În formula Ovidiu Ioncu Kempes – voce, Tavi Iepan – chitară, Christian Podratzky – bass, Matthias Lange – chitară, Florin Cvasa – tobe şi Adrian Popescu – chitară, Rezident EX aka Trupa Lui Kempes îşi face debutul cu o reinterpretare oarecum ciudată a unei piese din repertoriul Cargo. E mai heavy, dar…
Eu personal sunt foarte încântat de revenirea lui Kempes, dar chiar nu văd rostul reinterpretării cântecului ăsta, emblematic pentru Cargo.
E mai heavy, dar îi lipsesc fill-urile alea mişto de bass din original şi chiar clapele (deşi sunt împotriva lor în rock în general). Iar vocea lui Ioncu îmi pare a fi prea…procesată. Clar nu se ridică la nivelul originalului.
Rămân optimist totuşi… sample-ul ăla numit Iarna îmi sună mult mai promiţător.
Poate nu ma pricep dar incepi marea revenire cu reorchestrari?! Daca as fi fan-fanatic, n-as fi foarte incantat. Chiar daca au scos clapa aia glam. Si dupa asta cu „nanana naina” urmeaza una cu „uooouou”? Dar tot cu spart pahare, fireste.
place! Muzica de ascultat lejereanu in masina:d
Wow! S-a intors Kempes? Am copilarit cu vocea lui, sper sa reuseasca cu noul proiect.
Sa inteleg ca noul slogan e „Canti usor, canti cu spor”?
Bre oameni buni, din cate stiu multe melodii sunt facute de unul dintre chitaristi care a fost la inceput in cargo, deci prin urmare are drepturile de autor. Acu ca sunt ale lui, poa’ sa faca nenea ce vrea cu ele.
Eu vreau nene niste heavy metal misto, nu reinterpretari.
Mda, interesant. Am auzit şi eu varianta asta dimineaţă pe Rock FM. Sună bine, dar prefer în continuare originalul. Tot albumul „Povestiri din gară” îşi are propriul farmec, tocmai prin sound-ul din acea perioadă.
va ff… atata si de ce? cui nu-i place sa nu mearga la concerte. suna ff bine si ma bucur ca oamenii vechi si buni din cargo au o trupa noua, au concerte deja antamate prin germania si abia astept sa-i vad. lucru extrem de bun din aceasta combinatie este faptul ca toate piesele sunt si vor fi scrise ptr vocea lui ovidiu. daca unii s-au incapatanat sa nu recunoasca faptul ca nu exista CARGO fara „kempes”, au ajuns sa vanda bilete la concerte prin intermediul site-urilor de reduceri. ei si iris. si kempes va canta pe 21 septembrie in arenele romane la pret de trupa straina. pai nu e fain asa? sper sa ajung si-n vama sa-i vad. ma duc special pentru ei doar duminica.
Poate asta se datoreaza prezentei lui Podratsky si a lui Tavi Iepan la un moment dat in Cargo…? Si suna cam cum suna Cargo la acea vreme, nu a ce e Cargo acum….
Eu nu înțeleg cam care-i scopul acestei trupe sau strategia lor.
Să trăiască din concerte în care răgușesc niște melodii Cargo ?
Unele lucruri merită îngropate și uitate totuși.
Oamenii astia ori traiesc in pestera ori sint high zi si noapte. prima impresie.
Sincer, nu prea ascult rock…mi se pare o muzica prea agitata, in schimb as vrea sa pot ajunge la un concert a lui Celin Dion, dar unde dinero nu eeee, nimic nu e :))
Suna bine… dar sa vedem dacă își găsesc in loc in „rock-ul românesc”…
Bă, vocea lui Kempes e vocea lui Kempes. O fi el dus cu pluta, or fi melodiile scrise de Bărar și o suna a clișeu ceea ce zic, dar vocea lui avea în produsul final o pondere cel puțin la fel de mare cât aveau linia melodică, instrumentația și versurile la un loc. Când auzi melodiile cântate de Igrișan sună ok, dar când le auzi cu vocea lui Kempes ți se ridică părul pe mână, nici nu are rost să le compari.
Versiunii ăsteia îi lipsește basul ăla, cum zicea și stephen. În afară de aia singurul motiv pentru care prefer originalul cu calitatea înregistrării precară e că am crescut cu el.
nu suna rau dar sa vedem si ceva nou si mai vorbim, ca de hard-rock irisist e plina tara si se contamineaza toti (vezi trooper). mie oricum imi place cargou’ ala mai heavy, asa ca-i dau un 7, mai mult pentru perspective.
„Povestiri din gară are un mare succes pentru că este o fotografie a unui moment şi a unei stări pe care ascultatorul o ştie şi se poate identifica cu ea. Mă bucur că am imprimat-o cu prietenii mei din Rezident Ex şi abia aştept să o cântăm în concertele noastre. Gara despre care scriu eu este în noi, o ştim toţi, este “tentaţia” noastră de a ajunge undeva şi dorinţa noastră de a ne întoarce la ce suntem şi simţim”, spune Tavi Iepan, fondator al grupului Cargo, compozitorul acestei piese. Această nouă variantă respectă feelingul anilor în care piesa a fost compusă, dar evoluția tehnologică şi sonorităţile moderne de chitară îi conferă mai multă „greutate”. Reeditarea ei pe primul album Rezident Ex este un lucru cât se poate de firesc, cu atât mai mult cu cât Tavi Iepan a avut de-abia acum ocazia să o înregistreze aşa cum şi-ar fi dorit. Este bine cunoscut faptul că, în 1992, atunci când a apărut prima variantă a acestei piese, pe albumul “Povestiri din gară” al formaţiei Cargo, numele compozitorului a fost trecut sub tăcere.
Întrebat cum s-au născut povestirile din gară, Tavi Iepan a mărturisit: „Faptul că iubita mea de atunci locuia în oraşul cu cele mai multe gări din România a avut indirect un rol în apariţia acestei piese. Oraşul avea patru gări şi, ca să nu supăr pe nimeni, ar fi trebuit să compun tot atâtea piese. Pentru că eram îndrăgostit, am devenit un navetist notoriu şi am pătruns în universul CFR: Căile Ferate Romantice. Fiecare călătorie avea povestea şi personajele ei. Un film cu coordonate asemănătoare, dar de fiecare dată altfel şi irepetabil. Mai erau şi opririle neaşteptate în câmp, uneori interminabile, cu un mic picnic sau un meci de fotbal spontan, cu „naşul” ca arbitru, când se aştepta “Acceleratul de…” sau “Rapidul de..”, iar eu aveam impresia că mă aflu în “Expresul” lui Dino Buzati şi îi înţelegeam disperat pe cei doi bătrâni care spuneau: “în stilul ăsta nu o să ajungem niciodată, nicăieri”. Navetismul meu a mai durat un timp, iubita şi iubirea s-au rătăcit în labirinturile vieții, dar a rămas această piesă“.
Rock obosit.