The ruling class has figured out that a happy and productive popendulation with free time on their hands is a mortal danger (think of what started to happen when this even began to be approximated in the ‘60s). And, on the other hand, the feeling that work is a moral value in itself, and that anyone not willing to submit themselves to some kind of intense work discipline for most of their waking hours deserves nothing, is extraordinarily convenient for them.
But rather than allowing a massive reduction of working hours to free the world’s popendulation to pursue their own projects, pleasures, visions, and ideas, we have seen the ballooning not even so much of the “service” sector as of the administrative sector, up to and including the creation of whole new industries like financial services or telemarketing, or the unprecedented expansion of sectors like corporate law, academic and health administration, human resources, and public relations. And these numbers do not even reflect on all those people whose job is to provide administrative, technical, or security support for these industries, or for that matter the whole host of ancillary industries (dog-washers, all-night pizza deliverymen) that only exist because everyone else is spending so much of their time working in all the other ones.
De aici. Conceptul e același: “keep them in the dark and feed them shit”.
Interesantă idee. Chiar ieri am scris ceva pe tema asta (l-am programat să apară mâine) pentru că mi se pare că problema este exact invers. Filmul s-a rupt în momentul în care a dispărut etica muncii, când aceasta nu a mai fost considerată o valoare socială. Acum contează cât „produci”, nu cum, dând liber la diverse scheme combinative și valorizând „succesul”. Numai că schimbarea începe să se întoarcă împotriva lor.
Sa fim seriosi, totul nu e atat de negru pe cat pare. Alternativa la a nu lucra 8-12 ore in multinationale sau firme mici e sa traiesti la tara ca acum 200 ani. Pentru unii asta ar fi un dezastru si mai bine accepta munca la birou. Sunt de acord ca la tehnica zilelor noastre am putea munci doar 3-4 ore pe zi, insa am ales de comun acord, ca specie umana, sa muncim mult fiindca vrem sa avem cat mai mult. Nu te obliga nimeni sa accepti anumite conditii de munca, iar cei care le accepta o fac din cauza unui mindset gresit. Stiu pe cineva care lucreaza 8 ore pe zi, sef de proiect IT, care daca n-ar fi stat degeaba aproape toata ziua la job pe un salariu de 1800, s-ar fi retras la tara, deoarece gandeste ca nu se merita sa ii fie rapita libertatea si frumusetea naturii in schimbul unor bani cu greu munciti, mult stres si inchis intre patru pereti.
Am aceeasi parere cu Crsitian, si eu consider ca problema a aparut cand munca nu a mai fost o ceea ce conteaza si a devenit mult mai important ce produci.
Mutatia s-a reflectat foarte interesant in Romania la nivelul tinerilor in perioada formarii.
Cand eram eu mic un lucru bun era „meserie, e meserias etc.. si cand bateam mingea in fata blocului cel mai bun era apreciat laudativ „meseriasul”. Acum lucrurile sunt laudate cu ” e marfa!”,
Asa ca local tinerii nu mai sunt interesati sa munceasca, sa faca ceva si sa acumuleze constant cunostine si valoare, acum ” se descurca ” si „fac cobinatii” pentru ca singurul lucru important este produsul finit al reusitei, reusita aratata prin marca masinii, grosimea lantului si dimensiunea implantului prietenei vazuta si ea tot ca o marfa.
Asa ca pentru a obtine cat mai multe unii au ales sa se descurce si unii sa munceasca 12-14 ore. Problema eu o vad la importanta arata bunurilor afisate si pozelor de pe facebook din concedii petrecute in locatii cat mai costisitoare. Nu e relevant cat mucesti ci pentru ce muncesti, ori aici fiecare face cum il duce capul.
Fiecare alege daca munceste ca sa traiasca sau traieste ca sa munceasca.
@Septimiu mare dreptate ai cu situatia actuala
Eu nu cred in conspirationisme de-astea. Realist, speranta de viata din ziua de azi e mai mare decat acum 50 de ani si mult mai mare decat acum 200, de asemenea si diferentele legate de calitatea vietii sunt semnificative. Mai e si aspectul demografic, faptul ca suntem mult mai multi azi fata de acum 50 sau 200 de ani. Chiar si intr-o firma mica poti externaliza aproape orice task legat de administrarea fortei umane sau de relatiile cu institutiile publice, ceea ce nu e fezabil sau e prea scump intr-o firma mare. Faptul ca in prezent sunt multe slujbe fara corespondent acum 50 de ani inseamna doar ca ne-am inmultit si ne-am super-specializat in meseriile noastre, dar nu ca per total o ducem mai prost sau ca trebuie sa platim pe altii pentru lucruri pe care am putea sa le facem noi dar nu mai avem timp pentru asta.
Avocatii sunt inutili, pana ai nevoie de unul. La fel si alte categorii de munca ‘shitty’. Atat timp cat exista nevoia pentru un anumit serviciu, nu vad de ce e inutil jobul, doar pentru ca x sau y au impresia ca numai ala din fabrica produce?
Daca nu-ti place viata/jobul, nu te tine nimeni legat. Ne mutam la tara si gata. Numai ca nici acolo vaca si porcul nu se cresc singuri si nici cartofii din gradina nu ti-i praseste Zana Maseluta
Uau un articol socialist ba chiar proletaro-comunist :). Asta e jocul si asta e capitalismul. Dar ai de ales: demisia, propriul business si poate ajungi sa faci parte din „ruling class” (marxism curat domne) sau poti fi revolutionar. Dar ca idee: chiar si in sistemul asta „ticalosit” ai libertattea de a alege spre deosebire de comunismul cunoscut de noi (care era un capitalism de stat si aveai aceeasi forma de exploatare prin salariu plus minusurile aferente comunismului) Vali, esti in ceata din punct de vedere ideologic: ba aperi capitalismul, ba vii cu linkuri de genul asta.
Si mi-as dori ca oamenii astia din afara, care au cunoscut comunismul din texte de propaganda (cum e si revista „Greva”), sa traiasca putin in comunism (10 ani) si sa fie obligati sa munceasca (prin repartitie) sa nu poata protesta, sa se tunda, sa citeasca doar ce e ste „permis”. Se plang de democratia actuala si capitalism: pai bai, baieti sa nu uitam ca sunt revolutionari de meserie in perioada asta si cel mai mare pericol la care se expun este pendulanul sau gazul lacrimogen. Sa-l intrebam pe Coposu cum era in perioada comunista? Sa-i intrebam pe cei de la canal daca e rau la corporatie? Sa-i intrebam pe cei de la „experimentul Pitesti” daca politia facea abuzuri, sa le intrebam pe femeile de atunci cum e cu „decreteii” si sa-i intrebam pe cei de atunci de ce riscau sa ajunga la militie cumparand de la „bisnitari” produse capitaliste.
un bullshit job este si consultantul de webmarketin si social media, nu?
Pe langa ce au zis cei dinaintea mea, eu am alta problema cu articolul. Mi se pare ca e un pic de teoria conspiratiei prin el
Si anume: in viziunea autorului, cineva a creat xspe sectoare de care de fapt nu e nevoie, doar ca sa aiba oamenii unde lucra xspe ore pe zi. Dar cine este cineva-ul ala de fapt? Poate exista asa un cineva? Ar plati o companie privata departamente intregi de oameni doar asa pentru binele lor, sa nu stea saracii pe strada? Ma indoiesc profund.
Nu, realitatea este ca o data cu timpurile s-au schimbat si nevoile. Au aparut nise noi, de exemplu HR sau PR sau ce mai era pe lista lui nenea cu articolul. Insasi faptul ca cineva ii plateste arata ca au un rost sa existe (rost cu care eu sau tu putem fi sau nu de acord, dar asta e alta discutie).
Cam socialista parerea individului si un pic cam puerila concluzia de final (din articolul integral). Insa he’s got a point desi pentru cei care nu citesc printre randuri e greu de surprins esenta. Economia contemporana a generat artificial domenii profesionale a caror existenta nu se justifica.
Daca nu as activa intr-unul n-as fi atat de convinsa. Problema pe care o ridica tipul asta nu e „anumite domenii nu ar trebui sa existe pentru ca nu produc direct”, ci ele exista artificial si noi devenim cumva sclavii unei iluzii. Aparent ai impresia ca domenii gen HR, administrativ, banking, corporate law, PR, functioneaza in baza prinicipiului clasic cerere – oferta. si ca atata timp cat exista iin piata nseamna ca asa trebuie sa fie. In realitate cei ce presteaza servicii din domeniile de mai sus forteaza artificial lucrurile. Iau contracte imposibile si pe pierdere. Presiunea se transfera asupra angajatului care munceste cate 10-12 ore pe zi sa transforme imposibilul in posibil.
problema nu e numai cat muncim si de ce muncim, ci pentru ce. eu am o teorie care zice asa: 80% (enorm) din economia reala este fara valoare adaugata. ne dam singuri de lucru pentru a avea o bucata de paine pe masa la sfarsitul zilei. avem impresia ca munca noastra are rezultate concrete, ca aducem contributii. in realitate, impactul e aproape zero. in IT probabil lucrurile sunt cele mai vizibile. programam masiv, ore suplimentare, clientii sunt de cele mai multe ori nemultumiti, soft-urile se arunca la cosul de gunoi. si tot asa… ce ramane in urma? foarte putin. facem parte dintr-un mecanism global care cu greu mai poate fi controlat in sens pozitiv. nu ne putem opune inertiei. este nevoie de un eveniment major pentru a ne deraia de la drumul pe care il parcurgem acum.
Dojo – eu lucrez in doua firme, pe partea de vanzari directe. Desi nici mie nu mi se pare tocmai corect, cei mai apreciati ( in toate aspectele, inclusiv cel financiar ) suntem noi, cei din -linia intai-. Argumentul unui formator profesional cu care am discutam acest aspect, a fost acela ca noi ii platim pe cei care stau in birou si ca daca noi nu am vinde, jobul lor nu s-ar mai justifica.
Corect Dojo, ar vrea si liberi , dar si cu bani :)) Ca la sapa e greu. Si chiar daca te-ai mai trezi tu asa de dimineata si vrei sa cultivi rosii, ceapa etc sa ai de mancare tot ar mai trebui ceva banuti pentru impozite, benzina si altele pe care nu le poti plati direct in saci de cartofi. Solutia e totusi sa lucrezi, insa 4-5 ore maxim pe zi si in rest sa fii liber pentru visele si idealurile tale. Hopa, iara ajungem la articolul lui Zoso si la ce nu doreste clasa conducatoare.
vali, apropo de mutatul la tara, ti-au venit citatiile alea la care viseaza macacul spagat leptop?
@relu: încă nu.
Mda. Vali nu ma mai publica. Bu-hu-hu!! Imi iau papusile si plec
2 comentarii, din punctul meu de vedere, de bun simt. Sunt cenzurata pentru ca?
„the feeling that work is a moral value in itself, and that anyone not willing to submit themselves to some kind of intense work discipline for most of their waking hours deserves nothing, is extraordinarily convenient for them” se numeste „Protestant Work Ethic” si a propulsat SUA de la colonie britanica la cea mai mare putere a lumii. Mie mi se pare mai sanatos sa zici „nu muncesti, nu mananci” decat „toti suntem oameni si avem dreptul la mancare”.
offtopic: zoso sei un grande, cum spun italienii..caut ceva..si mereu ma duce nea google la articolele tale..gg