Pornind de la dezbaterea “de ce producătorii de aplicații lansează versiuni pentru iPhone și apoi pentru Android”, care a înlocuit învechita “eu ce mănânc azi”, am folosit MapBox pentru a ilustra consumul de Twitter din România, în special Android (cu verde) vs. iPhone (cu roșu).
Și avem așa:
București
Cluj
Iași
Timișoara
Brașov
Mamaia
Sibiu
Aeroportul Otopeni
Cred că, în afară de Mamaia și Otopeni, unde iPhone câștigă detașat, din motive simple, restul e indecis. Ar fi interesant de văzut și cum arată graficele astea cu Facebook, că este mai folosit de români decât Twitter.
Cum știe MapBox locația tweetului, că nu am găsit nici un about? Se ia doar după geo-tagging din tweet?
Eu am dezactivat localizarea din aplicație, iar când o aveam mai mereu mă punea prin Ucraina (sunt în Iași).
Pentru facebook aici.
“de ce producătorii de aplicații lansează versiuni pentru iPhone și apoi pentru Android” – cred că se aplică și la genul/tipul aplicației. Aplicațiile gen twitter/facebook/instagram cred că sunt mult mai des întâlnite pe IOS față de Android. Dacă faci o aplicație de acces FTP de ex., cred că va fi mai des folosită pe un Android.
Fiecare sistem de operare și-a făcut o clientelă destul de bine determinată (exact ce ai zis despre Mamaia și aeroport).
In decembrie voi sarbatori 4 ani de smartphone de top cu Android cumparandu-mi un iPhone. Iasta bun Android dar nu prea.
mie mi se par foarte corelate, deci irelevante hartile.
@florin:de ce în decembrie și nu acum? Dacă ți s-a urât de Android, ce te împiedică să te muți în aprilie?
Ca parte dintr-o echipa de developeri de jocuri pe Android (si poate in viitor si pe iOS, in functie de timp si fonduri) as putea spune ca de vina sunt si:
1.Rentabilitatea. Pe iOS oamenii cumpara mai mult (atat din cauza mediului intretinut de Apple, cat si a faptului ca un jailbreak va fi mereu mai „dificil” de facut si sustinut in timp decat bifarea unui „allow aoo installs from unknown sources” pe Android). Ca idee, varianta gratuita a jocului nostru a fost „piratata” la 2 ore dupa lansare. Vorbim de oameni care au luat varianta free (desi avea un pachet de date downloadat separat) si au pus-o pe serverul lor. Pentru ca…pitong? M-am gandit ca e vorba de accesibilitate pentru cei care nu folosesc variante de Android aprobate de Google, dar asta nu se sustine pentru restul de 20 de oameni care au facut acelasi lucru pe site-urile lor, la scurta vreme dupa.
2.Lipsa de standardizare a platformei (fragmentare). Pentru iPhone e suficient sa te adaptezi la ultimele 2 iOS-uri si ai acoperit mai toata popendulatia utilizatoare. La Android, oricat ai testa, vei avea dispozitive dotate excelent, dar „handicapate” de software-ul producatorului sau de reteaua de telefonie distribuitoare. In ultimii doi ani lucrurile au mers spre bine cu producatorii mari (multumita unor restrictii Google), dar tot nu e suficient.
3.AOS (App Store Optimization) – E o tema mai putin discutata, dar algoritmii Google sunt ceva mai obscuri decat cei ai Apple in sensul asta. La Apple stii cam cat trebuie sa investesti si unde pentru a-ti scoate banii (la limita, ca nu prea mai merge treaba) pe aplicatie. Cu Android, nu-i chiar aceeasi treaba (mai putin pe Amazon Store, dar acolo trebuie optimizare si upload separat pentru Kindle Fire – Unity se adapteaza, dar alte platforme nu prea). De multe ori, aplicatiile Android „explodeaza” prin intermediul unor simple asocieri, iar alte ori, aplicatii in care s-a investit si care nu au probleme de design & usability raman in imensul ocean al non-profitabilitatii.
Ceva legat şi de încrederea în aplicaţiile pentru Android: Virus Shield.
Nu cred că aşa ceva ar fi fost posibil pe AppStore.
Sakura: Ar fi fost perfect posibil. Acolo exploatarea tine de un mecanism psihologic ,nu de sistemul de operare. S-a mai intamplat si pe PC si pe iOS https://arstechnica.com/2017/03/.
Daca ai impresia ca utilizatorii iOS ar fi cu ceva mai instruiti decat cei de Android, lucrurile stau cam invers: Androidul necesita ceva mai mult „skill”, e mai usor de „demontat” si mai greu de utilizat decat iOS. Din pacate, in ambele cazuri, majoritatea utilizatorilor este formata din oameni obisnuiti sa „apese pe buton”. Pentru ei, este suficient confortul psihologic al unui mesaj de tip „Your phone is virus free!”.