Azi sau mâine începe bacul. Am trecut pe lângă o universitate azi şi m-am oprit că îmi suna telefonul. Gigel venise să vadă ceva la facultate cu mama, tata şi două surori. Maşina era cu număr de Braşov, deci nu veniseră în excursie din Mehedinţi.
Pe lângă că e o tâmpenie să vii cu tot neamul să dai un examen, că n-ai nevoie de toţi acolo, chestia asta pune o presiune pe ăla care are o treabă de făcut. Mă-sa şi cu ta-su îl bat la cap cu întrebări inutile (“da ai învățat, Gigel”, “da’ ce o să scrii”, “da’ crezi că o să fie greu” şi compania), surorile vorbesc tâmpenii, tatăl dă drumul la o manea la radio şi aşa mai departe.
Ţin minte când am dat bacul că un tătic venise la geam, la fii-sa, să întrebe ce mai face. Trecuse cumva de paznicul care spunea că părinţii nu au voie in curtea şcolii, şi s-a gândit să fie creativ şi să o streseze pe aia pe la geam. Da’ ce faci? Câte pagini ai scris?
De asemenea, de ce ai nevoie de telefon la tine? Dai examenul, te plimbi un pic să te linişteşti, ajung acasă, o suni pe mă-ta. Nu tre’ să o suni instant, că nu mai poate lucra la fabrică dacă nu ştie ce a făcut mândria neamului.
te pomenesti ca la sesiunea de toamna, cei care vor pica bacul nu vor mai da vina pe camerele video, ci pe presiunea impusa de prezenta neamurilor?
Eh, mai sunt și din ăia care n-au curajul să intre la examen fără măcar juma’ de familie în spate. Nu știu care variantă e mai penibilă.
Eu m-am înscris la liceu singur, am dat admiterea singur, am dat bacul singur și nimeni nu m-a mușcat de oo…
Pentru asta trebuie sa multumesc parintilor ca niciodata nu au venit cu mine la vreun examen din asta.
crede-ma ca sunt tot multi parinti care se duc peste tot cu odraslele, cum sunt si copii care vor sa fie insotiti peste tot de unul dintre parinti.din pacate nu vorbesc de adolescenti, ci de adulti chiar, unii dintre ei parinti…sa stii ca la absolvirea facultatii am fost singura persoana careia nu ii venisera rude sau prieteni sa o vada si parca a fost un pin stanjenitor…
Eu am fost singur… si la Bac… si la Facultate… prin ’98
Nu-mi aduc aminte daca s-ar fi oferit cineva sa vina cu mine sau nu… da in mod cert i-as fi refuzat… pentru ca imi controlez stresul si ma concentrez mai bine singur…
Insa erau o gramada de parinti/frati/surori/veri/bunici veniti cu alti colegi/contracandidati… cel putin la facultate… astfel ca, cel putin pentru mine, n-a mai fost nevoie sa-mi controlez stresul, pentru ca deja ma distram copios
Un om simplu din popor zice: „parintii care-si tin copiii in fundul lor se caca pe ei”.
Si care e legatura cu titlul ? Ca familia nu intra in categoria ‘peer’.
Oare mai ascundea pe cineva prin porbagajul masini?
Din tot ce ai scris mai sus am reţinut mai ales „Am trecut pe lângă o universitate azi şi m-am oprit că îmi suna telefonul.”
Good job.
@Mircea Meşter: in oraş mai greu cu pusul mâinilor-libere.
eu am dat bacul cu mama la catedra, fratimio in stanga, sora in spate si tata corector
La inscriere la Litere anul asta, 50 de tineri doresc sa se inscrie. Pe langa ei, inca 100 de persoane, pentru ca fiecare venise cu cel putin doua rude/prieteni. Asta duce instant la aglomeratie, caldura si zeci de persoane transpirand pe culoarul ala ingust degeaba.
Eu am ramas socata, ma simteam ca in clasa I cand m-a adus mama de mana in clasa. Fratilor, e inscriere la facultate!
Iar inauntru, o secretara repezea toti parintii. Un tata o freca la cap cat fi-su completa acolo, pana cand i-a trantit-o tipa: „dvs semnati, sau el?” Iar unei mamici care a mai cerut o fisa de inscriere, i-a dat-o zicandu-i: „Ea se inscrie la facultate, sau dvs?”
O tipa langa mine se plangea la telefon prietenelor ce frica ii e, ca poate nu intra cu 9.92, in timp ce mama ii tinea dosarul, tata diploma si bunica numarul de ordine. Nu imi venea sa cred.
Chiar ca e o prostie sa vi cu tot neamul dupa tine mai ales ca nu au cum sa te ajute. Eu am mers singur la scoala/examene de cand ma stiu, nu mi-a placut nici macar sa ma astepte cineva la usa pe cand ies, atunci ma gandesc la ale mele si nu vreau sa dau raportul despre ce si cum am scris.
Decat sa te duci cu ai tai la un examen mai bine ramai acasa
@Iulian,
te mai ajută cu câte un -i când nu știi unde să îl pui.
Pe vremea cand am dat eu examene, pe mine m-a adus tata pentru ca eu habar n-aveam cum se ajunge de la gara la politehnica (desi apoi mi-am dat seama ca nu e deloc complicat). Si in plus, o ora de somn in plus in ziua examenului ajuta enorm. Bineinteles ca m-a asteptat si m-a adus si inapoi acasa, doar nu ma lasa acolo. M-a asteptat la maxx la un suc rememorandu-si studentia alaturi de alti parinti – fosti colegi de-ai lui.
telefonul il iei sa copiezi
Tin minte cand am dat examenul de admitere la electrotehnica, toti cei ce venisera cu familia dupa ei de’i tinea atatde ocupati incat nu reuseam sa aflu de la ei nici macar la ce o sa dam examenu:fizica, geometrie sau analiza, eu eram tufa, nu au reusit sa obtina nici macar note peste trei (3.00), iar eu bolovanul am intrat cu o medie de cinci si paispe (5.14), iar mi nu imi trebuia examenul decat pentru a amana armata !
Eu fusei singurel la BAC, fara ai mei, fara telefon, doar cu doua pixuri si o sticla de apa, pe cand niste colegi de-ai mei au avut cred ca si 7-8 rude ce au stat toate cele 3 ore afara, in caldura, la marinat. Pe langa peer pressure, mai puteai sa te legi si de tanc ce are 18-19 ani si inca nu e in stare sa mearga la un examen, asa zis important, singur. Da in sesiune? Da la work interview?
depinde si ce fac parintii aia; uneori poate te ajuta sa stii ca nu esti singur.
la mine la admiterea la liceu au venit amandoi cu mine si m-au asteptat cumintzei afara; erau mai pishatzi de emotie decat mine. la examenul la mate, taica-miu, care era prof, rezolvase intre timp subiectele si ma astepta afara cu rezultatele asa ca am stiut instant cat o sa iau ceea ce a fost ok
la bac nu a venit nimeni cu mine; in 4 ani invatasem drumul catre liceu (era a 2-a cladire pe dreapta dupa carciuma). oricum, la bac nu avea nimeni emotii ca nu il iau, era un examen de bifat
la admiterea la facultate a venit taica-miu cu mine si mi s-a parut perfect normal. in primul rand ca nu mi se parea ok sa o ard aiurea cu troleul sa ajung acolo transpirat si enervat si, in al doilea rand, ca sa am si eu cu cine sa vorbesc cand ies din examen, sa ma „decompresez”
si apropo de peer pressure, la unul din examenele de admitere la facultate, am iesit dupa o ora (din trei). stiusem subiectele si terminasem super-repede. daca era sa am vreun stress mai stateam 2 ore degeaba in sala sa nu se sperie taica-miu ca am iesit devreme