Unul dintre cele mai proaste obiceiuri pe care le am e să nu mă plâng irl. Mai cârcotesc pe blog din când în când, dar dacă am o problemă cu adevărat reală, prefer să discut cu oameni care mă pot ajuta să o rezolv. Mă plâng lor.
Și fac asta din două motive:
- nu ajută pe nimeni să povestesc tuturor problemele mele. serios că nu. unii se vor bucura, alții vor da din umeri, alții vor fi indiferenți. problema rămâne la fel, ba chiar, în lipsa rezolvării după plâns la toată lumea, intervine un sentiment de neputință. ia uite, bă, am spus la toată lumea și nu s-a rezolvat, deci nu poate fi rezolvată.
- lumea e deja plină de oameni care se plâng din orice. prea plină, dacă mă întrebați pe mine. trei linkuri despre asta.
Exemple practice:
- Are rost să te plângi că nu ai bani unor oameni care nu te pot ajuta să faci bani? Sau care te pot îndruma spre ceva? Sau te pot introduce cuiva? Nu. Deloc. Nu doar asta, dar te pui și într-o poziție de inferioritate gratuit.
- Te doare ceva? În loc să te plângi, mergi la un doctor, schimbă ceva. M-am trezit într-o dimineață cu spatele înțepenit, pur și simplu nu mă puteam mișca. În loc să scriu pe blog, am sunat la Salvare și am rezolvat. Știu, voi mă puteați ajuta mai bine, dar nu.
- Rămân fără baterie la telefon constant? Cumpăr o baterie externă, schimb telefonul, nu mă plâng tuturor că …ce? Că EU am o problemă?
Un filmuleț cât 10 cursuri de dezvoltare personală.
„Sau te pot introduce cuiva?”… poate „prezenta”, nu „introduce”?
Sindromul Răducioiu.
Pe mine as vrea sa ma introduca cineva la Mila Kunis, dar nu ma invart in cercuri asa sus puse.
Am spatele aproape înțepenit. Toata lumea e defectă la coloana?
Nu
Masajul, macar o data pe saptamana, este perfect pentru „intepeneala”.
Daca vrei sa scutesti banii de masaj, recomand un foam roller (e 75 de lei la decathlon). Foarte bun pentru masaj.
Iti aduc asa multi vizitatori/comentatori prostiile astea cu dezvoltarea personala?
Ai să fii uimit. E ca-n bancul ăla cu moldoveni. Gen un Dorel care cuvântează (a se citi sapă un șanț pe orizontală), apoi le spune celorlalți cum l-a ridicat pe verticală, făcându-l fântână.
dar daca exemplul 1 se suprapune cu exemplul 2 ?
Mie mi s-a intamplat sa gasesc o solutie la o problema IN TIMP ce ma plangeam unui prieten, pur si simplu nu gaseam rezolvarea. Faptul ca am vorbit cu voce tare mi-a aprins beculetul, probabil.
Mai sunt si cazurile cand prietenii iti ofera solutia. Cum ar fi la punctul 3, poate nu stii ca exista baterii externe, te plangi si afli de la un prieten. Exista o vorba, ceva de genul: „pana nu plange copilul mama nu-i da sa suga”
„Mie mi s-a intamplat sa gasesc o solutie la o problema IN TIMP ce ma plangeam unui prieten, pur si simplu nu gaseam rezolvarea. Faptul ca am vorbit cu voce tare mi-a aprins beculetul, probabil.”
true dat.
tocmai te-ai plans despre cum nu iti place sa te plangi
Înțelepciune din desene animate pe care eu am folosit-o cu succes în viața de zi cu zi: ”pentru că asta e decizia mea și ăsta e adevărul. Dacă nu-ți place, du-te pe internet și plânge-te. Pentru asta există”
Prefer articolele referitoare la bricolaj
Imi place sintagma asta – calculated form of disrespect.
Un italian mi-a spus odata ca noi, romanii, suntem prea umili. Cica am avea eronata idee de a confunda asta cu respectul, ni se pare ca suntem respectuosi si civilizati cand de fapt suntem doar umili si ne punem in pozitii de inferioritate chiar si fara sa fie nevoie.
Cred ca asta voia sa zica, sa invatam acest calculated form of disrespect.
Sfatul dat a fost bun, dar nu incerca sa vezi prea mult in cel care ti l-a dat. Domnii macaronari ne concureaza cu succes cam la orice (componenta istorica isi spune cuvantul), coruptie, ipocrizie, capacitatea de a linge unde a scuipat…
Cea mai buna replica din Bridge of Spies despre planset: „Does it help? No.”
„Sau te pot introduce cuiva?” cum vine asta? Cum crezi ca te poate ajuta cineva daca nu ai banii chiar sa iti fie cel mai bun prieten?
Eu am avut norocul (chiar de două ori) să fiu ajutat după ce „m-am plâns” cum zici tu.
>”Unul dintre cele mai proaste obiceiuri pe care le am e să nu mă plâng irl. Mai cârcotesc pe blog din când în când, dar dacă am o problemă cu adevărat reală, prefer să discut cu oameni care mă pot ajuta să o rezolv. Mă plâng lor.”
Pai, ori te plangi, ori nu te mai plangi, fura-ti-as lentilele de la camera, vaaalleeeeuu!
XD