Social media: despre influenceri…

M-am ferit de subiectul ăsta, pentru că mi se pare complet stupid și inutil, dar e prea mare avalanșa de habarniști care opinează pe tema asta să nu le dea cineva peste bot.

Masa e cam așa:

1. Într-un colț, unii care n-au avut, nu vor avea și nici nu știu ce e aia influență, dar se autoproclamă cu toată gura că sunt influenceri. Unii sunt foști angajați pe social media pe la companii, alții sunt atârnache pe la agenții de media, alții sunt întreținute de diverși oameni generoși. Dacă vedeți că și-a pus titlul de influencer, clar nu e. O altă metodă de a-i recunoaște e că se laudă cu toată gura că știu tot și fac de toate, au lucrat cu toți, au livrat monstruos, dar când e să dea exemple, traducerile de pe Mashable și Social Bakers sunt tot ce pot. Exemple: Andreea Manole și Patricia Blaj.
2. În alt colț, unii care se dau cu capul de toți pereții să le facă clienților campanii mișto, cool, edgy, engaging, plm, și care sunt nevoiți să caute pe unde pot după oameni capabili să livreze niște like-uri, niște trafic, niște afișări, fie ca vorbim de bloggeri, vloggeri, instagrameri sau boboneți. Ei știu cel mai bine cine e influencer și cine nu, deși declarațiile lor sunt mai nuanțate, pentru că nu pot spune tot ce știu.
3. În colțul cel mai fierbinte, unde miroase a transpirație și a cafea, sunt influencerii, care muncesc pe brânci pentru ceea ce au și ce livrează. Lor nu le trece prin cap să se intituleze influenceri, pentru că au o urmă de bun simț și de jenă. Am stat de vorbă de câteva ori cu Mikey Hash și Bromania, dincolo de imensul bun simț, nu cred că le-a trecut prin cap să se laude că sunt influenceri.
4. În colțul cu lumina cea mai bună stau șantajiștii, mincinoșii și îmbârligătorii. Ei sunt cei care se folosesc de orice mijloace pot pentru a aburi pe cine trebuie aburit ca să meargă treaba. Îi recunoașteți după cât de mult latră, cât de mare au gura și cât de mișto au costumele. De ei nu reușim să scăpăm de 15 ani și nu cred că vom reuși vreodată.
5. Afară, zgâriind ușa, stau o căruță de bloggeri și vloggeri care nu prea înțeleg ce se întâmplă, nu au o strategie, nu știu cum e cu citarea surselor sau cu abordarea subiectelor, nu au talent sau dedicație (sau onoare), dar vor și ei să se așeze la masă.

Ce mai trebuie să înțeleagă toți cei care se uită în aceste patru colțuri și/sau visează să stea la masa asta este că influența nu este generală. Nu poți fi influencer total, livrezi mai bine pe o nișă și mai puțin bine pe altă nișă. Dacă ești prost sau lacom, te arunci la tot și ajungi la categoria #4, și de obicei mergi la rupere, pentru că oricum nu ai nimic de pierdut.

Și un premiu special pentru categoria de prostani care, dacă azi au un tricou verde, laudă cu toată gura tricourile verzi. Dacă mâine fac viticultură, viticultura e cea mai tare și cine nu face așa ceva e prost și trecut. Au făcut asta de câteva ori, au dat greș, dar prostia nu se vindecă, nici la Grozea, nici la Negrea, nici la Pătrașcu.

Sunt bătrân, am văzut multe. Blogurile nu vor dispărea, publicul e altul decât pe video, conținutul video e momentan diferit și modul de producere nu prea lasă loc pentru calitate pe nișa pe care sunt blogurile. Momentan, singura idee bună a venit de la Petreanu, aia cu articolele audio.