trei motive pentru Radio Guerilla si niste cenzura

Textul de mai jos aparea pe blogul lui piticigratis acu cateva zile. Intre timp a disparut in negurile cenzurii. Google Cache il are in continuare intact. Il pun acilea pentru generatiile viitoare…

Saturday, August 8, 2009

3 motive pentru care Radio Guerrilla e de rahat

Rar se găsește în univers o hipstereală mai îmbâxită, mai odioasă, mai deranjantă pentru simțul acustic al omului cu bun simț decât Radio Guerrilla. Când s-a lansat, numele m-a dus cu gândul la melodia aia de la Rage Against the Machine – Guerilla Radio. Mă așteptam la anarhie, revoltă, coi, atitudine, ceva vene pe pulă din partea lor. Nu gârâiala pseudointelectuală și vag elitistă care este acum. Dar să analizăm cele trei motive:

1.Muzica de la Guerrilla e un brit-pop-rock fără suflet. Poa să zică ei că e indie. Nu e indie. Indie vine de la independent. Nu făcut pentru larg consum. Trupe ca The Killers, Kings of Leon, Travis, Radiohead şi toate tâmpeniile ăstea brit sunt făcute pentru mase. Pentru poplaritate. Pop. La fel de pop ca şi Madonna. Dar faptul că e britpop nu e un lucru rău în sine. Faptul că e un britpop şters, amorf, fără consistenţă, fără suflet este partea rea. E o muzică îndobitocitoare, lipsită de savoare. E ca orezul fiert, chior, fără sare.  Nu are nimic. Sunt doar nişte lătrăi care se bărbieresc ciudat, cu feţe de programatori care cântă lent ceva de amorţit simţurile care nu exprimă nimic. Muzica la fel de moartă pe dinăuntru ca şi corporatistul care o ascultă. Făcută special pentru cadavromul de la 9 la 5, care a ajuns în aşa hal de prins în viaţa lui circulară încât are rutină şi la distracţie. Omul care se relaxează doar sâmbătă seara, când îşi pune pălăriuţa, îşi ia sticla de salitos şi ne e superior nouă, deşi singurul subiect de conversaţie de la masa lui e tot ultimul banc ce a circulat pe intranetul de la muncă. Şi asta mă duce la punctul 2.

2. Atitudinea Radio Guerrilla e de un elitism nejustificat. Încearcă să înspire în ascultător sentimentul că e mai deştept decât alţii pentru că ascultă muzica lor. Că britpopul lor e cu ceva superior ultimului hit al lui Moga, niggărului de 50 Cent sau ultima pisică electronică trasă de coadă ce îşi zice a fi drum and base. Adevărul e că toate aceste muzici sunt ÎN MOD EGAL DE NONVALORICE. Just, oamenii deştepţi ascultă alt tip de muzică, de obicei, dar niciodată ascultatul unui tip de muzică nu te face mai deştept. Şi modul finuţ şi călduţ în care inspiră ei sentimentul de superioritate în hipsteratiştii pasivi e scârbos. Emisiunile lor vag culturale în care cordaci din noul val de artistoizi care vorbesc mult şi nu spun nimic vin să-şi dea cu părerea despre viaţă, univers şi restul chestiilor, sugerând fin, din cînd în cînd că ei SE CACĂ ARTĂ mă scârbesc. Şi toată atitudinea lor de luceferi superiori şi pasivi mă duce la al treilea motiv pentru care Radio Guerrilla e de căcat:

3. Toate campaniile lor sunt de o pasivitate greţoasă. Au un mod coios de a rezolva chestiile cam ca românii care otrăveau fântânile, îşi dădeau foc la case şi se retrăgeau în munţi. Observă finuţ rău probleme. Da finuţ rău. Ca poponarul care-şi pune mănuşi chirurgicale înainte de a se lubrifia în cur, să nu se facă de margarină pe mâini. În aşa hal de exagerat de finuţ. Un exemplu clar e campania lor cu „mitocănia urbană”. Nu au făcut nimic. Cică aia e campanie: nişte bancuri răsuflate de cocalari.com cu „mârlanul se duce în papuci la mall” HAHAHAHA AHAHAHA AHAHAHAHA HAH HAHAHA AHAHA M-AŢI DAT JOS DE PE CĂCAT DE ATÂTA RÂS AHAHA HAHAH AHAH AHAHA HAHAHAHAHA CE M-AM DISTRAT.

Nu e hazliu. Nu e campanie. Măcar de ar fi hazliu. Nu e hazliu. Nu rezolvă nimic. Campanie împotriva mitocăniei urbane: aduceţi un tatuaj de curvă, de-ala tribal de deasupra bucilor, decupat cu cuţitul, vă dau un bax de bere. Aduceţi un lanţ gros de aur, cu tot cu capul cocalarului care-l purta, vă dau o bicicletă. Aşa se face o campanie cu coi.

Unde este coiul ?

Radio jenant de hipsteri. Nu va meritati numele.