplic bine că îmi pare interesant acest loc de muncă. O zi frumoasă să fiți sigur că iau jobul pentru că mă știu bine.
Fun fact – nu l-a luat.
Candidatul 8 (și alte zeci de candidați)
În această categorie avem peste 100 candidați la care CV-ul are maxim 15-20 cuvinte (taxează la cuvânt pesemne). Arata cam așa:
NUME DOREL POPA
OCUPATIE: SC A SRL din 2016, SC B SRL pana in 2016
STUDII: DA
PERMIS: DA
….și gata, ăsta e tot cv-ul. De regulă vine pe mail cu titlul CV, și atașamentul se numește CV. În body mailurile nu au absolut nimic scris.
Candidatul 10
Trimite un mesaj fără formule de început sau încheiere
El: Trebuie să ai studi și să ști o limbă străină??
El: […] am făcut diplomație
Candidatul 11 (și în această categorie avem mulți):
El (interacționează cu reclama plătita): Cum mă înscriu?
Eu: Îmi poți trimite un CV
El: Nu am un CV
Eu: Am înțeles. În cazul asta nu prea am cum să te ajut.
El: Nu-i nimic, mulțumesc oricum
Ăștia cred că sunt puși de Zuck să dea click pe FB pe reclame plătite.
Candidatul 12:
El: O să primești CV-ul când vreau eu, nu când vrei tu.
Eu: Am înțeles, ne anunțați când doriți, o zi minunată.
El: Stai așa. Cum facem?? Când mă programezi la interviu?
Candidatul 13
(la asta a trebuit să dau copy paste ca să nu distrug mojo-ul)
El: Ie nevoe să a-m facultate k a-m mai lucrat și nu mi-a cerut o nimeni
Candidatul 14-120 (o majoritate covârșitoare, cam 70% răspund așa)
Eu: De ce vă doriți acest job? Ce vă face să alegeți compania noastră?
El: Pentru bani.
Eu: Doar banii vă motivează alegerea?
El: Da
Candidatul 120-200
El: Putem să sărim peste pașii de angajare?
Eu: Cum adică?
El: Adică să primesc direct maxim, că am mai lucrat.
Candidatul 14-120 (o majoritate covârșitoare, cam 70% răspund așa)
Eu: De ce vă doriți acest job? Ce vă face să alegeți compania noastră?
El: Pentru bani.
Eu: Doar banii vă motivează alegerea?
El: Da
Ok, si ce ai vrea sa ii motiveze?Dragostea fata de munca si fata de companie?Dorinta de a face bine?
Faza cu CV-ul printat m-a frapat și pe mine. Adică ți-l trimit, mă selectezi și mă chemi la interviu. De ce l-aș mai aduce printat cu mine, când oricum ar trebui să-l ai în față, printre alte documente trimise de mine?
Chiar nu ma pricep, dar daca nu e vb de o companie mare, intrebarea aia chiar e de cacat. Plus faza cu venit cu cv printat. Wtf?
Bine ca nu a zis ca este foarte important sa vii la costum.Astia de HR in unele cazuri sunt mai cretini decat cretinii.
Si intrebarea „unde te vezi peste 5 ani ?”
😂
la orice intrebare de bani raspunsul corect e „pt mine banii nu conteaza, fac si voluntariat daca trebuie, muncesc si ore suplimentare daca trebuie” iar la intrebarea „unde te vezi peste 5 ani?” raspunsul corect e „avand postul tau”
Da mă, tu nu ești la nivelul la care se adresează joburile Entry Level.
Când ai toate nevoile de bază acoperite, și deja ai un comfort personal ridicat, la modul că ți se adună banii în contul bancar curent fără să-ți fi propus să economisești, atunci nu ai pleca pe 10€ în plus la salariu. E alta situația pentru cei care POT DOAR SĂ VISEZE la familie, copii, apartament/casă, mașină, vacanțe în țări calde…
Mihai, te asigur că dacă deschizi cu „doar banii contează” la orice job, indiferent de firma, nu vei ajunge mai departe. Banii sunt unul dintre factori, nu unicul factor. Altfel am face videochat cu toții :))
Eu unul nu fac ce fac doar pentru bani. Că banii sunt unul din factori asta e altă discutie. Și majoritatea oamenilor din generația mea nu și-ar schimba jobul pentru +10€ la salariu.
Gândirea asta cu facem lucruri DOAR pentru bani este foarte limitata și practicată de regulă de cei care nu au bani și din cauza asta nu vor avea oricum niciodată. Banii sunt o consecință, o răsplată nu ceva ce se prezumă și crește în copaci. Daca spui la interviu că ai ajuns doar pentru bani (si folosești concret partea cu doar) nimeni nu te va angaja. Ești în primul rând un RISC pentru companie. Daca concurentul meu vine și îți pune 3 salarii cash in fata cu scopul de a fura niste date să spunem, risc sa te gasesc fugind cu serverul pe casa scării.
In al doilea rând, legat de treaba cu „ăștia de la HR sunt toți cretini” – te asigur că unii nu sunt și generalizarea e incorecta. Și indiferent de statutul lor de cretinism, prima propoziție din material era că nu sunt om de HR. Întrebarea aia cu 5 ani de regulă se pune pentru vedea cum reacționează oamenii cu probleme.
Răspunsuri greșite la tâmpenia asta cu unde te vezi peste 5 ani (gen concret văzute)
– la altă firmă a mea care concurează cu a voastră
– vreau sa plec din tara in 3 luni oricum deci probabil o sa fiu in Spania
@Stefan, referitor la „De ce l-aș mai aduce printat cu mine, când oricum ar trebui să-l ai în față”. Ca regulă generală un recrutor nu te cheamă la interviu dacă nu a analizat destul de bine acel CV – pentru simplul motiv că pierde în primul rând timpul lui. Orice dovadă de interes se punctează. Din ce am văzut cei care citesc 2 cuvinte despre firma, nisa, obiect de activitate sunt de regula profund avantajați.
@Mihai referitor la „bine că nu a zis că e important sa vii la costum”.
Zic și asta. Sunt anumite tipuri de joburi unde chiar e important. De exemplu daca ajungi la interviu în bermude, și vrei un post de 1500€ probabil nimeni nu te va lua în serios niciodată. Sunt foarte multe joburi unde aparentele contează. Și pe callcenter daca ajungi la interviu în papuci șansele tale tind rapid spre 0. E un semn de lipsa de respect și interes.
Ai dreptate Mihail, dar ce te faci când probabil și mult iubiții noștrii politicieni și angajați pe funcții la stat ar da aceleași răspunsuri la întrebări.
Ce ai vrea sa ii motiveze?! Dragostea fata de munca? Dorința de a face bine?
PS. Scuze pentru „i”-ul în plus.
@Mihaela….si legatura intre job si politicieni este?!?!?
si hai sa presupunem ca ar exista o corelare, care ar fi problema daca politicienii ar raspunde ca vor sa fie alesi doar pentru bani si ca-i doare-n fund de restul daca ar face bine treaba? tu crezi ca eu am o problema ca Dragnea ia bani si nu ma simt iubit de el…sau ca ia bani si nu face autostrazi?( exemplu extrem)
Sinceritatea de multe ori nu e apreciata si e un defect. Sincer e un om care spune ca banii reprezinta motivatia lui sa munceasca. Sunt o gramada de oameni care iti spun ce vrei sa auzi si mai ales noi romanii ne dam asa usor ochii peste cap la orice kkt spus frumos si bine impachetat. Sa fie clar, nu spun ca nu exista si oameni care muncesc din placere si se duc la munca doar cu ganduri de cum sa faca ceva pt o societate mai buna dar aia spun/fac asta sunt sanse f mari sa fie realizati financiar si nu au griji de genul aoleu daca mai creste robor putin nu am bani de rata la banca, nu imi ajung banii de facturi sau daca am o urgenta nu gasesc nicaieri 500 de euro sa rezolv urgenta. Sa nu mai fim ipocriti !
@Autorul
Voi ăștia din HR, de ce gândiți ca americanii? „Unde te vezi peste 5 ani”, „Ce te motivează? A, banii? Atunci nu ești bun pentru noi.”
De ce-i mimați pe americani? Sunteți atât de proști și netezi pe creier?
Eddi. Voi ăștia din HR? Nu sunt din HR, iar citești pe sărite ? Un om de HR nu ar posta niciodată așa ceva.
Am întrebat mai multe agenții de recrutare de-a lungul timpului de ce pun întrebări tâmpite.
Am primit în general două tipuri de răspunsuri
– pentru că sunt gândite să filtreze candidații in normali și ciudați (în sensul că dacă ești ciudat poți răspunde o cretinatate epica – și am văzut personal câteva cat casa)
– pentru că în România sistemul educațional e prost corelat cu zona de business și dacă ești întrebat cate mingi de fotbal intra in portbagajul de Passat la un interviu pentru Continental vei spune că ne asupresc străinii și dau joburi pe pile de asta pun întrebări bizare la interviuri.
@autorul, multumim pentru confirmarea faptului ca miturile despre cacatul din capul colegilor tai de la hr nu sunt de fapt mituri.
vino cu cv-ul, vino la costum, unde te vezi peste 5 ani (asta personal m-a lasat mereu fara cuvinte, probabil doar nostradamus ar fi putut da un raspuns care sa nu para venit din mintea unui individ cu adanci probleme psihice). sau „doar banii conteaza”… da’ voi pentru ce credeti ca vin oamenii la munca? ca sa faca patronul bani multi multi? oare patronul ala pentru ce si-a facut firma? da’ tu pentru ce te duci la munca? din nedisimulata placere de a conversa cu cei 200 de cretini pentu un singur post? sau pentru bani cu care sa isi hraneasca familia, sa faca caldura in casa si sa mai aiba ceva si pentru diverse alte necesitati si/sau distractii? ah, ca in anumite conditii ar putea sa fie foarte fericit si sa isi faca jobul cu maxima eficienta si sa nu il vada ca pe o corvoada e alta poveste, dar cum ziceam, in anumite conditii, si acele conditii tin in porportie covarsitoare de angajator.
bine, in final, concluzia e cam aceeasi ca si la articolele cu anagajatorii care se plangeau de angajati (ala cu hotelul in vine in minte in primul rand). suntem un popor de cretini si ne meritam unii pe altii. scapa cine poate!
Conversațiile sunt importate nu numai ptr a afla „facts”, ci și pentru a vedea ce fel de om ai în față, cum reacționează la provocări. Altfel ar fi suficient un test grilă.
Referitor la ăștia care răspund scurt „banii”, îmi imaginez cum arată prima întâlnire cu o femelă:
Ea: – mă placi?
El: – nu contează, e irelevant, vreau decât să fut, cât mai repede!
@Attila
Doar mie se pare o fractura de logica ca în acest caz sa consideri banii singura motivație valabila (iar banii în a est caz sunt chiar bani frumoși – 4700 cu tot cu beneficii e un venit bun), nu tu dorința de a invata, de a cunoaște noi tehnologii, oameni noi, chiar sentimentul ala „nasol” pe care ți-l da munca și faptul ca ești util societății, iar în cazul celor angajați la stat sa ne așteptăm să muncească nu doar pentru bani, ci și pentru noi, pentru societate, sa nu facă lucruri de mântuială..
Răspunsul la întrebarea ta este ca nu cred ca oamenii care se gândesc doar la bani și numai la bani sunt cei care isi vor face bine treaba și care își vor asuma responsabilitatea și răspunderea necesara la locul de munca, oriunde ar fi acesta, la stat sau la privat.
@Mihaela:….poate nu ai vazut ca se vorbea inclusiv despre joburi de call-center…toate povestile astea cu „dezvoltarea personala si profesionala in mediul dinamic….bla..bla..bla” merg poate dupa al doilea job si cu siguranta nu la call-center
referitor la discutia filozofica…eu cred ca unul sincer va face mai multa treaba decat „un aburitor”
@Attila
Un angajat la call center nu e chiar măturător pe strada.. depinde de domeniu, unii știu limbi străine, alții sunt la recuperare credite pentru clienți din România sau din afara, alții lucrează la NOC (tot un fel de call center) ce te face sa crezi ca la următorul job, care va presupune mai multa răspundere isi va schimba mentalitatea?
Hai frate, dacă nici la un prim interviu nu știi sa legi mai multe cuvinte despre tine și ce te motivează sa lucrezi, nu cred ca se cheamă ca ești sincer, ci pur și simplu ești cam prost și atât.
@Mihaela: nu am zis ca sunt maturatori sau prosti.
tocmai din motivele enumerate de tine: limba straina, NOC=atentie, 24/7; iti dai seama ca nu este un job pe care sa stai cu anii. stai un an…iti dai seama daca domeniul e chiar ala care iti place …inveti tot ce poti ..si pleci…
unul sincer din prima zi…va fi sincer si in a doua….asta inseamna ca exista sansa sa-ti zica din timp cand nu-i mai place ceva….unul care te abureste frumos va veni direct cu demisia si-ti va rade un nas.
plm….e doar parerea mea
@bebe răspunsul corect la întrebarea ”unde te vezi peste 5 ani?” este ”în locul tău, dar punând întrebări mai bune”.
Uite, am sa modific numele meu obisnuit ca poate citeste colega de la HR si poate nu mai primesc marirea de salariu de anul asta, dar eu in medie pe anul trecut am primit un venit mediu pe la 5.500-6.000 lei net in provincie (venit baza, al 13-lea salariu, comisioane, etc), la care se adauga program flexibil (eu imi fac si delegatiile si vizitele la clienti in proportie de 90%) auto de serviciu + laptop+telefon. In general in domeniul meu se da undeva cam cu minim 50% in plus, dar iti vezi familia 4 zile pe luna. Avand in vedere ca fetita mea are 4 ani si perioada asta e cea mai frumoasa iar eu sunt in general mai putin stresat, nici nu ma gandesc sa renunt la job-ul actual, desi am primit oferte ft tentante financiar. Uite, asta e o situatie in care banii in plus nu fac neaparat diferenta. Daaaar, am avut si perioada cu venit de 800-1000 lei net prin 2005-2008 cand da, banii in plus ma motivau. Ca puii mei, una e cand iti acoperi minimul de necesar, alta e cand tu nu ai bani nici de autobuz.
@Attila
Hotărăște-te, ori „dezvoltarea profesionala începe de la al doilea job” ori „la primul job înveți tot ce poți”.
Asta zic și eu, nu poți sa stai mult în call center, trebuie sa știi ce vrei, adica sa înveți cât mai multe într-un timp relativ scurt, ca nu poți sa faci ture și la 40 de ani, dar dacă la interviu nu ești în stare sa zici nimic despre asta, mi se pare ca nu ești bun pentru acel job, defapt pentru nici un job, nici macar măturător, parerea mea..
Întrebarea este alta, tu ai angaja la firma ta pe un om care ți-ar spune ca pentru el contează doar banii și atât și dacă l-ai ruga sa detalieze de ce ar vrea sa muncească pentru tine, sa se uite la tine ca vițelul la poarta noua?
Catre autor: pentru a evita intrebarile despre bani , se scrie in anunt salarul. Un recrutor profesionist iti spune el cat e salarul fara fandoseli si balcanisme.
Asta e programul , asta e munca , uite cat e salarul. Restul e doar fanfaronada de recrutori obositi care se cred cineva pentru cele 10 minute de putere in timoul interviului.
@Autorul
Aha, deci proști, netezi pe creieri și bășcălitori… tipic românesc, se vede. @mobutu a avut dreptate cu mita.
Meriți să fii concediat și să-ți iau locul de muncă, tu și ceilalți colegi suferinzi de complex Zeus.
”Entry-level”, locuri de muncă pe care nu le-ai recomanda nici măcar nepoților, se vede.
@Mihaela: primul job e doar pentru bani si sa-ti dai seama daca-ti place sau nu domeniul ala.
dupa cum se stie, din invatamantul universitar romanesc iesi fix pixul din punct de vedere profesional…..d-aia sunt multi care au terminat constructiile si acum sunt programatori. te duci la call center sau la orice chestie de entry-level pentru bani…sa ai bani sa traiesti si sa-ti platesti niste cursuri/atestari care sa-ti foloseasca la cel de-al doilea job …ala serios. daca ai norocul sa-ti dai seama ca ce faci la acel job de entry level e ce-ti doresti…atunci inveti tot ce poti..
altfel e timp pierdut inutil.
ordinea cand esti biban e: bani, domeniu de activitate, posibilitati de acumulare cunostinte, avansare
ce naiba….nici cand te culci cu primul/prima nu te gandesti musai la casatorie….
@Dan după cum vezi, apare clar salariul in job. Băi voi nu citiți postarea mea cu atenție jur.
Și nu știu cum ați concluzionat că e job de callcenter. Haideți să dăm tâmpenia asta la o parte că o tot aud. Băi fraților call center înseamnă că primești 300 apeluri pe zi. Daca suni oameni care fac comenzi pe site, sau vorbești cu furnizori nu este callcenter. Brusc toată lumea când aude telefon – gata e cu callcenter.
Orice interacțiune cu oamenii presupune de regulă telefoane. Asta nu înseamnă că lucrezi in callcenter.
Eddi, sincer câți ani ai? Daca ai 16-17 se explica stilul asta pasiv agresiv. Astea cu „sper să îți iau jobul” sunt clișee de tot căcatul. In general e penibil sa lansezi judecăți de valoare cu privire la o persoana care a scris un articol in care NU judeca ci doar prezintă o stare de facto. Intenționat NU am spus ce cred despre asta. Doar am dat copy paste din interviurile unde am fost observator.
Flameul asta personal nu își are rostul.
Ține-ți sinceritatea for someone who gives a damn.
Tu și Zaurii meritați concediați ASAP.
Attila, eu cred ca tu ești băiat simpatic, cu picioarele pe pământ, familie, copii, tot tacâmul, hai sa ne bucuram de duminica asta, cât mai este..
Ai sa razi, dar eu sunt mai de moda veche, eu chiar ma gândeam la casatorie, din păcate nu a fost cazul.
@Mihaela:
un mare + pentru sinceritate :))))
eu m-as bucura….si sunt convins ca si ai mei s-ar bucura sa ma bucur alaturi de ei de duminca asta…dar…..am de invatat niste rahaturi pentru un posibil viitor interviu pentru un posibil viitor job de entry level…si dupa ce ca-mi intra greu informatia…tocmai ce-am aflat ca ar trebui sa gasesc s-un loc sa-mi printez CV-ul….si pe cuvant ca nu glumesc :)))))
Cand spui ca nu e call center si doar ai incercat sa imbraci frumos si pe ocolite tot jobul, imi aduce aminte de Florin Salam cand spunea ca el nu canta manele, e ceva mai mult de atat.
Apoi, la cum ai descris tu jobul, nu vad ce raspuns ai putea primi la intrebarea idioata „de ce va doriti acest job, ce va face sa alegeti compania noastra”. Te-ai si gasit la ce aplicanti sa pui intrebarea asta.
Parca angajezi designeri pentru Apple.
Sigur e undeva un masochist care isi doreste sa stea la telefon cu idioti care nu stiu sa dea 2 clickuri si viseaza sa lucreze la firma voastra. Keep searching.
E un job de duzina din cate l-ai descris, ar trebui sa ai asteptarile adecvate, o sa primesti gloata de CV-uri de oameni fara prea multa carte care au nevoie de bani.
Oare ce varsta oi fi avand mai bashinel ? Ca tare prostanac mai esti (ca sa zic asa in termeni tehnici)
Daca nici macar cand esti tanar nu ai dracu ceva in cap despre ce ai vrea/visa tu sa faci, inseamna ca ai ajuns degeaba aici si esti cam mancat. Chiar si cand stii ce vrei sa faci, cand ai vise, viata tot poate sa iti dea niste suturi in dos. Dar ai totusi mult mai multe sanse sa te bucuri de ceva in viata decat atunci cand atitudinea ta e „tot ce ma intereseaza sunt banii”. Pentru ca, asa cum zice si autorul, e neproductiv, pana la urma. Daca tu cauti doar banii, nu vei avea parte de ei. Ciudat, nu?
Eu pe copiii mei asa ii testez in continuu: „daca nimic nu ar conta, nici banii, nici altele, ce ai vrea sa faci tu in viata? Iti poti alege orice”. An dupa an. Le spun sa cugete bine.
P.S. Jos palarie pentru autor care vad ca are rabdare sa explice iar si iar.
Sa reiau ce au scris mai multi pana acu…
BAA!!! oamenii se duc la lucru PENTRU BANI. Nu-i intereseaza faima firmei, ca faima nu-ti pune mancare pe masa. Cu cat mai repede accepta vitele din HR asta, cu atat mai usor va fi procesul de recrutare. Ca altfel, daca oamenii n-ar avea nevoie de bani, ar lucra 1-2% din astia care lucreaza acum, de plictiseala.
Si ca bonus point, ma, in Cehia HR-ul n-are mare impact in procesul de recrutare (cel putin la firmele mai serioase) – doar gaseste candidati pe baza unor criterii, ii contacteaza pentru a stabili cand pot avea un interviu cu managerul care angajeaza si cam atat. Eventual, in cazul in care salariul nu e specificat in anunt, candidatul poate sa mai spuna ca ba, sub X/luna nu ma gandesc sa ma mut. Discutii de genul „unde te vezi peste 5 ani”, „ce te motiveaza la acest job”, „de ce vrei sa lucrezi pentru compania X” nu prea m-a intrebat nimeni (exceptand-ul pe un idiot, care mi-a gasit el profilul pe linkedin, m-a invitat el sa avem o discutie si a inceput cu „de ce ne-ai ales pe noi”). Nu interviu prima data cu HR-ul, ca sa se simta si ei importanti, nu nimic. In Romania in schimb, primul pas e obligatoriu un interviu cu una de la HR, sa se simta si ea utila, desi e doar o pierdere de vreme.
Explicația pe care am primit-o eu la un interviu, odată cu întrebarea, a fost că poți accepta un job pentru bani, dar nu ei te fac să rămâi în firmă.
Cateva exemple de motivatii: formare profesionala, acumulare experienta, continuitate-stabilitate, locatie- poate jobul e la 50 de m de casa sau de gradinita unde iti duci copilul, calatoritul.
Astea sunt absolut irelevante cand concurenta iti ofera de la 25% in sus, in plus fata de actualul angajator. Ca altfel, da, sunt frumoase toate chestiile alea, da’ cand vine altul si pluseaza, iti cam iei talpasita. A, si ca o chestie – majoritatea firmelor dintr-un anume domeniu ofera cam aceleasi lucruri. Asa ca, discutia tot la bani se rezuma.
Uite cât de important este un CV bun: https://www.reddit.com/r/funny/comments/ahnsui/resume_means_a_ton/
Un CV e o carte de business. E floarea de la prima întâlnire daca vrei.
Mie mi se pare mai mult decat legitim tot ce zice Autorul asta aici.
Daca nu esti in stare sa legi 3 propozitii ca sa treci de primul interviu si ti se pare o “provocare” sa raspunzi la 2 intrebari care oricum se repeta la toate interviurile ce plm spune asta despre tine?
Acum 15.000 de ani trebuia sa tragi cu arcul si sa vanezi animale salbatice mult superioare fizic omului si acuma ti se pare “dificil” sa raspunzi la “unde te vezi peste 5 ani” sau “ce te motiveaza”?
Hire character, train skill. Nu asa zice noua ordine mondiala? Pai ce dracu de character e ala care te injura pe whatsapp sau iti da spaga sa-l angajezi sau nu si-a luat 5 minute din timpul lui ca sa vada la cine merge la interviu.
Da, inca vorbesc de entry level. Cand am aplicat pt primul job la 20 de ani, am comis niste greseli elementare si am realizat ca nici eu nu m-as fi angajat. Dar deja la al 3-lea interviu vorbeam aceeasi limba. Si ma refer la joburi junior unde salariul era 520 de lei, sub cat primea femeia de serviciu, nu 2-3-4000 de lei cat zice autorul aici.
Nu inteleg deloc cum le luati apararea in comentarii specimenelor astora dar eu nu vreau sa fiu coleg de birou cu unul care are atata lipsa de respect fata de job/firma/intalnire sau care are iq-ul atat de mic incat nu poate depasi un interviu non-tehnic cu intrebari comune si triviale.
@Michael
Noi ne luăm după ce zice noua ordine mondială? Asta da dovadă de slugă la casă mare (mentalitatea, nu zic de idiosincrasii), din ce zici tu cu ”…care are atata lipsa de respect fata de job/firma/intalnire” – vezi? Mentalitate de slugă la casă mare. Ce are respectul față de nevoi? Tu, firmă, ai nevoie de un om să-ți facă o treabă, eu sunt omul acela, nu mă insulta cu siropoșenii și nevoi de pupincurisme, că am trecut prin comunism.
Ce-i teatrul ăsta superficial?
Iar partea aia cu iq-ul e atât de drăguță, încât înclin să cred că ești, ceea ce internetul a botezat, un ”wehraboo”. Bagă-ți iq-ul acolo unde nu poate fi văzut de petersonul tău.
ăia care dau flori la prima întâlnire, nu prea ajung să dea și la buci :))
@ubercool – daca dai la buci dupa prima intalnire, sigur au mai dat si altii. Nu stiu tu, dar mie nu imi surade ideea sa pun lupa acolo unde si-au mai pus-o sute altii.
Umbli cu servetelul dezinfectant dupa tine.
Citind cele de mai sus ma si bucur, ma si intristez.
De ce ma bucur?
1. Cineva ne razbuna si pe noi, astia care am avut de-a face cu perioada de dictatura a HR (incluzand aici si aroganta recrutorilor). Acum ii arde HR-ului buza dupa oameni calificati, sau cel putin potriviti. Toate p*lile astea pe care si le iau recrutorii astia acum ne razbuna pentru cele mii de cazuri cand cei de acum niste ani, nu se oboseau sa anunte candidatii (nici macar cei) din short list ca nu au luat interviul.
2. Datorita situatiei in care se prezinta cei care din vin urma, noi, cei care am adunat niste ani, vom fi poate mai pretuiti de acum inainte. Si cand zic de cei ce vin din urma, ma refer si la noua generatie de habarnisti care se lauda ca lucreaza in… ahmmm… „talent acquisition”.
De ce ma intristez:
1. Clasicul „astia ne vor plati pensiile”.
2. In afara grotei numita Romania, lumea progreseaza. Speram ca cei tineri vor fi mai buni ca noi, si ne vor ajuta sa ajungem din urma lumea civilizata. Din pacate cei tineri si mai buni ca noi sunt din ce in ce mai putini.
Sau nu ofera feedback.
Mereu intreb ce ar trebui sa schimb la mine pentru a imi imbunatati sansele pentru acel post intr-o companie ca a lor. Raspunsul intotdeauna e o minciuna ieftina de zici ca am vrut sa o fut dar are prieten. Apoi se plang pe bloguri.
Amin!
Sunt la postul pe care îl ocup în prezent de 1 an de zile, după ce la postul anterior am stat 10 ani. Ca să îl schimb, am fost pe la vreo 4-5 interviuri. Majoritatea întrebau de ce am stat atât de mult dacă am vrut să plec. Păi dacă după atâta timp s-a împuțit brânza d.p.d.v. al volumului de muncă și al atitudinii față de angajat, de ce să plec mai devreme? Ca să dau bine cu statistica voastră?
@Leo, crede-mă recrutorului chiar nu ii pasa. Am cunoscut câțiva și sunt extrem de chill. Un recrutor bun nu o sa fie niciodată scos din sărite de așa ceva. Nu e firma lui și e de regulă serviciu externalizat. El este mandatat să aducă niște oameni. Buni, prosti, antreprenorul e cel care suferă sau câștigă.
In alta ordine de idei asta cu răzbunarea ști cum se numește…
Subscriu însă în totalitate la ideea ta legata de valoarea angajaților buni. Cu câteva amendamente daca îmi permiți. Prețul muncii nu este influențat doar de dorința angajatorului ci și de profitabilitatea nișei și a pieței. Degeaba vrea Cristi să dea salarii de 2000 de euro daca clienții lui în asigurări să zicem își lovesc mașinile intre ei (am luat un exemplu întâmplător). Salariul este legat de regulă de profitul pe care compania îl poate extrage din piata cu acel angajat. Nu doar de dorința angajatorului de a plăti mai mult. Salariul este daca vrei un procent din beneficiu. Daca beneficiul e mic, oricât de mare ar fi procentul salariul este mic. Tocmai de asta in unele nișe (exemplu medicala) în unele state (exemplu Franța), salariul tuturor angajaților este foarte mare indiferent de dorința angajatorului sau de specializarea lor.
Între timp eu sunt în căutarea unui loc de muncă. Mi-am făcut și CV, am chiar și scrisori de recomandare, de la vechi șefi. Nu mă sună nici pulea. Probabil se gândesc că vreau prea mult…
ubercool, te referi la fostii tai sefi sau la niste sefi care au intrat acum mult timp pe functii?
In alta ordine de idei asta cu răzbunarea ȘTI cum se numește…
Și atunci mai ai pretenții?
@ubercool – fa-ti profil pe linkedin, conecteza-te cu lumea, aplica la joburi, ia-ti niste certificari in domeniu, cumpara-ti un al doilea costum, nu posta prostii pe net, pastreaza o atitudine business/profi cand te vezi cu lumea, chiar si social (daca stii ca exista si un 0.1% ca aia cu care te vezi sa aiba vreo influenta in efortul tau de a gasi un loc de munca. Etapa a doua (pentru avansati): vezi ce locuri sunt disponibile si rezolva ce cerinte nu indeplinesti. Vezi ce calificari au ceilalti ca tine. Fa in asa fel ca tu sa ai ceva (util) in plus. Daca nu esti legat de glie, vezi ce gasesti pe afara. Europa are nevoie de oameni buni. Europa aia civilizata.
Hai să nu dăm sfinți acum… Angajatorii străini vor să dea salarii mari, dar nu sunt lăsați? Piața IT din România a evoluat atât de mult fiindcă nu a fost reglementată legal prin taxe mari, salariile în România sunt la categoria lumii a treia (forță de muncă ieftină), iar românii învață repede, plus că mulți știu o limbă străină. Companiile străine au venit în România pentru mână de lucru ieftină și competentă peste media Balcanilor. Adică, au venit tocmai fiindcă plătesc puțin. Dar, UE a luat această forță de muncă ieftină + limbă străină, iar în țară au rămas puțini. D-aia e greu să angajezi oameni buni acum. Că trebuie să sapi, să îi convingi, să îi descoperi. Practic, trebuie să muncești mai mult că și Recruiter comparativ cu acum 7-5 ani, când dădeai un anunț și era greu să decizi care dintre cei 10 în short-list era mai bun.
Spre deosebire de acum câțiva ani, românii sunt mult mai pragmatici și reticenți: până să mă mângâi cu platitudini despre loialitate, interes pentru firmă, carieră, etc, întâi trebuie să plătesc întreținerea și să achit chiria.
Deci, e normal ca „tehnicile” și așteptările aplicate acum câțiva ani să nu mai aibe nicio corelație cu realitatea.
Ca să fiu și mai explicit, caută pe net „Piramida nevoilor” de Maslow. Candidații au nevoie să își asigure nevoile de baza – supraviețuire (mâncare) și siguranță (casă), iar companiile îi întreabă de împlinire socială (loialitate și carieră)… E de-a dreptul hilar…
si asta cu costumul este o prostie. am diploma de licenta si masterat in acelasi domeniu in care lucrez. activitatea mea se desfasoara 90-100% in gropi, praf si noroi. pe la birouri trec de 2 ori pe an, la pasti si la craciun sa imi iau prima si atunci cand vin, vin in 99% din cazuri cu noroiul pana a genunchi pentru ca tocmai am iesit din gaura pe care firma o sapa pe foarte multi bani. eu stiu asta, tu stii asta. pentru ce pula calului vrei sa vin la costum?
eu la interviul de acum 7 ani am venit cu blugii un pic tociti si geaca de motor murdara… banuiti voi de ce. din cauza ca le ardea buza foarte tare si departamentul hr chiar facea altceva atunci, interviul a fost direct cu directorul (promovat pana la functia aia progresiv incepand de la buza santului) si a durat aproximativ 10 minute. urmatoarea zi de luni eram la munca si am ajuns la pozitia de a mi se cere parerea cu privire la noile recrutari. daca treceam prin biroul hr m-ar fi trimis la plimbare dupa 5 minute pentru ca „nu corespundeam” imaginii… evident nu a firmei ci a echipei hr.
evident ca la interviu trebuie sa fii curat sau macar sa sugerezi ca asa esti de obicei, sa fii articulat si sa stii gramatica, sa sugerezi macar ca iti stii meseria, sa fii capabil sa schimbi cateva fraze si in afara domeniului etc. dar chestiile astea le simte doar un hr capabil, nu unul recrutat la randul lui pe baza de costum si ca a venit cu cv-ul tiparit sau orice alt stereotip vehiculat pe aici si care in mod evident nu este capabil sa functioneze in afara acelor stereotipuri invatate pe dinafara.
ca un corolar… cine naiba ii angajeaza pe hr-isti si pe ce criterii? si cine ii angajeaza este constient ca acei cativa angajati care aparent nu au nici o legatura cu produsul final de fapt au o influenta majora asupra succesului pe care il va avea firma in urmatorii ani?
Costumul e un semn de respect. Mai stie cineva pe aici ce e aia respect, sau va complaceti toti in metoda Sovietica de destabilizare a unei tari, prin care ii faci pe oameni sa se trateze mizerabil intre ei?
leo, respectul ala e unidirectional? TU, hr, nu esti dator sa ma respecti pe mine in nici un fel? drepturile mele cu privire la exprimare, imagine, gandire chiar nu valoreaza nimic in fata ta? hristii astia sunt un fel de talibani? cum am mai zis, evident ca nu e ok sa vii in chilotii intorsi pe dos la interviu, dar de aici pana la costum e cale foarte lunga, asta din urma fiind exact extrema diametral opusa primei variante, din punctul meu de vedere la fel de neplacuta si dezumanizanta.
@Leo ai luat-o prea în serios
De-aia e Romania unde e. Cand avem de-a face cu restul lumii, alte tari trimit niste oameni in costum, iar noi unii imbracati ca la bar, sau la discoteca. Daca voi, astia care aveti cat de cat habar ce e aia internet, inca aveti dubii dupa 30 de ani, de ce e nevoie de respect, ce pretentii sa avem de la marea masa a pulimii, sa nu mai voteze cu cine voteaza mereu?
leo, e plin internetul de exemple de oameni de afaceri care invart mai multe milioane de euro decat putem majoritatea dintre noi sa numaram si care se imbraca in costum doar la ocazii speciale, daca si atunci. interviul de anagajare de la entry level pana la middle management nu este in nici un caz o ocazie speciala.
plus ca de multe ori costumul ala e doar o masca pentru a acoperi incompetenta, ca sa nu zic mai mult. un fel de forma conteaza, fondul mai da-l dracu ca nu ne trebuie cat timp avem costum la 4 ace.
astia „votati mereu” se imbraca toti la costum, probabil din respect pentru noi
Fun fact:
Ma duc la Ericsson la interviu, post sus sus.
Teste de logica, interviuri banale cu pipite HR care ma intrebau unde ma vad in 5 ani, apoi interviuri pe rand cu : manager de echipa, de directie, ierarhii verticale si orizontale si in final imi spun ca sunt in short list si mai am un interviu cu the big boss.
Merg si la ala, totul decurge ok, multumim, mumtumim, in total 5 interviuri, (5h+ plus drumul).
Trece o sapatamana, trec doua, trei, patru, sun contactul (HR), nu raspunde, sun in alta zi, la fel. Dupa o saptamana sun iar, nimic. Scriu mail la HR sa intreb ce se intampla, nimic…mai scriu un mail dupa o saptamana, nimic.
Au trecut 4 ani de atunci si nimic.
Am jurat ca nu voi calca niciodata la Ericsson nici daca ma invita cu covor rosu.
te caută ei la un moment dat…
oh uau, mită pentru angajare la privat, s-a încetățenit mita în sângele mioritic … mită la și pentru .
” Trebuie să mai fac și altceva?? Că ști cum e na unii se așteaptă și la mai multe.” de la o fata.
Se pare ca s-au incetatenit mai multe chestii. Ne plangem noi de HRiste habarniste, da se pare ca pe partea ailalta avem porci libidinosi.
se practica si la astia mai mari … unde productivitatea muncii este globalizata.
Voiam să „te iau la pulă” cu procesul ăla, dar mi-am revenit și am citit că erau joburi Entry Level.
La nivelul ăla, se pare că nu s-a schimbat nimic față de acum ~10 ani când mai asistam la interviuri pe la primul meu job serios, deși în alt domeniu, și candidații sunt la fel de aerieni.
Dar, cum au zis ăștia de mai sus, răspunsul de la 14-120 e fix pe măsura întrebării.
Angajatorii, și cei „locali” și cei străini, trebuie să înțeleagă că în situația în care se află țara acum, Românii ce aplică la joburi „Entry Level” nu sunt la nivelul la care sunt motivați de alte lucruri decât banii — mândria de a lucra în
$corporationnu umple golul din stomac, nu îți încălzește apartamentul cu igrasie, gândaci și miros de babă pe care dai mai mult de jumate de salariu și nici nu-ți face drumul zilnic înghesuit ca oile la metrou mai plăcut.@Znuff am scăpat nepulit :))))
Saru’mana.
Nu eu am făcut sau pus întrebările ci două agenții mari de HR. Noi doar participam prin sondaj la interviuri cu anumiți candidați care promit sau la prescreening când sunt candidați din nisa.
Treaba aia cu banii e interesanta pentru că o deschid la modul „DOAR” banii contează. In plus discuția asta apare paradoxal la un job unde comparativ cu alte poziții entry, banii chiar nu sunt o problemă.
Cei mai simpatici sunt candidații care spun că și pentru 10-20€ și-ar schimba jobul. Mă surprinde sa văd că majoritatea angajaților se plâng de șefi, program, mediu de lucru și alte chestii însă confruntați cu întrebarea „DOAR banii contează?” raspund instant afirmativ.
Dacă puneam un pariu as fi spus (înainte de interviuri) că undeva la 70% contează banii și 30% restul. In contextul asta cu DOAR banii, firmele cred că vor începe sa reevalueze masiv pachete de beneficii salariale vs nesalariale.
Pentru ce va trebuie voua nici nu ai nevoie de CV. Il pui sa scrie o compunere de o pagina kasa-l pe el sanaleaga subiectul). Iti vei da seama care merita postul…io garantez.
@Psionics. Este una din probe. Asta și răspunsul la niste mailuri din Outlook și Gmail. Ajung la ea cei ce trec de prima testare.
„Știu că sunt prost, dar când privesc în jurul meu prind curaj” … Nu credeam că Creanga a avut atâta dreptate
Mdea. Sunt varza astia mici. Nici nu isi inchipuie ce ii asteapta
Îi așteaptă joburi de entry level la 1200€ net pe luna din ziua 1 de angajare in Romania unde PIB per capita e cat e. Scria unul mai pe jos că așa este.
” candidatul 14-120” – vă rog eo, numai puneț întrebara asta, mă faceț să mint, să mor io.
Dacă vreți să auziți ce firmă grozavă sunteți și cum abia aștept să fac overtime neplătit, o s-o zic, dar pe parcursul interviului voi afla și dacă are rost să mai răspund următorului telefon de la voi sa nu.
Căutați să vedeți dacă ce căutați voi, este ce vrea și omul din fața voastră să facă, altfel… Are loc o relație de dragoste de 1-2h, cât durează interviul, la fel de sinceră precum cea dintre Irinel și Monica
oau….si inca o data oau…
deci musai CV printat si nu e voie sa zici de bani…si asta de la cineva care zice ca nu e HR….
plm….in alt univers, autorul il batea pe Willi Herold….
Asta ai reținut din postarea mea? Că ai nevoie de CV printat și că banii nu contează :))
Sunt plăcut surprins. Vorba lui Leo, cu fiecare postare încep să îmi dau seama că „valorez mai mult”.
autorule, inteleg ca nu iti convin unele comentarii, si trebuie sa zic ca iti inteleg punctul de vedere, dar nu e corect sa te faci ca ploua si angajatorii nu s-au pisat pe angajati. acum cca 12 ani, m-am trezit frumos la 7, mi-am luat costumul, pantofii dati cu crema, cv-ul printat. m-am dus la autogara pe jos,sa economisesc ceva, si am luat autobuzul pana intr-un orasel apropiat.parca Sibiu era. m-am dus pe jos la firma care cica angaja, iar la ora stabilita vine unu si zica dl director e ocupat, mai asteptati putin. ok. dupa inca o ora eram vreo 5 inginerasi asteptand la usa. bat la usa, dar iar iese unu si zice sa mai asteptam. am plecat frumos, sa prind autobuzul cu gandul: da ce dracu am facut gresit? acum probabil angajatorul ala nu intelege nici el de ce gaseste greu oameni si se plange pe la conferinte, uitand ca s-a pisat pe angajati.
@autorule: asta este ce m-a deranjat cel mai mult la postarea ta; nu sunt la BAC sa aberez nu stiu cate pagini pe „ce a vrut sa zica poetul”
ce „valoare” ai…nu stiu..pot doar sa zic ca o asemenea abordare nu ti-o ridica (si ma refer la valoare)
daca la o masa stau doua persoane..un „biban” abia iesit din rahatul numit „invatamant romanesc” si un „trecut prin viata” si discutia se invarte in jurul unui job de entry level dar pretentiile sunt astea….plm…poate ca ala „prostul” nu e bibanul.
banuiesc ca le-ai dat feedback fiecaruia cu ceva sfaturi de viitor si nu te-ai multumit doar sa faci o rubrica de genul „perle de la BAC…razi de te caci pe tine”……ca plm…vrem sa schimbam societatea…
În urma cu niste ani nevasta-mea mi-a dat cv-ul baiatului unei colege de serviciu. Sa-l dau la hr la compania unde lucram, ca e baiat bun si ma-sa zice ca merita si el sa lucreze intr-o companie serioasa, pe bani buni. IT, no. Absolvent electronica, profilul firmei, design de circuit integrat. CV-ul era ca la profilul nr 8, cu economie de cuvinte. Si-l chem pe baiat sa vorbesc cu el, sa vad daca merita sa duc un cv la hr. Stau de vorba cu el, de fapt am facut cu el un interviu complet. Am aflat ca a facut electronica pentru ca a auzit ca sunt salarii mari pe zona asta, dar nu stie mare lucru din electronica, ca asta se invata la firme, nu la scoala, dar trebuie sa ajunga intr-o firma din asta ca sa invete, nu? Ma-sa l-a angajat la banca cu ajutorul unei prietene si a unei spagi de 1000 euro la hr, dar nu are ce face in banca, ca sunt slabi rau acolo, el stie sa instaleze windows si linux, aia nici sa porneasca excel nu stiu. I-am explicat ce inseamna munca in proiectare de circuite integrate, de la zero. Am reusit in 5 minute, fara sa-l plictisesc. L-am intrebat fara greata daca isi mai aminteste legea lui Ohm si a lui Kirchoff. S-a incruntat nitel, parand ca se gandeste, apoi a recunoscut ca nu-si mai aminteste exact, dar astea sunt detalii neimportante, ca nu sta electronica in legile astea. Am avut rabdare cu el si am jncercat sa-l faca sa inteleaga singur ca nu are nici o legatura cu domeniul. Si azi ma intreb cum a reusit sa termine facultatea, baiatul era neted, dar spunea ca e absolvent de electronica. Lucra la banca pe 2500 lei, fara sa stie ca deja avea un salariu enorm pentru netezimea creierului.
Attilla nu înțeleg la ce te referi. In articol se menționează că CV-ul nu era obligatoriu și doar i-am apreciat pe cei care au depus orice mic efort (au citit despre firma, au ajuns la timp, au avut CV, s-au îmbrăcat frumos).
Hai sa nu speculam despre „valoarea mea” că o dam in teme filosofice sau manele (după caz) și topicul asta nu este despre mine.
@autorul: despre valoarea ta…tu ai deschis discutia…nu eu
„….cu fiecare postare încep să îmi dau seama că “valorez mai mult”.”
despre ce apreciezi sau ce nu apreciezi tu la un interviu….e treaba ta…dar macar nu te plange daca alegi niste criterii care doar tie ti se par bune si ti se spune asta. dupa cum vezi….eu m-am luat numai de CV printat si de bani….si multe dintre comentarii s-au legat tot de astea doua in principal
@buitenlander nu neg treaba asta. Dezaprob comportamentul, si nu sunt genul de om care sa faca unui candidat asa ceva.
In plus in ziua de azi e atat de usor sa le comunici celor care nu trec mai departe cum stau lucrurile. Bulk SMS, mail, e usor de tot.
Lasati, lasati, ca exact cum a zis cineva mai sus, cand erau oamenii calificati si cu bun simt se pisau angajatorii pe ei. Si trimiteai cv si scrisoare de intentie si asteptai…si nimic. E, iete ca acum s-au ales cu ce e mai „bun”.
Piata de munca din Londra seamana cu ce era inainte in Bucuresti, numai ca aici e acaparata de agentiile de recrutare. Si i-am spus cuiva de la fostul loc de munca, cum s-a intamplat la noi, in timp se va intampla si aici. Pentru ca oamenii ok se satura de lipsa unui raspuns, de respingeri total nejustificate, de cerinte stupide si de alte rahaturi de genul. Numai la mine, cat am lucrat acolo am auzit nenumarati englezi care spuneau ca pleaca din tara si multi sunt plecati de ceva ani pe alte continente. Nici noi nu o sa ramanem aici, atat din cauza efectelor Brexitului, daca va fi, dar si din cauza felului in care functioneaza piata muncii, plus ca aici casa poti cumpara doar daca ai cine stie ce salariu X 2.
Revenind la Romania, ieri vorbeam cu o prietena si de curiozitate am intrat pe ejobs pe Bucuresti: Operator introducere date la brico, cerinta primara- studii superioare??!?! Si alte cateva joburi asemenea. Pe bune?? Adica cineva face o facultate ca sa ajunga operator introducere date?? Si cu asta vor sa tina ei oamenii ok in tara?? Cu asa ceva? Nu nene, uite cu astia ramaneti, de care povestesti tu, cu pleava prea proasta si lenesa sa faca ceva. Cu „lasa coae ca gaseste baiatu ceva”.. Mno succes, ce pot sa zic. Nu pot spune decat ca ma bucur pentru situatie. Ca eu cand eram in tara stiam mai multe decat pila ajunsa pe post de manager, ii dadeam idei si solutii, nu vorbea engleza si tragea lumea de limba sa se descurce, diferenta era ca eu primeam 7 lei pe ora, ea lua 5000 de lei de inceput.. Dar da, saracii angajatori..
Habar nu am cum „se pisau angajatorii” pe candidați…nu neg doar că nu am văzut eu personal vreodată asta, și nici opusul. Tot am căutat după golden shower și nu gasesc decât chestii irelevante.
Sincer cred că e absurd ca cineva să facă asta. Nu neg că există și specimene de genul acesta, însă nu am avut privilegiul sa le cunosc. Mie relația de angajare îmi pare una simpla. Vrei bine, nu vrei la fel de bine. Nu înțeleg cum poți ajunge in interviu la stări conflictuale.
Acum cam toată lumea are facultate.
În consecință, este de la sine înțeles că toți se califică pentru jobul de operator.
Postul de Operator introducere date este de fapt altceva , dar platit la nivelul operatorului . Trebuie sa aduni informatii si detalii tehnice de la producatori in engleza, participi la proiecte cu diverse rapoarte, informatii , gestionezi preturi si promotii.
@autorul: daca ai vazut golden shower doar pe site-urile de profil…..inseamna ca ai pierdut partea aia misto din istorie….ante-ejobs….cand angajarile se faceau cu anunturi la ziar si CV la CP sau la sediul firmei…si traversai orasul de cateva ori pe zi la costum de nunta…
relatia de angajare este simpla…dar se complica foarte repede. „vrei bine, nu vrei la fel de bine” asta este ce zici tu si deja acum relatia s-a complicat. relatia simpla este „vrem amandoi…pentru amandoi..plm” ca daca angajatorul inca mai crede ca face o favoare…..ajunge sa se planga ca „domne..nu mai gasesti oameni buni”
se poate ajunge usor la conflict in timpul interviului.
exemplu: ma duc la interviu, trecem peste ce am facut, ce stiu sa fac etc si ajungem la job description….plm..zic ok, urmati ceva ITIL, Lean?
nu!
ok, hai sa vedem cum putem implementa ceva procese, cacaturi.
vai ce frumos, si va pricepeti sa le trasati dumneavoastra?!
da (in gandul meu: crezi ca ma laud ca prostul?!)
oau, ar fi perfect atunci sa colaboram..sa fie minunat…sa curga laptele si mierea!
bine, ii dam drumul?!
da, doar ca avem o mica problema: jobul aceste e inghetat pe perioada nelimitata…ca asa a zis firma mama..ca buget..ca naiba
pai si atunci de ce plm m-ai chemat la interviu so ne-am pierdut amandoi 2 ore din viata?
vai, cum puteti sa vorbiti cu pula la interviu?
Cum se pisau, ca e romana, ma scuzati, vorbesc destula engleza aici?? Hai sa iti dau cateva exemple desi le-am scris deja si in primul comentariu: aplicam, nu primeam nici un raspuns, de nici un fel, desi CV-ul corespundea 90+ la suta, mers la interviu in afara orasului de cateva ori, doar ca sa dau de idioti care vorbeau cu superioritate, desi ofereau salariu de rahat evsi erau la mama naibii, mers la proba de o saptamana pentru post de recrutare, ala credea ca si-a luat servitoare, „firma multinationala”, munca de 9 ore 800 de lei salariu,
Stai ca mai aveam da am apasat din greseala pe „trimite comentariu”. Asa: mers la interviuri ampulea doar ca sa aflu ca a fost angajata prietena lui cutarica de la IT, care desi era o tuta cu semne grave de retard, s-a ales cu postul. Sunat la anunturi din ziar, mers la interviu, stabilit sa se inceapa de luni, luni primeam telefon „aa stiti, a venit cineva care parea mai potrivit”. Trebuia sa obtin contract pe nedeterminat, dupa munca de doi ani pe dererminat, cu rezultate excelente, ups ..stai ca a fost aleasa xuleasca, cum care, aia care o lingea bine in dos pe managera de proiect, asa ca tu poti sa pleci. M-au chemat dupa o luna inapoi..e, nu zau, nu mersi. Am fost data afara din alta firma, dupa un an jumate, timp in care preluasem si munca altuia care plecase din firma, fara a primi si marirea de salariu promisa, pentru ca am calcat-o pe coada pe amanta directorului care ajunsese sa se creada si ea directoare desi se ocupa de partea de salarii. Asa ca domn director m-a chemat sa imi spuna ca stii, nu exista compatibilitate.. dupa un an jumate, aham. La ultimul loc de munca, timp de un an si ceva, desi am ajutat cu multe lucruri, de la testat si instruit noii angajati, la testat versiuni noi de program, raportat erori si etc fara sa mi se ceara special asta, domn director a inceput sa nu mai dea salariile si trebuia sa ma rog de el luna de luna sa imi dea banii. Mintea cu nerusinare ca anaf, ca incasari scazute. Teapa lui era ca stiam ca incasarile sunt la fel si de sarbatori el fusese la Paris, ori am aflat ca a platit 150 de milioane sa isi repare q8-ul, si alte cacaturi de genul. La ailalti, cu dna manager cu 5000 salariu, am intrat in firma dupa ce i-am ajutat cu un proiect care se ducea de rapa. Am procesat de 3 ori mai multe documente decat aia din birou si a fost predat la timp. M-am dus pe un post de control, in scurt timp am ajuns sa ma ocup si de arhiva lor si de alte proiecte si probleme. Cum ziceam, plata mea a ramas la 7 lei pe ora dar probabil ar fi trebuit sa imi tina de foame multumirile dnei „manager”. Si am zis ok, o las balta. Si astea sunt lucrurile de care imi aduc aminte acum, ca din 2008, de cand am inceput sa am de a face cu campul muncii, a trecut ceva timp. Asta inseamna pentru mine ca angajatorii se pisau pe oamenii ok Mai am exemple si de la sotul meu, dar deja as scrie prea mult. Concluzia: am plecat din tara. Daca tu nu ai avut de a face cu asa ceva, felicitari, esti norocos, dar asta nu inseamna ca situatia de rahat a pietei de munca nu a existat.
Experienta mea e total diferita, piata muncii e alta decat cea din Romania, e mult mai usor sa gasesti job’uri aici, si nu ma refer numai la Londra, la toata tara. In general lumea e mai slab pregatita, cerintele mai mici la angajare, nu pe hartie, cand mergi practic la interviu, nici macar limba nu se cere la un nivel avansat decat daca lucrezi intr-un domeniu in care trebuie sa scri texte sau de comunicare. Daca vrei casa iar nu e o problema asa de mare precum o descri tu, adica daca vrei casa pana in 200-300 de mii si nu in centrul Londrei la 1 mil. Ca sot si sotie cu salariul un pic peste minim, te incadrezi atata timp cat ai vechime macar 2-3 ani, un credit score bun si binenteles intre 5-10% avans.
Cunosc oameni care au gasit job’uri in UK la care nici macar nu au visat vreodata. In Romania nu ar fi avut nici o sansa sa prinda un job la un asemenea nivel si nu ma refer la salariu care oricum e pe masura. Piata muncii este inclinata mai mult spre angajat la fel cum piata de consum este inclinata spre consumator, total opuse fata de cele din Romania. Si cu toate astea, adica avem oameni mai bine pregatiti, sau aveam,, Romania e tot cu 50 de ani in urma, e un paradox :)))).
Adrian..nu stiu ce pregatire ai tu, poate ai vreo specializare. Eu nu am, am lucrat pe administratie birou, asta daca asa pot numi faptul ca ma ocup de mai multe chestii daca mi se da voie, de la hartogaraie la curatare baze de date. Si aici desi am aplicat la posturi sub experienta mea, tip introducere date si atat, nu am obtinut nimic decat „x has decided to go along with another candidate”. …plm daca ei vroiau pentru introducere date experienta de 2 ani si eu am 6, care e motivul? Cat despre case, da gasesti si la 2-300 de mii, dar in orasele in care chit ca ai de munca, e totul mort in jur. Sotul meu a gasit instant, inca de cand era in tara, e la Ferrari, la sectia de restaurari clasice. Eu ma chinui din nou sa gasesc ceva ok, pentru ca da, am si o ambitie poate idioata, sa tind spre altceva decat ce vor majoritatea romancelor venita aici, respectiv camerista ori la spalat de vase. Da ghici ce, la o vizita facuta jegurilor de la Adecco, mi-au spus, oaaa ce cv misto…da stii nu ai experienta de uk si clientii nostri asta cauta. Pacat ca nu sunt negroteica ori indianca, probabil atunci era ok, mai ales ca vorbesc si engleza fluent spre deosebire de multe si multi care au accent asa de puternic de zici ca au aterizat ieri din India si nu inteleg nimic din ce spun. In fine, o sa continui sa caut, evident, pe ce vreau eu. Ideea e ca da, ca barbat gasesti relativ usor de munca si pe ceva platit bine. Posturile de la birouri insa, aparent sunt rezervate altor natii.
Nu strica sa faci un curs, certificare aici in UK. Vorbesc de Londra nu de alt oras, zona 5-6 ca sa eviți zonele nasoale 2-3, găsești la banii care am spus. Poate e si un fel de rasism in sensul ca acum e la moda diversitatea la locul de munca si nu vor sa fie acuzați că nu au, chiar dacă aia diverși sunt varză. Ei stiu ca suntem de 2x mai pregătiți ca ce gasesc ei aici, poate pur si simplu ai avut ghinion.
@Ioana
„daca ei vroiau pentru introducere date experienta de 2 ani si eu am 6, care e motivul?”
Din fericire in UK exista conceptul numit over-qualified employee. Daca ai fi fost angajata pe pozitia respectiva, la cateva luni de la angajare ai fi avut pretentii mai mari de la ei din varii motive (skills, dorinta de a promova, etc). E mai simplu pentru ei sa refuze din start decat sa angajeze pe cineva supra-calificat pentru pozitia respectiva si sa-si bata capul cu treaba asta. Si mie mi s-a intamplat, pare o chestie idioata la inceput, dar cand analizezi punctul lor de vedere si eforturile pe care ei ar trebui sa le faca pentu a tine respectinul angajat fericit atunci vei incepe sa intelegi. Cel mai bun lucru pe care tu poti sa il faci e sa le ceri feedback si sa te asiguri ca nu te-au refuzat din alte motive (CV, experienta anterioara, comportament, etc).
Oamenii buni care au rămas au job-uri.
Alți oameni buni au plecat.
Oh, dar vai. Ce surprinzător. Nimeni nu s-ar fi așteptat.
Sincer, cred că cehii își merită soarta. Ăia nu s-au documentat referitor la situația din România (în general), rata migrației și situația de pe piața muncii (în particular)?
Da. Și tocmai de asta au oferit paritate intre salariul din Praga și București
Practic la acel salariu pe entry level, banii nu mai sunt o parte din ecuatie atât de importantă. Sper că are sens ce spun.
La salariul oferit era de la sine înțeles că veți pescui multă plevușcă.
Problema este că nu se mai prind/văd somoni în așa de multă plevușcă.
Sa vedeti voi cum intr-o generatie doua (bineinteles sacrificiu) dragii patroni si angajatori vor aprecia la maxim pe cei care vorbesc totusi limba romana si scriu cum scriu. Bye bye Romania vor spune multi tineri, sa-i plateasca atunci pe migrantii ce vor veni, voi cei din HR pregatiti-va pentru ce va vina. Si voi angajatorilor, apreciati-va si platiti la maxim angajatii romani pe care-i aveti, de nu, ei vor pleca fara sa se mai uite in urma!
Vad foarte multa ura si foarte mult oameni care nu vor sa citeasca.
@Sly, 4400 lei net e un salariu mic pentru un om care raspunde la telefon si la cererile clientilor pe mail? Un salariu la care spui ca pescuim „plevusca”. Notat, minim 2500 euro ar trebui sa fie net nu?
Stai puțin, cînd corelezi salariul cu cerințele job-ului deja sună altfel. Dar chiar și așa, va trebui să te raportezi și la alte job-uri din orașul respectiv.
Altfel, 4.400 net este un salariu mare pentru oricare oraș dar poate nu pt București(aici nu cunosc și probabil să greșesc).
@Autorul: paritatea intre salariul din Praga (al 14-lea oras din Europa ca marime) cu Bucalele (al 6-lea) ar trebui sa impresioneze pe cineva?
Problema cehilor e incapatanarea: ei zic can sunt in Europa Centrala si se uita cu dispret la noi care suntem cica in Europa de Est.
autorule: ce cautati exact?
Eu: Doar banii vă motivează alegerea?
El: Da
https://imgur.com/38BlfVp.png
Posibil sa nu mai fiu eu obisnuit cu procesul de recrutare, dar serios, in 2019, CV printat inca mai inseamna interes? Vine omul la interviu, ce alta dovada mai mare de interes sa ofere?
Proasta abordarea celui care a dat mesaj pe whatsapp, dar daca ii spui candidatului ca va primi un raspuns in 2 zile si nu ii dai niciun semn, e cam urat. O comunicare constanta, intre recruiter si potential angajat, arata INTERES.
Ce te motiveaza in alegerea jobului? In 2019? Inca se mai asteapta lumea la raspunsuri de lemn, in care perii potențialul angajator? Da, lumea vine pentru bani si pentru potential de dezvoltare, dar in principiu pentru bani. Sa nu ne mai mintim singuri, zic.
si inca una…ca acum mi-a picat fisa.
de obicei, la un interviu te intreaba aia..esti ok? o apa? o cafea? (d’alea „naspa” de aparat…cum or fi…da pe cheltuiala lor…vrei, nu vrei..treaba ta)
la primul exemplu, ala in Starbucks…cum era? isi platea fiecarea partea?….ca plm….o apa s-o cafea te duc cam la 20 lei…care ar insemna cam 450 pe luna doar sa ai „onoarea” de a da interviuri…cam 25% din primul salariu… la abordarea asta…mi se pare si normal ca omu’ v-a lasat 200 in plic…se astepta sa fie un job unde aduci bani de acasa
Nu, plătim noi desigur. Scuze am crezut că e evident și am uitat să menționez. Gen e de bun simt
interviul la starbucks imi zice mie ca nu aveti un sediu pregatit pentru interviuri. imi da o impresie de neprofesionalism. nu-i normal in 2019 sa ai interviuri de angajare in cafenele. ca nu cred ca sunteti bill gates si aveti cu totii agenda atat de ocupata incat mai aveti spatiu de un interviu la masa de pranz.
la fel faptul ca aveti anunturi de angajare pe facebook. nu ca nu ai avea dreptate cu nivelul candidatilor, dar ajuta sa zici si pentru ce fel de job angajati aici. ca daca aveti nevoie de muncitori necalificati sau de ‘munca de birou’ care targheteaza tineri fara experienta, atunci e de asteptat sa aveti foarte multe cazuri d-astea.
procesul de angajare este un drum cu 2 sensuri, si candidatii ii analizeaza pe angajatori. sau, ma rog, cei cu experienta si care nu au nevoie disperata de bani. cum nu cred ca e cazul celor de care ne-ai povestit tu.
Hai sa ne intoarcem putin privirea si spre angajator, nu doar spre candidati. Cand profilul jobului e unul de rahat…e de bun simt sa te astepti ca oameni de rahat sa se arate interesati de el. Cand iei cu bascula candidati fara o minima triere…e de bun simt sa te astepti ca o se comporte in cele mai neasteptate moduri.
Sa nu o mai dam numai pe „ceilalti” si sa ne mai uitam si in ograda noastra. Nu lucrezi in HR, dar contactezi/esti contactat de candidati pe facebook sau faci interviuri la cafenele. Asta miroase a lipsa de profesionalism de la o posta. In calitate de ce faci lucrurile astea? De omul care le stie si le face pe toate? Angajati firma de recrutare, daca tot e asa mare disponibilitatea de a cheltui pentru asta, si o sa aveti rezultate. Continuati sa faceti lucrurile neprofesionist si o sa ramaneti la stadiul de a va crede cei mai destepti intre atatia prosti, cu zero rezultate. Eventual subiecte de a posta pe internet.
Sa le luam la rând.
„jobul este de rahat”
L-ai văzut sa concluzionezi asta? După logica asta toate joburile ce nu sunt de programator, arhitect, și director general sunt de rahat.
„Angajați firme de recrutare”
Pai vezi că așa începe postul. Cu cine crezi că mergem la interviuri. Noi stam in sideline de regulă, doar ascultam sa vedem daca e ce trebuie.
„Ești contactat de candidați pe FB”
Da, intenționat. Mulți interacționează cu ad-ul. Și nu suntem genul de firma nesimțită unde trimiți un CV și nimeni nu te ajuta cu un sfat sau nu îți răspunde la o întrebare. E simplu sa le răspunzi când cer detalii cu nu am. Însă nu vrem sa fim genul ăla de firma.
„In calitate de ce faci asta”
De administrator temporar. Nu am voie nu :)?
„Interviul in cafenea miroase de la o posta”
E discuție preliminară înainte de testarea pe calculator. 12% din companiile americane fac asta (le dau acum mail să înceteze că „miroase”). Sunt sute de articole cu privire la beneficiile in recrutările la nivel entry. Crezi că e mai productiv sa creezi un zid de sticla intre tine și candidat? Că dacă stai in costum la masa de conferințe o sa spui fix că cei de mai sus. Domne… recrutorul e arogant. Eu cred că întotdeauna comunicarea trebuie sa fie bidirecțională. Și mi se pare stupid să creezi bariere mentale de tipul masa de conferinta, cravata samd.
Domnule Zaur, tu esti mah?!
Serios acu’, mie cv-urile mi se par demodate, parca facute ca sa aiba cei de la HR ce sa mance.
asa…si cum arati ce stii?
Undeva lucrurile nu se leagă. Buget de recrutare 3000-4000€ (aparent pe o poziție) și interviuri la Starbucks? Pe Messenger și pe Whatsapp?
O agenție dacă nu mă înșel are undeva la un salariu brut ca și comision (din start aproape 7000 lei). La asta se adaugă niste părți variabile legate de testare, anunțuri samd. Firma care face testarea e o altă firmă de HR.
Razi tu cu Messenger însă știu cazuri de 2 directori generali din Romania care au avut interviuri doar prin Messenger și Skype urmate de semnare fizica. Nu e cazul aici dar era așa un fun fact.
Probabil directorii erau in alt oraș / țara.
Fun fact, și eu am fost angajat pe Skype (mă rog, nu eu, firma mea), că este un client din State. Dar, extrapolând celebra butadă, „dacă plătești în alune, nu vei putea angaja decât maimuțe”, folosind metode neuzuale vei atrage mai degrabă oameni „speciali”… O agenție de HR te-ar fi ajutat să segmentezi mai bine candidații și sursele. Fiind vorba de entry level, la cască sau „la bandă”, nu ai nevoie de testare, oricum turnoverul de personal pentru pozițiile acestea este între 30-80%.
Cristian. Vezi mai sus. Agențiile de HR țineau interviurile.
„am dezvoltat un hobby”
HÓBBY, hobby-uri, s. n. Îndeletnicire plăcută, în afara preocupărilor profesionale, exercitată în timpul liber
-Mira-m-as sa te ocupi in timpul liber de atatea chestii. Eventual si pro bono
Banuiesc ca e greu sa angajezi oameni decenti daca firma e no-name, dar nu-mi pot imagina cum ai ajuns la discutii cu oameni care nu au pus cv-ul. Facebook ads ? pe bune ? practic ai targetat 99% oameni care nu-si cauta job la modul real.
E ditamai firma. Prin 6-7 țări sunt. Și da, e pro bono. Mă rog îmi sunt clienți pe IT dar nu are legătură. Cu chestia asta îi ajut pentru că vreau.
Pun pariu că din astea 3 negative unul e de la mama și unul de la prietena. Că mi-au zis de mult sa incep sa facturez chestiile astea :)))))
Am vrut sa scriu un comentariu lung. Serios, chiar voiam. Nu neg absolut nicio experienta de la interviu. Toate par reale. Dar m-am blocat la salariu. Daca tu vrei sa angajezi in romania pe 2000 ron net in „it intersectat cu turism”, ai gresit momentul. Sunt firme care dau ~1200 eur net de pe bancile facultatii, fara cv si cu un mic test de „respira? stie sa dea restart? ia-l ca ne trebuie om”. Asta e realitatea din piata. Oamenii au contracte si vor corpuri intr-un scaun.
1200 net din facultate cu „stie sa dea restart”
Mai taie din ele da-le dreaq…
e plină românia de oferte cu 1.200€. aham.
Nu îți oferă nimeni entry level 1200 euro net. Cred că 99% din pozițiile de multinaționale nu au 1200 in primii 3 ani, dar la entry level.
Vezi că nu e 2000 lei net. E 4400. Atenție la neatenție. Primele 3 luni (determinat) sunt 2000-2800-3600 (cresc cu plafon fix). Prima luna de nedeterminat e 4400.
Ce sa faci cu corpuri in scaune? De ce ai angaja așa ceva?
Mai contează că or fi 1200 brut sau net?
Trebuie să fac și eu un test cu o multinațională să văd ce oferă pentru zilele grele ce vin.
Asta e ca în bancul ăla…
El: – ce fain e la oraș, te abordează necunoscuți drăguți și îți oferă masă, pat, etc.
Eu: – hai mă, chiar așa? Ți-au oferit ție?
El:- nu mie, ci nevesti-mi!
pentru 4000 de lei nu merita nici sa ma dau jos din pat. atata are o vanzatoare de cartele la metrou
iar pentru 2000 nu as face efortul sa ridic telefonul la ureche sa raspund, ala e salariu de paznic la farmacie
@Flat Da da, asa e. De aia probabil umblui cu izmenele rupte.
mai bine muncitor calificat in Slovacia decat sclav in pipera.
https://www.zf.ro/companii/o-firma-de-recrutare-din-slovacia-recruteaza-meseriasi-romani-salariile-oferite-ajung-la-2-600-de-euro-net-luna-17843814
am mereu CV printat la mine, dar deși nu mai vizez un post entry level, banii încă îmi motivează alegerea. bine, într-o oarecare măsură mai contează și colegii, și șeful, ambianța la muncă, politicile firmei, dar p-astea le cunoști după ce începi să muncești efectiv.
banca cere bani când îmi plătesc rata la casa, tot așa și la magazin, și administratorul la întreținere, și firma care vinde boabele din castronul pisicului.
Și vezi. Fix asta daca răspunzi treci de interviu pe loc cam in orice nisa, la orice job.
Felicitari! Esti angajat!
@Laur, unde?
și pe cât? 
că chiar îmi caut job.
Am avut de 2 ori CV printat la mine, nu m-au angajat.
Întrebarea ‘ce te motivează’ e clar întrebare iscoditoare să vadă omul ce îți trece prin cap, ce aspirații ai, că așa își poate da seama (într-o foarte mică parte desigur) de modul tău de gândire.
Nu mi se pare nimic greșit să zici: în primul rând banii, pentru a putea asigura un trai decent și a vedea că sunt apreciat cu adevărat, nu doar in basme.
Și apoi poți spune și câte ceva din celelalte chestii. Să avansezi, să construiești o carieră, să te dezvolți, să te specializezi pe ceva nișă pe care să poți zice că dacă nu ești cel mai bun, măcar ești în top, chestii de bun simț.
N-am fost încă în viața mea la un interviu formal, dar nu mi se pare a fi nimic SF.
la videochat nu e cu cv. o poza si gata
@bebe, acum e mai complicat și la videochat. Vezi pe pornhub. E cu proba practică de regulă.
E pe dracu proba practică. Te pricepi la asta la fel de bine cum te pricepi l recrutare
Raiiar, era vorba de proba practica pentru instalatori. Tu crezi ca PH angajeaza doar pentru dimensiunea cartilajului ?
Apropo, care e termenul in care se angajeaza oameni de obicei ? de la postat anunt pana la semnarea contractului.
Stiu in caz in care a durat 4 saptamani de la aplicare la interviu, iar acolo i s-a zis ca mai dureaza 20 zile pana primeste raspuns, iar apoi inca 3-4 saptamani pana la angajarea efectiva. Mi se pare ENORM si e pozitie entry level, nu CEO.
7 zile de regulă.
Eu nu as intreba la o poziție entry level ce te motivează. Că te uiți în urma candidatului și vezi cum stă sfiită foamea! In plus nu prea știu ce pachet salarial cu alte beneficii altele decât bonuri de masă poate exista.
Eu nu înțeleg cum discutam de foame la grila aia salarială. Serios.
Spui că nu înțelegi ce alte beneficii extrasalariale pot exista? Câteva exemple din firme mari românești. Abonamente la Regina Maria, la Worldclass, credit de Uber, tichete de vacanta, tichete vip pe la evenimente, samd. Câteva top of my head.
Astea extra sînt pt entry level? Ești sigur
?
Parcă ați greșit targetul.
La 2000 lei ești muritor de foame. Punct. Te interesează doar banii și poate posibilități de creștere. Punct.
200 lei sunt 10% din salariu și te întrebi de ce ar pleca pe o creștere de genul. Chiar ești de pe altă planetă.
@Raiiar care 2000 de lei? Citim postari diferite?
Autorule, poate că ar fi persoane interesate de aceste job-uri printre cititorii blogului. Nu zic să transformi post-ul în anunț de recrutare dar poți avea surprize plăcute.. sper! (ca să parafrazez: cititorii „noștri sunt mai inteligenți ca ai lor”)
Mi-a trecut prin cap și pe viitor promit să îl folosesc pe Vali pe post de eJobs. Nu de alta dar chiar are multi cititori de calitate.
Fiindcă ai deja un guest-post îmi spune că ați trecut de primul pas
Blog de feșan, topoare, motoare și recrutare
@autor – moamă! Acu sa vezi + la comentariu
@Nkm, doi dezaproba.
Pamantul e rotund. Hai sa vedem cati dezaproba postul asta :)))
Asta tot astept si eu, sa aflu care e jobul cu 4400 la entry level. Intersted
Aștept următorul articol din partea ta.
Față de comentariile primite de butterfly cele de azi dau pulsul.
Marfă de calitate pe aici.
Autorul mă face să trag următoarele concluzii:
1) Și-n privat, gena mitei s-a metastazat; te umilești în fața unora care suferă de sindormul gardianului la bariera caii ferate
2) Pudipondeala comasează la maxim, n-ai voie decât să apari și să te încadrezi într-un anumit arhetip.
3) Autorul vrea seriozitate la niște joburi mizere, pe salarii care nu sunt mediu pe economie. Iarăși, deziluzia și sindromul gardianului la bariera căii ferate pulsează.
4) Autorul și cei de nărav ca acesta suferă de americănisme. Papagali cu ifose de complex Zeus. Poate că socialiștii moderni au dreptate când afirmă că ăștia sunt niște criptofasciști.
5) Se încadrează perfect cu ce a făcut Carrefour: https://www.youtube.com/watch?v=FoRApaUu4GM și https://www.youtube.com/watch?v=DNu9ruJiw88 Cineva l-a întrebat dacă e „domnu” Zaur, iar autorul nu s-a prins. Deh, ar trebui să-ți iau locul de muncă pentru asta.
6) Ce mă amuză asta cu „am adus investiții”. Bă băiatule, chiar așa ne iei drept proști? Am înțeles, îți plac americănismele, ție și altora ca tine vă place să copiați clișeele americane, da’ chiar îți închipui că nu știm ce sunt cu investițiile ăstea pentru joburi de căcat făcute pentru iloți? Nu ești cu nimic diferit față de africanii care și-au vândut „marfa” olandezilor, englezilor, francezilor ș.a.
7) Cine sunt acei „oameni” care au ales să trateze Romțnia exact ca Cehia? Aaa, investitorii tăi, pentru care se așteaptă să profite pe dublu-triplu număr digital procentual, pe munca unora neplătiți necorespunzător, hărțuiți să muncească peste program și alte mizilicuri tâmpite.
Wow, marlanie, prostie si agresivitate, toate la un loc!
Unii ar zice ca esti roman.
Eddi. Ai idee cat e salariul mediu per economie în Romania? Te asigur că nu este 4400 NET cat este salariul aferent celei mai prost plătite poziții din lista.
Atacurile personale nu își iau rostul, arată lipsa de caracter. Eu am publicat o stare de fapt, cu extrase din niște situații concrete și am evitat intenționat să comentez acele situații tocmai pentru a evita oamenii care pun problema ca tine.
Incerci sa prezinti o poveste “ capitalista” tip New York intr-o tara de rahat numita Romania.Mereu am fost socat de faptul ca Romania,inainte de a elimina budele din curte,militeaza pentru 5G si energie eoliana..ahead of your time-cum se zice-sau “ rupt in cur,dar cu pretentii”….
Am nevoie de subtitrare. Detaliază.
Îți recomand o carte buna care explică indirect de ce România are nevoie de 5G. The industries of the future – Alec Ross.
Digitalizarea e singura carte pe care România poate sa o joace. Dar mă rog e o alta discutie. Sumarizând. E bine că avem 5G și eoliene. Rău e că avem WC in curte nu că aveam chestiile astea.
Vor mai trece minim 20 de ani ca să nu mai fie cine să folosească „wc-ul” din curte.
Asta echivalează cu o ruptură uriașă în societate: cei de mai sus și cei care vor 5G.
Problema este că cei care vor 5G sînt la nivel educațional egali cu cei care folosesc aparatul din curte și o parte din „vină” este și a 5 g-ului(aici feisbuk este pe primul loc) și ăștia fiind mai mulți dau tonul în mod direct în societate. Se vede bine între cine alegi pt un job și cine se află la șefia din administrația publică.
Chiar dacă nu am citit cartea recomandată de tine, din cele de mai sus aș zice că deja RO a ratat șansa de a rămîne cel puțin în siajul celor din prima linie.
În schimb este foarte bine că sîntem încă în zona UE fiindcă cei care au putut și vor putea au șsnsa de a ieși din marasmul acestei societăți.
C’mon, Romania nu e cea mai tara de cacat, viata din marile orase este destul de ok. De aia vine lumea in marile orase. Mai mult, daca viata ar fi de cacao 7000 de englezi nu s-ar fi stabilit permanent in Romania. Si da, avem problemele noastre, una dintre ele fiind ca per ansamblu, daca faci o medie, suntem cam batuti in cap ca popor, cu toate astea sunt domenii unde excelam: constructia de masini, industria de aparare, produse petroliere agricultura, informatica etc.
@antonioro
Autorul e genul acela de ”băiat de treabă” care ”face rost” & recomandă să iei 5G de la chinezi sau americani.
Cine înțelege ce e neregulă aici, înțelege.
@Daniel: mi se pare că ești din trecut.Undeva prin ’85.
Construcția de mașini? Adică, Renault, Ford?Adică ăia pe care i-au păcălit politrucii noștri?
Ia un exemplu de la nemți: AUDI, BMW și Mercedes cu fabrici în Ungaria, ultimii 2 au pornit de maxim 5-6 ani de la zero.
Industria de apărare?Hahaha.Asta îi tare moșule.Ia vezi cine îți vinde arme și mai ales unde le fabrică.Deocamdată nemții de Rheinmetall au zis pas la șpăgile impuse de politruci. Aici nu intră AKM-urile noastre ele fiind într-adevăr ceva ieșit din comun produs ÎNCĂ la noi în condiții mizerabile.
Agricultură zici?Da, cu investiții masive din exterior, cu pămînt lucrat de fermieri jumate străini, cu produse vîndute la extern neprelucrate.Aici tati ar trebui să spui: sădim, creștem, recoltăm, PRELUCRĂM în țară produsele pămîntului și eventual le vindem afară.
La petrolier nu mă pronunț că nu știu mare lucru.Sau Rompetrol și OMV or fi din Românica?
Informatica?Da, aici sîntem peste medie, este clar.Doar că cei din IT reflectă exact societatea: cei mai buni ajung în IT, restul care cum o putea.
Domeniul bancar?Arș, să le dăm în cap ăstora de la Transilvania(de fapt tuturor băcnilor), cum își permit ei români să facă asemenea profituri și să nu intre și în conturile noastre, ale politrucilor?Dacă politrucii nu pot să producă rezultate atunci hai să furăm de la alții, vechea soluție cu capra vecinului.
Învățămînt?Zero barat.Ia vezi cît articole are zoso despre așa ceva.
@Daniel, esti cam la limita se pare. 9-11
Am luat punga de popcorn si astept sa vad cum se inchide. Si eu zic ca Romania nu e o tara de cacat per ansamblu
Așa este, nu e de kkt, doar că a început să pută de vreo 5-6 ani.
Aici mă refer la următorii 5-10 ani.
Au i3șit la lumină urmașii activiștilor.
E amuzant cum majoritatea celor care au aplicat se afla printre comentatorii de pe blogul tău Vali.
Cred ca autorul articolului ar trebui sa înceteze sa mai aducă companii in România. Când nu ai oameni, infrastructura, guvernare coerenta, nu poți sa faci mai nimic indiferent de domeniul companiilor abordate.
Dau și eu un exemplu de la un interviu pe care l-am încheiat in 2 minute, pentru un post de developer.
Eu: Ce site-uri frecventezi cel mai des?
Ea: Facebook și 9gag.
(Programatorii de obicei zic stackoverflow, Github, google)
Păi asta e realitatea. Dacă pui un programator să muncească mai mult de 50% din timp, îți pleacă din prima săptămână.
Am prieteni programatori apreciați care îmi spun constant că au terminat internetul
Programtorii zic asta, dar de fapt stau pe 9gag? Deci apreciezi sinceritatea sau astepti un raspuns prefabricat?
Andu, tu fiind primul filtru în procesul de selecție pentru acest job?
@Raiiar: da spun chestia asta si sefului lor?!?
Andu asta e inca unul care ar trebui sa dea la sapa in loc sa sustina interviuri.
@Raiiar – genul ala de oameni care nu fac nimic bun in viata.
@misu – esti informat.
Interviu in Starbucks
Se scuza sa meargaa baie
Nu cred ca el e neprofesionistul in combinatia asta
Nu mersul la baie a fost problema….
Ci faptul ca s-a intors cu mita in plic /cv…
Pai cand faci interviuri prin cafenele in loc de sediul firmei… te gandesti ca poate asta a vrut autorul de la inceput, sa-si traga o parte. Tie nu ti se pare dubios interviul la starbucks in loc de sediul firmei? Ca mie da. Singura scuza e daca sediul nu e disponibil inca, gen in renovare sau nu e deschis inca, dar atunci specifici asta.
Ba uite ca mie nu mi se pare. Io cel mai cul interviu din viata l-am avut in cafeneaua de peste drum de sediul vechi al firmei, pentru ca nu era nici o sala de sedinte libere (in sediul ala vechi si mic nu era decat o sala mare, respectiv una foarte mica). Wifi-ul le batea suficient ca sa-l capteze din cafenea… a si am avut CV-ul printat (chiar daca pe foi de ciorna, pentru mine)
E logic sa fie in Starbucks pasul 1, din mai multe motive.
Ti le explic succint. Candidatul ajunge la interviu si e procesat de fetele de la agentia de recrutare care incearca sa isi dea seama daca poate sa lege doua cuvinte si daca se potriveste cat de cat cu cerintele jobului. De regula aici interviurile sunt programate in cadenta rapida.
Cam 80% trec de acest pas si urca la etaj unde facem testarea pe calculator. Trei probe simple. Aici intra de regula trei candidati simultan.
Proba 1. O compunere de 2-3 paragrafe pe o tema aleasa (din 3 posibile: casa de vis, un oras din Romania, o vacanta/experienta).
Proba 2. Rezervarea unei camere de hotel pe booking.com (noi le spunem la ce hotel din ce oras, ei trebuie sa gaseasca hotelul, si sa ajunga la pagina de confirmare)
Proba 3. Primesc o lista de 15 tari si trebuie sa le ordoneze in functie de distanta fata de Romania (pot folosi Google).
Imediat dupa test primesc un scor. Daca e sub 40/100 le spunem din start ca nu are sens sa continuam.
Să-mi trag două peste buci
Eu nu am fost la nici un interviu dar ce kkt de angajați cauți cînd le ceri să facă rezervare pe booking?
Listă de țări aranjate cu ggl?
Voi trebuie să căutați prin bălți niște moluște nu oameni.
C’mon man, tu faci glume gri cu noi?
Dacă așa stau lucrurile este clar că tu vezi viitorul RO doar roz.
Dacă dați 1.200 euro net +ceva bonus mărunțiș mîine trec cu bagaje la voi!
@Autorul daca alea sunt criteriile de angajare pentru 4400 net, mi-as reconverti jumatate de familie daca as fi din Buc
@Sly
„Eu nu am fost la nici un interviu”.. poate ar fi cazul, nu uita sa treci sa ne povestești cum a fost..
E ușor să cauți defecte si da te vaiti. Un profesionist stie piata muncii si lucrează cu ce găsește la momentul respectiv. Dacă dai vina pe candidați, rezolvi ceva? Iti merge mai bine?
Deci apucativa de muncă sau închideți.
Boss, că bine le-ai zis-o!
Mai dă-le sfaturi dintr-astea utile, au mare nevoie.
Cu cât mai agramate cu atât mai utile.
Referitor la cel cu 2 luni, eu ti-as zice la fel, depinde in ce perioada aplic. Pentru ca de obicei am concediile facute la inceputul anului (2x doua saptamani), si ca nou angajat nu am zile de concediu probabil si nici firma nu e prea interesata sa angajeze pe cineva care sa plece imediat aiurea.
In rest, ceri facultate obligatoriu pentru entry level ? Cu chestia asta ai ratat o buna parte din potentiali bunicei.
M-am amuzat si eu la chestia cu banii. Ce sanse sunt sa ii zici unui candidat care iti zice ca lui ii place sa aiba sef intelegator ca de fapt o sa lucreze cu capul sub bocanc ? Ai niste asteptari cam nerealiste pentru entry level.
Tot o opinie personala, nu m-as prezenta la un interviu la starbucks, mcdonalds, kfc samd. La o discutie dupa interviu unde discutam alte nuante, probabil. Dar am pretentii mai mari decat un job entry level.
@Autorul, ca om care lucrează aproximativ în același domeniu, văd niște probleme mari în procesul vostru de recrutare.
CV-ul printat. Majoritatea oamenilor nu au imprimantă acasă, mai ales cei din generația pe care încerci tu să o recrutezi. Ce testezi cu asta? Capacitatea lor de a găsi un prieten cu imprimantă sau a unui centru de printare?
PPC via Fb. Aici e clar. Dacă vă vin „specimene” pe acest canal e vina agenției care nu știe să facă un targeting decent.
Salariu mărit gradual din cauza neîncrederii. Adică pornești de la presupunerea că toți candidații mint în CV și încearcă să te păcălească, ceea ce nu e o bază bună. Și, în plus, nu asta e treaba ta la interviu, să afli ce știe cu adevărat să facă omul respectiv?
Motivați doar de bani. Păi da, pentru categoria de oameni pe care o atrageți la interviuri asta e singura motivație. În plus, nimeni nu-și dorește de mic să lucreze într-un call-center, e doar un bridge job.
Interviu la Starbucks pentru job entry-level. Ar trebui total pe dos. Entry level – interviuri cât mai formale. CEO – discuție la o cafea/cină/golf.
În plus, pare că ai uitat că e o piață a candidaților, deja de câțiva ani buni. Cei foarte tineri nu au alte experiențe, știu doar că sunt că sunt job-uri pe toate gardurile și că nu trebuie să-și dea prea mult interesul ca să le obțină.
„CV-ul printat. Majoritatea oamenilor nu au imprimantă acasă, mai ales cei din generația pe care încerci tu să o recrutezi. Ce testezi cu asta? Capacitatea lor de a găsi un prieten cu imprimantă sau a unui centru de printare?”
Nu sunt autorul dar raspunsul meu. Testezi rezolvarea unei probleme prin orice metoda, nu ai imprimanta, te duci la un xerox/biblioteca/hotel/vecin si printezi. Nu-ti merge VPN-ul acasa si ai de rezolvat ceva, suni pe unul din firma si zici sa dea share screen si-i zici ce sa faca, te imbraci si te duci la birou. Ti-a murit mouse-ul de la laptop si ai ceva de livrat, te duci si cumperi mouse, bati la vecinul si-i iei mouse-ul pana maine. Testezi ca rezolvi problema, nu intereseaza pe nimeni scuza sau metoda.
Eu nu cred ca e o asa rusine nici sa mergi cu CV-ul scris de mana, daca alte solutii nu ai.
Un exemplu. Cumperi un bilet de avion, iti vine confirmare pe mail. Ai varianta sa te duci cu telefonul la aeroport. Mai are rost sa-l mai si printezi?
@Cristi diferenta e ca lipsa cv-ului printat adus de candidat e o non-problema, mai ales ca nu ti se cere explicit treaba asta
ref CV printat. in anglea aci unde sunt eu, job pe minim/h, part time, prin agentie, direct la usa firmei just pop in, ce vrei tu, job sa fie sa platesti chiria si billurile. te duci obligatoriu cu Cv printat si cu 2 scrisori de recomandare. am gasit un singur centru de printat in zona si dadeam cam 1 lira/pagina. deja era investitie. sa mai zic si ca daca vrei sa treci de pe o pozitie pe alta in cadrul aceleiasi companii, gen se elibereaza un post la alt departament, tot alea tre sa le aduci? si HR suna persoanele care au oferit recomandarea si ii intreaba again tot ce apare scris in recomandarile alea. nu face nimeni mutre si figoori.
Cristi ba Cristi, daca ti se termina dracu’ bateria la telefon, nu mai bine ai tu biletul printat?!? Asa e si cu CVu’, ce garantie ai tu ca au aia CV-ul pe tableta, printat sau mai stiu eu ce, cel mai bine si mai bine e sa il ai TU ca e CV-ul TAU si e interesul TAU sa obtii jobul!
@Vlad, nu cred ca ai inteles cum am pus intrebarea, eu sunt pro CV printat ca backup.
Le luam la rand. Ideea de la final o aprob in totalitate, insa pe parcurs sunt cateva lucruri care cred ca nu s-au inteles bine pentru ca mai multi au ridicat la fileu aceste aspecte.
„CV-ul printat”
Nu cerem CV printat. Orice dovada de interes insa, ne atrage atentia. Nu conteaza ca e CV printat, ca e faptul ca NU intarzie la interviu, ca a citit despre firma, ca e faptul ca e imbracat decent…tinem cont de orice aspect care arata un minim de interes. De exemplu ne plac candidatii care pun intrebari.
„FB Ads”
Sunt targetati cei care fac parte din grupurile de joburi, deci e destul de bine focusat.
„Salariu fara perioada de proba”
La nivel international firma angajeaza in paliere pentru ca de regula cei angajati ajung la traininguri destul de scumpe (primul e cel din Praga) si nu vrem sa ne trezim ca angajam niste oameni care vin DOAR pentru salariu, si dupa 2 luni pleaca. E super corect. Ai 3 luni. Pleci de la 2000. Luna 2, 2800. Luna 3 – 3600, Luna 4 (nedeterminat), 4400. Nu dorim sa atragem candidati care vin sa aiba de unde sa plece.
„Nimeni nu isi doreste sa lucreze in callcenter”
Care call center?
Am schimbat câteva joburi la viața mea. Să zic… vreo 10 contracte overall. Dar, din astea 10, 5 sunt la aceeași firmă. Am lucrat la firma X, după 2 ani s-a vândut rețeaua (firmă de net, gen de cartier), m-am mutat la firma Y. După vreo 3 ani, Y a început să schimbe chestii în nasol pentru optimizarea și propășirea staff-ului din eșalonul superior. S-a schimbat în Z, fiindcă a cumparat-o un jucător mai . M-am intors la X. Am plecat după o perioadă la A. După care m-am întors la X. Repeat ultimele două propoziții, schimbând A cu B. Sau C.
Toate ăstea din cauză că pot să mă întorc la X când vreau eu. Cunosc patronul, mă cunoaște și în pauze, pot să mă angajez la el. E un acord tacit, el are nevoie e ce fac eu dar nu-și poate permite să mă plătească tot timpul. Facem contract și treaba merge. Printre picături, eu îmi caut job fiindcă știu că omul nu poate să mă țină mult. Salariul nu e mic și nu lucrez la negru. Sau gri.
Mă regăsesc în ăla care merge cu CV printat la interviu. Am 6 pagini de CV și sincer, nu țin minte toate datele. Din 2002 pană în 2005…am lucrat la X. Din 2005 în … fmm nu mai știu ce an era bă nene! „NU ȘTIȚI PÂNĂ IN CE AN?”
„Schimbati des jobul? Dovadă de morți și răniți …apar 10 angajări aici” „vere, piața în domeniu e volatilă și sunt genul care lucrează corect. Desi avizez la angajare, apar după 6 luni texte ca tre facut aia si aia. Fișa postului e christos la mine. N o respecti ca angajator, îți dau cu flit.”
„Aveți pretenții mari domnu’ RAIDER” „tu n ai?”
Maxima: aveam parul lung. Ne cheama pe toti la interviu in toamna, undeva în afara orașului, după capatul lui 8, la Cluj. A se citi: în câmp. Ploua. Din pwla mașina, de la capatul lui 8 pană la angajator, pe jos. Ajung. Înăuntru, 21 de cretini și doi polishați. Eu eram printre ăia 21. Ăialalti doi, costum, aranjati, parfumati, vanatori de capete. Cel care m a intervievat, la 7 seara, proaspăt ras. Iritat de la cât de proaspăt ras era, io geacă de piele, par lung și cam rebegit. Plua mea, era job de teren, tehnic, n aveam ce căuta la costum. Eram decent, în măsura posibilităților.
Și ce-mi zice ăla: „nu credeți că …. podoaba dvs capilară (scuipand parcă cuvintele)…v-ar stanjeni la îndeplinirea sarcinilor de serviciu?”
Îs genul calm, scârbos de arogant, știu asta. Da’ n momentul ăla i am băgat maciuca n gură, ridicând tonul.
Mno, n am obținut job-ul, era greu să rămân pe listă după ce am reușit să trantesc ieșind, o ușa de sticlă care se deschidea în ambele sensuri da’ de atunci sunt foarte reticent cu vanatorii de capete. Prefer angajarile facute de beneficiar unde discut cu oameni care cunosc aspecte tehnice și cu care ma pot cunoaste ori cu care am cunostinte comune. E cea mai bună carte de vizită dacă ești cunoscut într un domeniu oarecare. Job ul pe care l am acuma mi fost oferit de la București, telefonic. „Hai sa ne vedem”. M am urcat in mașină, am dormit doua ore pe valea prahovei, dimineata la 9 eram la ușa. La 9:30 deja mi se facea poza pentru legitimație și eram cu actele semnate. Deci, se poate.
@RAIDER
Ca tot veni vorba de CV-uri printate, cum naiba ai ajuns la 6 pagini si de ce ai listat toate job-urile anterioare? Chiar sunt curios daca cineva rasfoieste 6 pagini.
Am aplicat de multe ori cu un CV de 2 pagini si au de cele mai multe ori angajatorul vazuse sumar cam ce era inclus pe el pana la data interviului. Ma gandesc ca la 6-800 de candidati sansele ca sineva sa citeasca ultimele 3 pagini sunt nule.
Ideea unui CV e sa prezinti sumar cateva experiente anterioare si sa intri in detalii la momentul interviului nu?
@Autorul ne poti confirma un numar mediu de pagini pentru aplicatiile primite. Chiar sunt curios de ce lumea are impresia ca un CV de 6 pagini va avea succes.
Daca chiar te intereseaza cind se schimba viteza, cauta termenul „diagrama fierastrau”.
Ops… ar fi trebuit sa postez la „Cum sa schimbi vitezele…”
Pare ca mai mult de jumatate din comentatori ar fi intrat cu brio intr-un din categoriile enumerate. Si asta e blog cu public/comunitate „premium”.
Saracul autor, trebuie sa explice ABC-ul recrutarii si cum sa te pregatesti si sa te prezinti decent la un interviu unor oameni care teoretic au trecut prin asa ceva si ar trebui sa aiba idee. Asa pateste si George Butunoiu cand vrea sa explice pulimii cate ceva.
In primul comementariu, Mihail , nu vede nicio problema sa spui ca te intereseaza doar banii Au curs like-urile, sinceritate frate. Ii da reply autorul in care explica frumos de ce nu e ok sa zici asta, e impratite parerile acuma.
Atitudinea dominanta e: „Da’ ce l-a zis, sa moara Bibi, a fost cinstit/coios/smecher. Mai da-i in mortii lor cu job-ul lor de cacat, astia nu vor decat sa te exploateze.”
Dragi copii/tineri, bagati la cap ce zice autorul si ignorati marea majoitate a comentariilor daca vreti sa faceti ceva. Altfel o sa ramaneti niste loseri cara dau mereu vina pe altii ca nu au reusit mai mult.
Excelent articol.
Thanks for the sanity check. Am ramas perplex de pozitia comentatorilor si ratingul comentariilor pe acest blog cu audienta din zona medium+.
Same here.
M-am simțit fix ca la faza aia cu „inteligentu” care arunca o piatra în balta..
George Butunoiu este un om cu un parcurs profesional deosebit in HR, si foarte des stie sa analizeze lucrurile in profunzime.
Ah, tocmai l-ai mușcat de cur pe butunoiu … nici nu-i de mirare de ce stai pe net sa bocesti.
Am si eu povestile mele:
Oameni care ziceau ca vin la interviu, ii asteptam in sala, nu veneau, sunam, nu raspundeau, sau daca raspundeau, ziceau ca nu mai vin, ca e prea departe / au gasit in alt loc / s-au razgandit etc. Asta in IT!
Oameni care mint cu nerusinare in CV. Zic ca fac “aia”, dar cand ii testezi, iti dai seama ca nici la radio n-au citit de subiect.
Oameni care vin in pantaloni scurti la interviu. Sau sandale. ‘Nuff said.
O precizare: nu sunt recrutor, dar prin natura pozitiei trebuie sa particip la interviuri.
Din partea ailalta: am participat la un interviu unde o HRita ma intreba ce inseamna termenii tehnici din job description. Nu ca sa ma testeze, ci pentru ca habar nu avea. Nici macar vag!
Pe de o parte, ma bucur ca s-a terminat dictatura HR-ului de acum cativa ani si ca e criza de personal. Chestii neprofesioniste gen “nu vrei, mai sunt 10 la coada”, nesunatul dupa interviu si multe altele isi merita locul la gunoiul istoriei.
Pe de o parte e trist, pentru ca Romania viitorului mi-o imaginez intr-un singur fel: multumindu-mi pentru decizia de a fi plecat si privind cum se scufunda in mizerie, neprofesionalism, gunoi moral, curvasarie si smecherie.
Si vorbind de curvasarie: care e treaba cu HRizdele? Nu inteleg de ce tre’ sa fie “bunaciuni”. E cineva caruia chiar ii pasa de asta ca criteriu de alegere a unei firme? Sau ce-o fi la mijloc?
Nota: sunt o gramada de oameni faini de HR si HRite. Nu vorbesc de ei/ele. Eu vorbesc de HRizde. Cu totul altceva si daca ati interactionat cu ele, stiti la ce ma refer.
„Din partea ailalta: am participat la un interviu unde o HRita ma intreba ce inseamna termenii tehnici din job description. Nu ca sa ma testeze, ci pentru ca habar nu avea. Nici macar vag!” – nu vad o problema aici. E o tipa de la HR, nu trebuie sa stie toti termenii de acolo. Gandeste-te ca tot ea sustine interviuri pentru tot felul de pozitii in firma, fiecare cu termenii lor, ar trebui sa fie o enciclopedie? Ea e pusa sa decida daca mergi mai departe spre tehnic sau nu si eventual sa-si faca o idee despre tipul de personalitate, iar tu sa fii capabil sa-i explici ca la un copil de 3 ani cu ce se mananca treaba aia.
Cristi, așa este, HR-ul face acea preselecție către tehnic, cum spui tu. Partea proastă este că HR-ul colcăie de incompetenți, oameni nepregătiți să-i evalueze obiectiv pe alții. Trebuie și aici multe skill-uri chiar daca pare piece of cake. Ca să fiu mai explicit dau ca exemplu blogging-ul: sunt mulți „bloggeri” dar doar puțini au ajuns la un nivel în care și câștigă bani buni din asta.
Personal, dacă aș fi decident, aș angaja în HR preponderent psihologi cu formare specifică în psihologia muncii, capabili să lucreze cu instrumente de evaluare performante. Astfel aduci mai multă obiectivitate în acest domeniu iar procesul de triere este mult mai selectiv.
Fratilor ma bucur sa vad ca mai sunt si oameni bine crescuti
Nu de alta dar la fiecare comentariu de bun simt si argumentat apar 7-8 complet ciudate.
pantaloni scurti la interviu… ce anotimp era? despre ce post era vorba?
avem pretentia ca oamenii sa poarte masca si pe urma facem pe miratii cand dau masca jos dupa un timp.
@Autor
In mare parte ai dreptate, chiar daca se simt multi atacati pe aici.
Salariul motiveaza omul doar ca sa se dea jos din pat dimineata.
De calitatea si dedicatia pentru job depind altele: conditiile de lucru, relatiile cu colegii, cu seful, incarcarea/deadline si, in cele din urma alte beneficii gen asigurarea de sanatate, sala, etc.
Asa cum ai zis, candidatii care vin doar pentru bani sunt o sursa de risc. Doar ca din pacate, calitatea educatiei primite a scazut asa de mult incat asta e majoritatea si e din ce in ce mai greu sa alegi cand nu ai de unde.
In cazul meu, acum un an, cand firma unde lucrez era in probleme si viitorul in ceata, am refuzat un salariu de 1,5 ori mai mare in alt oras. Poate din prostie, poate loialitate (lucrez aici de 14 ani), dar acum lucrurile sunt pe drumul cel bun si nu imi pare rau.
Am o prietena in Bucuresti, dar ea e din Constanta. E tanara, inginer chimist, aproape Phd.
Acolo a gasit de lucru, dupa ce a luat teapa la ce credea ca o sa fie jobul visurilor ei. Acum cauta job de aproape un an pentru ca mediul de lucru e toxic, pentru ca oamenii din jur sunt toxici (comunisti), pentru ca nu poate evolua (si chiar o duce mintea dar nu are cu cine) si altele.
La interviuri, ori joburile sunt de vanzari (ea are abilitati de productie), ori salariile mici (2000 net nu sunt de ajuns pentru chirie in Bucuresti + trai), ori in afara orasului (ex. Titu). Piata din Constanta e si mai saraca. Si totusi, lumea striga sus si tare ca e penurie de oameni. Poate de necalificati sau supracalificati (IT) ca un om decent, dedicat, greu gaseste.
MP, 100% iti dau dreptate
Foarte negativ surprinsa de comentarii.
Voi stiti cine trebuie sa lucrez direct cu astfel de oameni daca trec de interviuri (si din pacate trec) – voi :))) si nu e deloc placut cand ai colegi care nu isi dau deloc silinta sa invete, sa ajute, sa faca parte din echipa macar cele 8 ore, care eventual si comenteaza (dar nu constructiv) orice task pe care il are de indeplinit desi abia s-a angajat etc…
Am avut colegi si colege despre care nici azi nu imi pot imagina cum au trecut de atatea „filtre” . Am aflat intre timp ca cei respinsi erau doar super dubiosii ; restul, daca indeplineau cerintele minime -stiau limba straina cautata-erau angajati chiar daca abia stiau sa aprinda un calculator.
Eu, daca as angaja pe o pozitie care necesita folosirea pc-ului de ex as refuza oameni care folosesc tasta de Capslok cand vor sa puna o majuscula si doar o majuscula. Aparent sunt f.multi, mai tineri ca mine deci au facut informatica pe la scoala. Am observat ca se lucreaza destul de greu cu cei ce folosesc Caps in mod recurent – prind mai greu cum sa foloseasca aplicatiile, pierd mai mult timp cand au de scris ceva pentru ca uita Caps activ si cand isi dau seama reiau, isi blocheaza conturile mai des , tot din cauza de Caps etc. :))
Ca sa vedeti ca exista nebuni ca mine cu criterii si mai dure decat autorul si hr-ul in general.Noroc ca nu trebuie sa fac angajari
Doua concluzii la baiatul:
1. Ce bine ca nu angajez entry-level.
2. Parca apreciez mai mult munca fetelor de la HR, care imi filtreaza din gradina zoologica de mai sus (nu e exclus ca asemenea exemplare sa existe doar pe joburile entry-lvl).
Iti confirm eu ca si pe posturi mai sus exista exemplare din astea. Caz practic: s-a angajat una bucata om provenit din subcontinent (India, pentru cunoscatori) care a venit cu un CV beton si a trecut de HR cu brio. Salariu maricel , job la companie din guvern (12k USD/luna + bonusuri si alte beneficii). A stat 6 luni, timp in care in majoritatea timpului statea si se uita la un Word gol. Dupa cele 6 luni a disparut brusc (s-a intors in tara de bastina presupun) si au inceput telefoanele de la banci – omul luase credite de la 3 sau 4 banci si erau toate in default.
Salut. Am participat o perioada (15+ ani) la foarte multe interviuri, atat in tara cat si remote, sau afara. As vrea sa-mi exprim parerea cu privire atat la post cat si la comentariile colegilor
In primul rand pentru colegi:
– Nu e obligatoriu sa vii cu CV-ul printat dar e de preferabil, denota profesionalism si posibil rezolvarea unei probleme, iei in calcul un risc ca nici angajatorul sa nu vina. Stiu ca unii dintre voi ziceti „pai bah, ti l-am trimis dracu pe mail, ar trebui sa-l ai pregatit” insa, cateodata, e bine sa ai backup, chiar daca in 90% dintre cazuri nu-ti trebuie. Sunt x scenarii cand ceva poate merge prost, a venit ala in sala de sedinte si nu-i merge laptopul, n-a avut timp sa printeze, etc. Tu ii zici, „e ok, il am la mine, putem discuta pe al meu”. Asta denota „e ok baieti, va acopar eu atunci cand ceva merge prost”. Plus ca discutia asta e de ambele parti, nu doar angajatorul trebuie sa fie pregatit. Gandeste-te ca te duci sa semnezi un contract de afaceri cu un furnizor, te astepti ca doar ala sa vina cu contractul? Din acelasi motiv e important sa ai un pix si o foaie/agenda, pentru posibile discutii, probleme, intrebari. Acest mic efort de a printa cv-ul va diferentiaza de 90% dintre aplicanti.
– „De ce vă doriți acest job? Ce vă face să alegeți compania noastră?” – chiar daca suna tampita intrebarea, mai ales la entry level, e important sa-ti faci o idee unde vrea candidatul sa ajunga. Nu trebuie s-o pui direct la modul „unde te vezi peste 5 ani”, sa repeti ca un papagal niste „pickup lines” fara sa te adaptezi situatiei, poti sa o pui sub alte forme in functie de situatie si candidat, insa e important sa vezi cum formuleaza nenea ala. Stim cu totii ca e vorba de bani atat de la angajator cat si de la angajat, nu e o relatie de iubire, insa modul in care explici interesele tale in afara de bani, te va diferentia de altii. Un exemplu „baieti, am vazut ca voi faceti treaba asta care se cauta, eu stiu Java, as putea sa vin la voi, invat tehnologia asta, ma dezvolt, se cauta acum, imi imbunatatesc abilitatile, mai tarziu ma vand pe mai multi bani. Voi, pana atunci ma folositi pe mine mai departe la clientii vostri, negociati mai scump, e un win win”. Parerea mea, intotdeauna incerc sa folosesc si altceva de la o firma pe langa bani, daca ce am de castigat de la o firma sunt doar banii, e cazul sa caut alta. Acelasi lucru cu intrebarea „zi-mi ceva despre tine” (https://www.youtube.com/watch?v=ge9QOO_F8Tg)
Pentru autorul articolului
– Nu inteleg exact scopul articolului. Daca articolul e sa prezinte calidatea candidatilor de la interviuri, se stia asta. Nu aduce foarte multe in plus. Pentru mine , ca potential candidat din cei 50% din 800 enumerati, nu ma ajuti cu nimic. Ok imi zici ca am o problema, dar da-mi si un sfat, sugestie solutie, cum ar trebui sa fac sa fie mai bine, ceva de genul „Exemple de probleme + Cum sa faci sa ai un pic mai mult succes la interviuri si sa te diferentiezi de altii.”
– Interviul din starbucks, in partea, screening pentru mine reprezinta neprofesionalism, indiferent ca 12 sau 40 sau 50% dintre firmele americane fac asta. Ca-mi spui tu ca 12% dintre firme fac asta, nu inseamna ca asa ar trebui facut, e acelasi lucru cu 50% din 800 din exemplele de mai sus. Inteleg idea unei abordari mai diferite, insa nu inteleg de ce in screening. Plus pentru mine firma respectiva da dovada ca vrea sa cheltuie cat mai putin. Atunci ce asteptari sa am la salariu/bonusuri/mariri? Da, inteleg ca e autorul face parte dintr-un fel de firma de recrutare pentru alta companie, dar chiar si asa, reprezinti imaginea companiei. Ati putea inchiria o sala de sedinte undeva doar pentru interviuri. Sa nu se inteleaga gresit, nu sunt opus interviurilor in alte locatii, am avut cu un Senior VP de la Huawei un interviu/discutie care s-a tinut in sala de mese unde eu refuzasem initial oferta si a incercat sa rediscute el, dar asta a fost dupa toate interiviurile tehnice sustinute initial. Se poarta in SUA „interviuri” in afara companiei, dupa 3 ore tehnice se merge la masa, dar iarasi, e parte din interviul mare, vrei sa vezi si cum se comporta ala intr-o situatie mai relaxata, ce scoate pe gura dar asta dupa ala tehnic.
– Daca tu spui 50% din cei 800 intervievati sunt o apa si un pamant, asta mie imi zice ca aveti o posibila problema in filtrarea candidatilor. E fix la fel ca femeile care se plang ca „toti barbatii cu care am fost erau niste nenorociti”, poate problema e la tine cum i-ai ales. Cum au scapat astia de filtru de au ajuns sa-ti manance atata timp? Cum poti sa rezolvi treaba asta? Pui niste conditii in job description care sa elimine majoritatea care nu au treaba cu realitatea. Ceri ori anumite competente (in bugetul ala), pui ori o scurta problema si vezi cum rezolva (sau chiar faza ca ala nu vrea sa-si scrie CV-ul, pa si la revedere), ii ceri sa descrie ceva care a realizat de care e mandru, ori il suni pe ala si-l intrebi doua-trei vorbe ca sa stii daca are sens sa va pierdeti timpul.
– „Ne trimite mesaj pe FB (era promoted ad):” – Din punctul meu de vedere, canalul de Facebook pentru cautarea candidatilor, nu e cel mai potrivit. Exista Linkedin, bestjobs, ejobs, recomandari, dar facebook e un fel de instagram influencerite care au 14.000 de likeuri. Bine, aici vorbesc in general, poate exista si grupuri de facebook dedicate profesiei, exemplu „grupul programatorilor de java din romania” sau „Romanian startups” sau ce grupuri or fi si acolo sunt mai mari sanse sa gasesti ce cauti, dar cred eu ca prin promoted ads, si sa cauti tu audiente, e posibil ca sa nu lovesti chiar la tinta
– „Văd pe FB un băiat extrem de supărat că de 8 luni nu își găsește un loc de muncă. ” daca x se plange de 8 luni ca nu-si gaseste loc de munca tie ce-ti da de inteles treaba asta? Mie ori ca nu vrea ci vrea sa se planga, ori ca are pretentii exagerate, ori ca nu are nici minimum de aptitudini necesare pentru un entry level, ori ca nu vrea sa faca nici minimum de efort sa-ti caute.
Parerea mea, cum am mentionat initial, recomand sa existe si o parte a doua a articolului, cu recomandari din experienta, „cum sa faci sa te diferentiezi de ceilalti candidati si sa iti maximizezi sansele la interviuri” pentru ca doar zicandu-mi ca sunt tampit, nu e de-ajuns, zi-mi si ce sa fac pe viitor sa evit sa fiu iar tampit in acelasi gen de situatie.
Draga prietene,
Eu nu vad nimic rau in articol. Mai ales cand jumatate din cei de aici se dau de ceasul mortii ca … salariu.
Omul puncteaza bine niste subiecte de care se loveste in activitatea de recrutare si le face ca sa deschida ochii cui vor sa vada.
Sunt si genul de oameni care merg la interviu in bermude, dar sunt specialisti in Java, Oracle, etc. si acolo conteaza numai partea tehnica, nu interfata cu clientii sau colegii.
De asemeni, spune clar „entry level”, nu CEO, nu specialist, nu manager. Acolo sunt alte povesti.
Multi scriu frumos in CV, dar cand discuti cu ei realizezi ca au abilitati limitate si ca e mai simplu sa schimbi doua vorbe decat sa dea test IQ. Iar o intalnire la cafenea poate fi ok, in sensul ca mai detensioneaza atmosfera formala.
Faptul ca un om nu isi gaseste un job potrivit, nu inseamna ca e slab sau ca nu vrea. Pe de o parte inseamna ca nu e disperat, iar pe de alta parte ca stie ce vrea si ca are rabdare si cauta ceva potrivit, nu se arunca la +10$.
Omul spune ce e gresit. Tu vrei sa iti spuna ce sa faci.
E simplu, nu fa greselile/prostiile enumerate mai sus. Poti sa gandesti cu capul tau, nu?
Scuze, nu am vrut sa jignesc pe nimeni, doar am raspuns in tema.
@Cristi
Un comentariu care merita sa fie printre primele, nu doar decent, ci și profi, dar e greu la deal cu boii mici, cum zicea Vali
Parerea mea este ca partea a doua va veni după o porție dubla de magneziu intravenos și eventual niște ședințe de terapie :))
@Cristi, am evitat sa comentez si sa dau sfaturi. Am preferat sa expun o stare de fapt, minimizand interventia subiectiva.
@Autorul, nu vreau se interpreteze gresit, chiar consider ca sfaturile de la cineva care a trecut prin mai multe interviuri sau care a intervievat mai multi candidati, ajuta, poate nu se potrivesc 100%, de la caz la caz, dar sigur o parte dintre ele pot fi folositoare. Sa nu se interpreteze gresit, nu e o propunere de genul „ia sa vedem, zi tu bah daca tot te dai destept ca altii nu fac cum trebuie” ci ca atunci cand semnalam o problema, ar fi foarte folositor sa oferim si posibile solutii din punctul nostru de vedere si din experienta noastra. Daca nu vrei sa-l incepi tu, nu am nici o problema sa fac eu un guest post si lumea sa-si spuna parerea pe baza lui. Pentru ca acum functioneaza doar in Romania si doar in anumite domenii varianta „e foame de oameni, pot veni si in curul gol ca au nevoie”, insa, cand mergi afara si ai concurenta mii de indieni pe aceeasi pozitie, nu mai esti in pozitia aia de forta.
cv-ul printat… eu l-am trimis pe mail. tu nu l-ai primit, e serverul mort, e laptopul crapat, ai uitat, s-a pierdut in imprimanta etc… corect. da’ stii, eu l-am trimis pe mail si daca tu ai o problema tehnica, lasa ca imi merge mie telefonul, ca telefoane cam avem toti. pentru ce imi trebuie hartia?
Muriți băi cu spune-mi ceva despre tine și de ce vrei să muncești la noi.
Spune-ți măcar că nu știți o sulă despre cum să măsurați competențe așa că selectați după cine linge mai bine in cur.
Și ce companie in pula mea nu are imprimantă în 2019 de trebuie să vin eu cu hârtia de acasă?
Te-ai gândit ce impresie dai tu la candidați dacă nici un prin nu ești în stare să faci?
La faza cu cv-ul printat de ce?Pentru ca da bine arată cât de responsabil și ordonat ești în viata. La fel cu chitanțelor după efectuarea plăților le punem intru-n plic sa fie acolo.
Nu poți doar sa mergi pe principiul ca eu le-am trimis sigur îl au.
Multa lume se leaga de povestea cu CV-ul printat.
Autorul a zis ca e o bila alba, nu ca e obligatoriu.
La fel cum ar fi sa treci in CV ca ai permis de conducere. Nu iti trebuie la orice job, dar nici nu strica.
Iar daca potentialul angajator nu il are, nu stie ce scrie in el, ce ii zice candidatului asta ?
Ca pe angajator il doare in pula. Din partea mea, macar l-am trimis.
Vlad, 16 nu sunt convinsi :))
Concluzia – chitantele se arunca
Acum vreo 13 ani imi depun CV-ul la o companie mare, destul de proaspat ajunsa in Oradea. Dupa mai bine de 6 luni ma suna o HR.
„Poi cum? Nu mai doriti job-ul?”
„Domnisoara… credeti ca am stat mai bine de jumate de an fara loc de munca asteptand telefonul dumneavoastra?”
poate ai fost primul sub linie, cu unul din cei alesi au avut o problema si au decis sa nu repete selectia si sa apeleze la candidatii valabili ramasi in rezerva.
@daddy „alo, buna ziua, acum 6 luni ati depus un cv la compania cutare pentru pozitia x. daca mai sunteti disponibil sau inca va doriti postul din cadrul companiei noastre va invitam la un interviu ………..”
Pe langa celelalte aspecte povestite mie si partea cu salariul mi s-ar parea dubioasa daca ar fi sa particip la un astfel de interviu.
Si nu ma refer doar la partea evidenta ca de ce ma angajezi daca nu ai incredere in mine sau si ma rau in propriul tau proces de recrutare.
Ci la faptul ca am intalnit doua tipuri de situatii.
1. Doar ti se promite ca in x perioada de timp ti se va mari salariul cu y, daca z. Si nu se intampla asta pentru ca abc.
2. Aceeasi situatie ca la 1. Dar compania are nevoie de mai multi oameni pentru o perioada scurta si in 1-2 luni ii da afara usor. Doar ca vor sa se asigure ca in perioada aia angajatii temporari vor trage tare avand promisiunea unei cresteri salariale.
Realist as considera ca salariu de incadrare e 2000 si atunci la slujba respectiva aplica persoane care merita atat.
Ori salariul e 4000, dar primesc jumatate pentru prima luna. Si atunci corect e sa muncesc 4 ore pe zi.
Dar repet atat angajatorul ca si angajatii trebuie sa fie in pozitii de egalitate. Iar daca tu nu ai incredere in mine atunci nu ma angaja. Exista variante mai bune pentru ambii.
Este in contract – nu e ceva lasat la mica intelegere. Si nu e vorba de incredere ci de preventie.
Ma gandesc ca puteti face altfel cu grila asta de salarizare crescatoare: puteti da la al treilea/patrulea salariu si diferenta pentru celelalte luni in care omul a primit mai putin (sub forma de bonus sau ceva). In felul asta omul nu se mai simte exploatat cumva. Bine, poate nu la al treilea, poate la sfarsitul anului si tot e bine.
Da de unul de tipul de mai jos ce părere aveți? Job de vânzări, i-am cerut să trimită un cv, care credeti ca a fost deznodământul?
„Ma interesează acest job. Am experiența in vanzari am chiar și training făcut in tehnica vânzării cu baietii de la Cluj , am lucrat pana de curând pe funcția de director zonal și aveam 16 magazine in subordine. Am 50 de ani, permis de conducere ….”
Eu l-as chema la o discutie pentru ca partea cu director zonal si 16 magazine pare tentanta. As fi interesat de rezultate sau daca era doar o pozitie pe pile.
Pe de alta parte, ma sperie aia cu trainingul in tehnica vanzarii. Se refera la Pelivan sau Lorand?
„Lasă că mai caut, sigur găsesc care acceptă și fără CV, că e foame de oameni.”
Da, este foame de oameni. Este foame de oameni capabili, prietene. Asta nu prea inteleg multi.
+1
Prima mea regula: nu discut cu HR. La interviu nu participa cineva din departamentul unde voi lucra, la revedere. Practic sunt un tip care nu poate sa se vinda, am avut mult de pierdut din cauza sinceritatii si modestiei. Am avut colegi care aplicau in Germania, i-am ajutat sa-si scrie CV in limba germana. In afara sa dea buna ziua nu stiau un cuvint nemteste, dar minteau in CV cu nerusinare. Isi faceau mapa de prezentare cu poze luate de pe net si ma intrebau daca stiu ce piesa, componenta de automobil, este sa stie ce sa minta la interviu. Toti au plecat, am ramas singur pina cind s-a umplut si la mine paharul, atunci mi-am facut si eu CV si mi-am gasit usor munca afara. Firma mica, 15 angajati, ca o familie, nu exista secretara, HR, contabilitatea externalizata, etc. La inceput ma priveau crucis, dar in citeva luni m-au acceptat si am devenit buni colegi si prieteni. Aici nu exista lingai si pupincuristi.
E unul dintre motivele pentru care noi participam la interviuri ca observatori si intervenim daca e cazul. Majoritatea celor care comenteaza mai sus ne numesc „habarnisti”. Sunt sigur ca in HR stricto sensu suntem, insa consideram faptul ca participam, plusvaloare adusa procesului.
E incredibil câți oameni se plâng că trebuie să aducă un CV printat sau să aibă un anume tip de ținută vestimentară la interviu.
Știți cum se desfășoară o audiție (echivalentul interviului) pentru eventuala ocupare a unui post într-o orchestră?
În primul rând că deși ai absolvit conservatorul (deci cânți la acel instrument de cel puțin 15 ani), trebuie să studiezi special repertoriul pentru audiție cu măcar o lună înainte.
Apoi, ca să te înscrii, trebuie să depui tot felul de acte, de la adeverință medicală, cv, cazier și altele.
În ziua audiției (interviului) trebuie să cânți în fața comisiei, unde evident că vei avea emoții (dar asta face parte din meseria de muzician).
După ce cânți și în cazul în care nu a trebuit să depui la dosar o scrisoare de intenție în care să motivezi de ce îți dorești postul în acea orchestră, e posibil să fii întrebat chiar de membrii comisiei de ce vrei să faci parte din acea orchestră. Pe urmă poți avea întrebări din regulamentul de ordine interioară al instituției pe care trebuia să-l fi citit în prealabil.
Am uitat să menționez, audiția poate avea mai multe etape eliminatorii în aceeași zi.
După ce se termină totul, doar persoana cu nota cea mai mare câștigă concursul (evident).
Iar după ce ai participat, chiar dacă nu ai luat postul, ești măcar bucuros că ai mai acumulat ceva experiență în făcut audiții de orchestră (experiență care s-ar putea să conteze la următorul concurs – vei fi mai stăpân pe situație etc).
Așa că întrebarea mea rămâne, cum să te plângi că la un interviu ți se cere un CV printat?!
Nu sunt muzician, habar n-aveam de cum se desfasoara o auditie si chiar iti multumesc pentru detaliile interesante pe care le-ai prezentat dar nu pot sa nu ma mir de ce ai atat de putine like-uri.
Cunosc problematica.
Am trăit-o in 2008 in Cehia cand cautam un administrator ptr. o firma de prelucrat aluminu. 1 la 1 + aveau o idee foarte bine definita ce inseamna un salariu bun la o firma nemteasca: 400.000 – 500.000 de coroane pe luna. Pana la urma am gasit un om normal.
Daca dai doar de tâmpiți inseamna ca si anunturile si procesele de recrutare sunt tampite. Macar ia-ți intrebat pe aplicanți unde se vad in 5 si in 10 ani?
adica 20k euro?
La un moment primesc sarcina sa recrutez, impreuna cu un coleg, studenti pentru practica pe vara. IT, companie din electronica, design circuit integrat. Ne uitam pe cv-uri, mai multe fete decat baieti. Ia te uita, sunt mai multe fete in domeniul asta masculin. Alegem noi vreo cateva cv-uri si vin copiii la interviu. Fetele aveau si poze, no, sa imprexioneze. La baieti a fost simplu, am ales pe cel mai destept si cu interes pe domeniu, era pasionat de electronica, avea laborator acasa. La fete treaba a fost complicata. Aveam in faţā tipe de an 3 cu niste ţîţe nenicā, cu sex appeal, tot tacamul, viitoare inginere atipice. Unele se si pricepeau la electronica. Colegul imi zicea: plm, sunt insurat de doi ani, nu e o problema, ma insor din nou. Eu eram cam de o varsta cu parintii lor.
Desi ar trebui sā spun ca am ales-o pe aia cu ţîţele cele mai mari, ei bine, am ales-o pe cea mai frumoasa dintre destepte, care culmea, era si cea mai desteapta. Si am avut mana buna. Au ramas pe domeniu, au avansat in cariera.
Ma intreb ce a facut aia cu ţîţe mari, pe unde o fi.
pics or didn’t happen
Povestile astea imi aduc aminte de interviurile mele din trecut.
Nici unul, dar absolut nici unul nu a dat un mail/sms/telefon sa spuna ca am fost respins.
Eu din Constanta, firma IT din Cluj. Interval salarial 2000-6000 (asta arata ca nu stii ce om vrei). Dupa ce am trecut de interviul cu recruiter-ul, mi-au spus sa vin la Cluj pentru un interviu tehnic. Le-am propus sa-l facem pe Skype (video), sa-mi spuna salariul care mi-l vor da, apoi sa ma deplasez pana in Cluj. Le-am spus ca este ok sa ma respinga daca nu ma plac, dar sa nu fac un drum de 3 zile pentru un interviu obisnuit. Au fost de neclintit.
Interviu de angajare la o firma ca alpinist utiliar. Intrebare la interviu: daca primesti salariu mai mare la alta firma, vei pleca de la noi? Raspunsul meu a fost ca pentru o diferenta mica nu, dar pentru ceva semnificativ probabil ca da. Am fost angajat.
Interviu pentru o firma din Bucuresti de software prin telefon. Imi pune toate intrebarile interviatorul, urmeaza intrebarile mele, unde din ele era care este intervalul salarial. Am aflat ca nu pot afla niciun numar pana nu trec toti pasii (vreo 5 intalniri/teste). Le-am spus ca nu pierd atata timp daca nu stiu pentru ce. Ca idee, nici intrebarile despre ce trebuie sa fac erau foarte vagi.
Interviu pentru un post, mers la 6 seara, dupa job. Raspunsul e ca se gandesc. Dupa ce am plecat de-acolo am fost la alt interviu. La al 2-lea au fost foarte hotarati si mi-au dat raspunsul pe loc. La 8 ma suna prima firma sa-mi spuna ca m-au acceptat. Le-am spus ca tocmai am batut palma pentru alt job. Dupa 3 ani, aplic iar la ei, mi-au dat raspunsul dupa interviu, inainte sa ies pe usa.
Consideratii generale:
Toate anunturile de angajare contineau zeci de cerinte de limbaje/tool-uri cu care trebuie sa stii sa lucrezi (nu pun cele optionale). In toate firmele unde am trecut interviul nu a fost nevoie de 75% din ele. Anunturile sunt facute cu picioarele, se arunca tehnologii una peste alta si conditii nerealiste.
Toate anunturile aveau ca cerinta obligatorie facultatea. Niciuneia nu i-a pasat ca nu terminasem nici liceul macar.
Ideea e ca multi oameni se sperie de cerintele foarte mari si nu au curaj sa aplice. Asta mi se pare cea mai mare greseala pe care o fac firmele. Seteaza un standard urias prin anuntul lor in conditiile in care ar accepta oameni cu 11 clase, care sa stie 25% din ce cer acolo, dar care sa fie seriosi. A 2-a greseala este ca unele au prea multe interviuri si teste (etape de recrutare). Angajatii buni de obicei nu sunt someri si nu au timp sa se duca de 5 ori la o firma pentru interviu general cu recrutorul, test de inteligenta, test de cunostinte, interviu tehnic samd. Ei trebuie sa-si ia liber de la munca pentru asta si nu merita asa mult efort pentru o firma. Da, daca firma e Google si salariul e 2x, mai faci si un asa efort.
Angajatorii/recruiterii trebuie sa optimizeze procesul si pentru angajati. Sa citesti anuntul si in 5 secunde sa-ti dai seama ca te incadrezi sau nu. Apoi sa ai un singur interviu in care sa ai parte doar de intrebari relevante, nu de unde te vezi pentru 5 ani si de ce vrei cu ardoare firma noastra unde stii foarte putine lucruri ca nu ai de unde sa stii mai multe. Daca s-ar putea sa nu ma intrebe din nou toate informatiile care sunt in cv. Daca e posibil sa nu ma intrebe de ce vreau sa plec de firma anterioara. Oricum toti vor minti, vrei sa vezi care minciuna e mai creativa? Intreaba-ma chestii care nu le gasesti in cv si sunt importante pentru tine, pune-ma sa fac ceva ce ti se pare relevant, apoi trimite-ma acasa daca sunt ce trebuie. Scurteaza interviul daca nu esti multumit de ce ai vazut pana acum. Lasa feedback omului si poate peste 3 ani va aplica iar si va fi destul de bun pentru postul tau. Nu-l chema la ora 12 impreuna cu alti 20 de oameni sa astepte pana la 15 sa intre la interviu (in IT nu prea se practica, dar in alte domenii da).
Tot ce ai scris trebuie pus într-un alt articol.
Ce amuzant e cum prin posturile si voturile celor de pe aceasta pagina iti dai seama ca ce se poveste in articol e chiar real si mai aproape de noi decat am crede. Iar de obicei oamenii astia se si ataca cel mai usor, pe principiul, ba, daca nu ai bani, cel mai probabil nu ai bani ca nu stii sa-i faci? Cum baaa? Cum nu ma pricep, dar te pricepi tu? Te crezi tu mai destept? Baaaa! Dovada si numarul de voturi negative, urmate fara indoiala de explicatiile unora care se vad in stare chiar si sa conduca o tara.
poate ca ei chiar sunt peste veorik!
+1
Exact la asta ma gandeam,dar n-am reusit sa o transcriu in cuvinte la fel ca tine.
E umpic socant pentru mine ca treaba asta e pe blogul lui Vali si nu o discutie pe facebook unde as fi inteles (oarecum) .
Autorul spune chestii foarte ok,si o prezinta intr-un mod cu bun simt, si tot el e luat la suturi….incredibil.
Fac recrutare de 3 ani și nu am întâlnit niciodată cazurile prezentate în acest articol… Recrutare pe domeniile IT, industrie ușoară, servicii, educație, plasarea forței de muncă în străinătate, headhunting pe oil&gas, și multe altele. Cele mai ciudate și nepotrivite întrebări, împreună cu CV-uri de-a dreptul comice, le-am întâlnit când recrutam pentru străinătate, dar prin comparație cu exemplele de mai sus, experiențele mele sunt normale și cu bun simț.
Dacă într-adevăr s-au întâmplat astfel de situații, eu găsesc două explicații:
1. Până și pentru a merge pe jos, cineva (părinții) trebuie să te învețe, iar apoi să exersezi până reușești să fii bun la asta. Din păcate, deși teoretic școala te pregătește pentru integrarea în societate și pentru calificarea în diferite sectoare de muncă, primul și cel mai important pas este ignorat cu desăvârșire: cum să te prezinți la interviu, cum să negociezi, cum să îți faci CV-ul, cum să identifici compania/industria potrivită ție, șamd.
De aici, rezultă un nivel scăzut de competență în prestanța candidaților. Numai din motivul ăsta, recrutorii ar putea fii mai deschiși în a „munci” (educa) candidații pentru postul pe care îl promovează. Eu personal, fac asta cu răbdare cu fiecare candidat care este interesat de post și are nevoie de puțină „consiliere”. Cred că fiecare om are un potențial, trebuie doar să „sapi” dincolo de superficialitatea primei interacțiuni.
2. Privind din partea cealaltă, respectiv din partea recrutorilor, am observat de ceva vreme că multora le lipsesc un skill critic pentru atragerea candidaților potriviți: vânzarea. Așa cum un vânzător creează campanii de promovare destinate unei anumite nișă de cumpărător (un tip de cumpărător cumpără cartelă PrePay și un altul cumpără abonament, de exemplu), tot așa și recrutorul trebuie să creeze o promovare țintită spre tipologia candidatului dorit, urmată de o discuție și negociere deschisă și egală. Însă, din articol reiese că promovarea respectivului post de IT a fost făcută cam nepotrivit, de unde și candidații din toate nișele… E ca și cum vrei să vinzi piersici, te duci în piață și strigi „Fructe de vânzare!”, iar apoi vin la tine cumpărători de banane, mere, portocale și în final și de piersici.
Iar tu, ca Recruiter ești supărat că din 10 cumpărători, doar 2 au vrut piersici…
Personal, cred că situația ciudată din piața muncii este cauzată de câțiva factori, atât din partea candidaților cât și din partea recruiter-ilor, dar niciunul nu vrea să își recunoască lipsurile, ci doar se acuză reciproc…
De 9 ani lucrez in aceeasi firma. E primul job si am inceput ca junior. Am tot crescut, am crescut si alti angajati. Problema e ca tot timpul m-am raportat la salariile lor, habar nu am cat ar trebui sa castig si nu stiu cum sa rezolv aceasta dilema. In alta ordine de idei mi-am propus sa merg la un interviu anul acesta, sa vedem ce iese, numa bine vad cum merge treaba.
http://www.glassdoor.com/Salaries/index.htm
https://www.payscale.com/salary
https://www.paylab.ro/en/salaryinfo ( https://www.paylab.com/salary-calculators-list )
https://www.salary.com/
https://money.cnn.com/interactive/news/economy/davos/global-wage-calculator/index.html
http://salaryconverter.nigelb.me/
https://www.expressglobalemployment.com/solutions/globalpayrollcalculator/
Nu-i lăsa să-și bată joc de tine.
Întrebarea mea nu e sarcastică: e o problemă dacă vorbești cu șeful mare (nu managerul sau cine-o fi, ăla e o pierdere din naștere) despre o mărire de salariu?
Faptul că te raportezi cu salariile lor nu este nimic neregulă. Așa știi dacă firma te ia la pulă, iar tu să le zici să termine sau tu îți bagi pula în ei.
El ii da +10%, eu zic mersi
Dar poate nivelul pietei e +50%,+100%? Bine poate sa fie si cu minus
Trebuie sa mergi la interviuri pentru o radiografie cat mai clară a pietei, dar inainte iti recomand sa intri pe Undelucram.ro si pe alte site-uri similare unde se publica salariile, detaliile despre interviuri & problemele din companii.
am 15 ani de experienta in cimpul muncii, cu vreo 5 joburi part-time lucrate in call-center-uri (pt rotunjirea veniturilor, aveam de fiecare data un job de baza, full time, call center-ul era de fiecare data in plus). perioada 2007 – 2012 gen.
1. interviurile:
– la fel. previzibile. aceleasi intrebari + aceleasi intrebari stupide (si ma indoiesc sincer ca intervievatorii aveau explicatia asta a triajului ciudatilor prin intrebarea cu ‘unde te vezi peste 5 ani’ – mi s-a intimplat sa mi se ceara scuze ca mi se pune intrebarea asta, dar trebuie sa o puna, asta e). Interactiune mecanica, intrebari standard pentru joburi standard.
– lipsa de seriozitate din partea intervievatorului: De fiecare data eram asigurata ca voi fi sunata indiferent de raspuns. NICIODATA nu am primit acel telefon prin care sa mi se comunice ca nu am fost selectata, chiar daca eram pe lista scurta. Cind am sunat eu si mi s-a confirmat ca nu am fost selectata – la intrebarea ‘care au fost motivele, ce as putea imbunatati’ nu mi s-a oferit un raspuns realist, se simtea aerul de raspuns improvizat pe moment, si de ‘lasa-ma dom’le in pace ca ce mai conteaza, ne pierdem timpul’.
2. joburile:
– de nenumarate ori promisiunile de la interviu nu se pupau cu realitatea de pe teren. Bonusuri, da. Dar ajungind la job realizai ca bonusurile respective erau puse la asa un nivel ca doar 2-3 persoane din intreaga firma ajungeau acolo. daca. diferit de ce ti se zicea la interviu.
– Probleme cu contractele marcate ca fiind incheiate (pe care primeai bonus). Numarul celor care se intorceau ca respinse era suspect de mare deseori cind te apropiai de pragul de bonus. CInd cereai lista cu cele respinse te loveai de blocaje diverse sau de ‘nu’ -uri hotarite. Trebuie sa ai incredere in noi.
– atitudine fata de angajati gen ‘faceti ce vrem noi, cind avem noi nevoie’. Trebuie sa veniti simbata la lucru. Trebuie. Eram platiti, nu zic nu, nu la dublu, asta niciodata. Pe linga ca nu erai platit cum era legal, nu puteai nici refuza. Sau puteai dar aveai probleme dupa, si cu firma dar si cu colegii care erau intaritati impotriva ta de catre sefi si sefuti. Mie personal mi se filfiia de rahaturile astea, era job de rotunjire a veniturilor, am comentat pe oriunde am mers, dar atitia colegi nu isi permiteau.
Concluzie: in o perioada lunga de timp am mers la nenumarate interviuri pt posturi de call center. Ce am inteles din ele, ce am vazut?
– deseori rutina si indiferenta din partea intervievatorilor (firme de recrutare).
– deseori neseriozitatea si nesimtire din partea angajatorilor.
Haideti sa plasam acum asteptarile de la angajat in aceasta imagine. Ce alt raspuns asteptati de la un potential angajat la intrebarea ‘pt ce ai aplicat pe acest post?’ ? Pentru ca invat chestii noi? Va asigur ca nici un loc de munca in call center nu iti oferea NICI o informatie sau tehnica sau cunostinta noua. Pentru ca ma atrag valorile companiei? Sa fim seriosi, s-ar fi cacat aia pe ei de ris sa ii intrebi de valorile companiei.
Prin urmare: ce urmariti, domni si doamne de la HR prin intrebarea asta pusa unor oameni ce se angajeaza la Starbucks? Sa testati ipocrizia potentialilor angajati? Si sa ii rasplatiti pe cei care stapinesc aceasta arta? Nu va e un pic rusine sa va bagati atit de adinc capul in nisip incit sa negati existenta unor posturi care nu ofera decit un salar din care sa traiesti la limita supravietuirii si nici o perspectiva in viata profesionala? Posturi care nu te invata decit poate cum sa gestionezi stresul provocat de clienti, da, dar si de colegi, sefi, sefuti si companie? Nu va e rusine sa cereti si sa cereti de la anjati dar sa inchideti ochii la ce fac angajatorii si chiar si voi, cei de la HR?
Va mirati ca potentialii angajati sint neseriosi? Stiti ce inseamna munca la Starbucks? Sau McDonalds? Va mirati ca oamenii nu pretuiesc o oferta de job de sclav? Va mirati ca nu primiti seriozitate din partea lor? Stiti cum am vazut eu situatia? Mai, vii cu o oferta de cacat la mine, am nevoie de bani, accept situatia, dar cut the bullshit. Termina cu teatrul asta cu ‘oportunitati de lucru intr-o companie internationala’. Nu iti mai bate joc de mine. ‘Posibilitati de crestere oferite de compania noastra’ – da, pina la nivelul de sef de tura. Si si acolo ajungi rareori pe criterii de competenta, descurcaretii fiind cei mai avantajati, oamenii cu singe de sefuti.
Din partea celor de la HR astept realism. Situatia e complicata, si greseli sint facute de ambele tabere (angajat si angajator) si e pacat ca sint doua tabere diferite. Dar sint. Si nu e corect sa se astepte schimbari si intelepciune si seriozitate din partea angajatilor si sa se treaca cu vederea neseriozitatea si nesimtirea angajatorilor. Din partea celor de la HR e inacceptabila aceasta concentrare pe comportamentul potentialii angajati, fara analiza comportamentului companiei angajatoare.
Am fost candidat, am fost și recrutor. Din postura de candidat am conștientizat cât de nepregătit sunt la soft skills și unde mai am de lucrat (și nici acum nu sunt unde trebuie). Din cea de angajator sau observator am realizat ce lacune sunt la alții. O să menționez doar primul test pe care îl dădeam (l-am descoperit din greșeală, văzând trendul candidaților): dacă tu, candidat tânăr și pasionat de tehnologie nu ești în stare să ajungi la sediul firmei, deși ți se comunică adresa exactă, și mă suni la fiecare 5 metri să mă întrebi „are we there yet?”, nu e un început bun, denotă faptul că nu ești în stare să folosești tehnologia și mai târziu nu te vei descurca la locul de muncă atunci când va trebui să iei decizii cu capul tău.
Soția și un amic sunt și ei implicați în procese de recrutare, la firme diferite, deși nu lucrează în departamente de HR. Cea mai comună problemă în 2018-2019 este lipsa seriozității candidaților. Doar circa 20% vin la interviu, și peste 50% din cei care nu vin nu se obosesc nici măcar să anunțe că nu vin, ținând oamenii blocați din alte activități.
E ok, 50% din recrutori nu dau raspuns la CV sau dupa interviu.
Ionuț, citește ce a scris @Laurențiu mai sus.
@ciocolatiulverde are dreptate ce ți-a răspuns. La fel și cu tine, îți văd problemele în care bășcălești lumea, dar tu te aștepți la respect recriproc.
Nu așa se face, oricât de dronă corporativă ești.
Ce legătură are ce a scris Laurențiu cu ce am zis eu? Nimeni din bula mea nu cheamă oamenii la interviu după 6 luni, ci în termen de câteva zile. Iar cei care trebuiau să vină și nu au mai venit confirmă de fiecare dată că vor veni, apoi nu mai vin, nu mai anunță, nu răspund la telefoane. Repet, totul în decurs de câteva zile.
Are. Tu și alți Zauri ca tine (și ca @Autorul) vă deziluzionați în complexul vostru de Zeus & vă așteptați ca potențialii angajați să stea aport, după voi.
Tu te prefaci că oamenii ăia pot să aștepte după tine, să le confirmi că sunt/nu sunt angajați.
La fel și @ciocolatiulverde are dreptate, în completare cu ce a scris Laurențiu, tu de câte ori te-ai jucat de-a nenea Zaur cu alții?
Repet, oricât de dronă corporativă ești, că HR, că Zaur, NU așa se face.
@Ionut, foarte adevarata problema descrisa. Adaug ca si din cei selectati, unii dupa trainingul platit in Praga ne informeaza ca „trebuie sa plece din localitate, nu ii lasa parintii sa aleaga un job pentru ca nu au dat de master, samd).
@ciocolatiulverde: te-ai gândit că poate nu meritai un răspuns după cum te-ai comportat la interviu?
@eddi: ești cam frustrat, te mai miri că nu te vrea nimeni?
Daca nu m-as fi comportat bine, ar fi trebuit sa imi spuna direct, „nu consider ca esti potrivit”. Plus ca mi s-a spus ca voi primi raspuns.
Am fost cel putin decent, si eu sunt chiar critic cu mine.
Toți suntem perfecți în ochii noștri.
Cred ca toti avem frustrari si de acolo apar dezamagirile, dar trebuie sa intelegem cauzele pentru care lucrurile nu merg in directia pe care o vrem si sa schimbam strategia.
Frustrarea mea este urmatoarea: am fost tot timpul una din cele mai ambitioase si placute persoane din colectiv, eu iau de obicei initiativa, fac lucruri extra care sa ne usureze tuturor munca, nu trebuie sa fiu pazita sa imi fac treaba bine, primesc mereu complimente de la superiori, vorbesc 3 limbi straine, am luat burse vreo 9 ani la rand fara pauza, am fost sefa de promotie si am si studii in afara, pot oricand sa scot recomandari de la fostii sefi si nu mint pentru ca nu am nevoie si pentru ca tin la ,,brandul” meu. Si daca ar fi fost nevoie sa mint, n-as fi vrut sa fiu parte din asemenea colectiv oricum.
Problema: Mi s-au oferit chiar joburi neplatite de catre cea mai tare agentie recrutare din tara, desi mai colaborasem si era incantata coordonatoarea. Salariile in general sunt foarte mici (acum 4 ani, 1000 RON net. Anul trecut, 2500 net) si personal cunosc oameni mai slab pregatiti decat mine, cu atitudine deplorabila si self entitled care au gasit imediat joburi bine platite. Am gasit si eu, pentru ca am ce oferi, dar cu mult, mult efort. Acum iar caut si ma lovesc de aceleasi probleme.
Daca aceste companii sunt oneste, de ce nu fac niciun efort sa incadreze intr-un post similar oamenii care au rezultate exceptionale pentru firmele in care au mai lucrat? De ce nu raspund la anunturile postate chiar de ele? De ce atunci cand li se cere o marire de salariu spun ca nu se poate, desi cunosc personal cazuri care au primit pentru mai putine rezultate? Unde sunt companiile care platesc bine un om care are ce le oferi?!
Pur si simplu simt ca tot efortul meu sa fiu un profesionist desavarsit e aruncat la cos si ignorat, asta in timp ce altii fara experienta si cu probleme de comportament iau salarii imense. De ce sa nu aleg mediocritatea pe viitor, daca vad ca se plateste si se cauta?
Problema ta este ca ai gresit tara.Aici este o adunatura de oameni mediocrii care se complac in propriul rahat.
„mediocrii”.
Un răspuns simplu ar fi „pentru că e mai comod să facă așa”, sunt mult mai puține bătăi de cap, bifează niște chestii în Excel sau în vreun webform și asta este.
Poate ar trebui să îți faci, un pic mai mult, cunoscute realizările. Uite, un exemplu, scrie pe LinkedIn, povestește chestii utile din activitatea ta profesională, ce ai învățat, ce ar avea alții de învățat.
@Lara
Din experienta personala, joburile prin agenție sunt mai slab plătite decât cele direct la compania respectiva. Este normal, fiindca intermedierea se plătește, salariul tău se plătește prin agenție etc. Nu asi exclude din start agențiile, dar interesează-te dacă exista posibiltatea de a deveni angajat al firmei la care lucrezi, nu al agenției.
Un CV profi, o pagina de LinkedIn bună, cu parcursul tău profesional, cu recomandari bune, vizite la târgurile de joburi cu acel CV în mana și stand de vorba cu oamenii de la hr de la companii/firme, chiar și vorbind cu cei din jurul tău și trimițând CV prin ei la diverse firme, eu zic ca ajuta.
Dupa 30 de ani de batjocura, neseriozitate si „mai sunt 100 la usa” din partea angajatorilor, mi se pare normal sa se mai intoarca si roata. Adica sa fie destui candidati neseriosi.
Dupa ultimele mariri salariale de la stat, 90% din posturile de la privat nu reprezinta o miza importanta.
O tipă dă un interviu la o firmă privată în 8-9 decembrie și este acceptată.
După rev așteptam să o vad prin firmă.
Nici umbra ei nu o găseam.
Motivul? Aștepta răspuns de la un job ofertat de stat.
Să mă iertați, dar la un interviu de angajare în Starbucks și eu veneam cu caterinca la mine…
Vezi mai sus ca am descris procesul. Comentariul #137
Exercitiu logic: De ce „veneai cu caterinca la tine”? Nu mai bine nu veneai deloc.
Fix asta nu inteleg. De ce ai pierde timpul tau + pe al altcuiva.
Păi… distracție… Nici măcar ăia cu Herbalife nu recrutează în cafenele. Anyway, de aia sunt buni și HR-ii ăia la ceva. Inviți omul la cafea dacă îți e amic, dacă e deja partener de business, dacă vreți să îl f**i. Sper că nu ai pretenția să ții toate interviurile în cafenea și după aia să nu se tragă toți angajații de nădragi cu tine
Eu am fost o singură dată la un interviu cu un HR, la o corporație:
M-a frapat că am stat 5 minute la ușă să iasă cineva cu o cartelă să îmi deschidă. Da, știu, la corporație e cu cartelă.
Lumea era nefericită în interior, așa mi-au dat senzația.
În fine, a venit tipa de la HR (una din ele) și a început interviul. Eu învățasem câte ceva despre întrebările standard, așa că am trecut repede peste.
M-a întrebat ce fac în ziua respectivă după interviu. Și i-am zis că mai am un interviu și la altă firmă și a fost deranjată vădit că am spus asta. Tu m-ai întrebat, iar eu nu am vrut să te mint. Că puteam să spun că mă duc la operă :)).
M-a întrebat cum arată o zi de-a mea și i-am zis. Nu i-a convenit.
Văzând că nu sunt pe profilul candidatului ideal, mi-a dat teste de IT. Am făcut perfect, dar nu mai conta, nu eram bun.
A, și mi-a și refuzat CV-ul print-at.
Peste un an m-am întâlnit cu un tip din middle-management, care mi-a propus să vin în firmă peste capul HR-ului. Am refuzat drăguț, deja aveam alt job, la care sunt și acum.
Boss, HRista voia sa te agate.
@ciocolatiulverde chiar dacă e o glumă seacă, ce a făcut Zaura (din nărav cu @Autorul) este neprofesionist.
Ar tare o firma care la semnarea contractului iti da un avans de 1.000 euro (2,3 , cat vreti voi)pe care sa-i poti plati in 2 moduri
A) daca iti place jobul in rate lunare fara dobanda
B) daca nu e pentru tine atunci rate lunare cu dobanzi de IFN.
Dar sa se anuleze datoria daca te dau ei afara din motive care nu tin de tine.
Ca ar fi ploaie de nebuni altfel.
1. Angajez om, il tin sa produca, il dau repede afara pana la salariu si ii cer si banii. Plm, sa se descurce.
2. Eu ma angajez, fac idiotenii, firma ma da afara, scap de datorie ca n-am demisionat eu, plec cu banutii acasa.
Ma bag :)))
Daca salariul nu este important pentru autorul articolului cat si pentru comentatori, cum va platiti facturile lunar? Sau de ce firme in cautare de profit, si nu exista banci sau supermarket-uri sub forma de ONG?
Presupunem ca la stilul de viata actual al autorului cat si celorlalte persoane banii nu sunt importanti, ce o sa faci cand copilul tau, sau o persoana apropiata, are nevoie urgent de 50.000 Euro pentru o operatie in Israel? Vei spune in continuare ca banii nu sunt importanti sau te vei ruga de alti oameni sa-ti dea bani, daca nu-i ai in prealabil?
Chiar zilele trecute am dat peste o alta perspectiva asupra acestei probleme:
https://mirceacapatina.ro/antreprenoriat/nu-mai-ai-pe-cine-sa-angajezi-sa-vezi-ce-specimene-mi-au-venit-la-interviu/
Se apropie de 200 comentarii/24h. Vali a scos deja carnea pe gratar
Și nici măcar nu e Fluture.
Eu cred ca autorul este un om cu un hobby ciudat, pe care comentatorii lui Vali îl pregătesc pentru viata…
Sounds familiar?
@Mihaela. Serios?
@Mihaela, I see u
@Autorul – e „inside joke” la Mihaela. E de bine
O sa intelegi daca o sa mai ai curajul si altor guestposturi.
@Fluture :)))
Poate că proprietarul blogului rezonează cu ideile enunțate de autor, și comentatorii sunt de fapt în plus pe aici, tolerați doar ca să râdem de ei și să facem liste cu oamenii de evitat pe viitor.
@Autorul
Comentariul meu era un sincer compliment pentru tine și cititorii/comentatorii postului tău.
Ai primit multe comentarii super valoroase, care sigur te vor ajuta sa înțelegi mai bine piața muncii de la noi, cu nevoile, asteptarile, lipsurile oamenilor vis a vis de jobul lor.
Eu sper ca vei rămâne un om cu acest hobby „bizar” de a aduce firme care sa investească în România și în romani și mai mult de atât, eu sper ca cei ca tine sa fie din ce în ce mai mulți, fiindca aici încă mai sunt oameni bine pregătiți și care merita o șansă la ei acasă.
@Mihaela, scuze
Am citit de pe telefon in grabă și am prins parțial. Pfff sincer nu vreau sa înțeleg piata muncii. Nu plănuiesc să mai repet experiența asta. A fost groaznic.
@Autorul
Relax, probabil ca încă ești la început în domeniul recrutarii.
Nu te cunosc ca să știu ce anume te motivează, dar, pentru confortul tău emoțional, poate ar fi bine sa asculți de sfatul familiei și sa începi sa facturezi aceste servicii.
Inteleg ca acesta este un domeniu conex la activitatea ta de baza, prin urmare te poți retrage după încheierea acestui proiect sau te poți specializa..
Chestie faina, de-a lu’ Marinel (ok, e dedicatie pt Dodon presedintele lor, dar merge f bine pt discutia de-aici ca si pt multi altii: PSD&co, iobagii care se lasa manipulati/exploatati etc etc):
https://www.youtube.com/watch?v=Ig7t9PyZBdU
Oricum o dati tot la PSD ajungeti
Datorita unei orientari profesionale greșite, am ajuns în perioada 2000-2007 sa aplic la tot felul de firme din 5-10 oameni, unde aveam întotdeauna o poziție de management dar îmi făceam curat în birou ca nu era firma de curățenie angajata și în plus eram „Jack of all trades” pe principiul „suntem prea putini sa facem doar câte ceva” Am mers la zeci de interviuri, mi le pregăteam ca pe examenul de întrare la școală de actorie. Când aud acum de mers la interviu in șlapi sau bermude, parca i-aș trimite la galere pe aia să-și câștige pâinea un pic mai greu. Și la momentul la care aplicam eu, salariile îți permiteau sa închei luna pe zero, fără nici o extravaganta, și fără bani economisiți. Era momentul lui”mai sunt 100 ca tine la poarta”. Nu am vreme, dar parca mi-aș scoate CV-ul de la naftalina sa vad cât pot obține maxim ca și pachet salarial și de beneficii din 10 interviuri.
@Dragos: Mult. Stiu salarii de minim 4-5000€ net in Romania pe problem-solving mai ales daca ai si o componenta de IT. Pentru ca oamenii nu au viziune si nu pot anticipa rezultatele actiunilor, acum, de regula“Jack of all trades” e pozitie manageriala.
Si in afara de IT este foame… concluzia: daca nu te esti in IT ti se acreste sa tot auzi aceleasi povesti cu: te vom suna, salariul vedem dupa ce te sunam, 3 luni de proba
@Autorul, în principiu în marea majoritate (dacă mă bâzâie careva la cap despre ”mica majoritate” îi spun de acum că există o mică-mare diferență între 50%+1 și 80-90-95%) ai dreptate. sincer, m-am îngrozit.
pe unde am lucrat mai bine te sinucideai direct decât să te duci la un șef 1-2-3 nivele mai sus sau la hr și să zici de șef, sau de colegi. asta ca să nu luăm în calcul politicile firmei.
să-ți cum se vede și de la mine (mda, am o problemă cu faza cu salariul):
1. niciodată, la niciun post/anunț pt care am aplicat, recent sau în trecut nu se comunica salariul. nici măcar un interval. nici măcar la interviu, nici măcar la solicitare expresă.
2. relativ recent am fost la un interviu în cadrul grupului din care făcea/urma să facă parte firma. cantitatea de muncă și mai ales responsabilitatea erau muuuuult, mult peste cele ale mele la acel moment. și cu deplasări în țară sau la sediul principal la Cluj. mă întreabă de salariu, încerc să aflu la ce se gândesc ei, nu merge, zic o sumă (aproape de 2 ori mai mare decât salariul meu la acel moment, dar sincer, raportat la muncă, resposabilități era puțin, am aflat ulterior de la alții). hr-izda a sărit de dorsal în sus că vezi doamne, creșterea salarială față de cât aveam era prea mare. am încercat să-i zic de muncă, responsabilități, n-am avut cu cine vorbi. dacă ți-au comunicat ție vreun răspuns, așa mi-au zis și mie.
zici că ăia care zic de bani/salariu:
– ar putea vinde secrete alte firmei, date, baze de date alte clienților, etc. pt asta există clauză de confidențialitate în contract. eventual și spor de confidențialitate dacă angajatul chiar are acces la date importante.
– ar putea pleca pt 5-10% în plus. well, a) – poate dacă pt omul ăla 5-10% în plus chiar contează, atunci ia în calcul și faptul că firma ar putea să facă o greșeală. sau, b) – cei 5-10% în plus sunt un pretext. e o vorba ”unul care pleacă, nu părăsește firma, părăsește un șef” sau colegi.
pt mine, da, salariul contează. și, nu, nu doar salariul contează.
@A, inca un comentariu pe care il inteleg perfect. Are sens. Ma dezgusta sa vad ca sunt angajatori care procedeaza asa sau/si politici idioate. Te asigur insa ca nu peste tot lucrurile decurg asa.
@Autorul, dacă firma e în București (activitatea se va desfășura în București), nu implică prea mult IT (mai mult de utilizare medie a computerului), există șanse reale de promovare (și implicit, de creștere salarială) în… să zicem 1 an începând cu luna 4 pe care o menționezi pune un link la anunț, te rog. că aș vrea măcar să văd despre ce e vorba. în definitiv, banii pt entry level din anunțul tău sunt banii pt mid-level în domeniul meu.
au schimbat unii domeniul și la pensie, eu, care-s mai tânără, de ce n-aș face-o?!
Nitel off-topic: bai cum plm vine asta „sa aplici” pentru un job, nu sa te inscrii?
Aplici o corectie lu’ ala mic, cand vine muci de la chef si se pisa in ghiveci; aplici un plasture peste rana, concomitent cu dumnezeii ma-sii de treaba, da’ sa aplici pentru un job mi se pare cam data peste cap.
Sunt dinozaur, stiu.
Corect se spune „te bewerbunguieshti”.
Si rad prietenii de mine cand le zic ca vreau sa lucrez in HR, jur ca e cel mai fascinant departament din orice firma..
In alta ordine de idei, legat de articol: zici acolo it plm, da defapt e call center? Mda. logic ca o sa iti aplice toti casierii de la carrefour..
Doi, la ultimul interviu la care am fost am cerut un salariu cu 15% mai mult decat aveam la fostu job si am primit dublu decat am cerut (bn ca am trecut dintr o industrie muritoare in IT..si cu asta am zis tot)
Trei, in loc sa te promovezi pe fb, puteai sa promovezi in facultati sau medii ceva mai ok…fb is cancer
Nu e call-center nu stiu cum s-a perpetuat ideea asta.
@Autorul ar fi o chestie sa pui un update la articol cu link catre anunturile de la firma in cauza, altfel te invarti in jurul acelorasi comentarii
Mi-am întrebat soția, recrutor în zona IT, ce părere are despre CV-ul printat și dacă a primit vreodată așa ceva la un interviu:
-a zis că i s-a întâmplat o dată sau de două ori (din câteva sute de interviuri), CV-uri pe care le-a luat de jenă.
-consideră că, cel puțin în zona de IT, dacă vine cineva cu CV-ul printat nu prea înțelege vremurile și în ce direcție ne îndreptăm și ia sfaturi de pe net fără să le filtreze
-dacă tu, ca și candidat, ajungi la un interviu și cel din fața ta nu ți-a citit CV -ul, nu faci cum cum a zis cineva mai sus, și scoți versiunea ta printată, ci fugi cât te țin picioarele, e clar că ceva nu merge deloc bine în acel loc, ăsta e minimul de profesionalism pe care îl poți cere.
Mereu găsesc amuzant cum oamenii se ceartă pe net cu străini care în viața reală le-ar putea fi șefi, sau de care ar putea să depindă la un moment dat nu doar mâncarea de la gura copiilor lor, dar chiar și viața. Ce îl împiedică de exemplu pe un chirurg porcăit în comentarii de un „anonim”, să îi ciupească puțin o arteră „anonimului” pe masa de operație? Ce îl împiedică pe un om simplu să îl lase pe unul din ăsta să moară sub dărâmături la cutremur sau sub mașina răsturnată noaptea pe câmp?
În rest urâte caractere la oamenii din comentarii, apoi se miră de ce nu îi angajează nimeni. Karma…
Nici eu nu inteleg agresivitatea asta gratuita. Am fost mai devreme sa iau mancare pentru caine.
Tipa din fata mea la casa: Aveti perne pentru pisici?
Vanzatorul: Nu din pacate, dar am avut la un moment dat
Tipa: Ce magazin de cacat, hai sa mergem ca astia nu au nimic, mai bine sa inchida magazinul si sa se care acasa (in timp ce il smucea pe ala mic de mana).
Era si frumoasa si bine imbracata.
@Autorul – din asta se hranesc, din agresivitate gratuita. E viata lor. Daca nu lasa zilnic cel putin un comentariu tâmpit, ca e Vali, ca e altcineva, nu isi pot duce viata. De zeci de ori li s-a spus ca un comentariu agresiv spune mai multe despre el, comentatorul, decât despre cel care a scris textul.
Asa se comporta oamenii mici, fara caracter si in general oamenii care nu au facut mai nimic in viata. Mai avem mult pana departe ca tara. Cultura si iar cultura, bun simt si aprecierea lucrului bine facut. Daca nu ai ambitia sa te dezvolti ca individ pe cat mai multe laturi traiesti degeaba. Totul e evolutie si iar evolutie in tot universul asta. Daca nu ai inteles ca despre asta e viata iti meriti soarta.
Și ăla pe care îl înjuri că ți-a tăiat calea sau a pus frână aiurea sau a făcut stânga, fără să dea semnal, poate fi șeful tău, persoana de la HR, cu care dai interviu, doctorul care o operează pe mă-ta și așa mai departe. Acum ce să facem, să ne inhibăm cu toții emoțiile, de teama să nu supărăm pe cineva?
@ubercool: atunci hai să ne dăm cu bâta în cap unul altuia, că doar oameni suntem, nu? Apoi ne supărăm când alții ne consideră „le sauvage roumaine”.
Am văzut o modalitate super de angajare în Norvegia la o firmă de vreo 30-40 de oameni, și mă întreb de ce nu se aplică mai des: se dau bonusuri la angajați pentru oamenii pe care îi recomandă și care sunt și angajați în final. Bonusul se plătește o singură dată (nu lunar) și e de obicei jumate dintr-un salariu lunar brut.
Cred că astfel de angajări prin recomandări au multe avantaje, mai ales că eviți HR, și angajații recomandă de obicei numai oameni pe care îi știu capabili, ca să ia bonusul.
La compania unde lucrez se intampla asta de cateva luni. Diverse beneficii,in functie de pozitia ce urmeaza sa fie ocupata.
O masura buna si necesara as zice,avand in vedere calitatea aplicantilor din ultima vreme.
Babaieti.
Daca vin cu cv printat pentru mine inseamna 3 lucruri:
1. Il consider pe intervievator un idiot nepregatit care nu stie cu cine vorbeste
2. Arat ca „sunt la fel cu ailalti 100 care au aplicat si poate va incurcati cumva….” sau „nu merit nici hartia pe care sa-mi printati cv-ul…asa ca am adus eu de acasa”. Sau mi stiu nici eu ce am facut.
3. Nu stiu cine sunt si ce am mintit in cv asa ca trebuie sa-l am in fata sa nu ma pierd in minciuni.
Unde e interesul aici? Cum poate gandi cineva cu iq peste 80 ca cv-ul printat e „o dovada de interes”…?
De obicei am un cv la mine la fiecare interviu, cu exceptia interviurilor la restaurant. Motivele sunt:
– poate ala a uitat sa ia si cv-ul meu in sedinta;
– poate mai vine vreun gigel neprogramat si nu au adus decat o copie;
– poate ma intreaba ala ceva si vreau sa vad exact la ce se refera;
– hartia si cerneala sunt destul de ieftine si nu e chiar atat de greu sa iau o foaie de hartie cu mine.
@habar
Deci sa inteleg corect. Daca tu faci o actiune (aduci CV) tot tu il consideri pe „intervievator un idiot nepregatit care nu stie cu cine vorbeste”. Ah?
Nimeni nu iti printeaza CV-ul de regula se face cu o tableta sa poti nota chestii.
Orice actiune e o dovada de interes. Inclusiv faptul ca ai venit la interviu la timp e o dovada de interes :))
Adica 1 si 3.
Pana mea am venit la interviu nu sa inlocuiesc departamentul de logistica nici sa impart pliante.
Iar cv-ul nu se presupune ca il stii pe de rost? Ca e viata ta totusi.. daca si pentru asta arati ca ai nevoie de „copiute” mi se pare ca nu e un punct in plus. Dimpotriva.
@autor.
Exact. Presupun ca atunci cand m-a selectat omul stie de ce, sau ar trebui sa stie, ca aia e treaba lui, sa lucreze cu CV-uri.
Daca la mecanic te duci cu sculele tale si la croitor cu ata de acasa nu te scoate ala in suturi?
Ajunsul „la timp” e iarasi stupid. E musai sa anunti cand intarzii dar in orasul in care se fac pana la 2 ore in trafic e stupid sa aelectezi oamenii dupa criteriile astea.
Si daca tot am ajuns la asta: faza cu mersul la buda m-a ucis. Pai bre, dupa 1 ora pe drum si o cola sa nu am gura uscata, eu cel putin primul lucru pe care il intreb la receptie e „unde e buda”. Ca vreau sa discutam relaxat nu sa te uiti la mine cum ma crispez sa nu ma pis pe mine ca nu dau interviu la Guantanamo.
Hristoase…
@Habarnam, avem opinii divergente ma tem. Eu consider ca ajunsul la timp la interviu (si cam peste tot) e o chestie de bun simt. E irelevant cum e traficul. Daca un om nu poate sa isi ia o marja sa ajunga de la A la B, probabil nu e cea mai buna idee sa il angajezi.
Referitor la punctul 2, ratezi complet ideea. Nu era o problema ca a mers la toaleta (doamne fereste), problema era ca a mers sa puna 100 de lei in CV :)))!
La punctul 3 – depinde ce inseamna un cv pentru tine. Daca e o lista fixa a chestiilor pe care le-ai facut in decursul carierei, poate ca nu ai nevoie de el pentru ca il stii. Dar daca e un document adaptat companiei la care vrei sa te angajezi, care contine chestii de interes specific pentru ei si care pot declansa o conversatie, s-ar putea sa vrei sa il ai in fata.
La punctul 1 – e stupid sa consideri pe cineva incompetent pentru ca nu are un cv in fata, fie el angajat fie angajator. Nu am spus ca autorul are dreptate (respect foarte putini oameni care lucreaza in hr sau recrutare, tocmai datorita chestiilor pe care le-am vazut), am spus doar cum procedez eu.
@Giani, ai dreptate. Chit că intrăm deja în zona de lucruri avansate. Ai completa dreptate – rezonez.
Din păcate momentan nu am ajuns sa generam consens pe „ajunsul la timp și nu în bermude”. Le luam ușor la rând
banuiesc ca-i vb de un job ca ag de ticketing, salariul pe care-l oferiti se incadreaza fix in limitele salariale pe care le au toate agentiile, deci nu va deosebiti cu nimic de ele, poate doar la beneficii, dar am dubii si la astea, ce nu inteleg e de ce recruteaza o agentie ca asta in starbucks, prima impresie pe care mi-ati lasa-o ca potential candidat e ca nu se stie daca la finalul lunii am un salariu, sau ca sunteti capabili sa va sustineti activitatea cel putin 6 luni, daca firma e serioasa isi deschide sediu, vad si eu care-i atmosfera acolo, cum sunt colegii, de-astea de prima impresie, probabil asta e motivul pentru care pescuiti tot felul de specimene, in plus, daca vreti vanzatori de bilete online e simplu sa mergeti prin facultatile de turism, geografie si marketing care duduie de someri, e suficient sa gasiti 2-3 indivizi buni de angajat si daca aia sunt multumiti o sa va umpleti de recomandari – in plus nu stiu care e parcursul profesional al unui astfel de vanzator, dar daca lumea stie ca nu sunt perspective stralucite, nu se oboseste sa-si printeze sute de CV-uri, vine asa, la futu-i ma-sa
Nu este pe ticketing si am menționat deja ce presupune … dar m-ai făcut curios.
Spune-mi o agenție de turism cu salariu de 4400 de lei net pe ticketing. Facem jocul mai interesant. Identifica sau numește orice alt job entry cu salariul asta exceptând IT pur / programare. Compara costul vieții în Praga și în București.
Salariul ăla e gândit așa să motiveze. Firma la nivel european are un Payroll raportat la EBITDA de 0.6 ceea ce înseamnă că 60 centi la un dolar produs in profit se duc in fondul de salarii. Adică omul ăla câștigă 60 la un dolar produs in profit. Daca vrei e revshare 40-60 ceea ce este foarte mult. Media sectorială e 0.25-0.3 apropo. Google avea 0.08. E enorm. Și e gândită așa pentru că toți sunt foarte tineri. Să îți spun ce schema de vesting au? Nu cred că e cazul.
Mă obosește clișeul asta comunistoid de tipul: Baaaau vin străinii sa ne fure țara, să ne exploateze, vin să ne fure pământurile.
In alta ordine de idei firma nu este obiectiv turistic, hai sa fim puțin serioși. Cel puțin nu în faza de interviu. Ai trecut testul computerizat? E cu totul o alta discuție dar nu sta nimeni sa plimbe înainte de interviu 12 poziții x 60 candidați = 800 oameni aiurea așa prin firma de mânuță. Ar însemna să pierdem 10 zile cu tururi.
Și nimeni sănătos la cap nu deschide un business în clădire de clasa A să aibă ce închide în 3 luni. Ai idee ce costuri sunt ? De regulă contractele de chirie pentru un birou decent pentru 12-13 oameni pleacă de la (minim) 2000 euro + TVA în sus și sunt contracte pe minim 2-3 ani cu executare instanta și fata clauza de reziliere.
Apoi ai licențe (pentru N aplicații), stații de lucru, cred că numai echipamentele de rețea (servere and stuff au fost +100K). Asta cu „nu luam banii la final de luna” mi se pare o chestie românească. E jenant să faci asta unui om care pune suflet și muncește 8 ore pe zi. In plus gândește-te ce expunere media de tot căcatul e pentru o firma prezenta in mai multe țări să facă asta. E sinucidere să nu îți plătești oamenii. E cea mai mizerabila chestie. Sa nu plătești furnizorii și angajatii.
In alta ordine de idei asta cu tine 2 luni și apoi se închide firma nu are sens. Nu poți afla dacă proiectul merge decât după 1-2 ani in business. Nu este că și cum dai drumul la imprimanta și curg bani. Numai shippingul unor servere din SUA a durat 90 zile. Sa dotezi cap coada niste birouri a durat 6 luni, cu banii in cont. Și nu pentru că suntem incompetenți ci pentru că (cel mai simplu exemplu posibil) un rack EMC s-a lovit pe drum. Sau pentru că Dorel care a lipit mocheta de la firma de construcții Dorelus SRL a uitat să pună pe sub ea mufarea antistatica. Sau pentru că nu găsești în România uși din sticla securizata cu senzori de presiune și RFID și vin din Polonia. E așa simplu din afara să vorbești …
Să îți povestesc că am platit firma de construcții (avans) de 2 ori pentru că prima firma a spus că „are lucrări” și ne contactează ei când au timp? Să îți spun cat costă un designer bun de interior?
In plus nu poți afla dacă un business da randament după o lună și un om în general da randament după 6-7 luni. Și dacă nu merge e pentru că facem ceva greșit. Nu exista un generic băi nu merge – exista procese de îmbunătățit. Nu suntem bebeluși să închidem un proiect pentru că gata a apărut o problemă în primele 3-6 luni. Mai ales că merge deja în 6-7 tari. Cehia are 120 de oameni, Ungaria vreo 60, Polonia vreo 200. Calculele astea se bugetează in ani nu în zile. Sunk costurile nu se recuperează in 3 luni după care ne luam toți Cayenne și ne mutam in Maldive.
Gândirea asta mă panichează pe bune. Chiar nu este așa.
Acum intreaba-te cati din aia entry level inteleg carnatul pe care l-ai postat si ajung la concluzia ca firma e solid si tu esti sanatos la cap.
Personal nu cred nici jumate din ce ai scris, ai cam dat-o in bara cu servere in stuff de 100k. In sensul ca nu cred ca ai idee despre ce vorbesti, doar insiri niste cifre pe care le-ai auzit/citit pe undeva.
când am subliniat senzația de neseriozitate pe care o lasă firmele care organizează interviuri prin cafenele și restaurante am vorbit strict din perspectiva mea subiectivă formată în urma zecilor de astfel de interviuri la care am participat: ăia ne chemau la interviuri la grămadă, cu sau fără experiență și când eu cu experiență ceream un salariu mi se spunea că mă vor suna ei, nici unul nu m-a mai sunat, nici să-mi ofere feed-back, nici altceva, în același timp, firmele care știau de capul lor (unele internaționale) mă angajau fără rezerve (am avut de fiecare dată CV printat la mine, unii îl cereau, alții se uitau ciudat la mine când le spuneam că îl am, probabil eram taxată ca fiind de modă veche, mucegăită, bătrână, de-astea) – ca să revin la cei cu interviurile din cafelene, cred că făceau studii de piață pe timpul nostru, al candidaților, sau încercau să ofere un salariu mai mic pentru că nu-și permiteau mai mult (dacă nici sediu într-un apartament de 300 de euro chiria pe lună nu-ți permiți, ce să mai zic de salariile angajaților). Partea cu firmele care închid după un an cu faliment am văzut-o des, e o practică curentă, ca angajat rămâi cu pensia sau asigurările medicale neplătite sau plătite parțial, mie încă îmi mai vine mesaj de la fondul privat de pensii cu „firma X (cu care am lucrat acum 15 ani) a plătit 5.3 lei la fondul de pensii”
– știi că firmele aleg să plătească obligațiile sociale ale angajaților parțial și că le plătesc în caz de faliment pe bucățele? america nu e românia, aici ca angajat ești jumulit cu acordul statului, de-aia lumea are neîncrederea întipărită în codul genetic. Și până la urmă, tot n-am aflat ce job vindeți, cred că era mai simplu să fi dat detalii despre job decât despre firmă, dacă nu ziceai că e din cehia, puteai să spui care este acel loc de muncă entry-level plătit cu sume între 500-1000 de euro. Uite aici slujbe de ag de ticketing plătite cu 1000 de euro la poplaca: mi-a sărit în ochi duo travel din craiova (un no name dacă mă întrebi pe mine), sau una din dudașu schelei (wherever dudașu is), mehedinți, care oferă 3000 lei/ lună – nu mai pun linkuri în comentarii nu pentru că vorbesc fără să-mi fac temele, o fac fiindcă intră automat în moderare și dăunează fluenței discuției https://ro.jooble.org/locuri-de-munca-agent-turism-ticketing
@Baltha Zerus vezi că aici intri in zona mea de competenta pe bugetare :))
Nu costa 100K serverele zici tu da? Corect sunt 106. Vrei poza după factura? Ia configurează tu 6 bucăți de Dell r740 calumea cu nVME, vpn-uri, routere, BOSS, doua surse fiecare, suficient RAM, vmware/veeam și ceva NAS pe langa. Ai idee numai cat costă un căcat de generator diesel cu declanșare automată? Un UPS de calitate ai idee cat costa? Pont, nu este 500 lei ca ăla care ține aparatul de cafea. E vreo 26.000 lei adică aproape 6K
https://m.domo.ro/ups/ups-apc-smart-ups-smart-ups-srt-8000va-230v-pMCo2PDct-l/
O sa zici acum. Băi dar de ce ai nevoie de soluții tehnice „de firma”. Ai pentru că dacă ai downtime ești mâncat. Și nu mă refer la faptul că stau angajații și se uită la bec. Mă refer la faptul că îți pot arata cum 10 minute de downtime țin un avion pe pista.
@autorul – daca nu tineti VM-urile local, prin vSAN, VM-uri pe NAS si cu NVMe nu prea merge. Macar aveti 10 Gb? Ca daca nu ati avea penis de 25 de cm (NVMe), dar subtire ca un creion (VM-uri pe NAS).
Ah și inca o chestie. Chiar nu am vrut sa spun asta dar mă forțați. Nimeni, niciodată nu mai intra in spații de lucru fără CIM semnat și înregistrat și fără medicina muncii, nici măcar la interviu. Este exclus. Nu suntem mall și nici Castelul Bran.
Interviurile se fac in REGUS (în săli de conferință, sau in Starbucks la parterul clădirii) apoi se urca și se dă testul pe calculator într-un spațiu al agenției de HR care ne e vecina in baza unui contract cu nume și prenume al candidatului (între noi și agenția de HR).
Toți candidații sunt înregistrați la recepție (e procedura clădirii nu a noastră) și exista sistem de supraveghere video la intrarea în clădirea de birouri dinspre strada (tot al clădirii).
De ce?
în 2012 (la o altă firmă – eram acționar acolo) am avut un deștept care a lăsat un telefon ON conectat la o baterie externa sub canapeaua din spațiul de lucru propriu zis. Apoi tot el ne-a șantajat că dacă nu îl angajam incarca pe net discuțiile interne. Bine că nu vorbim rocket science dar e penibil și vrem sa evitam grădinița. Poate avea și implicații mai nasoale daca baga un USB undeva când nu suntem atenți samd. Better safe than sorry.
în 2014 era să ne luăm o ditamai amenda de la ITM pentru că am primit la lucru (testul ăla computerizat) 6 oameni. Cică se consideră munca. Dovedește că aia au venit la interviu să dea un test și că nu muncesc pe bune. Apare suspiciunea (chiar rezonabilă deci îi înțeleg) că aia muncesc și e cam imposibil să dovedești altfel. Aproape jumătate de an a durat bătaia de cap de după, și dacă nu aveam înregistrările video de la intrare și ieșire din clădire nu era funny deloc.
Deci cam atât despre interviurile in birou cot la cot cu echipa. Exclus.
Pana acum nu am mai auzit ca tii interviurile in cafenea ca e periculos sa intre oameni in sediul firmei. Cu clientii si partenerii cum procedezi, tot asa le interzici accesul in sediu?
Interviu in cafenea inseamna un singur lucru: lipsa sediu, lipsa seriozitate. Ca nu vrei tu sa pricepi e doar pierderea ta.
Dino pentru simplul motiv că în general un antreprenor sau manager de firma e de regulă foarte diplomat. E ceva basic. Partenerii intra in sala de conferințe nu în spații de lucru. Iar dacă cumva intra in spații de lucru intra exclusiv însoțiți. E logic zic eu.
si noi avem multi parteneri pe afara si acolo la fel se intampla. test de ssm la intrarea prima data in sediu, apoi doar insotit….
Dupa succesul foarte mare pe care l-a avut acest articol, eu propun un nou articol: ce faci in piata muncii dupa 40/45 de ani (cand nu mai esti asa cautat, indiferent de domeniu) si pana la 65 de ani (varsta de pensionare).
@Vasile: daca esti prieten cu multa lume, n-ai deranjat niciodata, ai ras la toate glumele, nu i-ai zis nimanui ca e idiot si angajat pe pile…etc…stai linistit, totul e OK…suna-ti un fost coleg si te va „trage”dupa el…
altfel…iti cauti job de entry level (ca mine) :)))))
Vad ca se discuta mult pe tema asta. Un lucru am sa v-a zic. Traitiva veatza!
Cu ocazia asta vreau sa fac o dedicatie pentru pretenu meu Baxt zis si Baxt motanu nebun, idolu meu, Dumnezeu meu
https://m.youtube.com/watch?feature=youtu.be&v=zEhEup9YnDw&list=RD_2kf9tGhqn8
Nu mai am rabdare sa citesc pana la capat. Ma intreb doar daca zoso realizeaza cam ce e pe blogul lui. Putzoism, frustare maxima, cosuri. Poate ca asta e targetul.
Cred ca autorul a gresit blogul.
România în miniatură.
Eu zic ca tot ce scrie in articol se aplica pentru cei care sunt la inceput de cariera sau pentru cei care nu au nici o meserie, nici o calificare.
Un om bine pregatit si eventual cu ceva experienta, nu face astfel de „gafe” in procesele de recrutare.
Ok, am înțeles, candidații sunt praf, niște nesimțiți și puturoși.
Dar aroganța și autosuficienta recrutorului?
Degeaba folosești o găleată de marketing online, dacă nu spui cine ești, ce vrei, ce drum și ce poveste le propui, iar oamenii ăia nu știu exact cu cine și pentru ce vor lucra. Dacă tu pescuiești în vidanjă, nu trebuie să te miri că nu prinzi doar peștișori de aur.
Spui că nu mă cunosti și că sunt arogant și autosuficient. Sunt mutual exclusive afirmațiile. Tocmai de asta nu dau detalii. Tocmai de asta nu am făcut judecăți de valoare și NU am comentat lucrurile. Tocmai de asta am expus o problemă cu copy paste.
FYI știu foarte bine firma toți.
Oare cum ar decurge un interviu cu Budisteanu?
El: N-am cv-ul la mine dar puteti sa ma cautati pe google.
Recruiter: Am gast un articol pe zoso.ro despre dvs… se pare ca nu acceptati foarte usor critica…
El: Vreti sa mai primiti un milion de CV-uri?
Recruiter: !?
Leșin de ras
Un articol care ne demonstreaza ce generatie de lepre ordinare traieste printre noi. Si cum parca tot nu era de ajuns, sectiunea de comentarii intareste acest lucru, unde probabil intalnim aceiasi babuini care au participat la acele recrutari. Felicitari!
Deci in 2012 erai actionar la o alta firma. Acum esti la curent cu tot ce misca in firma asta, de la echipamente, chirii si angajati. Plus ca tu i-ai rugat pe cehi sa vina. As zice ca e „franciza” ta. Dar inteleg, romanul fiind cunoscat ca brav luptator impotriva asupritorilor de patroni.
E o activitate care nu implica productie fizica. Deci ai 4 componente la costuri: chirie, echipament, salarii si taxe. Echipamentul ai zis ca e acelasi, chiriile in cladiri cu Starbucks la parter sunt comparabile. Taxele in Cehia conform wiki sunt sub media europeana, in timp ce in Romania sunt poate mai mici, dar avem spagi si instabilitate. Singura componenta cu care poti jongla e costul salariilor. Dar zici ca sunt similare si acestea.
Fb ads cu filtre pentru grupuri de joburi. De ce nu anunturi direct in grupuri de joburi? La cate comentarii ai aici vedeau toti din grupuri si prietenii celor din grupuri. Sau asta ai facut de fapt?
Au intrebat destui de linkul catre anuntul jobului. Nici urma de el, ceea e ciudat pentru cineva care se plange ca nu gaseste aplicanti ok. Cititorii zoso nu sunt suficient de buni sau de naivi?
Pentru ca schema cu postatul in grupuri de fb si salariu baban, o stiu.
Un om, tot asa cu functie nedefinita in firma, posteaza anunturi pe grupuri de fb. O adresa de mail, si 2 detalii irelevante. Detaliile intotdeauna in privat.
Curios, dar fara sa musc momeala, incep sa caut. Gasesc dupa cateva iteratii adresa firmei. Calea Floreasca 100 si ceva. Ok.
Cu adresa cautam pe undelucram si ce gasim. Toate detaliile. Procesul de recrutare, interviul, salariul.
Procesul de recrutare, conform ceea stiam, fb -> cafenea. Interviu banal. Si la salariu apare schema.
Salariul este trecut in contract, dar cu targeturi nerealizabile. Plus motive inventate de reducere a lui.
Practic plateau 60% din cat ziceau, si asta cu multi nervi. Multe review-uri, deci rulaj mare de personal. Rulajul mare e de obicei semn ca acea companie se foloseste si de ajutoare de stat, start-up nation, AJOFM si altele.
Bineinteles puteti plati 60 de centi la un dolar profit redus cu contracte de consultanta. Dar singura chestie care poate invalideaza ce am scris e linkul catre anuntul companiei.
@Autorul: Ma zgarie pe creier partea cu banii. Lucrez in IT de peste 10 ani timp in care nu am schimbat decat odata job-ul. Nu doar ca nu as schimba job-ul pentru 10 euro ci nici pentru 300 de euro in plus nu as pleca la alt job. La ultimele interviuri telefonice am spus direct ca fara suma x sau un range disponibil macar la nivel de discutie in bugetul companiei nici nu are rost sa incepem sa discutam pentru ca efectiv ne pierdem timpul unii altora.
Acestea fiind spuse ma deranjeaza maxim abureala din HR despre partea cu banii. Nici tu nici eu, daca nu am mai primi salariul nu am mai munci nici daca s-ar pleca patronii sa ne pupe picioarele in fiecare dimineata. DA, lucrez pentru bani. Nu vindec cancere, nu schimb vieti, nu transform orfani in profesori universitari ci produc bani intr-o companie care FACE PROFIT, deci obiectul businesului nu e altceva decat, ai ghicit, BANII. Asta nu inseamna ca nu fac o treaba buna, si nici ca plec repede din companie. Repet, in peste 10 ani am schimbat o singura data locul de munca.
De ce astia din HR nu pot pricepe ca atunci cand vrei alt raspuns decat banii la intrebarea respectiva ma fortezi sa mint? Vrei sa mint la interviu? Vrei sa iti spun povesti cu zane si trairi stupide care sunt paralele cu realitatea doar pentru ca sa te simti tu bine? Fie. Dar nu mai bine iei in considerare realitatatea?
(Editat pentru ca prima varianta nu a trecut de filtru, probabil din cauza caps lock-ului)
Si pentru mine banii inca sunt motivul principal. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa il aduci in discutie din prima.
Ca idee, eu nu deschid subiectul banilor. Niciodata. In plus, daca aia ma intreaba de la primul interviu cat vreau, le spun ca nu vreau sa discut asta pana nu vedem daca ma potrivesc postului. Iar in momentul in care si eu si aia suntem multumiti, e mult mai usor sa discuti si e mult mai usor pentru ei sa iti accepte cerintele.
Aici sunt cateva chestii:
Trebuie sa faci putina cercetare sa vezi daca exista variatii mari de salariu. Nu o sa ma gandesc sa aplic la o firma care are un salariu foarte mic pe glassdoor pentru postul pe care il vreau. Si in general, in domeniul meu si pentru job-urile pe care le caut, salariile sunt destul de stabile in piata pentru ca e o piata destul de mica.
Trebuie sa iti schimbi atitudinea cu privire la „sa nu imi pierd timpul”. Odata ce te-ai hotarat sa cauti sau sa te duci la interviu, nu exista timp pierdut cand vine vorba de un nou job. Este vorba de cateva drumuri, cateva ore, care pot avea impact enorm in viata ta. Am fost la interviuri la firme la care erau mici sanse sa ajung angajat pentru ca firma era dubioasa. Am fost la interviuri la care mi s-a spus in fata ca sunt supracalificat si urmatoarele 20 de minute erau doar asa, de forma pentru ca amandoi stiam ca nu o sa ma angajez acolo. Am fost la interviuri la care nu voiam sa ma duc si la interviuri la care stiam ca nu ma vor angaja pentru ca nu cunosteam produsul. Interviul la care nu voiam sa ma duc mi-a schimbat directia carierei iar interviul la care stiam ca nu ma vor angaja mi-a adus o crestere salariala de 30%.
Nu spun ca astea sunt reguli generale, spun ca asa procedez eu. Si ma consider supraplatit.
@Giani: Cand ma suni tu si nu te-am cautat eu, n-am aplicat nu te-am intrebat de sanatate eu consider ca ne pierdem timpul daca ai impresia ca dupa vreo 2 interviuri telefonice si cel putin unul fata in fata o sa accept sa imi schimb job-ul pentru 300/400 euro in plus. Nu sunt entry level, nu imi pierd nici 10 minute cu tine la telefon daca ai impresia ca voi pleca la alt job pentru banii astia. Din experienta iti spun, in 9 din 10 cazuri nu eu aduc discutia despre bani ci tocmai cei care ma suna.
In alta ordine de idei, zburlirea altora de pe aici la acest subiect a plecat de la exemplul din articol. MAI ALES LA JOB-URILE ENTRY LEVEL (dar nu numai) sa ai pretentia ca un candidat cu foamea in glanda sa iti vorbeasca despre cat de mult ii place lui tehnologia x, si ca simte ca in compania x se va dezvolta superb sau alte visari de tipul asta e pur si simplu asteptarea minciunii servite mai mult sau mai putin eminescian.
Sa mai vorbesc de faptul ca in majoritatea tarilor din vest gasesti oferta salariala direct de pe pagina de promovare in timp ce in Romania in 80% treci ca prin durerile facerii pana sa iti spuna o oferta salariala? Daca ajungi la oferta…ca poti sa treci prin interviuri si sa nu mai ajungi la oferta.
@Giani: Nu eu ii caut, nu eu aplic. Ei ma suna pe mine. Acesta era contextul. Da, in aceste conditii nu imi pierd timpul pentru cateva sute de euro in plus la salariu. Te intreb direct care e oferta salariala sau un range macar pentru pozitia oferita. Nu esti dispus sa spui, sau imi spui si e sub asteptari iti multubesc, si la revedere. E atat de simplu! Si e transparent. Nu ne mintim. Tu nu ma minti ca esti in Romania pentru binele meu si al altor romani si nu pentru profit, si eu nu te mint ca sunt super impresionat de compania ta si ca doar gandul ca as putea acolo imi provoaca vise umede. Nu frate! Cartile pe masa si transparenta totala.
Ambele job-uri de care vorbeam au inceput cu ei cautandu-ma pe mine. Si am aplicat strategia asta. Bine, in primul caz nu pentru ca eram cam incepator. Alora le-am zis o suma pe care o consideram incredibila (pentru ca nu voiam sa ma duc la ei) si ei au oferit 5% in plus.
Eu nu sustin sa faci asta din politete. Am observat doar ca e o strategie buna.
La ora la care scriu acest comentariu sunt 304 comentarii. Nivelul celor care au comentat la acest articol e mult mult peste nivelul celor care au fost la interviul firmei din Cehia.
Si perspectiva autorului articolului e interesanta, el a fost cred actionar/patron/manager si acum e administrator la o firma si are interesul sa mearga treaba bine (de aceea participa la interviuri). El nu e recrutor, doar asista.
Angajatorii si recrutorii trebuie sa inteleaga ca azi, mai mult ca oricand, lumea doreste sa munceasca la stat. Unde e munca putina si bani decenti, multi sau foarte multi.
Sau multi pleaca afara.
S-a saturat lumea de munca multa, banii putini si tepele din domeniul privat din Romania.
Toata lumea fuge de munca multa, organizare proasta, ore peste program(neplatite), etc.
Nu inteleg de unde ideea asta ca la stat e veselie si se joaca lumea solitaire toata ziua. Am lucrat in 3 institutii publice centrale si nicaieri n-am vazut sa o frece lumea, dimpotriva. Adevarata problema nu e ca in institutiile publice se taie frunza la caini, ci ca se munceste mult si prost, pentru ca pe cei mai multi nu-i duce capul si nici nu sunt stapani pe domeniu. Bonus, am intalnit directori din ministere care se plangeau ca legea pe care trebuie sa o aplice este proasta. Asa ca i-am intrebat de cati ani ocupa pozitia respectiva si de ce n-au venit cu o propunere de modificare, ca pot face asta. N-am primit raspuns. Ba mai mult, cand li s-a cerut de la nivelul ministrului sa vina cu propuneri de imbunatatire, iarasi se dadeau de ceasul mortii, ca e prea complicat. Cum spune Vali in multe dintre articolele sale: oamenii nu fac nimic pentru ca le place sa se planga. Si nici salariile nu sunt asa mari. Sunt relativ mari (mai degraba acceptabile as spune) pentru functiile de conducere, dar acolo ai si multa responsabilitate. Iar daca subalternii sunt praf si pulbere si nici lumea nu se inghesuie cand scoti posturile libere la concurs, ai incurcat-o. Tocmai din aceste motive am ales sa parasesc administratia publica si sa ma intorc in privat, unde sunt mult mai relaxat.
Placa asta cu multa responsabilitate la stat se aude peste tot.
Cozi imense la pasapoarte/permise, liste de asteptare de cateva luni la RAR, dosare tinute cu anii aiurea prin ministere, calcule aiurea de la ANAF pentru care nu primesti banii inapoi decat cu slujbe, organizare de tot rahatul in ministere, spitale de toata jena, drumuri pline de gropi, marcaje dezastru pe drumuri, medicamente care asteapta aprobare si care nu vine, din cauza asta suferind oameni etc.
Si n-am vazut sefi de-astia prin ministere spanzurati de stalpi sau garduri ca au avut responsabilitatea sa mearga treaba bine si n-au facut nimic.
Sau responsabilitate = esti incompetent ca sef aici? hai sef la alt departament.
@cristi: vino tu cu propuneri de imbunatatire (la stat sau privat) si vezi ce p..li iti iei de la sefi si de la colegi fiindca te crezi mai istet ca ei. Stiu de la un prieten.
bre, da si mie un link catre anunt pe mail. Nu, nu ma intorc in tara
nu revin bah. de miercuri sunt rockstar de suedia. Ma trezesc tarziu si toata ziua ma duc numa la interviuri
participi la ceva emisiune TV sau ce e cu atâtea interviuri?!
recrutarea s-a încheiat. vă rugăm reveniți.
pai, pentru angajare e bine sa ai mai multe discutii
E zi din aia de 2 ore?
CV printat ai?:))
Deci articolul asta a intrat in top direct pe numarul 1 :). Multe stereotipuri si generalizari dar cred ca o concuzie se poate desprinde: overall, calitatea resursei umane scade.
Scade calitatea resursei umane la privat. La stat creste, dar asta nu inseamna neaparat ca vom avea servicii mult mai bune la stat. Depinzi si de sistem, chiar daca esti bine pregatit.
La privat o sa scada si mai mult daca salariile raman la fel, tepele la fel de dese si beneficiile la fel de mici (cum concurezi, de exemplu, cu statul, care ofera in anumite domenii gen politie/armata/magistratura pensionare la 50 de ani si pensii speciale mari sau chiar uriase).
Am citit, articolul, m-am abtinut sa fac niste comentarii, numai ca situatia la nivel de piata muncii in 2019, din experienta mea, e un pic diferita si anume:
1.Oameni, calificati si buni exista, numai ca pretentiile salariale/beneficii sunt altele fata de acum 3-4 ani;
2.Daca acum 7-5 ani, inca mai exista cliseul ca tine sunt 10, acum a disparut sau mai degraba s-a inversat si angajatul spune angajatorului asta….
3.Posturile ce necesita o calificare decenta costa si lumea trebuie sa accepte asta. Esti inginer electronist debutant, pot intelege logica de 3000 net 3 luni si apoi 4500, insa daca tu mergi pe 3000 net si te faci ca ploua, angajatul pleaca.
4.In functie de varsta, angajatii vor ceva, pana in 30 de ani, salariul conteaza, dupa incep beneficiile, gen asigurare medicala pentru toata familia(aia serioasa nu cea mai banala), combinat cu nasterea sa fie platita, sau masina de serviciu si cu loc de parcare. Nu mai spun, ca multi gandesc si in functie de unde stau, asa ca daca stau Tineretului si tu imi propui ceva prin Bragadiru, unii refuza din start.
5.Conteaza foarte mult respectul reciproc, indiferent de rezultat, din pacate nimeni nici angajator, nici viitor angajat nu intelege asta.
6.Exista domenii gen servicii medicale, unde este o adevarata casta ca sa intri, chiar si in sistem privat. Stiu de un caz, concret la o clinica privata in Bucuresti, unde se plang ca nu gasesc oameni, desi vreo cativa cunoscuti au trimis CV-urile, si nu i-a sunat nimeni. Ma gandesc, oare de ce?!
7.Exista angajati marlani si angajatori marlani, hai sa acceptam asta si sa-i evitam, poate cineva invata ceva. Cateodata public shamingu face minuni, daca s-ar face, cum trebuie.
In rest da, tinerii romani cu putere de munca, nu vor sau nu au avut de a face cu munca si etica ei, dar nu e timpul trecut s-o si invete…
Da. Bravo @Asdad2005
Mi se pare ca s-a omis o categorie impresionanta, smecherasii… cei cu CV-uri impresionante si 10 randuri sub nume pe facebook, care teoretic stiu sa faca tot ce ii intrebi, dar cand le pui un laptop in brate s-a dus distractia lor, incepe a ta. In IT, scurt si la obiect test eliminatoriu inainte de interviu… descurajezi tot ce inseamna incompetenti.
Confirm că există și categoria asta :))
Mi-a luat mai mut sa citesc comentariile decat articolul, sincer sa fiu cazul 1 pare rupt din filmele de acum 30 de ani, dar nimic nu este exclus in era asta a feisbucistilor, rupti de realitate. Cand am aplicat ultima data la un post – firma mare din Bucuresti care se extindea la noi in Iasi, mi-au dat de rezolvat chestia aia cu te intalnesti in statie cu baba, iubit asi cu prietenul cu Audi, etc… iar la ultima intalnire mi-au zis ca sunt ok dar ca zodia nu corespunde cu nu stiu ce, ca bioritmul .. sincer am plecat dezamagit nu pentru ca nu m-au angajat [ acum ca freelancer e de 10 ori mai bine – finaciar poate de 2 ori – dar asta e alta treaba.].
Oricum nu mi-e rusine nici cu angajatorii [ salarii din ce in ce mai mici ], nici cu pretendentii, din ce in ce mai analfabeti si cu multe diplome la facultati private! Nu am mai vazut un bursier de cel putin 5 ani!
Ce hatereala pe comentarii! La un interviu pentru un loc de munca in primul rand trebuie sa ai bun simt si cei 7 ani de-acasa. Asa poate se mai trece cu vederea ca faci greseli gramaticale in scris. Grea viata in Ro
Imi place intrebarea aia:
– Doar banii va motiveaza alegerea?
Doamne fereste, ca pe voi va motiveaza orice altceva decat banii, ati inceput compania asta doar de hobby si acum banii si profitul sunt doar ceva ce vi s-a intamplat. Mor pe cacaturi din astea idioate, sunteti cumva o caritate sau organizatie non profit si am gresit cumva angajarea? Normal ca doar banii ma intereseaza ca si pe voi de altfel ipocriti cu dublu standard.
Iar cea mai tare e aia cu unde te vezi peste 5 ani? Patron la ONU…sau patron la voi in firma invatandu-va cum sa organizati interviu de angajare.
Intrebarea aia e acolo ca sa faca diferenta intre oameni care cauta un job si cei care cauta o cariera.
Sigur, fundamental totul se reduce la bani, dar sunt mai multe moduri de a ajunge acolo. Poate sa te motiveze si o promovare; un interes pentru domeniu sau pentru tehnologie; o companie mai mare (oamenii fac misto de corporatii dar am lucrat cateva luni intr-o firma mai mica – never again).
Aia cu 5 ani e destul de stupida, cu exceptia cazurilor in care nu e. Spre exemplu, la ultimul interviu m-au intrebat asta. Le-am zis ca nu stiu exact, bla bla, etc. Surpriza mea a fost dupa ce m-au angajat, cand managerul m-a intrebat din nou. Observand privirea mea de bou tanar in fata unei porti proaspat vopsite, mi-a explicat elocvent: „Baietzash, yo tre sa planific cum o sa arate echipa peste 10 ani ca se preconizeaza o crestere de 10% YoY si sa nu ramanem in kuru gol daca iese la pensie Gigel. Asa ca zi dreaq odata daca vrei sa-i dai pe tehnic sau pe powerpoint, sa stie si je”. Logic.
Doar banii? Adică dacă cineva îți dă +100 euro
în plus la salariu poate sa te pună sa tai coli A4 în bucăți de 1mm? Sau sa lucrezi din baie?
E absurd că unii insista cu doar banii. Și tocmai de asta unii manageri de companii sunt mizerabili. Pentru că știu că indiferent ce fac unii angajați nu vor pleca niciodată. Pentru că doar banii…..
Nu, bos, dă 5.000 de euro în plus și o să vezi cum se face mâine coadă la baie cu oameni care vor să lucreze. Deci da, „doar banii”, însă nu așa puțini cât oferi tu.
Cristian. Înțeles și notat. 4400 entry level net, e putin pentru răspuns la mail și telefon. Cat e bine. 8000? Zic să îmi spui. Să nu mai fac greșeli d-astea de amator. 5000 de euro văd că propui. Ai și o cifră mai realistă?
Era un răspuns la propunerea ta de a lucra din baie la auzul faptului că unii sunt motivați doar de bani. Află că sunt persoane care au ucis (involuntar) și pentru mai puțin de 5.000 de euro: „Și mai surprinzător pare a fi motivul crimei: jefuirea bărbatului de banii din buzunar, adică exact 14 lei” (ceva știre din 2018).
Dacă tot ai pomenit de postul concret, ce-ai fi vrut să auzi, că-s motivați de faptul că vor răspunde de pe un telefon iPhone XR în loc de Samsung Galaxy S9 ca toți săracii?
Cristian. Sugerez doar că banii sunt o parte din ecuatie.
Toti mintim la interviuri, angajatori si angajati. Angajatorii nu vor spune/ recunoaste niciodata ca lumea pleaca pentru ca dau ce nu ofera ce promit la inceput sau ca managerii sunt groaznici. Eu sunt de 10 ani intr-o companie (in diverse roluri) si motivul principal pentru care nu am plecat (la inceput salariul era mult peste piata, mult pentru varsta mea – desi aveam experienta necesara minima in acel domeniu) este faptul ca am un colectiv foarte ok si un sef caruia ii pot oferi oricand parerea mea si nu doar ca i-o ofer dar si tine cont de ea.
Un motiv secundar este faptul ca nu stau peste program mai deloc, nu este nevoie. Conteaza foarte mult si acest aspect o data ce incep sa apara copiii – cu care imi face placere sa imi petrec timpul – sau pur si simplu pentru ca nu vreau sa stau inchis intr-un birou de dimineata pana noaptea.
In acelasi timp insa anii au trecut si cresterile salariale nu au fost pe masura importantei rezultatelor muncii pe care o depun, seful meu o stie dar desi am discutat si acest aspect spune ca mai mult nu se poate (cifra de afaceri de milioane de euro, profit net de milioane de euro). Prin urmare ce pot face…imi pregatesc plecarea de cateva luni.
Ce am intalnit in piata:
Nu m-a deranjat decat partial, mi-a exersat o limba pe care o folosesc putin in acest moment, dar totusi.
– interviuri -3-4 pe durata a minim 1 luna la care am specificat clar cat doresc minim, oferta finala facuta pe mai putin. De ce ne-am pierdut timpul reciproc? Credeam ca poate acceptati.
interviuri la care aflu ca de fapt echipa pe care urmeaza sa o coordonez nu are doar 20 de persoane ci aproape 30…ca urmare a unei schimbari ce a avut loc intre cele cateva interviuri avute. Intreb: ok, creste corespunzator si oferta? Vai, Doamne fereste, cum am indraznit, nimeni pana acum nu a cerut asa ceva, sunt primul.
interviuri la care imi dau seama ca viitorul sef direct sta la birou frecvent mult peste program, oare ce raspuns se asteapta sa ii dau cand face oferta concreta mai ales dupa ce intreaba daca sunt dispus sa stau si eu peste program daca este necesar?
Partea buna este ca acum este cerere mare pe nisa mea (nu IT) dar companiile din domeniul acesta au lipsa crasa de oameni cu experienta fix pe aceasta bucatica, deci greu nu va fi de gasit….ce nu intelege seful meu este ca pana acum nu am plecat pentru ca fix asa am vrut, nu ca nu am putut. Iar diferenta financiara vreau sa fie considerabila.
Exact asta ma deranjeaza si pe mine. De ce vrei sa ne pierdem timpul reciproc. Telefoane peste telefoane, interviuri cand de fapt poti sa imi spui de la inceput oferta si iti spun verde in fata ca sub nicio forma nu vin pentru suma aia. Ca sa bifezi tu acolo la HR ca ai facut interviuri dar oamenii au avut pretentiile prea mari?
Intr-un an am facut interviuri pentru un post de graduate (proaspat absolvent). Imi aduc aminte doua interviuri: ambele candidate nu aveau experienta in domeniul diplomei, doar experienta de job de vara, vanzator in magazin. Dar pentru postul pe care il aveam, orice experienta conta, important e ce ai invatat si cum mergi mai departe. Candidata 1 isi descrie experienta: n-a fost mare lucru jobul asta, l-am facut doar pentru bani de buzunar. Candidata 2 isi descrie experienta de vanzatoare: a fost primul meu job si am invatat multe, cum sa raman calma cu clientii, cum sa ii ajut cand sunt suparati, etc. Pe hartie CVurile erau similare. Care candidata credeti voi ca a primit oferta si de ce?
Aia care a invatat sa minta mai bine un prost care se limiteaza la niste reguli stabilite de alti prosti. Clever girl.
E fix motivul pentru care orice organizatie e plina de jigodii duplicitare si incompetente ca de purici. Ca se trag una pe alta.
Pana o sa invatati voi principiile management-ului modern da dracu lumea faliment.
PS: Daca te lauzi ca esti de la HR si n-ai deschis vreodata o carte de BF Skinner esti o lepra incompetenta care mimeaza perfect interesul.
Dar da ” a ajutat oamenii sa nu mai fie nervosi”…
Lucrez intr-un domeniu de super-nisa. De 18 ani neintrerupti. La o institutie publica. Adica la stat. Pe baza de autorizatie personala obtinuta in urma unor examene extrem de dure.Pe care le sustin o data la fiecare 2 ani. Suntem 73 de astfel de specialisti in toata tara. De curand au patruns si firme private pe acest domeniu de super-nisa.S-a mai schimbat legislatia. Asa ca m-am autoinvitat la un interviu cu prima astfel de firma privata. Ma astepta cu contractul pe masa cand am ajuns la interviu.Da, asa s-a tinut interviul.Cu contractul pe masa.In 8 minute m-am prins ca nu-i interesau decat cam cati clienti pot sa le-aduc. Aaa, iar salariul…. aici e partea misto. Circa 3 lei cincizeci. Si masina e serviciu (e un job cu ceva mii de km/luna) n-avem. Ce, dumneata n-ai masina? Ca-ti platim noi benzina si uleiul! Cred ca nici n-am salutat cand am plecat.
Ceea ce nu pricep distrusii astia care stau de dimineata pana noaptea tarziu la birou este ca exista viata si inainte si dupa birou. Muncesti ca sa traiesti, nu traiesti ca sa muncesti. Cu alte cuvinte, nu esti un sclav a carui unica menire este sa stea la birou pana face un burnout, moment cand va vedea de fapt cati bani da firma pe el-fix zero barat. Opt ore sunt arhisuficiente pentru a indeplini task-urile unei zile? A, sefuţu nu poate indeplini task-urile cu echipa? Nu-i nimic, sa mai ia oameni, nu sa ii sclavageasca pe cei existenti pana le vin idei grave de plecat in alta parte.
dupa articolul asta ma gandesc serios sa schimb locul de munca
-Unde te vezi peste 5 ani?
-In tine!
Play stupid games, win stupid prizes.
Imi cer scuze in primul rand pentru modul in care arata primul comentariu, scriam in timp ce indeplineam si sarcinile de serviciu, uneori atentia distributiva da grave erori.
@habarnam: Daca tu iti imaginezi ca angajatorii nu mint la interviuri ci doar potentialii angajati te inseli amarnic. „E fix motivul pentru care orice organizatie e plina de jigodii duplicitare si incompetente ca de purici. Ca se trag una pe alta.” Auch!
E normal sa stii sa te prezinti intr-un mod coerent si sa te exprimi astfel incat intervievatorul isi da seama ca imaginea firmei, daca te angajeaza pe tine, va fi foarte ok in raport cu clientii.
Am inceput sa lucrez devreme, pe la `19 ani si imi amintesc ca la interviurile pentru al 3 lea loc de munca, unde deja jobul era geva de genul „coordonare vanzari” ca sa atrag atentia asupra mea am cumparat un exemplar din „Ziarul Financiar” si l-am citit – de fapt chiar imi placea sa fac asta desi aveam doar 22 ani la acel moment – in timp ce asteptam sa fiu invitat la interviu.
Viitorii angajatori – de fapt cei doi patroni ai firmei – au intarziat interviurile vreo 30-45 minute desi cand au iesit din birou se vedea ca sunt doar ei doi, deci practic nu aveau motiv de intarziere, au vrut doar sa dea impresia ca sunt foarte ocupati. M-am prins imediat (da, am un dar/ har de a citi oamenii rapid) ca era doar de show la fel cum si Ziarul Financiar putea fi citit acasa. Ambele parti ne-am aratat „penele”, am fost angajat, normal…si am trait fericiti impreuna vreo 2 ani pana ce am gasit oferta cu vreo de 3 ori salariul normal din domeniu. Si totul a pornit de la un ziar, poate. Plus raspunsurile mele articulate ca deja aveam experienta in a lucra cu oameni, in a vorbi si scrie coerent.
Nu am nici o impresie. Stiu foarte clar ca toate lumea minte.
Ce ma deranjeaza e PROPAGAREA minciunii ca reteta de succes. Modelul pizdii nascut in anii 70 care sa arate ca un om se poate adapta la regulile unei organizatii dupa haosul din anii 60. „Spune-le ca vor sa auda” „fake it ‘till you make it” si „atitudinea pozitiva este cel mai important atribut”.
Ca de-aia suntem in pom in lumea in care nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitatea pentru ca toti sunt incompetenti si necompetitivi in afara ecosistemului.
Lumea s-a schimbat de atunci de 14 ori, dar cineva din HR (presupun) pune in 2019 intrebari retorice cretine de sedinta la grupa mare: „Cine credeti voi ca?”.
Oamenii buni evolueaza indiferent de imprejurari. Problema e ca filtrand dupa principii de acum 25 de ani obtii 2 lucruri:
1. ii primesti pe ailalti care nu fac altceva decat sa blocheze o organizatie in „proceduri” si sa tine pe toata lumea „linsa” fara sa aduca vreun fel de plus valoare.
2. ii faci sa evolueze mai greu sau sa se piarda.
Organizatiile cu picioare de lut ingropate in oameni inutili tind sa devina brusc un ecosistem inchis si toxic. Plm, voi cautati sa deveniti mini-Statul Roman. Felicitari.
PS:
Faza cu Ziarul Financiar imi aduce aminte de o colega care-si cara cu ea carti complicate (pe care nu le citea) si se lauda cu limbi straine exotice ( pe care nu le stia, dar nu se astepta sa o verifice cineva la cunostinteled e mandarina, gen). Evident ca a intalnit pe cine nu trebuie si-a luat-o in falci de-a trebuit sa schimbe domeniul, nu numai firma.
Fake it till you make it….echivalentul soft al bagatului de ciorapi la prohab si de vata la sutien.
Cretinii pamantului
asa e habarnam. Ne trebuie oameni in firma care nici macar 3 reguli banale de convietuire nu inteleg.
Sunt perfecti. Am avut un coleg. Zid tehnic. Isi dadea demisia a doua zi daca il supara ceva. Nu stiu cum sa iti spun, dar viata asa e, duplicitara. Mai tre sa stii si cand sa zici ceea ce trebuie zis.
@habarnam: cred ca nu intelegi cum trebuie niste concepte. “Spune-le ce vor sa auda” “fake it ’till you make it” si “atitudinea pozitiva este cel mai important atribut” nu implica minciuna si eliminarea responsabilitatii. Sa le luam pe rand:
“Spune-le ce vor sa auda” – eu i-as zice „spune-le cum vor sa auda” dar sa zicem. Ai zice ca asta inseamna sa minti, dar nu e chiar asa. Spre exemplu, intrebarea standard „de ce vreti sa va angajati la firma noastra” nu te obliga sa minti. Am fost intrebat asta de multe ori si de fiecare data am avut un raspuns care nu era „pentru salariu” si era sincer. Daca nu poti gasi un singur lucru care sa iti placa la firma aia, pleaca de acolo. Chiar daca salariul e enorm.
“fake it ’till you make it” – nu intelegi ce inseamna asta. Nu inseamna „spune ca stii si apoi fute pisica pana te prind ca nu stii” ci „spune ca poti sa faci asta si apoi da-te cu capul de pamant pana inveti sa o faci”. Nu e declinarea responsabilitatii, e asumarea riscului de a esua bazandu-te pe capacitatea ta de a invata repede. E o atitudine foarte importanta la inceput si care trebuie sa se dilueze mai tarziu.
“atitudinea pozitiva este cel mai important atribut” – da. Cunostiinte vagi despre domeniu, un IQ peste medie si atitudine pozitiva – suma calitatilor necesare unui incepator.
Oricariu incepator boss? Si in Medicina? Si in inginerie? Si in orice domeniu presupune munca serioasa sa ajungi sa termini niste studii pe bune , nu doar sa te prezinti la interviu cu cv in mana?
Intele, bagami-as sa-mi bag. Inteleg ca aplicati regulile astea invatate la selectat forta de munca de maimute dresate si telefoniste pentru orice fel de job, indiferent de natura lui.
Inteleg de ce anunturile tehnice sunt varza cu carne.
Inteleg de ce ai nevoie de oameni inteligenti si HR-ul iti baga in echipa incompetenti lingai care zambesc frumos.
Inteleg sef.
Muriti linistiti.
Nu te caca pe tine, stii ce voiam sa zic. E evident ca ma refer la situatii generale si ca la cazurile particulare e necesar sa aiba studiile cerute.
Anyway, incercam sa iti explic ceva frumos dar vad ca esti cu curul in sus. Sa fie la tine.
Credeam si eu in povestile astea acum 15 ani. O sugestie pentru autor: ofera salariul de 4400 din start. De asta exista perioada de proba timp de 3 luni, ca sa scoti „plevusca”.
Draga autorule,
Daca ar putea Zoso sa ne faca legatura prin adresele de mail, ar fi super – daca mai aduci investitori in Ro, poate facem impreuna planul de recrutare, adaptat pentru piata muncii de aici.
Sunt cateva chestii minore pe care le puteti schimba (tu si agentia de recrutare) astfel incat clientul sa nu vada 800 de persoane pentru 12 pozitii (enorm de mult timp pierdut), si un aspect pe care ar trebui sa il schimbe clientul:
Ad-urile interactive incurajeaza candidatii sa incerce sa sara peste pasi – daca deja vorbesc cu angajatorul, de ce sa mai trec prin screening-ul de la agentie? Ad-ul ar trebui sa duca la pasii obligatorii ce trebuie urmati de candidati – de exemplu, persoana care nu avea CV nu ar fi putut sa devina candidat, si tu nu iti mai pierdeai timpul cu conversatia respectiva.
Pre-screening-ul facut de agentie/agentii este clar ineficient daca apar oameni la interviu asa cum ai descris – incurajeaza clientul/echipa lor de HR din Cehia sa transmita catre agentia locala procesul de recrutare de acolo. Daca asta e procedura lor si vedeti ca nu da rezultate, ar fi suficient sa puneti primul task (cel cu compunerea) in procesul de aplicare – orice efort in plus ajuta la triere. Ar fi de apreciat sa explicati si de ce este asta un task important pentru rol. La fel, intrebarile ‘standard’ despre ‘de ce vrea omul jobul asta la compania noastra’ pot fi puse in pre-screening fara probleme. S-ar putea sa te mire cat de sinceri sunt candidatii cu un recruiter de la o agentie – multi considera ca motivele superficiale pentru care vor alt job dau ‘prost’ in fata angajatorului, asa ca mai spun tampenii care considera ei ca ‘dau bine’.
Starbucks – au descris si altii mai sus de ce nu e o idee buna; as puncta ca la ‘interviu informal’ nu ar trebui sa va mire abordarile informale ale candidatilor. Recrutati, dupa cum ai spus, entry level – din ce descrii, abia stiu sa se descurce intr-o discutie, nu va ingreunati experienta punandu-i in complicata atmosfera de ‘informal, ca e Starbucks, dar totusi business, ca e interviu, dar ia o cafea, dar ai vazut ca s-a dus la baie?!’
Structura dubioasa de salarizare – aici trebuie convins clientul sa modifice oferta pentru piata din Romania. A mentionat cineva mai sus ca ori iti vin candidati de 2000-2500 atrasi de acel magic 4400 (deci fix cei motivati DOAR de bani), ori candidati de 3500-4400 care nu inteleg de ce trebuie sa traiasca 3 luni sub standardul lor, doar pentru ca aveti voi training scump in Praga. Dupa 800 de candidati, n-ar trebui sa fie greu de convins.
Si o ultima chestie, pentru tine – interviul e facut sa verifice daca exista o potrivire intre candidat si angajator. Candidatul ala care a spus ca e motivat doar de bani nu e prost, e nepotrivit pentru ce cauta compania – sunt roluri pentru care un om motivat doar de bani e ceea ce se cauta.
Cam atat, bafta!
@Autorul
Buna ziua
Mai cautati oameni pentru acel job? Daca da putem obtine o descriere a jobului?
Multumesc mult
Buna Alex. Momentan am inchis procesul dar daca ne pleaca / renunta cineva, cu mare drag. Initial am zis sa nu fac asta pentru ca e „blog despre feșăn, topoare și mașini” insa acum realizez din comentarii ca ne incadram lejer la topoare, deci teoretic ar merge
OK, multumesc mult. Toate cele bune
angajeaza Deichmann, pozitie de management. Suna o pisi:
– Buna ziua, in legatura cu job, bla bla
– Da, Buna ziua
– Imi confirmati va rog ca lb engleza este la nivel avansat?
– ?! Domnita, v-ati uitat peste CV? la 18 ani experienta, pozitiile anterioare si taskurile aferente, se puteau face fara?
……
– Sa imi spuneti ce asteptari salariale aveti?
– Pardon, aceasta nu este nici macar discutie de interviu. Dupa interviu, daca v-am convins, dvs imi faceti o oferta corelata cu fisa postului si obiective.
– Pai nu, ca trebuie sa stim, asa este procedura.
– Poate pentru manipulanti marfa si maturatori, la revedere.
Si am inchis.
tu ce faci, cauți să pleci de acasă, că te plictisești?
Mai recrutează cineva persoane de peste 50 ani? Sau trebuie să mă gândesc serios la ceva fel de pensie? În fond, cine naiba și-ar dori un semi-moș în birou dacă poate alege ceva fresh, că se formează el în timp.?..