Acum vreo 3 ani ies la masă cu o șefă de agenție digitală. Halim, bârfim, plătim, plecăm. Încotro mergi? Înapoi la birou. La birou? Păi azi nu era sâmbătă? Ba da, dar am avut un proiect greu de terminat și am dormit acolo. WTF?!?!
La agenții, digitale sau de publicitate, munca e grea, de aceea oamenii care pleacă de acolo se duc fie la alte agenții, fie la client. Pentru că la client munca e mai ușoară, ai de futut niște sclavi de agenție, sclavi care sunt la degetul tău mic zi și noapte, poți abuza de ei așa cum vrei, și ei nu pot comenta nimic, ca pierd contul și cum își mai ia directorul X6 dacă sclavii nu fac performanță? Doar oamenii dați afară de la client pleacă la agenție.
Bun, asta a fost introducerea. Să trecem la cauze și ingrediente.
Grupul din care face parte
No brainer. Dacă v-ați uitat atent, tendința este de a intra sub pulpana unui grup de comunicare, cu cât mai mare cu atât mai bine, în felul asta există contracte asigurate.
De ce credeți că Leo Burnett au 5 agenții digitale? Pentru că e atât de mult de muncă? Nu, pentru că au clienți pe publicitate și le bagă pe gât și un proiect digital, eventual la suprapreț, să mai ruleze niște bani.
Partea nasoală: se instalează confortul și apar greșelile stupide, de genul celor care fac clienții să plece. Leacul este, ca în cazul iLeo, trasul pe linie moartă a directorului, sau înlocuirea lui, ca la Hyperactive.
Cine conduce agenția
…și cât de mult înțelege business-ul pe care îl face și cum îl abordează. Pentru că de cele mai multe ori de acolo pornesc problemele. Dacă nu știe prea bine ce face, se merge pe principiul “hai să oferim cel mai mic preț și vedem noi de unde tăiem”. Și aduce doi programatori juniori, un designer care a lucrat numai pe template-uri de pe net și o fată care a făcut până acum numai PR să fie Project Manager și gata succesul.
Și sunt zeci de proiecte din astea ofertate și făcute cu tăieri de costuri, care dau erori, mor pe drum sau la 3 zile de la terminarea campaniei.
Cine lucrează acolo
Asta e partea cea mai tristă. Munciți ca măgarii, oamenii fug de agenții atunci când primesc oferte mai bune sau când nu mai pot. Știu cel puțin 5 oameni care au probleme de sănătate moderat-grave din cauza muncii și stresului, și toți sunt mai tineri ca mine. Nu vă mai zic ce păr aveau eu înainte să intru în online.
Sigur, există și oameni buni, dar sunt bine plătiți ca să stea pe loc și nu își permite nimeni să ridice vocea la ei sau să le dea proiecte de rahat, dar majoritatea în agenții își fac mâna, fiind futuți de clienți și dând chix pe banii clienților/agenției.
În rest, voi, oamenilor din agenții, dacă ați ajuns să citiți până aici, fugiți. Dacă nu există șanse serioase să ajungeți parteneri la coșmelie fugiți. Dacă țineți la sănătatea voastră fizică și psihică fugiți!
Și recitiți articolul ăsta.
Asta nu trebuia sa fie articol pe bani? Pentru abonati adica?
Ce e bine într-o agenție pentru un designer care o ia de jos și începe să învețe o meserie este că vrând nevrând învață să gândească / să găsească soluții rapid și să le pună în practică / să le execute și mai rapid.
Ce e prost e că dacă rămâne mai mult de câțiva ani în acea agenție nu numai că își strică sănătatea dar își dinamitează și orice posibilitate de a crește profesional fiindcă project manager e în cele mai multe cazuri o persoană care are skilluri în forward-ul de mailuri / vorbit la telefon până la epuizare.
Asta nu ar fi o problemă până la urmă dar de cele mai multe ori acel project manager simte că dacă „nu se implică” mai mult s-ar putea ca șefii să îl ia la ochi și să se întrebe de ce plătește un salariu mai mare unuia care dă forward unor mailuri decât celui care face proiectul de la 0 la 100%. Și atunci se implică; stă pe capul omului, îl bombardează cu sute de întrebări și cu o mie de soluții; unele mai năstrușnice ca altele. Nu contează că nu are habar despre ce e vorba, important e că se „implică”.
Hai ma, tu esti ala cu pleata? Nu-mi vine sa cred.
Oricum, caderea parului nu tine de stres. La mine mai nou stresul e minim spre moderat, dar cauzele sunt personale. Iar parul a inceput sa imi cada inca din facultate, cand stresul era zero.
Exista viata dupa online ?
auzi …dar la „client” o fi mai bine ?
Altă parte nasoală când faci parte dintr-un grup: posturile de marketing manager durează vreo 3 ani de zile în medie, cel puțin în Marea Britanie și Statele Unite. Există excepții, dar de multe ori dai peste cineva nou care se gândește să rupă legătura cu „grupul” existent pentru că nu i-a plăcut de omul de dinaintea lui sau are alt grup cu care prefer să lucreze.
Plus, tot în grup, vine directiva de la șefi să întrerupi operațiile neprofitabile din anumite țări ca să economisești bani, iar motivul pentru care ai apelat la un grup a fost fix ca să ai „aceeași” calitate în mai multe piețe. Brusc, grupul nu mai e la fel de atractiv ca o agenție independentă care nu are nevoie de 30 de birouri pe glob.
Altfel, da, fugiți – dar problema cu stresul nu e *doar* a agențiilor, e și a indivizilor și percepțiilor. Agențiile sunt stresante, e adevărat, dar nu poți da vina pe ele mereu.
Eu am stat 3 luni la LeoB. Suficient ca sa imi dau seama ce se intampla acolo si sa confirm cele spuse mai sus.