Citeam de maneaua cu The Group și Compania. Pe scurt: The Group ofereau niște prețuri prea mici, restul voiau să se coalizeze și să îi zboare de pe piață. Știu povestea, știu discuțiile, pe de-o parte e dreptul omului să ofere cât vrea, pe altă parte strici piața și dai impresia că nivelul este extrem de jos, pentru că nu ai cum să duci la bun sfârșit un proiect sublicitat.
Eh, ați crede că la un moment dat un organism viu, fie că vorbim de piața de publicitate sau de piața de pește, elimină paraziții. Cu medicamente, cu operații, cu ciocanul de lipit, metode se există.
Și aici se naște întrebarea din titlu. Iar răspunsul e relativ simplu: pentru că ăia care fac mizerii sunt prietenii noștri. Nu poți să-i spui ceva, că mâine mergeți la fotbal împreună. Nu poți să-i atragi atenția să nu mai facă mizerii, că ai nevoie de el pentru chestia aia pe care nu o găsești la alții la prețul ăla. Și tot așa.
Când aveam diverse mici frecușuri cu oameni de prin online, discuția era aceeași:
– stai să îl cunoști, e un băiat tare mișto!
– sunt convins, dar nu discut de calitățile lui de tată sau de prieten, ci de mizeriile pe care le face profesional vorbind.
– da, știu, dar stai să vorbești cu el, vă împrieteniți sigur!
– nu vreau asta, vreau să nu mai fie un spammer jegos!
Mă loveam de un zid. Și culmea, discuțiile aveau loc cu oameni din același mediu, oameni care erau și ei afectați de mizeriile prietenilor lor.
Asta cu „strica piata” nu este mentalitate capitalista. Legea cererii si a ofertei. Este dreptul fiecaruia sa ceara pretul pe care il considera pentru marfa pe care o vinde…
confunzi un pic. dacă se organizează licitație pentru mașină, să zicem, și tu știi că vrei ceva bun, și se prezintă doi inși. unul depune o oferă de 100 lei, altul de 50 lei. tu, normal, alegi oferta cu 50. și omul livreaza un logan. e mașină, merge, are 4 roți, e conform specificațiilor. doar că tu aveai nevoie de un bmw și acum ești nevoit să circuli cu loganul.
inseamna ca nu ai facut suficient de bine specificatiile. Daca iti doresti un BMW atunci specifici exact ce anume vrei de la el – lucruri pe care nu ai cum sa le gasesti pe un Logan. Deci problema nu e doar la cei care ofera, ci si la cei care nu stiu ce sa ceara. Sau poate ca stiu ce sa ceara – ceva ieftin. Ori ceva ieftin nu va fi niciodata un BMW.
haide ma Mihai, ca a fost foarte clar ce a zis vali. dar tu fiind foarte destept, ai tinut sa transformi un exemplu foarte simplu si foarte usor de inteles intr-o lectie de achizitii publice, sa arati ce destept esti tu. n-ai nicio treaba cu realitatea, chiar daca ce ai spus tu acolo in principiu e corect. dar nu aici. e ca si cum tu tooot ai tine-o ca cea mai mica distanta dintre 2 puncte este linia dreapta ce le uneste, dar ce sa vezi…noi vorbeam de geometrie neeuclidiana.
Asa e si in Vest, nimic nou. Doar ca acolo e piata mai matura. Asa cum va fi si la noi peste 6-7 ani.
„că ai nevoie de el pentru chestia aia care nu o găsești la alții la prețul ăla.”
*facepalm*
supradoză de shaorma. am făcut două greșeli in 2 articole.
era [prea] concentrat sa le gaseasca pe cele din comentarii.
experienta mi-a aratat ca cei neprofesionisti intr-un final ajung la canalul colector
se mentin pe un trend, pe un val, pe anumite amicitii … insa toate astea dispar la un moment dat.
singurul lucru care conteaza in final e profesionalismul
acum nu cunosc exact problema de mai sus,
insa daca ai preturi mici nu inseamna ca esti automat neprofesionist
desi nu poti face performanta fara sa ai si un castig pe masura.
ha! am așa un prieten. în viața reală ne vedem, povestim, ne ajutăm, sîntem oameni minunați unul cu celălalt. pe fb, în schimb, cînd spamează și îl apucă obsesiile, harșt! i-am șters comentariile.
Vorba lui raposatu’ Dinica: „Deh, tara mica, mese putine.”
Intamplator stiu ceva mai multe despre situatia asta, si ai doar partial dreptate. Baiatul ala castiga nu pentru ca oferea preturi mai mici sau calitate mai buna, ci pentru ca trisa. Cum? Simplu.
La pitch-uri oferea 11.99 lei cand tu ofereai 12, deci afla cat dadeai tu si venea putin sub. Sau oferea 3 lei cand pretul pietei era 10 si 7 era minimul ca sa-ti acoperi cheltuielile, fiind inteles cu reprezentantul clientului ca dupa licitatie sa nu mai faca chiar tot ce se cerea in brief sau sa creasca suma – oarecum ce se intampla la licitatiile publice, unde castiga Iordache cu o oferta de x care dupa se majora la x + x/2, maximul modificarii fara o alta licitatie. Sau dadea spaga baietilor care organizau licitatiile pentru clienti. Sigur, nu la toate, doar la 40% care sa-i permita ca la restul sa mearga mai jos cu pretul :).
Problema? Baietii aialalti nu-l turnau la Parchet sau la DNA/PNA sau la superiorii complicilor lui din companii pentru ca si ei incercau sa faca d-astea, si faceau din cand in cand, dar nu cu atata eficienta ca el. Mai mult, dupa ce restul au intrat in grupuri internationale, a fost tot mai greu sa faca mizerii, ca se uitau parintii, dar ei tot mai incercau.
In consecinta, hotii mici si oarecum fraieri dar cu iluzii de grandoare s-au inteles sa i-o traga hotului mare, profesionist. Asta a fost.
Perfecta dreptate ai. As adauga ca niciunul nu poate ridica primul piatra pentru ca niciunul nu e imaculat si daca oricare dintre ei incearca sa isi asume niste masuri legale, se porneste o spirala vicioasa in care se poate lasa cu bratari pentru multi sau toti. Cei care au cel mai mult de pierdut sunt angajatii carora deja li se scad salariile sau li se taie din beneficii pentru a compensa nu-i asa, amenda primita ca urmare a actiuniilor omului rau.
Şi mai e un lucru: dacă toate agenţiile vând la nişte preţuri, iar tu vii cu preţuri sub medie, e mai credibil că preţurile corecte sunt cele practicate de majoritatea agenţiilor, deci clientul nu-şi ia o ţeapă, dacă ar fi să argumentezi că agențiile multe vor doar profit și nu le pasă de client.
credibil ? astept un articol preturi practicate rds vs vdf/rtl/orange.
Foto © Phoebe Rudomino
Care-i faza cu tipa? Cine a inundat-o?
Sunt putini oameni cu care te poti certa pe plan profesional si sa discuti apoi ca prieteni fara niciun resentiment.
Mai e si pretul de dumping. Mereu apare un destept convins ca poate merge pe pierdere 3 luni sau 6 luni pana fura niste clienti si apoi sa creasca pretul.
Despre cum unii fenteaza legea ca sa-si scada costurile vad ca au vorbit deja altii.
Am lucrat si eu odata pe un proiect d-asta, cu pret si timpi de dumping. Gen va livram 100 de cartofi in 5 zile cu 10 lei, desi ritmul normal e de 100 de cartofi in 30 de zile la 50 de lei. Cand au cerut pretul si un deadline mai normal pentru a 2-a parte a proiectului s-a ofticat clientul, „da de ce dureaza atat, ca prima parte ati facut-o intr-o saptamana?”
Si care este etalonul dupa care se stabileste ca ala este prea ieftin si altul prea scump ? poate ala ofera un pret corect, iar ceilalti se arunca la sume mari, pe principiul „da-i in ma-sa, ca au bani gramada sa plateasca serviciile”, poate este o intelegere de grup/cartel sa mentina tarifele acolo sus, in timp ce asta vine cu un pret de bun-simt.
Aici ai cam nimerit-o cu stricatul pietei, pare ca cineva a deranjat niste aranjamente obscure.
Am lucrat odata niste brosuri, si la u moment dat crescusem pretul. Agentia de turism cu care lucram a renuntat la mine pentru ca gasise ea „niste baieti mai ieftini”. Lucrarea a fost pe masura pretului, o clipa nu mi-a parut rau ca au renuntat la mine.