Contrastul între oamenii din Germania şi cei din România e mare. Nu vă plictisesc.
Nemţii au găsit echilibrul perfect între muncă şi relaxare. Omul munceşte şi când termină, statul i-a pregătit totul. O casă decentă, linişte, străzi curate, terase primitoare şi după gust, parcuri verzi şi curate, totul pentru ca neamţul să fie relaxat.
În contrast, românul e nervos mereu. Îl enervează şeful, statul, colegii, clienţii, banca, vecinii, traficul, maşina, străzile, suedejii, cerşetorii, vânzătoarele, internetul, prietena, poliţiştii, politicienii, maidanezii, apartamentul, televizorul, radioul, mâncarea, băutura, apa caldă, gazele, buzzul, massurile, cocalarii, marea, autostrada, pizdele din trafic, semafoarele, praful, gropile, chelneriţa de la terasă, berea, mâncarea proastă, scaunul, biroul, telefonul, aparatul foto, dracu’ mai ştie ce…
Diferenţa dintre un om linistit şi împăcat sufleteşte şi unul care vine supărat la serviciu se observă cu ochiul liber.
Am nişte prieteni care stau într-o mangheriţă în Drumul Taberei. Amândoi tineri şi dinamici, amândoi salariaţi corespunzător. Când am parcat în faţa blocului, am zis că sunt în Ferentari. Dar când intrai în apartament, ţi se lumina faţa. Totul mobilat şi aranjat cu foarte mult bun gust, colecţia corespunzătoare de dvduri, sistemul audio, scaune pufoase…totul pentru o relaxare corespunzătoare. Înconjuraţi de ziduri, ei erau fericiţi în universul lor, izolaţi de mizeria de afară.
ce mi-s 4 pereti, ce mi-s 4 scanduri ….
Hopa. S-a dat drumu la comentarii?
@canadianu` dc tu traiesti cumva in cort sau pe strada? Nu tot intre 4 pereti?
Si eu stau in drumul taberii, dar am oaza mea de verdeata.
https://imageshack.com/
Spre fericirea mea „cavoul meu” este o casa la curte.
Prefer sa vad un parc in plus, un copac plantat, decat 1 cladire de 20 de etaje.
Dar asta este traim intr`un univers de beton.
Dap, tocmai ce m-am intors din Berlinul ala al tau acum 2 zile si am dat azi piept cu traficu din Bucuresti. Pacat ca am stat cu ochii dupa muzee si palate si nu am aplicat la joburi acolo, probabil as fi avut o sansa la mai bine pe termen lung asa. Desi, naiba stie…….
tocmai asta e ideea, ca nu traiesti intre 4 pereti …. dar se pare ca in ultima vreme sunt prea subtil pentru unii
ultima oara cand am intrat in casa, dupa numaratoare mea sincer erau tot patru pereti 2 mai mici ca spatiu pt ca unu incoporeaza geamul si unul usa,dar cred ca tot patru sunt.
in cazul asta, sincere condoleante
… si de aceea acolo poti face mult mai multe in aceleasi 24 de ore …
Mai, nemtii au un mic-mare avans… de vreo 50 de ani. Chiar si fosta RDG are un avans de vreo 25, ca au tras-o vest-germanii dupa ei…
Si nimic nu ne opreste sa ne aranjam casele, curtile… asa incepe totul – cu lumea ta, din care ulterior iesi si o extinzi la strazi curate, crasme primitoare, parcuri…
Cati romani incep prin a-si face frumoasa propria lume? Frumoasa, nu termopane si faianta…
Aşa e şi la americani; afară e vopsit frumos gardul (în rarele cazuri când există), e linişte, pustiu, cimitir (de suburbie vorbesc, şi cam acolo stă majoritatea poplaţiei, excepţie New York şi poate încă vreo câteva excepţii mici şi puţine), dar înăuntre e leopardul, ecranul plat, mobilele, dividiurile, toate fensiurile inventate pe pământ. Şi depresia. Depresia de altfel vine în casă de afară.
maghernita*
https://dexonline.ro/definitie/magherni%C8%9B%C4%83
„Înconjuraţi de ziduri, ei erau fericiţi în universul lor, izolaţi de mizeria de afară.”
Nu incercam toti asta oare? Nu toti suntem de acord ca trebuie facut ceva, ca nu merge bine, dar ca nu e treaba noastra? Cati dintre cei care investesc 20 de ani de rate pe un apartament dau 2 bani pe scara blocului? Nuuuuuu, aia nu conteaza, ce, ii doar a mea? De ce sa fiu io bou sa varuiesc si pe scara blocului si dup-aia sa se pishe vecinu pe ea?
Si uite asa ne obisnuim cu micul contrast intre interior si exterior. Ce conteaza daca treci de la marmura din casa la rahatul de pe hol. Important e „sandbox-ul” unde traiesti tu, nu ceilalti.
Apropos mai exista niste oameni care traiesc asa, in sandbox-ul lor unde nu sunt decat ei insisi. Google „autism”.
si eu stau in dr taberei….dar in gradina in care am plantat pomisori, flori nu coboara nimeni cu o sticla de apa sa le ude ( geamul meu e in partea opusa gradinii) iar cei care beneficiaza de ea arunca ce le trece prin mana, eu ma duc, o curat, o sap, o ud! mentalitatea romaneasca e urmatoarea, o vecina care are geam pe partea cu gradina ma intreaba : ” de ce faci tu aici frumos daca nu ai geam pe partea asta ?”
si apartamentul meu frumos , daca vecinul de la parter care e politist pune manele de imi zgaltaie peretii , daca vecina de deasupra o baba imi umple florile de la geam cu paine si cacati de la porumbeii care vin sa manance paine, daca vecinii de vis-a-vis sparg pereti de 3 saptamani pana la 12 noaptea, mai e o oaza de linsite si calm?