Una dintre cele mai mișto faze din Redescoperă România a fost când, la o vizită la o casă din Maramureș, ne-am exprimat mirarea cu privire la pragurile înalte alte camerei de zi. La care tanti localnica, fără să clipească, a cuvântat:
e ca să nu iasă copiii mici când sunt singuri. că ziua cam stau singuri, că n-are nimeni timp să stea cu ei.
Logic. Normal. De asta zic, deschid înscrierile la o serie de workshopuri despre cum să îți crește copilul normal. Nu mototol, nu sclifosit, nu disperat, nu mofturos, nu speriat de orice.
Și începe cu lăsatul singur, că e o problemă arzătoare pentru cei care stau în jurul Bucureștiului și își aduc copiii la oraș la școală și afterschool.
Prima oară când l-am lăsat pe fi-miu singur acasă cred că avea 5 ani. Dormea adânc, am zis că am timp să o duc pe maică-sa la serviciu și să revin. 15 mins pe ceas. După a treia oară când am făcut asta s-a trezit. S-a dus la ușă, a văzut că e încuiată, a plâns un pic, după care s-a dus în cămară, și-a luat ceva de ronțăit și s-a pus pe canapea la televizor. Nu a tras de nimic, nu a spart nimic, nu a făcut dezastru prin casă.
După care am continuat cu “bă, mă duc vizavi la magazin, te uiți pe geam la mine, vin repede înapoi”. Și asta făcea, stătea pe geam cu ochii cât cepele să nu cumva să fug și să nu mă mai întorc niciodată.
După care am început să întind coarda. 20 minute. 30 minute. O oră. Două ore. Sunt convins că dacă plecăm mai mult și are ce mânca și ce bea, nu vor fi probleme. Da, suntem genul ăla de părinți care și-au învățat copilul unde e apa și mâncarea și nu i-am fost servitori și l-am îndemnat să se ducă să își ia, chiar dacă e noapte și e întuneric în casă (lumini de veghe peste tot).
Acum suntem la nivelul în care nu mai încuiem ușa la casă, ca să poată ieși în curte dacă are chef. Și teoretic în curte are ce dezastru face, că stativul de unelte e la îndemână. Dar nu face asta, pentru că îl duce capul să înțeleagă că așa ceva nu se face. Are un topor al lui (da, știu, shut up) cu care sapă în iarbă sau se joacă la groapa de nisip din fundul curții.
Așa crește normal și independent. Dacă mami, tati și bunica îi sunt sclavi și el nu știe să își ia măcar apă, normal că nu îl poți lăsa singur acasă.
Ce ziceți, merge 150€ de persoană ca să le prezint informațiile astea unor mămici care nu știu pe ce lume sunt?
ps: pentru ăia de la protecția copilului, poveștile de mai sus sunt cu caracter demonstrativ.
Scoala informala de tatici bo$$
la banii aia poti sa le garantezi ca le faci alt copil daca ceva merge prost cu primul !
Trebe o clauza ceva gen milfe pana in 40…
cu excepții notabile. madam șucu, de pildă
Camelia sau Diana?
banii sunt la camelia
Asta nu e bunică?
bunică, dar milionară.
Oldies but goldies.
https://www.youtube.com/watch?v=Zv2MJgoiHT0
O mica selectie de MILF spre GILF.
@Radu-Mihai alea nu sunt la 45-50 de ani, toate au sub 35 de ani si concursul a fost in Las Vegas
@wd: Daca tu zici! Cine sunt eu sa te contrazic?!?
Au fost probleme cu șoareci, șobolani, vulpi?
Nu mi-o lua in nume de rau… e doar curiozitate: ce ai fi zis daca venea bolovanul prin geam cand nu erai acasa si ala micu’ era singur? Ca aici sunt mai multe laturi:
– cadea vina pe cel mic tot anapoda (nu stiu daca e la varsta la care sa poata arunca un bolovan)
– mai aveai curaj sa-l lasi avand in vedere punctul de mai sus + sperietura lui?
PS: nu am copii si nici misto nu incerc sa fac.
îți dai seama că vreo doi ani era traumatizat. dar sunt optimist, cred că îi trecea.
Ion Creangă, „Povestea drobului de sare”! 😂 😂 😂
Valentin, o grămadă de români au înţeles greşit povestea aia cu drobul de sare. Dă-mi voie să te luminez: tipele alea două nu erau chiar aşa proaste, ele chiar identificaseră o posibilă problemă serioasă, atât că nu-i vedeau eventualele rezolvări (dat jos drobul, mutat pătuţul, dat afară pisica). Cu adevărat cretin e unul care se uită la drob şi zice „nu există drob de sare”.
Nu i zice povestea drobului de sare, ci prostia omeneasca.
@valentin
Nu, cred că mulți am înțeles exact cum zici tu. Erau proaste pt că nu identificau soluția, nu știu cine înțelege altfel.
N-auzi ca are toporul lui? Iesea cu el dupa ala care a aruncat bolovanul si pana venea Petcu mare acasa scotea si ceva informatii
Raul, am ras. Buna asta.
Bravo, felicitări! Unul care nu crește un sclifosit
„Are un topor al lui” – presupun ca are si coltisorul lui in beci
:))) fix asta voiam sa zic si eu
in curand incheieturile sunt ale lui. Cand mai creste primeste meniscu
Ai mei stau singuri acasă de cînd aveau 4, respectiv 6 ani, cel puțin 2-3 ore.
Ideea este că i-am obișnuit de cînd erau de 2-3 ani să fie cît mai independenți.
Ca ei să nu crească niște sclifosiți i-am învățat să identifice singuri riscurile acțiunilor.De exemplu au bonfaierul în mînă și taie ce vor ei dar înainte de a începe așa-zisa muncă le-am explicat cum să țină unealta și mai ales ce se poate întîmpla dacă se rănesc.Pe acest principiu au învățat și joaca cu focul:în casa nici vorbă de așa ceva, în schimb atunci cînd sîntem la grătare au o libertate mare de acțiune cu arderea lemnelor.
Așa cum ziceai, principiile astea nu le pot înțelege multe femei fiindcă am avut discuții cu nevasta despre abordarea mea.Dacă aș fi mers pe principiile ei atunci copiii nu ar fi trecut nici strada din fața casei singuri.
Spor la munca de convingere a femeilor!
Cand ii spun nevestei mandra de progenitura ei ca cel mai greu a fost sa o conving pe ea ca e bine ce si cum facem spune ca exagerez .
Eu am inceput sa il las pe fi-miu sa stea langa mine cand gatesc (el curata ceapa, e ok). A pus mana pe oala de pe foc si a constatat ca frige, deci am scapat de grija ca se mai apropie de aragaz.
…si la un moment dat cand ii era foame l-am prins cu cutitul intr-o mana si painea (pe care si-a luat-o singur din cutie) in cealalta, doar ca nu stia sa le foloseasca (are doar 3 ani)
cursul de puericultură îl facem pe zoso.ro
Lecția 1: „primul topor”.
feșăn, topoare și puericultură
Tin minte ca de pe la 6 ani, stateam toata vacanta de vara la bunici, la tara. Asa or fost vremurile in primii ani de dupa revolutie ca bunicii erau plecati mai toata ziua la camp, la padure…Iti dai seama ca nimeni nu-si facea probleme ca or sa pateasca juniorii ceva.
Acu, vad prin targ ditamai kinderii de 14-15 ani care ar fi dusi pana in clasa de parinti, daca ar putea intra cu masina in scoala, ceea ce mi se pare total absurd. Lasa-l pe copilul de 14 ani la strada mare sa mearga 100 de m pe jos si nu mai intra cu masina pe straduta scolii ca sa blocati circulatia in toata zona.
Sînt destui de-ăștia care nu îi lasă să meargă pe jos nici 10 metri atunci cînd îi duc la școală.Alții nici cel puțin nu îi lasă să iasă din mașină fără să le deschidă ei portiera.
De fapt sînt adulți nematurizați.
Cu cat ii interzici mai multe cu atat e mai curios. Pe principiul asta noi l-am invatat de mic (5 ani) ca e ok sa foloseasca foarfeca daca e atent, cutitul la fel (taia diferite chestii cand gatea) si are toate degetele. Plus ca si-a pierdut interesul. Acum il lasam singur (7 ani) si cu orele daca e nevoie, plus trimis (200m) la un magazin de colt, stat singur pe afara samd.
Avem si noi prieteni care incep (mamicile clar) cu „Dar draga, daca i se intampla nu stiu ce”. Pai pe principiul drobului de sare ajungem sa crestem copii super cocolositi si ne miram apoi de ce e mare procentul de analfabetism functional.
P.S. „cum să îți crește copilul normal”
Tăia diferite chestii când gătea? La 5 ani? Presupun că făcea doar chestii mai simple – ostropel, musaca, zacuscă, nu?
Probabil are o poza de la sase ani cu „Primul meu beef wellington”.
*eu am o taietura mare in cot de la o foarfeca folosita la 3 ani
*ruda cu cicatrice mare la buza, cazatura in copilarie
*un nepot si-a pus fierul de calcat fierbinte peste mana (erau 4 adulti care îl supravegheau, miscarea a fost foarte rapida)
*o verisoara are cicatrice mare pe fata, muscata de cainele familiei
* vecina cu taietura mare in talpa – in copilarie i-a intrat un ac in talpa, operatie pe toata talpa ca nu reuseau sa-i apuce acul
etc
Daca te tin nervii, nu te impacientezi la propriul copil cand stii astfel de intamplari -daca nu ,nu.
@hoinaru – are un set de oale in miniatura luate de la Ikea si da, taie legume, pune zahar/sare/faina, apa si tot ce ii mai trece prin cap. Asa ii place sa se joace. Poate va deveni bucatar, cine stie, important e sa ii placa ce face.
Pe noi ne-au lăsat singuri și n-am patit nimic. Majoritatea
Cică acum e frică asta pt că mașini și pedofili. Frate, daca e destul de mare sa fie la școală, e destul de mare sa meargă și singur prin oras. Adică nu înțeleg diferența asta din mintea parintilor dintre capacitatea de a învăța engleza , germana, cu calculatorul de mic și a fi la fel de susceptibil ca o pisica de a te calca mașina.
De stat singur in casa nu mai zic nimic
Ei vezi .. la majoritatea se opreste discutia. Pentru ca, desi sunt sanse sa iasa bine treaba, exista si sanse sa se intample ceva. Si nu as vrea sa fiu eu parintele ala care-si inmormanteaza copilul din prea multa independenta. Una este sa ii ucizi orice initiativa si alta este sa il lasi de capul lui. Exista un motiv pentru care nu ai voie sa lasi copilul singur nesupravegheat pana la o anumita varsta etc.
Se pare că părinții noștri n-au prea avut dileme dintr-astea. Nu ne considerau vase de porțelan care nu înțeleg ce e periculos. Am zis majoritatea pt că unii poate aveau părinți mai nepăsători și îi lăsau singuri fara să-i pregătească un pic.
Și care e anumita vârstă? De fapt aici e chestia. Mi se pare foarte aiurea sa te plângi că n-ai cu cine lasa copilul, când copilul are vârsta de școală. Deja e destul mare, sau noi eram considerați mari. Cine știe, poate și eu o sa fiu așa cu copii ai mei, deocamdată mă raportez la cum eram eu.
Tu faci misto dar 150 euro, 6 sedinte pe 2 luni ca deh lume corporatista si e greu cu orarul 50 de lei de om/cuplu pe sedinta, not bad.
Preferabil sa faci 2 tipuri de pachete, pentru 0-2 ani si 2-5 ani. Gen sa ii pot segmenta pe aia care inca nu sunt idioti si cei care sunt posibil loviti de virusul diminutivelor.
Vali ti-ai gasit menirea
Cand isi ia buletinul ii iei o drujba cadou
E ok, se da drujba si fara buletin.
Ceea ce e funny – nu poti sa-ti iei o sticla de bere daca ai sub 18 ani, dar e ok sa pleci cu drujba pe umar din Hornbach.
@jollyca:
Ce tare ar fi sa aiba voie si la se combine pe amandoua…
In genul asta?
Am sa las asta aici:
https://www.youtube.com/watch?v=P7YrN8Q2PDU
daca beciul e izolat bine fonic si lacatul e de calitate n-ai probleme cu lasatul copiilor singuri acasa atunci cand pleci in concediu
„electronic bird feeder”
Depinde in personalitatea copilului si geneticul. Daca e agitat si sperios o sa doarma cu tine pana la 20 de ani si nu o sa stea singur.
Depinde de cum îl înveți/educi.Fricile există în fiecare dar se pot vindeca sau ameliora.
In partea noastra de tara, Maramures, suntem invatati de mici sa ne descurcam, sa avem grija de gospodarie, mers la scoala fara mama si asa mai departe. Bucurestenii stiu doar de bona, cum sa fie supravegheata zi si noapte and shit.
Am stat singur toata copilaria. De pe la vreo 6 ani eram singur acasa mai toata ziua. Taica-miu muncea pe vapor si pe vremea aia era plecat mai mereu, iar maica-mea era la munca pana seara tarziu. Ma mai duceam la bunici dar de cand am inceput gradinita si scoala nu prea mai puteam.
Eram absolut terorizat. Nu stiu de ce, nu am reusit sa aflu niciodata. Ajungeam acasa, ma schimbam, ma puneam in pat si dadeam drumul la televizor si acolo intepeneam pana venea maica-mea de la munca. Nu mancam, nu beam apa, nu dormeam si nu mergeam la baie. Stateam in pat. Tremurand.
Cu trecerea timpului am devenit mai rational. Am invatat de mic sa ma ingrijesc singur. Pana venea maica-mea de la munca eram mancat, spalat si cu temele facute, dar sentimentul irational de frica a ramas acolo. Aveam oroare de momentul in care deschideam usa si nu era nimic in casa. Uneori ma plimbam aiurea prin oras cu orele doar ca sa nu stau singur in casa. Prin liceu aveam noroc ca aveam ore dimineata devreme, asa ca atunci cand ajungeam acasa ma bagam la somn si ma trezeam cand venea cineva acasa. Sentimentul de frica a ramas insa.
La 25 de ani, dupa ce am ajuns de trei ori la urgente pentru ca eram absolut convins ca o sa mor m-au trimis la psihiatrie. Atacuri de panica, depresie, anxietate. Am facut terapie incercand sa aflu de la ce mi se trage. Presupun ca e usor sa trageti concluzia.
Acum eu nu zic ca toata lumea e asa si ca daca-ti lasi copilul acasa o sa aibe atacuri de panica mai tarziu. Poate am fost eu mai ghinionist.
Sigur ai fost mai ghinionist pentru ca altfel cateva generatii de copii crescuti in comunism si imediat dupa ar fi avut problema asta.
okish pretul.
Si daca reusesti sa le explici la domni cata bataie de cap mai putin vor avea cu doamnele, or sa stea la coada ca la lapte.
Meh. Sunt din generația “cu cheia de gât”, am fost independeți de mici că așa erau vremurile, mâncare și apă ne luam singuri. Adevărul e că nu am murit nici eu, nici frate-miu. Dar făceam periodic năzbâtii în casă, mai mici sau mai mari, în funcție de timpul avut la dispoziție. Da, 20 min – o oră nu prea se întâmpla nimic, dar la 3-4-6-8 ore da. De exemplu:
– la aproape 4 ani eu și 5 ani frate-miu, de plictiseală am început să vorbim (noi de la geam) cu copiii de pe stradă care erau ieșiți la joacă. Apoi le-am aruncat jucării până s-au terminat jucăriile. Apoi avioane făcute din paginile cărților. Adulții din cartier ne implorau la un moment dat să nu ne aruncăm și încercau să spargă ușa;
– cam la aceeași vârstă frate-miu se juca cu focul la soba de la țară. Când a auzit ușa, a scăpat crenguța cu care se juca, a dat să o stingă cu mătura și mătura un pic aprinsă a aruncat-o rapid sub pat;
– mărunte de pe la 6-8 ani: în joacă, am făcut o gaură în peretele de BCA de la camera noastră – unul dinspre cameră, celălalt dinspre hol, fiecare cu câte un pix. A durat vreo 2 ore, gaura finală avea vreo 25-30 cm diametru. Tot pe atunci ne jucam cu o “grenadă” (o siguranță electrică), “s-a” spart o ușă de sticlă și o măsuță. Când mă enerva teribil, aruncam cu chestii în frate-miu, odată am aruncat cu foarfeca, care a trecut la 10-15 cm de capul lui și s-a înfipt spectaculos în ușa de lemn.
Nu am murit, dar statistic, destui copiii în aceeași situație cu noi au făcut-o.
Nu sunt complet împortiva a ceea ce zici, dar știu sigur că lucrurile pot scăpa de sub control. Nu îmi e clar cum faci să nu.
Ascunzi lucrurile gen foarfeca
Ascunzi chestiile gen geamuri.
Fiind și eu copil lăsat singur acasă și crescut cu cheia de gât, am trecut prin experiențe asemănătoare: mă jucam cu ceva metalic și ascuțit în priză, râcâiam varul dintr-un colț după ușă, spuneam că e medicament pentru păpuși (dădeam acel medicament zilnic la păpuși deci stricăciunea a fost considerabilă), sorămea a ieșit cu totul pe geam, stătea cu fundul pe pervaz și picioarele atârnate pe afară (eram la etajul 3) + multe altele care mi s-au șters din memorie. Acum când mă gândesc mă apucă groaza, viața noastră se putea termina dintr-o prostie. Părinții mi-au spus ce e bine și ce e rău, știam că nu trebuie să mă joc la prize, să umblu la aragaz, să deschid ferestrele etc. dar un copil de 4-5-6 ani nu gândește rațional ca un adult. Curiozitatea era mare, nu conștientizam că e periculos. Nu spun că trebuie să ne supraveghem odraslele non-stop și să fim după fundul lor peste tot, dar măcar până la o anumită vârstă (cât sunt preșcolari) nu ar trebui să fie lăsați singuri, sau măcar nu mai mult de 30-40 minute. Ei văd ca pe o joacă orice acțiune, indiferent cât e de periculoasă. Lipsește doar o secundă ca joaca să se transforme într-o tragedie, vezi cazurile cu copii înecați în puțurile din curte sau prin râurile din vecinătatea casei. Copii lăsați nesupravegheați.
Daca e vorba de geamuri, deja copilul e cretin și da, nu trebuie lăsat singur. Ziceam de aia mai normali.
Am și eu cîteva proiecte puse în practică in copilarie: ce poți să faci cu o brichetă și un deodorant ? Un aruncător de flăcări. Dar cu ceva vată, un pic de spirt și o brichetă? Niște bile de foc care se lipesc perfect de tavan (pentru perioade scurte de timp nu frig). O pereche de pantofi uzați, o cameră de mașină si un pic de sfoară – praștia perfectă. Două șuruburi, minim de 12. o piuliță tot de 12 , o cutie de chibrituri și o batistă – bubuitoarea perfectă. O țeavă de aluminiu de la o antenă veche, o valvă de la o cameră de bicicletă, un cui îndoit care să intre perfect în valvă, un pic de plumb, două arcuri de la o șea de bicicletă, o cutie de chibrituri si o scîndură cioplită frumos – o pușcă improvizată. Știam unde ține tata sculele, așa că nu am avut niciodată o jucărie mai mult de o săptămînă.
Totul ok și de bun simț.
Dar cred că la ultima întrebare trebuie să-ți răspundă Lorand Soareș Szasz.
#numazic
#lovetoeducate
Daca-ti faci un material de prezentare a cursului corespunzator de incarcat cu greseli gramaticale, poti sa le ceri si 300 euro.
Al meu are 4 ani si jumatate. Face multe prostii dar l-am lasat ca sa invete din asta.
A spart un geam de la usa cu o sina de tren de lemn. A invatat ca lucrurile se sparg si nu mai face
S-a intepat/taiat cu diverse obiecte. E mai atent acum.
S-a fript punand mana pe usa de la cuptor. Nu mai umbla la aragaz.
A facut baie in bat cu ulei de corp.
A spalat masinutele cu ulei de gatit.
Il duc eu la gradinita, cu masina, pentru ca e departe si nici la soneria de la poarta nu ajunge. Dar isi deschide/inchide singur usa de la masina si isi pune singur centura. Se incalta/imbraca singur.
Il las singur in casa cand ies 20 de min la magazinul de la colt, dar il anunt si n-are stres cu asta.
Acum doua zile l-am lasat singur si cand m-am intors isi luase singur foarfeca si o rola de banda adeziva si si-a facut rampa pentru masini folosing o cutie de carton.
pai, nu mai face dupa…
Daca pica pe geam/balcon, cum se invata dupa aia?
Are un topor al lui pe care-l tine in rucsacelul cu masca de gaze primita cadou cand a facut 5 ani. Ce draguuuut…
my teenage son will eat ur teenage daughter
Nu prea are ce manca pentru ca n-am daughter. E ceva pe drum, dar semnele indica ca va fi tot baiat.
Ce topor are ala micu’? Intreb pentru un prieten
https://pregatiri.ro/taie-topor-35/
nu stiu de ce dar primul gând când am văzut poza cu toporul a fost Chucky( as in chucky păpușa ucigașă )
Ma nigga…Al meu deja se joaca cu cand „ma ajuta” in gradina asa ca ar fi de porc sa nu-i iau tot fiskars.
Nu merge. In urma cu cateva zile am vazut undeva pe net o lista cu ce sarcini poti sa le dai copiilor in functie de varsta. Gen: strans vasele de pe masa – 4 ani, sters praful – 5 ani… din astea. La comentarii era plin de mamici revoltate de ideea de exploatare a copilului, de zici ca le indemnai sa le dea copiilor toate sarcinile deodata.
Si uite asa crestem copii sclifositi si deloc pregatiti sa se descurce singuri. Ce sa mai vorbim de lasat singuri acasa?
caută linkul, e interesant.
O sa fie pregătiți, nu e fizica cuantica
Dar îți mai iei o pauza, hehe
Vali, uite aici am găsit o listă: https://alysonschafer.com/home-responsibilities-by-age/
Pare decentish.
Acum ceva vreme era un articol cu copii morti de la oala cu ciorba.
Pai ori ii supravegheaza cineva ori ii facem supa?
N-ai înțeles esența acelui articol.
Ideea era să nu fii cretin și să pui oala de ciorbă pe jos.
Mai întâi pune și un copil în ea ca să iasă ciorba mai gustoasă!:))))))))
Toti sunt ”smecheri” si se dau rotunzi, pana i se intampla ceva plodului si dupa aia sa-i vezi ce ”meseriasi” sunt. Apropo , eu de ce nu pot pune un link de afiliere la comentariu ?
Tu nu poti pune link. Fiecare trebuie sa traiasca ca doar nu lucreaza pe nasturi. Reteta e simpla. Cand sunt promotii sau urmeaza sa fie la marile magazine online, se scrie un articol cum impact emotional care merge la sigur pe teme in genul celor legate de copii, de relatii, religie, sex, politice.Fanii de pe blog se arunca si comenteaza in draci. Cuvintele cheie mai rasarite din comentarii sunt apoi ”umplute” cu linkuri de afiliere de ….
Barnevernet, ia masuri cu el !!!
#Barnevernetsavinasateia
intelegeti ca noi am trait alte vremuri.
nu erau atitia dementi in lbertate pe vremea aia.
mici fiind ieseam afara cu cheia legata la git.
jucam tenis de picior direct in strada ca trecea o masina din an in paste. azi aceeasi strada e full.
in weekend mergeam pe la 5 scoli din zona pina gaseam una cu terenul de footbal mai liber sa ne bagam si noi.
etc
Zici tu că nu erau? Eu cred că era mai sălbatică lumea pe vremea aia.
Si noi jucam tenis de picior in strada, acolo unde acum trec zeci de masini intr-o ora. Mergeam cu bicicleta Pegas pana ieseam din oras, la poligonul de langa fabrica (fosta) Oltcit.
Se intamplau si chestii nasoale, dar le uitam repede. Un coleg de generala – calcat de tren. Niste copii din acelasi oras au sarit gardul la un depozit ceva. I-a prins paznicul si i-a batut, unul a murit dupa comotia cerebrala. I-a prins statistica, dupa cum spuneam odata.
Altii nu suportau sa stea singuri: un vecin, pe la 17 ani l-a prins taica-sau cu o vecina ascunsa in sifonier si cu haine mai putine. Cred ca de urat ce ii era, o chemase la el
Blocul unde locuiam era singurul din zona,restul au aparut dupa. Cativa ani, dupa ce veneam SINGUR de la scoala sau gradinita, printre excavatoare si buldozere, aruncam ghiozdanul si fugeam la joaca in santiere, prin noroi, printre camioane, macarale, muncitori etc. N-a murit nimeni. Si parca acum nici nu racesc de 7 ori pe luna, cand se face ger din ala rau, de minus doua grade.
E spre binele copiilor sa invete de mici sa se descurce singuri.
Cu cat mai mult au experienta, cu atat mai bine.
Educatia si modelul parintilor sunt cele care fac caractere.
Nu trebuie sa cazi in extrema, copilul trebuie sa stie (prin fapte) si sa auda ca il iubesti, ca esti langa el cand are nevoie. Dar nu trebuie tinut in puf si cocolosit.
Ca exemplu: a cazut, il lasi sa se ridice singur si il intrebi daca e bine. Are toata atentia ta, dar se descurca cu fortele lui.
Daca te duci tu si il ridici de pe jos si imediat il iei in brate – asta e cocoloseala. Si in felul asta ii tai aripile fara sa vrei.
Sau, mai bun exemplul cu bunicii care fac totul pentru nepoti, de cele mai multe ori dand peste cap toata educatia si disciplina de acasa
„Sunt convins că dacă plecăm mai mult și are ce mânca și ce bea, nu vor fi probleme.”
Sa inteleg ca copilul are doar nevoi fizice? Cum ramane cu partea emotionala?
Du-te bă d-aici, atât ai înțeles tu din ce scrie acolo? Vai de capul tău de părinte eroin ce ești tu…
Nu a plecat in Spania ci sa ia chipsuri de la magazinul din colt. Asta cu nevoile emoționale e o tâmpenie cruntă. Lasă-mi un pic spatiu sa îmi formez personalitatea nu mă ține non stop cocoloșit.
o rezolva cu toporul
Am 2 baieti, iar cel mare e clasa I. Inca de la pregatitoare, dupa ce termina orele, il lua o vecina ii incalzea mancarea si apoi ramanea singur pana la ora 17. Nu a daramat/distrus nimic, se joaca cu jucariile, isi face temele pe care le intelege, doarme in zilele in care mergem la inot. Stie sa nu raspunda la usa daca suna cineva, pentru simplul fapt ca atat eu cat si maica-sa avem chei, deci nu avem de ce sa sunam.
Lasand chestiile astea, sa va povestesc ce vad la inot. Un procent de 10% dintre baieti, ba nu, de fapt sunt ditamai landraii de barbatei in devenire pe la 10-12 ani, dupa aproximatiile mele, sunt stersi cu grija cu „prosopelul” la degetelele de la picioruse si la cuculet de imbecilele de mame care nu isi dau seama cat de mult rau le fac.
Si eu am inceput sa-l las pe al meu in casa asa, cate 10-15 minute, de pe la 5-6 ani. Prima data cand l-am lasat un pic mai mult (avea vreo 7 ani, era racit si eu lucram de acasa, dar a trebuit sa fug pana la birou, a durat cam o ora) s-a si intamplat o chestie care l-a speriat. A sunat cineva la usa, un cersetor din asta care umbla cu niste rahaturi de vanzare, s-a prins cumva din conversatia cu fiu-meu, prin usa inchisa, ca e singur acasa, si a inceput sa insiste cu soneria, sa bata in usa foarte tare, sa incerce sa-l convinga pe copil sa deschida. Din fericire nu a deschis, m-a sunat pe mine, si tot din fericire, locuiam la bloc, un vecin a auzit galagia si a iesit si a alungat respectiva persoana. Nu s-a intamplat nimic, dar copilul s-a speriat destul de tare si a refuzat vreo cateva luni sa mai stea singur in casa, venea cu mine si daca coboram 2 minute sa duc gunoiul. Da, e musai sa-i obisnuim independenti si responsabili, dar e preferabil ca pana la o varsta la care au un pic mai multa judecata (9-10 ani) sa nu lipsim mai mult de 20-30 de minute.
O faza pe care am mai auzit-o pe la altii, ca isi incuie copilul in casa, ca sa nu iasa si sa nu pateasca ceva, mi se pare complet aiurea. Daca e o situatie de urgenta, de exemplu un incendiu? Copilul nu poate iesi. Pe al meu, daca l-am lasat singur acasa, l-am lasat intotdeauna cu cheile la indemana si cu indicatia ca daca i se pare ceva, orice, iesit din comun (miros ciudat in casa, zgomote suspecte de pe la vecini, etc) sa se incalte, imbrace, sa ia telefonul si sa mearga in fata blocului, de unde sa ne sune pe noi. Dupa ce ne-am mutat de la bloc la casa, desi era marisor (11 ani), o vreme nu a vrut sa stea singur acasa, ii era frica, desi la bloc ramanea fara nicio problema, cate o ora-doua.
9-10 ani, Dumnezeule…
Când mă gândesc că maică-mea mă lasă singur pe afara la 3 fucking ani…
Si pe mine ma lasa maica-mea pe afara la 3 ani, si chiar mergeam singura la gradinita, dar locuiam la tara, toata lumea efectiv cunostea pe toata lumea, si nu treceau masini decat poate 10 pe zi. E o diferenta, fata de zona centrala a unuia dintre cele mai mari orase din tara, unde ieseam din bloc direct intr-o artera super-circulata, bloc cu 10 etaje si cinci scari in care, de altfel, se schimbau chiriasi tot timpul si chiar nu aveai de unde sa stii peste cine dai, sau cine iti bate la usa. In conditiile alea, eu nu m-am simtit linistita sa il las pe fiu-meu singur acasa, mai mult de 30 de minute-o ora, pana cam prin clasa a treia.
Apropos de interdicție la deschis ușa la străini. Puteam deschide ușa doar părinților și bunicilor. Aveam cca 5 ani când a venit unu’ „de la lumină” să citească contorul. M-a amenințat că ne taie curentul. Acum 30+ ani copiii erau mult mai conștienți de problemele adulților, știam că mama mai folosea aragazul electric când nu veneau butelii și era vară, fără frigider eram morți. L-am lăsat pe ăla să intre. Chiar era „de la lumină”, a citit contorul, s-a dus la alții.
Când au aflat ai mei tata a făcut un mega circ la șefii ăluia pt asta.
Dar morala cu care m-am ales eu (nu-mi amintesc bătaie) a fost așa zdravănă că ajunsesem la 20 de ani și nu deschideam ușa „străinilor” dacă eram singură acasă. A trebuit să fac un efort conștient de voință să corectez niște chestii.
Pai nu asa, ii poti spune copilului ca n-are absolut nici un motiv sa raspunda la batai in usa/sonerie/interfon etc. Tu, parintele plecat de acasa, ai cheie si intri. Un telefon lasat la indemana copilului ajuta si el.
Nu-s nici eu de acord sa incui copilul in casa fara sa-i lasi cheie. Ii lasi cheia undeva, i-o arati si ii explici ca o poate folosi doar daca e fum/foc in casa plus ce situatii mai stabiliti voi. Aici ajuta sa ai eventual un numar de telefon al unor vecini (vecine
).
asta e cu dus și intors. sunt zone unde nu ai vecini, pur și simplu. am prieteni mutați în rezidențiale, sunt 3-4 familii per bloc, toți pleacă de acasă toată ziua. n-ai cui să lași cheia.
Cum să lași cheia la un vecin?! Am înțeles bine? Adică cum, ia foc casa și te sună pe tine plângând că îl frige și tu atunci să dai de Maricica de la 3 care poate nu răspunde sau poate nu e acasă atunci?
Cheia la copil și spus clar: “crezi că e o urgență? te încalți, iei haina pe tine și telefonul în buzunar și ieși. De afară mă suni.” Și copilul niciodată certat sau luat la mișto că i s-a părut că miroase a gaze doar pentru că venea fum de țigară pe geam.
Nu ai încredere în el că iese doar dacă e o urgență? Atunci poate nu e încă momentul să faceți pasul cu lăsatul singur.
Am spus că îi lași cheia, i-o arăți… N-o lași la vecini. Un vecin ar fi bun în ideea că te sună copilul că a ieșit afară că e fum/foc/gaz, îl suni pe vecin și îl rogi să aibă grijă un pic de copil până ajungi tu.
si io sunt d-ala DIN generatia cheii de gat. am subliniat „DIN” pentru ca eu nu am avut totusi niciodata cheia de gat. bunica era mereu acasa. bine EA era mereu acasa, ca eu eram mereu pe coclauri. eram primul copil care iesea in fata blocului, imi gaseam singur chestii de facut pana ieseau si ceilalti si cand ei intrau pentru masa de pranz si somnul de dupa-amiaza eu ramaneam si iar imi gaseam singur chestii de facut pana ieseau si ei din nou. evident eram ultimul care pleca seara acasa.
nu m-a calcat nici o masina, nu m-au mancat cainii (desi asta era sa se intample de cateva ori dar cumva m-am descurcat), stiam pe dinafara toti copacii din cartier si nu era groapa sau santier care sa apara in zona pe care sa n-o inspectez de-a fir a par. pedofili, suedeji si alte specimene mai putin simpatice existau si pe vremea aia doar ca nu ii dadea nimeni la televizor zi de zi.
in momentul cand am intrat la liceu „teritoriul” meu s-a extins brusc de la cele 15-20 de minute de mers pe jos la raza de actiune a ratb-ului. in clasa a 9a un proiect personal al meu a fost sa invat TOATE liniile de ratb ca pe alea de metrou le stiam deja (isi pierduse tata cateva zile si ma plimbase prin toate statiile, inclusiv proximitatea de la suprafata astfel incat micile chore-uri care necesitau deplasare mai lunga si se puteau rezolva cu metroul erau datoria mea). proiectul a fost indeplinit cam 80%, la momentul ala imi lipsea partea sensibila a sectorului 5.
sa-mi fac singur mancare n-am prea fost lasat niciodata mai mult de un sandwich. motivul era (si inca este) unul foarte simplu. pentru o omleta reusesc sa murdaresc jumate din dulapul cu vase si prima oara vecinii mai aveau un pic si chemau pompierii iar singura data cand am incercat sa fac snitele a muncit maica-mea 2 zile sa readuca bucataria la o stare cat de cat utilizabila (snitelul a fost excelent btw).
baie am inceput sa imi fac singur cam de cand a inceput apa calda sa curga in mod curent (inainte de asta mai trebuiau si altii sa se spele, nu putea astept toti dupa curul meu).
cumparaturi diverse fac de cand ma stiu. mi se adeau bani rotunzi si mi se zicea paine, cartofi, bere, whatever. nu mi se zicea de unde sau cum. restul „uitau” mereu sa mi-l ceara inapoi astfel incat aveam in permanenta si de cico.
obiecte ascutite, fierbinti, electricitate si alte „pericole” cotidiene le-am invatat mai mult sa mai putin singur sau cu un pic de ajutor (andreaua din priza s-a lasat cu nitel omor).
cu diverse variatiuni la un capitol sau altul toti prietenii mei sunt asa dar cand ma uit acum pe strada la copii imi sa urlu la luna. si dupa aia se supara ca le zici snowflakes…
De prin clasa a 3-a aveam deja sarcini clare: te duci si culegi un coș de iarbă la porci, tai un lighean de mere la vacă, bagi găinile-n coteț, tai lemne bunicii si alte din astea, casnice.
Cuțit aveam tot timpul, că era păduricea aproape: mai un arc cu săgeți, mai o praștie sau o undiță ce tinea cam 3-4 saptămâni. Sfatul mamei era „ai grijă sa nu te tai și sa nu pierzi cutitul”.
Din generatia mea, un singur coleg a avut un accident mai serios, dupa ce a pus prea mult carbid în cutia de vopsea. Și-a ars nițel sprâncenele și buzele, dar nimic grav.
te-ai tăiat vreodată cu secera? ți-ai dat cu toporul in deget? că eu nu…
Nu, și-am tăiat porumb căcălău cu secerea.
Cu toporul nu m-am tăiat, da’ mi-am mai dat cu ciocanul peste degete când spărgeam nuci, iarna.
Fiu-meu și-a cioplit nițel degetul mare de la picior când a folosit prima data securea, că era prea grea.
Eu tocam la rate, trebuie sa fi avut 7-8 ani, cand am prins curaj si experienta taiam smechereste. M-am taiat o singura data, m-a laut bunica-mea si mi a bagat degetul in gaz…am lesinat de durere, am stat bandajata. vacanta aia doar am adunat brusturi, am fost retrigradata de la tocat..asa suparare n am mai patit.
Apropo, lectie de electricitate pentru copii.
Am învățat-o tot pe la 10 ani și mi-a folosit toata viața
– cablul galben cu verde e pamântarea, că și iarba e verde
– cablul albastru e nulul, că e gol ca cerul de vară
– faza care te curentează e pe cablul maro, ca și izmenele tale daca pui mâna pe el.
Pe fata mea de 5 ani, o învăț să stea singură. Am lăsat-o până acum singură de 2 ori ca sa duc gunoiul. Am fost cu ea cu cortul pe ploaie torențială etc.
Dar ce facem cu soția? Cum o educ să nu-i mai dea să mănânce, să nu-i mai ducă laptele la pat, să nu-i mai strângă țoalele de pe jos, să… să… să…..etc.?
Ți-aș da 200 euro dacă mi-ai educa soția sa nu o mai răsfețe.
Eram cu nevasta si cu copilu intr-un oras mare (sa zicem Berlin).
Copilu avea vreo 6 ani, eram prima data in orasul respectiv.
Asteptam metroul, totul ok, numai ca am omis ca sunt doua trenuri diferite care foloseau statia respectiva, urmand sa plece spre directii total diferite.
Normal ca vine trenul care nu ne trebuia, asta mic sare direct inauntru, dau sa intru dar ma mai uit o data la panoul cu statiile si la numarul metroului, si imi dau seama ca nu e trenul care ne trebuia.
In momentul in care am zis „Stati, nu e bun!” a sunat inchiderea usilor si am intalnit privirea Juniorului care tocmai a inteles ca trebuie sa dispara din tren atunci.
Ceea ce a si facut, a tasnit pur si simplu afara cu usile inchizandu-se dupa el.
Abia apoi am pus la punct un plan pentru astfel de cazuri.
Gen „Cobori la prima si astepti ca venim dupa tine”.
Prinde bine sa ai un plan de rezerva, ce mai!
Acum pustiu are 16 ani si e unul din cei trei care merg la scoala singuri (are de schimat 2 autobuze, etc). Restul cu sofer/maimca/tatic/bunic…
Da, da… lectiile de electricitate din copilarie prind bine. Probabil ca tot in jurul acelei varste eu reparam instalatiile de pom, care erau cam de unica folosinta. Daca un bec se ardea, nu se mai aprindea niciunul. Singura cale logica de a afla care e ars era sa il scot din locul lui, sa cracanez cele doua fire subtiri si sa-l bag in priza, sa vad daca se aprinde. Am impresia ca primul bec s-a aprins scurt, cred ca nu era ars, dar s-a stins cand l-am aruncat din mana si restul n-au mai vrut. Nici televizorul, nici frigiderul…
Ce m-am trântit pe mine de pământ un televizor din ăla cu lămpi….
da, era greu de dat jos de pe comodă. dacă reușeai, primeai un premiu, cădea pe tine și simțeai.
Trebuia sa fie raspuns la ce a zis Gupi, dar m-a batut tehnologia.
Eu cand povestesc unora de prostiile facute in copilarie se mira tare ca nu am murit. e adevarat ca uneori am avut noroc. Eu am exemplu in familie foarte aproape: fratele meu. Bolnavicios cand era mic – convulsii, hernie, apenticita – pe scurt, multe internari. Mama a fost cu el mama tipica de baiat. Baiatul nu face nimic. Face baie…mama pregatea tot pt baie la pachetel (chiloti, sosetute, pijamale). cerea mancarea x…se gatea mancare x…si altele. si a ajuns ditamai omu…la 19 ani sa plece la facultate..a plecat luni, primit camin la poli, intors miercuri acasa plangand ca acolo nu e curat..nus e mai duce. S-a dus mama cu baiatul si a dat cu var. mama avand 1m juma, el avand 2m. a facut mama curat, a shimbat salteaua, a schimbat robinetii… pana foarte tarziu, cand a pus cumnata-mea mana pe el (sa i dea dumnezeu sanatate) a fost impiedicat pe strada. Eu fiind argint viu si ne tacandu mi gura, m-a lasat in ale mele si sa ma descurc. Nu stiu daca a fost bine sau nu, dar eu mor cand vad copiii dadaciti pana cand nu mai stiu sa mearga singuri pe strada.
și pleacă de la mami și caută una fix ca ea, să o ia de nevastă și să aibă grijă de el. că el nu știe, sărăcuțul…
Slava domnului ca cumnata-mea l-a dat pe brazda, cred ca i-a fost greu. Dar acum isi spala, gateste, cumpara singur chestii, mestereste la chestii sau cauta mesteri. Nu stiu ce si cum a facut, dar schimbarea e imensa. cam de pe la 24 de ani asa…treptat. Dar 24 de ani de cordon ombilical…
Cam tot ce povestiți voi pe aici se numește ritual de trecere. Este ceva ce dispare. Pe la 10-12 ani știam deja să dau cu coasa, să întorc și să strîng finul. Învățasem să bat coasa. Tăiam lemne cu fierăstrăul și le crăpam.
Și noi aveam topor, stăteam la tara. Am primit unul și în pana ca se vedea osul de la un deget. Nici măcar la spital nu am fost, nu ni le-a luat nimeni le urma, am constinuat sa tăiem lemne cu ele :). Cap spart de o grămadă de ori, plecam dimineața de acasă și nici dracu nu știa pe unde mergem (mersul în pădure era un lucru normal, nici nu se punea problema sa ne pierdem).
Asa cum ziceau alții mai sus, pe la 12-14 ani deja făceam orice munca la câmp. Urcam în brazi de 10 metri la cules de conuri sa facem și noi un ban sa avem de bere :).
Copii ii ai cum ii înveți. A mea și-a cam luat-o ca nu asculta, singura și-o facea: nu pune mana ca arde… Hi hi hi… S-a ars. O data. A doua oara nu :).
Păcat ca nevasta nu e ca și mine :))
nu mi-o luati in nume de rau, nu dau cu parul, doar ma amuz.
ati remarcat cati sunt pe aici cu „eu l-as lasa dar seful nu e de acord?”