Cum să strici un interviu în 6 paşi simpli

Cum te comporţi la un interviu este un subiect dezbătut pe larg pe toate site-urile de afaceri, pe forumuri, în reviste şi cărţi de autoeducare. Articolul de faţă nu se vrea un ghid despre cum să obţii job-ul perfect.

În schimb, ne concentrăm asupra greşelilor pe care mulţi candidaţi le fac, mai ales din lipsă de experienţă şi informare. Pentru că un angajator nu-ţi va oferi niciodată o a doua şansă, dacă prima oară ai dat-o în bară.

Să laşi o impresie proastă la un interviu e cel mai simplu lucru din lume.

1. Cum arăţi.

Ai citit tu pe un site că la interviu trebuie să te îmbraci profesional, să străluceşti a competenţă şi seriozitate de la 500m. Aşa că pui un costum negru, cămaşă albă şi accesorii puţine sau deloc, eventual un ceas discret. La sfârşit, te miri de ce nu angajatorul te numeşte „băiatul ăla cu ochelari”.

Probabil pentru că ochelarii sunt singurul lucru care te diferenţiază de ceilalţi 200 de pinguini care s-au îmbrăcat în uniformă să meargă la interviu.

Cum să nu greşeşti: ţinuta trebuie să fie în acord cu profilul job-ului pentru care aplici. Dacă vrei să intri în lumea creativilor, este inutil să porţi costum la interviu. Vei lăsa impresia de scorţos şi inflexibil. Ţinuta poate fi lejeră, poţi eventual purta şi jeanşi, cu o condiţie: să nu laşi impresia de neîngrijit şi murdar. Deci NU jeanşi prespălaţi, rupţi, pantofi de sport (aka adidaşi), tricouri lăbărţate sau şepci.
Dacă ai aplicat pentru un job în bancă, pe de altă parte, costumul este indispensabil, cu o remarcă: uniforma de pinguin (alb-negru) nu denotă seriozitate, ci conformism şi lipsă de imaginaţie. Este potrivită exclusiv dacă mergi la interviu pentru un post de chelner.

2. Punctualitatea

Eşti atât de disperat să nu întârzii, încât ajungi cu jumătate de oră mai devreme şi aştepţi la uşa intervievatorului, eventual stresând alţi candidaţi cu întrebări gen „ce te-a întrebat?”, „cum e?”. Cu siguranţă imaginea ta disperată nu va trece neobservată, iar agitaţia dinainte se va concretiza în bâlbâială, mâini transpirate şi lipsă de spontaneitate în timpul interviului. Lipsa ta de demnitate şi proasta imaginea de sine vor striga „tocilar!” de la o poştă. Dacă tu nu te respecţi, cum să te respecte viitorul tău şef?
La polul opus se află cei care au o imagine de sine prea bună. Atât de bună încât ajung cu 10 minute prea târziu, ca să arate ce importanţi sunt ei. Şansele sunt ca angajatul care intârzie la interviu să întârzie în mod frecvent şi la serviciu, să depăşească termenele limită şi să intre în concediu medical atunci când este mult de muncă.

Cum să nu greşeşti: La un interviu se ajunge mereu mai devreme cu maxim 15 şi minim 5 minute. Dacă ajungi mai repede, fă o plimbare în jurul clădirii, aşează-te pe o bancă şi citeşte ziarul etc. Dacă ajungi mai târziu, acceptă consecinţele.

3. Informarea

Toate ghidurile care îţi promit interviul perfect te sfătuiesc să intri pe site-ul angajatorului şi să afli ceva despre obiectul de activitate al firmei înainte să mergi la interviu. Fă asta şi vei fi identificat ca băiatul cu ochelari de la punctul 1.

Cum să nu greşeşti: Probabilitatea este ca toată lumea să intre pe site şi să se informeze. Dacă vrei un avantaj competitiv faţă de ceilalţi candidaţi, informarea este muncă de o zi întreagă. Trebuie să ştii exact cu ce se ocupă viitorul tău angajator, care sunt valorile companiei pentru care vrei să lucrezi şi ce se aşteaptă de la tine. În acest fel, nicio întrebare a angajatorului nu te va lua pe nepregătite.
Înainte de interviu, intră pe site-ul firmei, dar caută şi profilul viitorului tău şef pe LinkedIn, fă un google search cu numele firmei şi al personalităţilor mai importante, caută pe site-urile ziarelor de afaceri (ZF, Business Standard, WallStreet etc) articole despre companie etc.
Deasemenea, citeşte ziarele cel puţin în ziua în care ai interviul. Dacă eşti informat, vei fi mai sigur pe tine.

4. Momentul X

Un interviu durează în medie între 10 şi 30 de minute. Ai puţin timp în care trebuie să-l convingi pe angajator că eşti candidatul perfect, şi toate detaliile contează.
Dincolo de cunoştinţele tale şi de experienţa de muncă, prezentarea ta trebuie să denote siguranţă de sine şi personalitate.

Prezentarea cu jumătate de gură sau numai a numelui mic (Mărioara sau Maria Po’escu, eventual bâlbâit), o strângere de mână molatecă (mai ales femeile tind să strângă mâna la prezentare de parcă le-ar fi frică să nu se rupă), privirea fugară şi nesigură, ăăăăăă-urile şi îîîîî-urile din timpul discuţiei, fâţâiala necontrolată pe scaun, vorba prea înceată sau rapidă şi necontrolată, toate acestea vor da impresia de om care nu ştie ce vrea, de om neieşit în lume sau de o prostie crasă. Chiar vrei să laşi o asemenea impresie?

Cum să nu greşeşti:  Prima impresie e importantă. Priveşte-ţi interlocutorul în ochi, zâmbeşte, strânge-i mâna scurt şi ferm (se aude, doamnelor?), prezintă-te cu numele întreg.
În timpul interviului, ascultă cu atenţie întrebările care îţi sunt puse şi răspunde la obiect. Pregăteşte dinainte o scurtă prezentare a ta şi a CVului tău (mulţi angajatori primesc o serie de CVuri selectate de o agenţie de recrutare sau de departamentul de HR şi nu-şi iau timpul să le citească înainte de interviuri. Fii pregătit pentru această situaţie printr-o prezentare succintă, de 2-3 minute, a experienţei şi performanţelor tale). Nu afişa o modestie inutilă (nu e momentul), dar găseşte echilibrul între realism şi laudă de sine.

5. De ce tu?
Întrebarea „De ce te-am alege pe tine” este comună în interviuri, totuşi majoritatea candidaţilor se simt încuiaţi de ea. De obicei generează Marea Bâlbă.

Cum să nu greşeşti: Cum de ce eu? Pentru că am experienţa X, Y şi Z. Pentru că sunt un om activ şi motivat. Pentru că (dacă n-am experienţă) învăţ repede şi sunt adaptabil. Pentru că uite ce M, N şi O am făcut în alte job-uri similare. Pentru că ştiu limba W (unde W nu e engleza, ci o a doua limbă), care este chiar limba oficială a concernului dvs. Etc. Fii creativ şi lasă modestia la o parte. Dar ai grijă ca toate argumentele pe care le dai să aibă legătură cu informaţia din CV sau din scrisoarea de intenţie. Adică să fie realiste, şi nu laudă deşănţată de sine.

6. Da’ cu cât mă plătiţi?

Vine un moment la interviu în care viitorul tău angajator te invită să îl întrebi tu ce mai vrei să ştii.
Tu, ca un om care ştie ce vrea, îl întrebi ferm despre salariu. După care te miri de ce nu te mai sună vreodată.

Cum să nu greşeşti: Dacă ai citit şi urmat punctul al 3-lea, deja ai multe informaţii despre viitorul tău angajator. Nu fă greşeala să nu pui întrebări, va sugera dezinteres şi în niciun caz faptul că ştii/ai înţeles tot.
Întotdeauna întrebările se vor referi la noile tale îndatoriri (cât contact direct vei avea cu clienţii, care sunt aşteptările de la tine, cum se formează echipele de proiect, informaţii exacte despre structura proiectelor etc). Cu cât întrebările sunt mai exact formulate, cu atât denotă mai mult  interesul tău pentru noul serviciu şi faptul că eşti un om informat şi inteligent.
Niciodată nu întrebi de salariu! Subiectul banilor este întotdeauna deschis de angajator. Înainte să ceri bani trebuie să demonstrezi că eşti omul perfect pentru jobul perfect.

La un interviu poţi să o dai în bară într-un număr vast de ocazii. Cele prezentate mai sus sunt unele dintre cele mai comune. Fii pregătit, evită-le şi deja ai şanse mari să treci la următorul nivel.

Ca ultim sfat, important la un interviu este să laşi o impresie durabilă. Nu să ieşi în evidenţă cu orice preţ, ci să creezi o imaginea unei persoane care ştie ce vrea, este informată şi calificată. Angajatul perfect pentru jobul perfect eşti chiar tu!

Sursa FOTO