Articolul ăsta a făcut un pic de vâlvă, pentru că spune că oamenii se calcă pe picioare să își ia casă în 2016, la fel cum au făcut în 2008, pentru că e altă generație, care nu a trăit criza “de atunci”.
Pornesc de la acest articol pentru a așeza pe ecran câteva idei și experiențe care pot fi folositoare tinerilor care vor o casă a lor.
- Cine spune? Pe mine mă ia durerea de cap când citesc părerile unor oameni care n-au cinci lei în buzunar, literalmente, dar îmi explică de ce aia sau ailaltă e o alegere proastă. Serios, ăsta e primul pas, nu mai ascultați sfaturi de la săraci. Aveți o părere proastă despre mine și despre casa mea săsească din Brașov? Nu ascultați ce spun, în mod sigur nu vă pot ajuta!
- Care e valoarea reală a unui apartament? Aici e o discuție delicată, cu prețul de construcție și adaosul și zona și alte prostii care nu contează deloc. Serios că deloc. Valoarea este cea pe care sunteți dispuși să o plătiți. Aveți 100.000€ pentru o casă? Aia e valoarea casei. Aveți 20.000 și mai sunteți dispuși să luați un credit pentru încă 20? Aia e valoarea casei. Dexonline “dispus”. Prețul pe care vânzătorul îl cere este absolut orientativ pentru voi, cumpărătorul. El are cu totul alte calcule decât voi.
- Comparația chiriei cu alte țări e stupidă. În alte țări poți să îți stabilești domiciliul diferit de România. În alte țări poți înscrie un copil la o școală fără a rezida acolo. În alte țări, chiria nu poate fi mărită decât cu o justificare scrisă (s-a renovat, s-a devalorizat moneda, s-a mutat Bill Gates lângă). Până nu vom avea o lege a chiriilor, a sta cu chirie în România e o ruletă la care destul de mulți pierd și destul de mulți sunt nefericiți.
- Pensia și chiria nu sunt valabile în România pentru 90% dintre viitori pensionari și ei știu asta, pentru că îi văd pe părinții lor, ieșiți la pensie cu 1.000 lei. Cât să fie chiria, cât să rămână pentru traiul zilnic?
- Înscrierea copiilor la unitățile de învățământ nu se poate face fără măcar viza de flotant. Tirpilicii care stau în chirie și au 20 de ani nu știu asta, dar ei continuă să explice cum chiria e mai bună.
- Economii. Am mai scris asta de m-am săturat eu: cumpărarea unei case e un plan pe termen mediu sau lung, care necesită măsuri pe termen lung. “vreau o casă” și “dar eu nu pot pune bani deoparte” sunt două fraze care nu au loc în aceeași discuție. Stabiliți o sumă anuală pe care să o puneți deoparte și calculați cât ar însemna rata lunară după ce ați cumpărat o casă cu 1/3 din economii.
- Vârsta. A cumpăra o casă înainte de a avea un minim de familie și niște locuri de muncă nu doar stabile, ci cu un plan de viitor, e o prostie mai mică (dacă o luați cu banii jos) sau mai mare (dacă vă înhămați la un credit). Poate întâlnești pe unul care are o ofertă de job în SUA și tu nu poți pleca pentru că ești legată de un credit. Poate ea are deja casa ei, poate chiar într-o zonă mai bună. Poate trebuie să vă mutați la Buzău. Știu prea multe povești din astea ca să îmi asum termenul de prostie. Plus, până pe la 30 aveți timp și să strângeți niște bani și să știți și ce vă doriți (câți copii, casă sau apartament, alte detalii importante).
- Presiunea familiei e pentru cei slabi de înger. Nu vă ajută ei să plătiți ratele. Vreți să scăpați de ei delicat? Spuneți-le că nu aveți bani și că poate doresc să contribuie și ei. Ah, nu?! Atunci GURA!!!
- Alegeți cu capul. Puneți pe hârtie ce vă doriți, mergeți la vizionări cu o ruletă, cereți schema apartamentului, imaginați-vă unde se va așeza mobila. Nu vă aruncați cu capul înainte și nu mergeți pe ideea “asta e, n-avem ce face, alta mai bună nu găsim”, veți fi toată viața nefericiți. Sunt zeci de articole despre cum oamenii care s-au mutat la porumb regretă zi de zi această decizie.
Citiți și articolul ăsta.
Eu vad hectare de case incepute in perioada de glorie 2008 si neterminate nici acum. Nici peste 8 ani nu le vad finalizate.
Probabil ca nu vor fi terminate niciodata, Am vazut unele construite atat de prost incat nici pasarile nu-si fac cuib acolo de frica sa nu cada sa le omoare.
Bun articol dar totul pana la Buzău.Am avut doua apartamente in Florilor in capitala Moldovei,Brasov si pe unul l-am vândut anul trecut cu 31k euro.O cotineata dr 35 mp pe care eu nu as fi dat banii astia nici eviscerat.
Daca repostezi poate se va intelege ceva…
La punctul 8.O sa zica ca ei cum au facut casa si au fost rupti in cur si eu de ce nu pot ca am avut un viitor mai bun ca ei.
Ai mei ma incurajeaza sa iau cate credite/apartamente pot, ca doar ei n-au reusit sa faca nimic, locuiesc inca in casa bunicilor. Nu-i condamn, astea au fost realitatile socio-economice in ultimii 30 de ani …
Ca o paralela, tot la 8 e varianta cu presiunea cu copilul. Voi cand faceti copil? Si dupa ce-l faci si le ceri ajutor iti zice „pai descurca-te singur baiete ca eu pe vremea taaa….”
Eu sunt unul dintre cei care s-au mutat langa porumb si e fericit! Teren suficient de mare (nu glume proaste de 300mp), liniste, utilitati, spatii masive de joaca si in general o viata mai calma si linistita.
sunt convins ca esti fericit si tu si gainile si porcii tai !
Cip, de cînd e o ruşine să creşti animale şi să-ţi cultivi propria grădină?
eu am vandut 29 mp cu 41k eur, intr-un cartier oarecare din bucuresti.
cu vreo 2 ani inainte evaluatorul de la o banca sustinea (scris, pe raport) ca valoreaza 72k eur :); cu alti cativa ani inainte cumparasem cei 29mp cu 13k eur…in prezent se vinde cu ~30k eur
care e valoarea corecta?
Cip tata, daca in mintea ta la tara se cresc doar animale si se cultiva gradina esti mai prost decat prevede legea. Afla draga ca da cultiv, dar am doar pomi fructiferi+ornamentali si muuuulte flori. Plus gazon. Da, suna groaznic sa te poti plimba prin curte prin iarba proaspat taiata, sa aud ciripit de pasari si sa beneficiez de fructe din propria-mu curte in cativa ani. Am trait toata viata la oras si mi s-a acrit de zgomot, de viata tampita de la bloc si de caldura insuportabila. Si da, castig la fel de multi bani (ba chiar mai multi) lucrand la aceeasi firma ca inainte, dar si cu o viata personala acasa mult mai linistita si fericita.
@add
Recunoaste ca voiai 100k cu doi ani inainte.
Da… sunt sfaturi foarte bune dar ele nu tin seama de cel mai important dintre factori: speranta pastrarii locului de munca pe termen lung, care e deosebit de redusa in Romania. Nu poti sa-ti faci planuri pe 30 de ani decat daca lucrezi undeva pe un loc caldutz la stat, si nici atunci. Exista o probabilitate foarte mare sa-ti pierzi locul de munca si sa nu-ti mai gasesti timp de 1-3 ani altceva de munca. Si atunci ce faci?
Pentru aia se pun bani deoparte si/sau se fac asigurari in acest sens, Dumbo. Daca nu, pentru aia sunt slujbele alea de cacat, care nu plac nimanui dar macar iti aduc ceva bani in aia 1-3 ani. In Romania azi doar cine nu vrea nu lucreaza. Nu pe salarii mari, dar nici nu moare de foame.
@cris ba, da in ce domeniu lucrezi mai de nu-ti gasesti loc de munca in 1-3 ani???? in perioada crizei am stat un an acasa si asta pentru ca nu am aplicat mai nicaieri din motive diverse. Cind am aplicat, in doua luni aveam job. Si eram in plina criza. Puii mei, nu inteleg logica 1-3 ani…
In principiu da, in neprincipiu hai sa nu ne mai facem niciun plan pe termen mediu-lung.
Daca m-as gandi la toate chestiile naspa, n-as mai face planuri nici pt saptamana viitoare.
In ceea ce priveste job-ul, mai bine invat, ma pregatesc astfel incat sa fiu suficient de bun incat sa nu ma dea afara sau sa pot gasi repede altceva si fac si economii ca in caz ca se intampla ceva sa am niste rate asigurate.
Sigur ca-s constienta ca pot face eu pe dracu-n patru si pe ma-sa-n paispe si tot se pot intampla nasoale, dar nu vreau sa-mi traiesc viata si sa-mi fac toate alegerile gandindu-ma ca viitorul va fi nasol.
Una e sa te gandesti cat de cat la viitor si sa nu te arunci cu capul inainte si ochii inchisi, si alta e sa-ti iei toate (sau p-alea importante) deciziile gandindu-te la ce e mai rau.
@Jules: cu mentiunea ca, dupa ce vei trece de 45 de ani, va fi mult mai greu sa-ti gasesti de lucru daca nu lucrezi in IT
Personal, nu recomand nimanui, trecut de 35 de ani sa ramana fara job, in caz ca are credit la banca. Cred ca puteti avea o sansa doar daca lucrati ca programatori sau ceva de genul.. altfel nicio sansa. Incercati numai. Romania e o tara praf, daca ramai fara job dupa o anumita varsta esti terminat.
Sfat: do the right thing at the right time. Cei care au cumparat casa in 2008-2009, acu acea casa valoareaza jumate, deci platesc mai mult decat face. Eu astept pana la anu, am o banuiala ca preturile se mai duc in jos vre-o 10-15 % daca nu se relaxeaza conditiile de creditare (adica sa nu apara bani atat de ieftini ca la prima casa).
Bani ieftini ca la prima casa sunt inca de acum 3 ani. Cand mi-am facut primul credit ipotecar acum 3 ani, pentru aceeasi perioada si suma imprumutata, rata lunara conform scadentarului era mai mica cu 1 (unu) euro la prima casa (pe atunci se putea lua in euro).
Intre timp l-am achitat si m-am mutat, iar pentru diferenta am avut nevoie tot de un ipotecar. Chiar daca nu ma mai incadram, am cautat oferta si pentru prima casa (bineinteles, aceleasi conditii de perioada si suma imprumutata) iar diferenta era la fel, infima, de sub 50 de lei lunar (de data aceasta creditul a fost in lei).
Plus ca prima casa nu e chiar atat de avantajoasa, din punctul meu de vedere, din prisma faptului ca te restrictioneaza 5 ani cu vanzarea.
Daca ai un streang si nu ai idee cum sa-l folosesti combina punctele 6-7-8-9 intr-o singura propozitie de genul : „luati-va tata si voi casa voastra, acum cat sunteti tineri, chiar daca e mai departe de oras, vedeti voi cum va descurcati cu banii, oricum banii ii cheltui pe prostii!”
Ca raspuns la punctul 7, o rata la banca pentru un apartament in zona buna nu inseamna ca esti legat de glie.
Caz concret, plecat din tara dupa 4 ani de rata la banca (din 25), apartamentul inchiriat (aproape de metrou, tramvai, supermarketuri etc.), chiria depaseste valoarea ratei.
Si da, apartamentul mai costa si impozit, asigurare (incendiu, inundatie, daune provocate bunurilor), facem curatenie generala 1 data/an, insa tot consideram ca e avantajos. Rata la banca este mai mica cu 25% decat chiria! Diferenta acoperita de noi pentru toate celelalte este neglijabila.
Tovarăș,
1. tu nu te folosești de apartament
2. După 25 de ani de chiriași te mai muți în el?
3. Dacă e să n ai chiriași o perioada, îți permiți să plătești cazare în afară și rata la bancă?
@nFo, ce-mi place de voi ăștia care au impresia că toată lumea dă jumătate din venit pe rată și toți oamenii trăiesc de la un salariu la altul… :))))
@ Ciuby – daca nu mor in mijlocul lunii traiesc de la un salariu la altul. Pana acum asa am facut.
@Ciuby
Prietene, pe ce lume traiesti? 90% din romani o taraie de la un salariul la altul iar banii nu sunt suficienti nici macar de mancare.
@Cris, așa o fi, dar să pleci de la premisa că absolut toată lumea e în situația aia mi se pare… amuzant.
Sau la tine oricine pleacă din țară o face ca să spele bătrâni la fund?
„Înscrierea copiilor la unitățile de învățământ se poate face fără măcar viza de flotant. ” – lipseste un NU intre „de” si „invatamant”.
la punctul 5 lipseste un ”nu” important. In rest ..biblie.
În 2013 am rezervat un apartament la prețul pe care eu eram dispusă să-l dau pe un apartament, estimarea finalizării acestuia fiind peste aproximativ 1 an. Rezervarea și avansul plătite în acestă fază de proiect au însemnat cumulat 5% din valoarea apartamentului.
În 2014, când apartamentul meu era gata și semnam contractul de vânzare-cumpărare, același dezvoltator vindea apartamente similare cu 30% mai scump decât prețul la care-l cumpăram eu. Omul e în regulă, nu a făcut măgării pentru că „a crescut” piața.
Între timp, în minunatul an 2016, același dezvoltator cere pe apartamente similare dublu față de cât am dat eu. Și oamenii cumpără.
Uitându-mă pe lista ta, observ că ți-am ascultat sfaturile înainte să le așterni pe hârtie :-))))
Ti-ai asumat un risc si ai dat niste bani pentru o promisiune. N-ai idee cate persoane au facut acelasi lucru, doar ca nu prea au avut noroc iar apartamentele lor au ramas la stadiul de proiect, sau constructia blocului n-a ajuns pana la etajul respectiv, pentru ca dezvoltatorul a dat faliment. Cu banii tai si ai altora care au platit acel avans, dezvoltatorul respectiv probabil a strans la randul lui banii pentru un avans la banca, sa poata construi blocul. Mai intai finantezi constructia, dupa care vinzi in profit.
@Cristi. Am foarte mare idee, nu știi cât am cântărit eu riscul ăsta și cam câte lucruri am făcut ca să mă asigur că e ok și șansele să-mi iau țeapă sunt acceptabile. Le-am făcut pe toate de la verificat actele cu juriști, schițele și proiectul cu un arhitect la citit tot ce există despre respectivul dezvoltator și vorbit personal cu oameni care s-au mutat în blocuri ale aceluiași dezvoltator. Nu am auzit de la toți numai că „e perfect”, dar nici nu am găsit cea mai mică indicație că aș sfârși fără apartament și cu banii luați.
Dezvoltatorul mi-a zis de la început fără să-l întreb că el cere 5% avans și nu 15%-30% cum cereau toți ceilalți pentru că el nu construiește cu banii de avans și că acel 5% reprezintă doar riscul ca eu să modific lucruri în apartament și să nu-l mai cumpăr până la urmă (modificat minor la pereți de compartimentare nu la cei de rezistență și pus gresie / faianță un anume model, nu te gândi la tâmpenii că nu a fost de acord la nimeni în bloc). Mi s-a părut că are sens ce zice și am verificat dacă terenul este ipotecat. Nu era.
Ca unu care plateste rate de 9 ani in franci va rog sa cititi articolele de 10 ori inainte de a face un credit. Ganditi-va doar ca luna de luna (ca sunteti bolnavi, va dati demisia, vreti un business persoanal) rata trebuie platita. Faceti pe dracu in patru ca rata sa fie cat mai mica. Da si casa/rata e un pasiv.
Sincer sa fiu nu pot sa inteleg logica celor care iau credite pe termen lung in alta moneda mai ales cind moneda locala e volatila. Prostie ori masochism.
Pt ca nu imi dadeau in lei si rata era cu 50% mai mare ?! Acum ai inteles? Te-ai bagat si tu in seama ca …
@mihai007
Ai luat minusuri de la oameni care nu stiu chestiuni de baza in economie. Sunt platit in LEI dar eu iau credit in EUR fiindca fuck logic.
Euro e o moneda OK-ish.
1.Exista susceptibilitatea sa fii platit in EUR oricum din 2020 incolo. Daca iei credit pe 100 de ani , e ceva palpabil.
2.Chiria o platesti tot in EUR indiferent cum castigi.Stiu exista exceptii , insa minore si reduc spectrul pietei.
3. Casa o cam cumperi si o vinzi tot in EUR indiferent ce castigi.Stiu exista exceptii la mai multi dezvoltatori. Ca sa generalizez, foarte multe chestii se raporteaza oricum la EUR.
4. Daca leul merge atat de prost , deci esti cam falit in tara ta oricum va trebui sa iti cauti de munca prin alte tari , probabil pe EUR.
Din 2006 si pana acum EUR a crescut de la 3.6 la ~4.5 , deci cam cu 25%. Daca salariul tau nu s-a indexat la fel , presupunand ca nu ai avansat in cariera , atunci ai o problema. Oricum , atunci cand iei credit iti lasi o marja de mai mult de 25% , nu il iei fix la cat poti plati.
Francul Elvetian nu e din acelasi ecosistem, din pacate.
Blocurile din poza de mai sus par a fi visul locativ al oricarui zoofil. In fiecare noapte ai alta gagica, totul e sa nu te prinda ciobanul ca o futi pe a lui.
Am citit GASCA in loc de GAGICA, sa caut un psihiatru?
Nu, cauta un fermier.
Da coane, uite acum ies din chirie si ma apuc de credit pe 30 de ani, nu de alta dar tu stii mai bine cum vreau eu sa imi traiesc viata.
Imediat ma bag la un credit ca sa fiu sigur ca luna de luna voi plati rata timp de 30j de ani, indiferent ca ma imbolnavesc, nu fac bani o perioada, ma cert cu nevasta, si, bomboana de pe coliva, iau muie si abuzuri de la sefi & altii daca nu am contextul sa imi fac o afacere sau ceva acolo al meu din care ies bani.
Hai sa iti zic ceva misto: din ratele alea pe 30j de ani, daca le economisesti, iti permiti ca odata la 1-2 ani sa dai fail cu un business mic, sau sa ii investesti in ceva cu randament rezonabil, sau pur si simplu sa pandesti un chilipir de casa.
Sunt literalmente zeci de variante care sunt mult mai OK pt mine decat rata. Pentru ca la finalul zilei eu stiu mai bine decat tine sa raspund la intrebarea „io ce plm fac cu viata mea?”.
Daca raspunsul tau personal e vreau credit, baga mare taica, fiecare cu treaba lui. Sfaturile tale sunt date de zici ca asta e singura varianta prin care pot ajunge sa am casa mea, cand eu le privesc ca fiind OK, pentru ca sunt bune, dar DOAR daca sunt blocat in paradigma credit-chirie.
Știu câțiva ca tine care după 10 ani nu au folosit niciuna din multipele posibilități și libertăți non-rată. A stat în chirie frustrat că nu-și poate îmbunătăți canapeaua pe care sparge semințe și gagicile l-au părăsit după fiecare 2 ani de relație că ele vroiau să facă ceva cu viața lor.
@ana: loool
Draga mea, daca pentru tine un apartament luat in rate si care devine al tau abia peste 30j de ani inseamna sa faci ceva cu viata ta atunci iti doresc mult succes.
In plus, comentezi fix in necunostinta de cauza. Imi sugerezi voalat ca as fi un agarici cand tu habar nu ai ca lucrez pe cont propriu si am si o mica afacere pe care ma chinui sa o dezvolt. Mai mult, nici macar nu stii ca am dat faliment la propriu acum ceva timp si ca rahatul pe care il mananc mai sus pe post de ce vreau sa fac cu viata mea vine din proprie experienta.
Tinand cont ca tu atat ai inteles din ce am zis eu, imi e destul de clar ca avem standarde diferite ale succesului asa ca ma duc sa imi vad de treaba mea in continuare.
De fapt cred ca asta e o problema destul de generala: foarte multi au impresia ca standardele lor de succes se aplica tututor, si ca toate problemele sunt de genul alb-negru.
Stai ca nu inteleg .. chiria e gratis? Ca, daca, doamne-feri’ te loveste somaju’, boala si alte acareturi, esti in pom cu totul. Chirias sau nu. In ideea in care chiria este de multe ori similara sau mai mare decat rata …
@dojo: nu maica, nu e gratis, dar in secunda in care am dat de cacao ma mut instant la mai ieftin si odata cu chiria scad si o parte din cheltuielile administrative. Tu daca intri in cacao ce faci cu rata? Mai mult, ce faci daca perioada de cacao e de 2-3 ani? Dar 5?
In plus, presupuneti aiurea ca daca prefer chirie exclud achizitia casei.
Ceea ce zic eu este ca exista mai multe drumuri pana la Roma. Eu am ales mai intai sa stabilesc ce vreau sa fac cu viata mea si cum vreau sa o traiesc, si apoi in functie de contextul in care sunt am luat o decizie: chirie.
Eu de exemplu vreau sa imi cumpar o casa pe la 40-45 de ani, moment in care mi-am propus sa am una-doua mici afaceri care sa fie la maturitate si sa produca deja. Mai mult, as vrea ca in timpul scurs pana la achizitie sa si traiesc un pic, adica sa nu muncesc 9-18 si sa imi fut sanatatea aiurea doar pentru a zice ca am casa. Vreau sa ma bucur de relatia mea si sa nu petrec doar 2 ore pe zi cu gagica-mea, si alea doua dupa ce sunt lesinat de munca si fara chef. Vreau sa petrec timp cu copii mei nu sa ii haituesc zilnic pana la gradinita/ scoala si inapoi. Vreau sa imi permit sa fut o vara aiurea daca vreau. Vreau sa imi vad prietenii si sa am timp sa fac ce imi place mie.
Asta e succesul meu, definit de mine pentru mine. Dar voi va cacati pe voi si traiti cu impresia ca stiti voi mai bine decat mine ce ma multumeste in loc sa realizati ca e doar un exemplu menit sa va faca sa realizati ca sunt si alte variante, si fiecare isi defineste succesul in felul lui.
Drumul meu e ala de mai sus si sunt deja pe el, al vostru care e?
@adi: absolut ca fiecare poate sa aleage ce drum vrea si i se pare ca e mai bun. In cazul meu iti spun clar ca decizia de a lua casa cand am luat-o a fost excelenta pentru ca m-am si intins cat ma tinea plapuma, si rata la casa pot s-o platesc din absolut orice-as face, chiar si lucrul cu ziua.
De ce nu fac cum faci tu? Pentru ca sunt mai sigur de rezultatul final la care ajung pic cu pic (rata lunara = casa e a mea in 20j de ani) decat sa ma bazez ca mi se realizeaza planurile si la 45 de ani am banii aceia, care poate nu-i am. Cum ziceai si tu falimentul te paste la orice pas si de cele mai multe ori din situatii total independente de tine (politice – uite Brexitul, accident Doamne fereste, etc.).
Adi, felicitări dacă ai un plan și te ții de el. Fiecare își face, bineînțeles, calculele și își ia deciziile care crede că i se potrivesc. Cei mai mulți sub umbrela lui „eu știu mai bine ce mi se potrivește” aleg să nu facă nimic și se mint singuri că așa li se potrivește lor mai bine și sfărșesc pierzând vreme. Cel mai simpatic ar fi să să vorbim peste câțiva ani să vedem ce a reușit fiecare să facă de fapt.
Planul meu e ca la 40-45 de ani să am plătit apartamentul fără să mă fi strofocat prea mult și fără să fi murit de stres până atunci. L-am luat cu rate pe 20 de ani și plătesc anticipat câte ceva în fiecare an. În vederea realizării acestui plan, am concluzionat foarte repede că afacerea mea proprie e incompatibilă cu viața fără prea mult stres pe care mi-o doresc.
Cu titlu de exemplu, tu ai trecut prin falimentul unei firme în care ai investit cel mai probabil timp, bani și nervi (stres), eu în ultimii 10 ani am schimbat 4 locuri de muncă plecând mereu la mai bine. O dată am plecat în urma închiderii firmei la care lucram și pentru că fusesem destul de prostuță eram „angajată” și plătită ca PFA așa că nu am avut parte de niciun ajutor financiar / compensare că sunt dată afară. Am stat o lună pe bară. Altă dată am tras de mine să mai stau 3 luni la o firmă de la care vroiam să plec pentru că se suprapunea cu momentul în care trebuia să cumpăr apartamentul și evident că nu vroiam să risc că-mi stric dosarul la bancă. Dincolo de aceste două episoade nefericite, din care am învățat multe, mâine dacă sunt dată afară pot sta și un an pe bară fără să mor de foame, dar obiectiv vorbind nu cred că în afara cazului că începe vreun război o să existe mai mult de 3 luni de stat pe bară. Sunt în situația în care primesc cel puțin o ofertă serioasă pe lună, fără să le caut.
Vacanțele mi le fac acolo unde îmi doresc, lucrez de la 10 la 6 fără overtime, cu noua lege pot face un copil și sta acasă cu bani buni. Cred că sunt ok pe termen mediu cel puțin.
La noi se cam merge pe ideea ca te duci cu mana in cur si banca iti da banii, ca asa e in tenis. Cand am fost in Belgia in 1993 (aveam 14 ani) am stat in gazda la o famile (era un schimb cultural, o aiureala) care lucrau intr-o banca. De la oamenii aia, foarte cumpatati de altfel, am aflat 2 chestii:
1. nu orice angajat in banca se poate numi „bancher”
2. banca este singurul loc unde trebuie sa demonstrezi ca ai bani ca sa primesti bani.
Numai la noi se practica schema ca te duci cu bani de Opel Astra G (imprumutati de la rude sau ce ai scos la nunta) si primesti restul pana la 60.000 de euro sa iti iei casa.
Asa a fost cu Prima Casa, m-am dus cu 3,000 de euro (1,000 economiile mele, 1,000 luati de la parinti, 1,000 imprumutati) si banca mi-a dat 60,000 sa-mi iau casa, aveam 25 de ani. Momentan se plateste singur creditul, iar eu doar ce am dat 20,000 avans pentru un credit de 100,000 la inca un apartament.
eu mi-am inceput casa cu un proiect pe care l-am adaptat de doua ori. am prins o oferta in 2010 de 1000 mp la 5 euro, la 6 km de buricul targului, intr-o suburbie placuta – aproape la porumb cum ii zice peiorativ, doar ca nu e chiar asa aici la noi. nu erau apa canalizare, curent, pe atunci iar intre timp s-au rezolvat surprinzator. aveam initial 110 mp amprenta la sol, demisol dedesubt de vreo 60 mp. mansarda de 90 mp si terasa de 20 mp. am calculat si imi dadea undeva la 35.000 – 40.000 euro materialele (manopera fiindu-mi asigurata aproape gratuit). nu-mi permit – vreau sa o fac 80% cu banii jos, am deja un credit (relativ scazut 600 lei/luna) pentru un apartament central, asa ca am renuntat la demisol si tot ramanea suma de 28.000, asa ca in loc de mansarda am adaptat pe acelasi proiect podul, care a devenit locuibil, reuntand insa implicit la o camera din cele 3. am ajuns la un cost de 20.000 euro cu casa la cheie parter (bucatarie, baie, dining, living si dormitor + pod locuibil( o camera copii + dormitor) finisaje integrale + mobilier minim la parter in cele 3 incaperi + baie si bucatarie). mai am putin si anul viitor ma mut in casa, iar apartamentul ramane ca si birou, fiind adecvat pt asa ceva. am inceput cu un proiect partial nerealist, intre timp au crescut cheltuielile odata cu copilul, veniturile nu au crescut in acelasi ritm si m-am adaptat. sunt mai mult decat multumit de varianta finala 110 mp la parter (80-90 utili si vreo 70 utili la podul-mansardat.
Te contrazic.
a. Daca stai in chirie LEGAL, cu contract inregistrat fiscal, mergi singur si iti faci viza aia de flotant. Deci chiria nu e o problema. Eludarea legii, eventual pentru un scor mai mic , da, ar putea fi. Doar ca, nu!
b.Eu sunt un tiriplici trecut de 30 care stau in propria casa ( in special in perioada anului scolar) , in care nu am nici domiciliu, nici viza de flotant. Nu-mi trebuie. Nu a fost absolut deloc complicat sa inscriu copilul la gradinitia, mai tarziu la scoala si sa fie acceptat. Nici macar nu am facut-o la scoala in raza careia am apartamentul ci la una MAI BUNA. #FARASPAGA, #FARAPILE , pentru ca imi permiteam la o adica si privat. Desigur ca au fost destui disperati cu domiciliul in zona , dar nu in raza scolii alia, care faceau schimb de vize de flotant.Asa cu am zis, disperati. Deci, nu!
Asta e o prostie, cu un job in US iti platesti casa din Romania in 5 ani si iti traiesti si viata acolo, eventual daca nu vrei presiune pe buget, o lasi in chirie aci.De fapt asa ar trebui sa faci, ca sa ii spui investitie, nu tinichea.
Sigur, incap discutii gen „e casa mea inchiriabila?”, sau „la 25 de ani mi-am luat singur o locuinta de familie cu 2 copii la capatul celei mai inaccesibile suburbii, de primesc o cerere de inchiriere la fiecare an intreg” .Sau cum zici tu, la porumb. Asta e o tema separata, insa.
La punctul 1 da, daca ai contract. Am locuit 10 ani cu chirie, toti proprietarii au refuzat sa incheie un contract de inchiriere. Dintre toti oamenii pe care ii cunosc despre care stiu ca au locuit cu chirie si cu care am atins cumva subiectul unul singur avea contract.
Locuim inca intr-o tara bananiera in ceea ce priveste chiria, atat din partea proprietarilor, cat si din partea chiriasilor.
Si eu am locuit tot 10 ani cu chirie si niciun proprietar nu a refuzat asta categoric. Nici macar 1. In varii situatii am avut si contract si viza de domiciliu. Tot timpul a fost problema ca se poate dar la alti bani, adica nu la minimul pietii pentru confortul ala. La fel si persoanele pe care le cunosc. Am colegi si rude care ofera spre inchiriere si fac totul legal si transparent.
Da, acum 10-15 ani trebuia sa fii foarte explicit ca vrei contract de inchiriere inregistrat fiscal pentru viza, sau orice motiv, pentru ca lumea era mai pe ciordeala si cam trebuia sa sa suporti tu orice costuri fiscale ( adica sa ii platesti taxele proprietarului) , pentru ca implicit se intelegea ca apartamentul se inchiriaza fara contract , adica, da, ilicit.
In ultimii ani nu mai e deloc asa.
>>Aici e o discuție delicată, cu prețul de construcție și adaosul și zona și alte prostii care nu contează deloc. Serios că deloc. Valoarea este cea pe care sunteți dispuși să o plătiți. Aveți 100.000€ pentru o casă? Aia e valoarea casei. Aveți 20.000 și mai sunteți dispuși să luați un credit pentru încă 20? Aia e valoarea casei. Dexonline “dispus”. Prețul pe care vânzătorul îl cere este absolut orientativ pentru voi, cumpărătorul. El are cu totul alte calcule decât voi.
Nu uita partea in care trebuie, obligatoriu, sa se intereseze daca au fost sparte ziduri. La primu cutremur, fără zidurile/stâlpii de susţinere… pa şi adio.
>Comparația chiriei cu alte țări e stupidă.
Nu numai chiria, şi salariul. Mă doare capul când justifică alţii că afară e mai bine, motivând convertorul din în lei. Normal, dacă faci transhumanţa de acolo înapoi aici. Dar tot acolo, afară, nu se discută taxele şi impozitele.
>Vârsta. A cumpăra o casă înainte de a avea un minim de familie
Nu, bagă „de a avea un minim de familie (opţional)”; nu toţi vor familie.
Daca am avea chiriasi profesionisti s-ar gasi si niste proprietari profesionisti care sa faca niste case decente/bine finisate si unde sa iti poti creste primul copil. Majoritatea cedeaza presiuniii societatii/familiei si isi cumpara cotete. Daca ar sta cu chirie pana la 35 de ani poate nu s-ar construi doar garsoniere la 18.000 euro.
Sincer, imi dau palme singur ca nu m-am implicat inainte de 2008 in domeniul imobiliar. Acum pare tartiv.
Cum vad eu articolele astea: dacă pentru mine e ok in chirie atunci așa e mai bine pentru toți si care nu faceți ca mine sunteți niște cretini. Dacă mie mi se pare mai fain sa fiu „propretar” atunci toți tre sa fie proprietari si care nu-s is niște handicapați care dau bani pe chirie ca pe apa sambetei
In prezent indicele robor este la o valoare minima a ultimilor ani si practic, chiar daca faci o rata in lei, peste cativa ani poti avea si o rata dubla.
Dar nu va faceti griji, inca-l avem pe tov. Isarescu, care vrea binele popendulatiei si vede un risc sistematic doar la legea darii in plata.
Hai sa va spun si concret la mine. Ne-am luat o cutie de chibrituri intr-un bloc nou in BV (AVG2 pentru cunoscatori), 38k, in 2013, pe 20 de ani. Planul era sa ne mutam acolo, primul pas in visul nostru de a ne face o casa prin zona in care sa ne facem batranetile (asta era in etapa 2, la bloc ramanea fiulanu’). Rata a fost si este sub 950 RON pe luna (creditul e in Euro).
Momentan noi tot in Bucuresti stam, ca aici am eu un job bine platit si sunt dinozaur intr-o firma (>6 ani).
1. Nu imi pare rau ca am luat locuinta. O sa scada la jumatate iar, o sa platim cat nu face. Blah. Nu cred ca se mai duce atat de jos piata inca o data. La noi in RO a fost bula atunci in 2009, acuma nu mai e chiar asa.
2. NU bag chiriasi ca mi-e mila de tot ce-am facut acolo (Mobila etc.), fiindca le-am facut dupa sufletelul meu si al doamnei si nu ma lasa inima efectiv. Am tot primit oferta de inchiriere cu 250E (mai mult cu 15% decat rata) dar nu am acceptat. O folosim pe post de casa de vacanta si tot sunt multumit.
Vali, punctele tale sunt valide si de urmarit de cei incepatori. Ideea articolului care „a facut vâlvă” nu mi se mare mare branza plus ca eu nu cred ca la noi o sa se rupan-n doua imobiliarele ca-n 2009.
Deci:
– ai luat un apartament pe care l-ai renovat dupa gustul tau si al nevestei
– nu stati in el decat ocazional
– in el va sta fiu’ peste X ani de zile
– nu il dai in chirie ca e renovat dupa gustul tau si al nevestei
Intrebare: va vrea fiul sa aiba un apartament renovat dupa gustul parintilor… in urma cu 10-15-20 ani?
@m0fo: rezumaul tau este ok-ish.
Ca sa iti raspund la intrebare:
Cand o sa se mute ‘sămânța noastră’ acolo (probabil la 18 ani cand il trimit in treaba lui – acum avand 3) nu cred ca o sa aiba figuri din astea si o sa fie f ok ce i-am pus noi acolo. Pe cati dintre noi ii interesa cum e decorata casa la 18 ani? Nu-i convine, sa schimbe pe barba lui.
Pot sa cred ca bati la nivel de:
De ce nu inchiriem daca tot schimbam totul peste X ani.
R: Pentru ca momentan il folosim si noi din cand in cand si suntem ok sa suportam costul ratei plus utilitati pentru o ‘casa de vacanta’. Prin noi se intelege tot neamul si ocazional prieteni buni, nu doar noi trei.
Atat ca:
– noi inca tragem si credem ca ne vom muta acolo in urmatorii ani (poate-mi trag si blog ca ce brasovean n-are blog fain frumos?)
– Daca plecam din tara si nu e valabila the above ori n-o sa ne pese de costul care e mic ori o sa ne calcam pe inima si il inchiriem ca daca nu sta nici sulea se strica mai rau.
Either way, momentul achizitiei a fost bun si nu consider ca vom trece prin episoadele celor care si-au luat pre-2009 in franci.
Daca chiria e cu 15% mai mare decit rata logic ar fi sa inchiriezi iar o parte din diferenta o folosesti pentru un depozit cu care vei cumpara mobila noua si vei reconditiona apartamentul cind decizi sa-l folosesti personal.
P.S. Atasamentul personal de obiecte e o decizie proasta.
cred ca a luat sah mat :))). compune anuntul.
@Anduweb
Dacă ai dat 20-30k pe mobilă te înțeleg. Altfel n-are nicio logică ce faci.
Nu compun nici un anunt pentru ca eu vad avantajele nu-mi schimba parerea.
Mobila si restul acareturilor de le-am bagat in casa cred ca au fost in jur de 5k Euro. Ca sa pun deoparte diferenta si sa acopar apoi imi trebuie 13 ani (5000/(210*15%)). 210 e rata in Euro.
Are vre-unul dintre voi ceva inchiriat? In acea locuinta trebuie sa bagi bani, nu multi dar constant. Zugraveli o data la cativa ani, aparate care trebuiesc schimbate ca se uzeaza in timp de la folosire constanta. etc.. Nu e viabil sa gandesti ca revii la ce ai pornit dupa X timp.
Plus v-am zis, mergem si noi din cand in cand acolo plus prospectul mutarii.
… Dar de ce ar vrea copilul sa se mute in BV din moment ce parintii muncesc in Bucuresti ?!
Asta cu mutatul că te ține casa, ține strict de posesor. Eu mi-am luat casă, pe 01.12.2014 am pus mana pe chei, pe 08.12.2014 m-am mutat la Iași (primisem promovarea dupa ce actele fusese aprobate, deja le lasasem „luna de mutare”).
Am plecat si dus am fost, da vreau sa vand casa din Galati (Prima casa, vedem ce mai zic astia cu legea A doua casa) si sa imi Iau in iasi. Stiu ce vreau, stiu cat vreau sa dau, cu siguranta nu ma arunc sa dau mai mult de 25% din venituri pe rate.
Chiriile sunt stupid de scumpe, chiria mea la un apartament cu o camera din Iasi este echivalenta cu rata unui apartament cu 3 camere (bloc nou) tot in iasi. Dar au jonglat astia legile, nu m-am mai incadrat la avans, asta e, mai stau 6 luni si mai strang bani, apoi ma mut!
Vad ca toata lumea isi expune experientele personale. Bag si eu: 4 ani dupa casatorie strans bani cat am stat cu chirie, luat garsoniera 25 mp cu banii jos, ras tot, investit intr-un an inca 8000 eur in ea. Salariul cumulat in casa era 1500 eur.
Peste 5 ani, vandut cei 25 mp, mai pus economii 20k eur, luat garsoniera 40mp la cheie. Salariu cumulat 1000 eur.
Acum, 40 mp sunt parca prea multi pt noi, am facut pasul doar am vrut langa metrou, ca eram prea departe la 2km.
Bat spre 35 de ani, daca vreodata mai vreau vreo proprietate va fi maxim casa/teren la munte.
In tot acest timp, schimbat si 2 masini. Matiz -> Logan -> Astra.
Nu stiu ce e aia rata. Pt ca stiu sa pun un ban deoparte in plm. E numai vina voastra, a celor ce alergati la banci, ca preturile cresc artificial. Scadenta placuta!
Bravo Cristian…. cum a fost viata de familie, timp de 5 ani, in aia 25mp?? Apoi.. cum ai facut saltul cuantic de la garsoniera de 25mp la garsoniera de 40mp, ca sa ti se para prea multi? E ca in bancul ala cu evreul si cu capra?
Cumparatul de case cu banii jos e o decizie proasta.
E decizie proastă doar dacă locuieşti în vest, sau în SUA unde ai dobânzi de 2-3%. Fără comisioane, taxe pe comision, şi comision de administrare pentru comisioane.
Sincer îi înţeleg pe americani de ce sunt tot în rate, la dobândă aşa mică chiar nu merită să ţii banii proprii blocaţi în casă, sau maşină.
Bine, asta nu înseamnă că sunt pro rate la plasme şi la consumabile fără valoare. Aia e prostie deja, evident.
Lasand gluma la o parte, multi opteaza pentru o casa pe credit cu pretul iobagiei pe urmatorii 30 de ani, pentru ca lucreaza la stapan…. Practic, cat timp au job, nici unul nu se gandeste macar ca ar putea ramane fara job si deci fara casa. Apoi… dupa 10 ani de munca… se inchide pravalia sau conditiile devin inacceptabile… Si atunci, ce faci? Stiu… Ce face romanul cand nu-i ajung banii? Shimba 1000 de euro.
Dupa parerea mea macar 40% sa pot da avans la o casa plus sa am vreo 5-10.000euro pusi deoparte in caz de vreo traznaie al statului roman sa am ce invarti o perioada.
Este excelent sa stai in chirie pana la 30 – 35 de ani. E excelent sa stai cu chirie in zone marginase, mai naspa si cu chirie mai mica decat rata lunara la un apartamnet dintr-o zona unde ai cumpara pt a calatori, a te distra.
De exemplu stau pana la 35 de ani in chirie in Rahova ca sa ma distrez, iar casa imi cumpar dupa 35 de ani in Damaroaia
De orgonas cristian mai stie cineva ceva?
m-a rugat de câteva ori să ii repar blogul, businessday.ro, că era spart. apoi am pierdut legătura.
Problema cea mare este ca in Romania e chiria de cacat. Pe langa salariul mizerabil care nu-ti permite sa stai intr-o chirie decenta, fara sa iti rupi de la gura, nu ai un cadru de inchiriere civilizat, respectiv nu gasesti un ansamblu de locuinte in care sa poti sa inchiriezi 40mp, cu dotari minimale, mobilati decent, curat, civilizat, fara sa coste cat nu face.
La New York, locuintele se inchiriaza goale, iar daca ai job iti poti permite sa sa-ti iei un pat, o masa, un dulap, un frigider, etc. sa incepi o viata decenta.
Cred si din cauza asta romanul are un apetit ridicat pentru proprietate. Ca nu poate inchiria ceva decent, pe termen lung, sa poata locui el si cu familia lui. In Romania locuintele sunt mobilate batranesc iar chiria e mereu pe termen scurt. Daca proprietarul vrea sa vanda peste 6 luni, trebuie sa te muti de acolo.
Cumparatul de casa cu rata pe 20-30 de ani tine cont de un element pe care-l vad ca lumea il ignora: Platesti 20-30 de ani la casa iar la pensie cind veniturile scad scapi si de ipoteca.
Acuma daca stai in chirie toata viata vei plati aceeasi suma si cind esti pensionar pentru ca nimeni nu reduce chiria doar ca tu ai ajuns la pensie si ai venituri mai mici.
In ideea asta, e bine sa-ti faci o casa pe care sa o poti intretine si la pensie:
– nu la mama naibii ca de la o varsta nu te mai poti sui la volan, ci undeva unde ai autobuz;
– nu mare ca te va rupe la intretinere, si oricum copiii n-o sa stea cu tine se le freci tu ridichea.
Ideea sa iti iei casa ta nu e deloc rea intr-o tara in care toti sunt pe praduiala.Fostii mei proprietari veneau lunar in vizita la ap sa vada ca nu am stricat ceva,eu sau sotia mea.Mobila Stalin era,totul vechi,covoare de cisnadie you know the stuff.Din cauza cutumelor nu o sa fie niciodata viabila chiria,pur si simplu.Am decis sa cumpar un ap de 2 camere intr-o zona noua din ilfov(nu e la porumb,e langa un lan cu buruieni de 2m)prin simplul fapt ca e nou si am vrut cu centrala termica,sa nu stau 1 ora pana vine apa calda si sa platesc intretinerea unui administrator acru la nivel de brooklyn NY.Singurul downside opinia mea este dobanda,azi la 2.81 DAE ,lucru negarantat peste 5-10 ani.Momentan rata este 1/8 (chiar mai putin de atat)din salariul meu(nu din veniturile cumulate,astfel incat sa imi permita sa o platesc fara menajamente.
In opinia mea bogatia nu se masoara in cate case ai,cati metri patrati sau centimetri de pendula ai,vacantele,viata de calitate primeaza versus un ap de 100k euro cu rate lunare mari unde cu greu iti permiti un pranz de 20ron zilnic.
Casa ta nu e saseasca , au si sasii mandria lor
Opinii?
https://www.vice.com/ro/article/nzbw4g/cum-te-trage-in-piept-dezvoltatorul-care-ti-vinde-un-apartament-253
https://www.vice.com/ro/article/gvgy73/teapa-la-targurile-imobiliare-din-romania
Click-bait much?
Astia care ati lasat comentarii de genul ”iobagie, sclavi” sunteti penibili. A sta in chirie nu e o solutie viabila, mai ales dupa ce te iei cu vreuna, ma rog mai toate cauta sa ai tu apartamentul deja platit, daca se poate sa il faci si bun comun cu ea.
… As adauga ideea nr 10, mai cinica si mai bolnava nitel:
– care e probabilitatea ca rata de disparitie a necesitatii (valorii) muncii proprii sa fie mai rapida decat perioada necesara achitarii locuintei, in varianta luata pe credit ?
Intrebarea vine pt ca ~ 40% din achizitii se fac cu credit, din care ~ 95% credite pe 30 de ani.
In 30 de ani, cate industrii vor deveni irelevante ? Cate sectoare vor disparea complet, cate unitati vor fi relocate in Ucraina/Moldova/Asia?
In aceeasi 30 de ani, cate alte locuri de munca (noi) vor fi create, astfel incat potentialii restructurati sa aiba o sansa reala de a incepe in alt sector ?
https://www.zf.ro/companii/companiile-au-renuntat-la-aproape-un-milion-de-salariati-de-la-inceputul-crizei-15518251
Situația mea este ca, mi as lua casa la tara unde am crescut, casa bunicilor, de ex. Dar as vrea și la oraș, am 29 de ani, momentan sunt în afara tarii. Problema e ca comuna e la 45 km de oraș, dar măcar e drumul asfaltat.
Eu am 39 de ani si sunt angajata de 13 ani la o firma si am cistigat foarte bine si toata munca mea am investito in casa concubinul cu care avem 2 copii si o sa ma trezesc dupa 2, 3 ani ca o sa fiu aruncata in stradă, noi nu ne mai înțelegem si exista certuri mereu intre noi .
Cum o sa pot sa am si eu casa mea cine ma poate ajuta există oare cineva care ar putea sa ma ajute si pe mine nu am pe nimeni doar copii mei nu stiu ce sa mai fac unde sa mai caut ajutor