Aparatele foto mai noi au opţiunea de a seta formatul imaginii capturate între 4:3 (letterbox) şi 16:9 (widescreen). Iată diferenţa dintre o poză făcută widescreen şi una letterbox:
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
care-i diferenta, in afara ca una e 4:3 si alta 16:9?
Am un Olympus vechi de 4MP care are optiunea asta, si pt 16:9 decupeaza putin din 4:3.
La astea moderne difera ceva?
scuze, am confundat 16:9 cu 3:2.
Cu siguranta nu cunosc termeni specifici domeniului dar pot spune ca in mod normal la captura unei imagini aparatul ar trebui sa taie din imagine doua benzi in partea de sus si in partea de jos, obtinandu-se astfel o imagine mai lata, fara a distorsiona continutul. Ceea ce ai obtinut tu e cat se poate de clar distorsionat.
Calin, ai facut click pe poze?
De cand am aceste optiuni, folosesc doar widescreen!
Depinde acum pentru ce ai nevoie. Eu unul prefer să trag 4:3 tot timpul. 16:9 ai în general nevoie la fotografiile ce le pui pe fundal (mai nou toate monitoarele sunt 16:9) sau le folosești în scopuri asemănătoare. Din 4:3 poți face 16:9 mai ușor decât in 16:9 în 4:3.
Formatul wide se face prin decuparea celui „patrat”, PIERZI PIXELI.
Bine, cand nu ai chef de Photoshop si vrei musai wide, e util. Dar mie imi place sa folosesc toti pixelii existenti pe senzor, daca vreu wide, mai „recompun” dupa aia in Photoshop.
In general toate dslr-urile (mai putin olympus) lucreaza pe format 3:2, in timp ce majoritatea compactelor sunt la 4:3
a doua imagine pare deformata putin, asa ca nu vad rostul setarii aparatului pe 16:9 atata timp cat ii poti da un crop in ps.
Depinde ce forma are senzorul. Forma lui normala trebuie folosita default. Alt ratio decat cel normal al senzorului nu face decat sa te lase fara o bucata de imagine.
… ete, camera folosita de zoso are default un format de 4:3, rezolutie 4000*3000. Cand o foloseste setata pe wide, rezolutia scade la 4000*2248. …pierde din imaginea pe care ar fi avut-o in 4:3 si care ar fi continut detaliu mai ok.
@Dragos Asaftei: de fapt majoritatea monitoarelor sunt 16:10 (1650 x 1050, 1440 x 900, 1920 x 1200) si daca tragi direct la 16:9 umpli apoi un wallpaper doar prin deformare.
Eu merg tot pe 4:3.
Eu nu vad nicio diferenta.
16:9 e mai aproape de proporția de aur; și de aceea din punct de vedere estetic e mult mai plăcut să privești o poză 16:9 decît una 4:3.
Probabil că e mai ușor să faci un obiectiv care să-ți ia poza 4:3, dar probabil ca și fotografia să meargă înspre 16:9, așa cum HD video merge înspre 16:9 mai mult decît 4:3.
Ce aparat ai folosit acolo?
am observat si la Discovery duda asta cu facutul 16/9 din 4/3.
Sa vezi un documentar din „al doilea” taiat la 16/9, e crima! E mizerabil, e nesimtire!
Stiu, toata lumea are acum 16/9, si eu am, dar ORIGINALUL e original, nu te apuci tu sa-l tai cum ai chef…
Cum sa tai ma un film de razboi? Cum sa fii nesimtit sa-ti bati joc de opera unui cameraman de teren, care a filmat cu obuzele suierandu- i pe la urechi? Cum sa tai DOCUMENTE numai „sa dea bine” pe ecranele noi?
Da, stiu, sunt putin off-topic dar trebuia sa scriu ce am scris mai sus.
un close-up portrait nu are sens sa-l pui pe 16:9
o panorama sau un lanscape da.
mai sunt si alte exemple insa regula de aur e „depinde de continut si compozitie”
Ce ziceai de specialisti?
cred ca diferenta e importanta pentru printuri mai ales
Daca vrei sa vezi pozele pe LCD / LED / Plasma din sufragerie si vrei sa le vezi pe tot ecranul atunci le faci in format wide , daca vrei sa le vezi pe laptop atunci tot wide intrucat 4:3 se vor vedea destul de mici si trebuie mereu sa faci zoom pe ele sa vezi detalii
Daca vrei sa le vezi pe pc-ul de acasa 4:3 atuci le faci in formatul 4:3 .
Eu personal care le vad pe laptop si in special pe tv-ul de 42 de inci prefer formatul wide
Asta e ca zoom-ul digital. Îți face camera o operație (în cazul ăsta crop; la zoom digital crop + scale) pe care ai fi putut să o faci la fel de bine (sau mai bine) și singurel în Photoshop.
.pm are dreptate în comentariile de mai sus.
În general formatul widescreen are avantajul de a se „mula” mai bine pe câmpul vizual uman.
Nu inteleg de ce vorbiti de proportii de ecran si nu de proportia senzorului. Cei mai folositi „senzori” sunt echivalentul dimensiunii filmului: 24x36mm. Echivalentul ca proportie este 3:2. Nu folosesc decat 3:2, daca am nevoie de panorame, imagini de fundal sau alte chestii folosesc programe de editare. Altfel las pozele „curate”, scoase direct din aparat.
cercul imaginii, formată de obiectiv, va fi mereu rotund. prin urmare, 4:3 este cea mai eficientă cale de a scoate maximul de informaţie de acolo. pentru începători, multitudinea de proporţii selectabile duce mai mult la confuzie decât la eficienţă (mai ales la panasonic lx3 şi lx5 care au un comutator dedicat pentru proporţia imaginii), însă cineva care a „exploatat” proporţia de 3:2 a clişeului pe celuloid poate-poate întrezăreşte şi nişte avantaje: ajutor pe durata încadrării, posibilitatea de a selecta o proporţie care avantajează compoziţia curentă, micşorarea timpului petrecut în post-producţie. eu în general evit 4:3, cu excepţia cazurilor în care este de dorit să capturez cât mai mult (documentare, macro). 3:2 este oportun pentru portrete, treimile cadrului fiind optimizate pentru corespondentele anatomice (ca să zic aşa – ochi, picioare, fese, spate, repere anatomice etc.). 16:9 consider că merge cel mai bine la cadre SF, adică arhitectură, poze cu detalii, mai multe planuri de imagine. dezavantajul 16:9 este că nu prea se poate folosi în format vertical. în caz de indecizie, recomand clasicul 3:2… hai să nu fim atât de înfometeţi de pixăli. pentru 99% pozelor făcute de comentatori, ar fi destul şi o rezoluţie QCIF, aşa, să fiu şi eu răutăcios.
dictated but not read.
ah, şi încă o chestie, pentru cei care zic „e sacrilegiu să tai înainte să dai la televizor”: cameramanii de obicei au grijă să încadreze astfel încât materialul rezultant să arate bine pe toate proporţiile folosite la difuzare (5:4 PAL, 4:3 NTSC, 16:9 widescreen)
16:9 is tha schitt.
Desi inteleg tipatul pe tema „PIERZI PIXELI !!!!1!!11!!!1unuunu”,
fiecare format are si o caracteristica estetica, nu doar dimensionala (nu e nevoie sa folosim termeni gen letterbox sau widescreen, la fotografie se foloseste raportul dintre laturi 4:3, 16:9, 5:4, etc), si ce daca pierd pixeli ? cautam pixeli ? nu, cautam o fotografie frumoasa.
Ah, si cu ocazia asta am gasit metoda de a detecta pseudo-fotografii
cei care invoca crop-ul in photoshop ! Nu am cunoscut nici un fotograf macar semi-serios care sa se gandeasca „lasa ca fac crop mai tarziu” pentru ca faci compozitia prin vizor, nu in photoshop. Nu imi spune ca te gandesti mai mult de 2 secunde la o fotografie daca nu stii exact ce prinzi in cadru pentru ca „undeva” va veni linia de crop din 4:3 in 16:9 
doru, compoziţia e totul. eu urăsc programele de editare.