There’s 26 channels of shit and nothing to watch
Ieri s-a stins un potential scandal sangeros. GfK, firma care masura audienta TV, a fost prinsă cu niste mici nereguli si a promis ca nu mai face. Irelevant. Pe mine m-au socat un pic cifrele. GfK are 1.320 people-metere pe baza carora stiu la ce se uita romanii. Si pe baza carora se baga reclama la TV. 1.320 romani decid că OTV nu falimenteaza luna asta sau ca spectacolele oribile oferite in fiecare seara de Sinteza Zilei sunt locul unde trebuie sa iti bagi banii. Nu sunt ipocrit, stiu care e media iqului in Romania, problema mea este insa numarul. Din 20 milioane probabil exista 10 milioane de televizoare. Hai sa zicem ca sunt 5 milioane deschise cel putin o data pe saptamana. La ce se uita astia ghicesc 1.320 romani. Nu e cam aiurea raportul?
BRAT dă valoare
Asta e amuzanta. Baga 3 milioane intr-o campanie prin care vor ca advertiserii sa cumpere din nou reclama in ziare. Excelent. Stiti care e problema cu ziarele? Nimeni nu stie cate sunt citite si, mai important, cati se uita la reclama. Daca la TV iei 1.320 si aproximezi, la ziare nu ai cum. Ce ziare ati citit azi? Aha. Si v-ati uitat la reclame? Stiu din experienta proprie ca sunt bucati de pagini din Academia Catavencu pe care nu le observ, pentru ca sunt cu reclame. Si o jumatate de pagina in ziar costa ceva bani. Cam cat castig eu intr-o luna. Si advertiserii o arunca fara sa clipeasca si fara sa masoare.
Nu-i aşa că e mişto?
Când e vorba de recamă nimic nu ne asigură că este urmărită. Când filmul se întrerupe cu reclame, ori mă duc să mă piş, ori mai bag o şarjă de popcorn la microunde. Şi people-meter-ul zice că eu mă uitam la reclame.
Aşa e şi la ziare. Ai cumpărat ziarul… se presupune că ai văzut şi reclama. Nici o formă nu e 100% sigură. Nici în online nu casc gura la toate bannerele.
Poate au ales doar profesori universitari, care se uita mai mult pe Discovery si HBO
1320 de people-metere sunt ok, nu ca ar fi rau sa aiba ceva mai multe de atat. Daca s-ar respecta metodologia, audientele ar fi „ca-n viata”. Pana la urma e statistica: la 1320 de gospodarii urmarite, marja de eroare (daca ar fi pe bune) e destul de mica (ca de obicei, 3-5%). Ar fi totusi ok sa se largeasca panelul in ideea in care unele televiziuni (alea mici, de nisa) se scalda cu audienta in marja de eroare.
…Credeac ca tu castigi mai mult de ” o juma’ de pagina / Academia Catavencu”.
Daca cele 1320 de familii sunt alese bine, astfel incat sa formeze un esantion reprezentativ este Ok. Chestiile astea se invata la facultate.
Explicatii teoretice pt plauzibilitatea unui astfel de studiu stiu ca se gasesc. Altfel n-are mai manca paine statisticienii. Dar mi se pare o porcarie fara de seaman ca 1320 de familii sa reprezinte mi li oa ne! Esantion mult, muuult prea mic. Mintea mea nu poate sa priceapa.
rautaciosule. Era vorba de gospodarii. O gospodarie are in medie mai mult de un individ, si tot in medie mai mult de un peoplemeter. Confuzia intre cele 3 nu ajuta decat la discursuri.
Crezi ca numarul mai mic sau mai mare chiar e principala problema?
Cat despre marime … ai dat in boala lui Boc … cat zici tu ca ar trebui sa fie? (nu uita ca pe masura ce cresti numarul cresti costurile liniar si micsorezi marja de eroare doar asimptotic). Revenind la Boc cat crezi tu ca ar trebui sa fie marja de reprezentare in parlament ?
Daca nu bagai ceva despre „Sinteza Zilei” nu erai om. Fara sa fiu un fan al emisiunii, sunt curios ce emisiune comparabile cu SZ apreciezi.
@zoso: da, cum zicea si parvan, e vorba de gospodarii, care au instalate cate un peoplemeter la fiecare televizor. dracovenia arata ca un set-top box (o cutiuta ca aia pe care o au cei cu contract la cablu digital de la UPC). pentru fiecare peoplemeter exista o telecomanda care are cate un buton alocat fiecarui membru al familiei: cand deschizi televizorul, pleci din fata lui etc. apesi butonul tau, ca aparatul sa inregistreze comportamentul de vizionare. evident, exista erori (oamenii mai uita, le e lene etc.), dar, teoretic, erorile ar trebui sa intre intr-o anumita marja, care e luata in calcul la prelucrarea datelor.
universul (numarul gospodariilor cu televizor/televizoare) cred ca e de vreo 11 milioane, din pacate n-am timp acum sa verific.
apropo de dimensiunea panelului: 1.320 de gospodarii e un esantion practic standard in materie de cercetari de piata si studii de opinie. pare putin raportat la numarul total de gospodarii, dar priveste lucrurile asa: daca vrei sa analizezi compozitia apei de la robinet, nu ai nevoie decat de o eprubeta, cel mult doua, nu de o galeata. la fel si in cazul studiilor de genul asta: reprezentativitatea esantionului tine de un numar absolut, care, in cazul unei poplatii ca a romaniei, e in jur de 1.200 – 1.400 (gospodarii, persoane, depinde ce vrei sa analizezi). e adevarat ca un esantion de, sa zicem, 10.000 de gospodarii ar da o marja de eroare mai mica (dar nu cu mult!), in schimb costurile de realizare a studiului cresc enorm. pur si simplu, costurile nu se justifica. in cazul anumitor studii de piata, s-au facut studii pe esantioane de 40.000 de persoane sau chiar de 100.000, pe sume de milioane de dolari. dar aici vorbim de chestii precum introducerea de produse pe piata, chestii sensibile, la care e mai bine sa dai un milion de dolari inainte decat sa dai rateuri si sa pierzi 20-30 dupa aia…
@zoso: costurile nu se justifica in sens relativ. in situatia in care membrii ARMA (care platesc studiul de audienta facut de GfK si printre care exista si advertiseri, unii cu businessuri foarte mari) ar vrea sa obtina niste date cu marja de eroare mai mica, de exemplu 1%, ar fi nevoie de un esantion mult mai mare (cred ca spre 10.000 de gospodarii, nu sunt sigur, trebuie sa fac niste calcule). dar in cazul asta costurile de realizare cresc de vreo patru-cinci ori, daca nu chiar mai mult. cu alte cuvinte, o marja de eroare cu doar 2% mai mica inseamna niste costuri mult mai mari. pur si simplu nu prea are sens sa platesti atat ca sa obtii de fapt destul de putin. iar in ce-i priveste pe advertiseri, problema e reala. senzatia mea e ca auditul facut de CESP arata lucruri nasoale, iar ARMA a decis sa rezolve povestea in culise, fara tam-tam in public. advertiserii nu prea au ce face, in afara de a cere audituri. pana la urma, toti au de-a face cu aceleasi erori de masurare. slaba consolare, stiu.
Pai e un sondaj de opinie pana la urma. Toate statisticile folosesc un nr mic de subiecti. Sunt sigur ca in toate tarile sunt tot cateva mii de aparate din alea de inregistrare.
bogdan: „costurile nu se justifica”
asta e ok pentru tine ca ziar sa zici. dar pentru mine ca advertiser?
ma bucur ca ai inteles problema mea.
parvan: nu ma pricep atat de bine la cifre, daca voi nu aveti o problema cu cifra asta si preferati sa bagati 3 milioane intr-o campanie stupida, succese maxime si trecem pe buzz marketing
Se cheama legea numerelor mari. Raportul e corect pentru acest tip de marketing. Nu poti sa faci statistica doar cu exemplul personal. Tu nu te uiti la reclame dar o parte din oameni (care citesc ziare) se uita. Deci, campania e stupida doar pt o categorie, dar de la alte categorii se scot banii.
N-am zis ca n-am nici o problema
Cat despre buzz marketing … nu toti odata … ca devenim enervanti si „clasici” instantaneu
pai si atunci ce facem aici, bagam o tabla sau ne luam de numere?
@zoso: chestie de perceptie. da, raportul pare dezechilibrat, dar te asigur ca esantionul (daca e corect segmentat) e reprezentativ. eprubeta si galeata… deocamdata asta e singurul sistem de masurare a audientelor care functioneaza. n-avem altul. asta e, cu asta defilam! btw, si SATI foloseste un esantion ca sa determine profilul sociodemografic al userilor de net. iar la partea cu sanitarizarea televiziunilor… teoretic piata ar trebui sa decida, dar aici discutia cred ca e alta. posturi ca euforia, a2 sau romantica sunt tinute in viata eventual ca sa dea frumos in portofoliu si sa fie vandute la pachet (cu a1, rtv etc.) sau ca sa acopere nise in prealabil neacoperite (pentru ca primul venit are teoretic prima sansa sa fie liderul pietei). aici vorbesc de ratiuni cat de cat de business, nu de chestii gen santaj. (exemplu ipotetic: „nu-ti vand publicitate la a1 decat daca iei si la a2”; intr-o vreme se practicau la greu manarii de genul asta, acum nu mai stiu.) oricum, nici voiculescu, nici vantu nu au exclusiv businessuri de media, deci isi permit sa piarda bani cu businessurile astea, din diverse motive.
@Zoso: daca te legi de dimensiunea esantionului te duci in directia gresita. In principiu avem 3 aspecte de evaluat intr-o poveste de genul asta:
a) dimensiunea esantionului. Aici Bogdan are dreptate asa ca nu mai reiau explicatiile. O sa spun numai ca tu, ca advertiser, esti liber sa ceri un esantion de 1o.ooo sau 1oo.ooo dar trebuie sa fi constient ca tot tu, ca advertiser, vei suporta costurile. Ca orice business, cand vei trage linie si vei calcula, vei ajunge la concluzia ca un esantion de 13oo cu o marja de eroare de 3% la un cost de 1o.ooo e acceptabil cand il compari cu un esantion de 1oo.ooo cu o marja de eroare de 3,5% dar la un cost de 5ook.
b) distributia esantionului. Cat de bine acopera acest esantion mic tipurile de privitori in ecranul de sticla la nivelul poplatiei globale. Cu alte cuvinte, cum se alege esantionul – cum se aleg cei 13oo. Iar aici se pot incerca anumite invarteli dar sunt destul de usor de scos la iveala.
c) cum se face masurarea efectiva. Asta ii subiect de discutat pentru ca aici se intampla de obicei „erorile umane”. Care is caracteristicele „pipelometrelor”, cum recolteaza datele, cum instruieste GfK omul din fata televizorului sa foloseasca jucaria etc…
am inteles aia cu costuri si cu marja de eroare. din nou, nu disput asta, ci mi se pare „aiurea” ca 1.300 de gospodarii (cam cati oameni sa fie) sa decida pentru cateva milioane. de oameni si de euro.
eu marşez pe partea de sanitarizare a televiziunilor, un sistem mai bun/elocvent/util ar insemna falimentul antenei2, euforia, romantica…o curatare a televiziunilor la care se uita foarte foarte putini.
{Aiurea sau nu, tot cam asa functioneaza si democratia. Cateva sute de parlamentari decid pentru o poplatie de milioane.}
Criza curenta e cel mai bun sanitar, nu numai in online dar si in hartie & sticla. Sa speram ca o sa isi faca datoria pana la capat, huh.
Apropo de ziare, exista metode de a evalua/aproxima cam cati cititori observa reclama/actioneaza pe baza reclamei.
Uite una simpla: pune un cod cu care cetitorul poate obtine ceva daca se duce in orice magazin (online/offline) intr-un anumit interval de timp. Acolo il intrebi in ce ziar o vazut reclama (sau, mai departe, daca o primit codul de la un prieten etc…).
„teoretic piata ar trebui sa decida”
asta ziceam si eu
zoso: jucam si table .. daca asta ajuta la gandirea probabilista
( l-am cam refuzat si pe fi-miu deci n-o lua ca pe o promisiune) .
PS: nu ma iau de verbe si adjective decat atunci cand sunt argumentate in numere „eronate”. … Atavism profesional, stiu ca n-am nimic de castigat si ca deseori asta ma pune contra .. curentului, dar e instinctual