Chiar şi zeii au momentele lor proaste. Seth Godin este un excelent teoretician, cu cărţi publicate şi un blog citit cu religiozitate de cei pasionaţi de marketing. Cu practica stă însă mai prost. Squidoo, proiectul său, a fost adesea criticat sş acuzat fie de seo spam, fie de alte minuni, de multe ori pe bună dreptate.
Zilele trecute, Godin a anunţat o chestie numită “Brands in Public”, o colectie de pagini alte diverselor branduri. Care pagini erau o agregare a ceea ce se spune despre acele branduri în varii locuri (google, twitter, facebook). Iar Godin ar fi vrut să taxeze Coca Cola, de pilda, cu 400$ pe lună, pentru a le permite să modifice/cenzureze pagina dedicată lor. Un business bun, dar nu foarte moral. Detalii pe larg aici.
Godin şi-a cerut scuze două zile mai târziu.
Practica îmi seamănă un pic cu ceea ce fac agregatoarele mioritice. Care îţi fură feedul, optimizează titlul pentru a ieşi înaintea ta în google şi fac bani de pe urma ta.
cred ca nu ai citit destul de atent. nu ar fi dat nimanui dreptul de a cenzura sau de a modifica ce se scrie despre ei, ci pur si simplu un un drept la replica sau o modalitate de dialogare.
@tudor: asa as fi spus si eu. drept de dialogare
diferenta e ca agregatoarele mioritice se bazeaza pe copy/paste si inca nu cer bani; si cand o sa ceara o sa fie o suma decenta nu 400 de euro de la coca-colea
Salut. Am si eu un astfel de site, un „agregator mioritic”. Si da, optimizez dupa titlu in sensul in care apare titlul in tag-ul title si in h1. Apoi pun in pagina descrierea care vine din RSS si link-ul catre sursa (link-ul din rss), pe al carui anchor text se afla chiar titlul stirii respective.
Astfel eu unu cred ca ajut respectiva publicatie fie si ca SEO, fie si ca trafic… si nu consider ca fac bani strict de pe urma ei. Da, sursa este content provider, dar ofer textul scurt pe care il trimit ei pe RSS si nu cred ca e om care sa fi vizitat acea pagina si sa nu dea click pe stirea respectiva… nu inteleg cum un vizitator s-ar rezuma la acel scurt paragraf, de cele mai multe ori fiind unul incomplet ca si semantica.
Repet, iau acel text din RSS, trimit vizitatori acolo, deci o consider o win-win situation.
A, cei care nu pun link-ul, sau pun doar link catre numele de domeniu al sursei… aia e alta poveste.
Mai sunt si altii care iau 500 de caractere si poza din articol. Caracterele le iau parsand paginile site-ului automat si fiind protejati de normele impuse de Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa –
Cu poza nu ii inteleg cum isi permit, dar ma rog. Eu nici pozele din RSS nu le pun.
Cat despre a iesi inainte in google… inaintea unei stiri originale… eu nu am vazut asa ceva. Si daca ar fi sa se intample pentru cazuri izolate, din nou… apeland la inteligenta minima a utilizatorului de net mioritic, nu vad cine nu ar da click pe un link al unui site „original”, chiar daca apare sa zic maxim al 3-lea.
As vrea sa stiu parerea ta despre ce ti-am povestit eu mai sus ca fac, deoarece te consider competent in domeniu. Nu ma refer la consiliere si studiu de caz… ci doar asa, ca idee, daca ma incadrez in categoria „asa da”, sau daca… toate agregatoarele sunt acelasi lucru, indiferent de principiile ce stau la baza functionarii lor.
Multumesc.
Godin nu scrie carti pentru profesionisti, Godin scrie carti pentru wannabes simpatici care au nevoie de motivatori de gen ”Diferentiaza-te sau mori !” (fraza care-i apartine lui Trout, de fapt). Godin a prins un filon bun, ca si Gladwell sau altii. Diferenta e ca ceea ce a scris Gladwell in 2000 se foloseste in agentii si in 2009. Godin e genul de om la care te duci pentru inspiratie, ca la un cor de Gospel, nu pentru ponturi reale.
Genul asta de oameni pot intr-adevar converti o informatie stiuta intr-o predica dorita dar nu o pot si profesa pentru ca nu detin efectiv vreun pont fantastic. (Si da, pentru viitoare batalii in comentarii, am citit autorii mentionati)