Acum câteva luni, o prietenă îmi povestea despre problemele pe care le întâmpina cu lansarea unui magazin de haine. Bumbacul e același peste tot în lume, imprimeurile și designul făceau diferența în cazul de față. Fata voia să cumpere marfa de la producători români, că sunt destui care puteau executa ce voia ea, dar întâmpina probleme organizatorice, însumate în “mentalitate comunistă, oameni vechi”.
Așadar, trei lucruri pe care producătorii românii de orice le pot învăța de la Aliexpress:
- fă un site în engleză, în care explici cine ești și ce vinzi. pune la vedere poze cu fabrica și metode de contact (telefon, email, adresă poștală). site-ul să se vadă bine de pe tehnologia asta absolut nouă, smartphone. și oameni care să știe să vorbească limba asta globală numită engleză.
- angajează oameni de vânzări care să știe să lucreze cu tehnologiile astea noi numite email. da, au fost răspunsuri de tipul “nu avem o cameră foto cu care să vă arătăm produsul”, dar pun pariu că toți aveau smartphone de la firmă. la fel și cu mailul de firmă, trimiți un mail acolo și nu îl vede nimeni cu săptămânile.
- cere-le să aducă măcar un client nou pe lună. să vezi atunci cum vor găsi timp să verifice mailul mai des, să trimită poze și să fie amabili cu clienții.
E aiurea. E o piață globală și românii noștri au angajat mămăi de 60 de ani la vânzări, care trimit mailuri scrise cu caps și încheie orice conversație/negociere cu “să veniți dvs. pe la noi pe la sediu”. Marș, fă, sunt 3 județe mai încolo, de aia s-au inventat curieri!
Capsunile alea cu ciucalata sunt pe AliExpres sau pe AliBaba?
Deja esti cu unul sau doi pasi prea inaintea situatiei.
Eu am dat de multe ori mailuri intreband fie de stoc de piele naturala, fie de talpi sau calapoade. Raspunsul la mailuri il primesc in procentaj de 20%-25%.
Asta in cazul fericit in care firmele respective chiar au o adresa de e-mail afisata pe undeva..
Caz fericit. Uneori nu au decat un numar fe telefon. Nu tu site, nu tu mail.. si un raspuns de genul ”va trimitem oferta pe fax”
Suna direct patronul fabricii. Secretarele nu-s prea interesate dd mailurile tale. Ar fi bine sa stii italiana sau sa mergi cu cineva care sa parleasca pt tine. Incepe cu zona banatului.
Cu placere
Pentru ca majoritatea isi iau veniturile din magazin/depozit fizic, nici nu le-a trecut prin cap ca chestia aia numita Internet mai are, pe langa Facebookul care l-a facut presedinte pe Iohannis, si potentialul sa le suplimenteze (sau chiar dubleze) vanzarile.
ai uitat:
1. daca clientul iti cere sample de un anumit spec, trimite ce au cerut nu ce ti se scoala tie.
2. inainte de a-ti face preturile, verifica la cat vinde concurenta. daca vinzi la preturi mai mari decat chestiile facute in Italia nu-ti cumpara nici dracu nimic
Pentru ca nu-i asa, daca e made in Italy e mai bun…
de obicei este.
De-ati sti cite dintre chestiile alea „Made in Italy” sint de fapt facute la noi… imi cumparam direct din fabrica incaltaminte/haine „Made in Italy” foarte bune. Doar ca Italy asta era prin judetul Buzau…
Te cred, dar nu despre asta evorba aici.
Eu am 5 magazine de haine împrăștiate in țara si lucram cu aproximativ 12 furnizori. Nu am avut niciodată problemele astea. Oare nu suntem noi prea „precious” cam vrem sa comandam de la vreun „fabricoi” de loan câte 4 sacouri de un fel Si 3 de un fel?
Esti o companie din afara tarii. Si ti-a dat o teapa supplierul din Italia si ai auzit ca ce-ti trebuie tie se face si in romania. Vorbim de comenzi gen 300k bucati pe an sau mai mult.
Chestia asta s-a intamplat unei prietene de aici care a vrut si ea sa faca un rahat si sa foloseasca niste furnizori din Romania- creeaza niste joburi acasa etc.
bad idea
fabrica no 1 are un site misto dar n-are preturi la produse si nu raspunde la emailuri. Turns out fabrica era in ceva lichidare si n-avea nimeni chef sa faca vanzari, cnducerea nu stia cum s-o falimenteze mai repede ca s-o cumpere pe urma pe nimic.
fabrica no 2 n-are site dar il prinzi pe patron la telefon, explici si ceri sa-ti trimita sample. Si-ti trimite niste chestii care nu sunt ce-ai vrut tu.
fabrica no 3 are preturi en gros mai mari decat furnizorii din Italia, si nu raspunde la emailuri
Dupa 2 saptamani te futi in ea de Romania si comanzi din Israel sau din Polonia.
N-am nicio treaba cu domeniul, dar
1. Poate esti la prima comanda pe site-ul/la producatorul ala. Poate vrei sa vezi daca se vand la tine in magazin. Nu cred ca te apuci sa cumperi toate numerele din toate modelele.
2. Poate ai un magazin mic intr-o localitate si mai mica. Aia e puterea de cumparare a clientilor tai.
Si or mai fi si altele.
Producatorii romani nu trebuie sa invete nimic, doar ei sunt patroni si stiu eu cum sta treaba. In plus, d-aia au murit ei la revolutie, sa-i invete chinezii cum sa faca bizniz?
E bine și cu sfaturile astea antreprenoriale, dar hai întâi să învățăm gramatica și acordul verbului cu pronumele.
când rescrii textul de 2-3 ori, mai pierzi acoardele.
@Iusti, bun, si pana la urma ti-a ramas ceva in cap din articol sau ai ramas blocat la dezacord?
Mai toate problemele astea s-ar resolva daca omul cu banii n-ar insista sa fie el director (sau fi-sa etc) daca nu se pricepe.
Angajezi un manager care stie ce face si-l lasi in pace. Ce e atat de greu
e greu in romania, pentru ca patronii (oamenii cu bani, primarii, sefii in general) vor sa dovedeasca ca se pricep la toate
nu doar in Romania.
tocmai ce am primit SPAM comment de la aliexpress romania pe cateva bloguri pe care le intretin.
+1 @iodi
Ca sa fim ontopic, priveste si din partea angajatului, care se zbate (uneori) sa puna firma pe net, dubleaza vanzarile si o ia, la salariu, prin gura de la sefu „ca e criza”, in timp ce sefu isi schimba masina cu un q7… #truestorybro Si atunci sa tot ai chef de munca, nu?
@Cartus
in vanzari cam peste tot in lume e cam asa:
– o parte fixa si comision din vanzare( poate varia cand partea fixa e mai mare si comision mai mic, sau invers), sau direct comision, dar nu am auzit de nimeni sa munceasca fara comision.
Aici vorbești de site-uri mici… Ai dreptate, pentru a reuși ai nevoie de un om de marketing foarte bun și de un director cu viziune. Dar firmele acelea pur și simplu își fac banii pentru fiecare lună, neștiind să profite ca să se extindă.
Cred ca fabricile din Romania lucreaza doar prin furnizori, nu cu clienti directi; asta cred ca e si motivul pentru care au avut mentalitatea comunista de a igonora un posibil client. Legat de site-uri, din pacate sunt realizate de „un prieten/nepot”.
Da-l in papuci de prieten/nepot ca daca vinzi ceva e la mintea cocosului sa afisezi cat de cat vizibil niste date de contact (adresa postala, mail, fax, telefon, porumbelul calator, bufnita, ceva) ca sa poata ajunge la tine aia care vor sa cumpere.
Si tot logic pare sa verifici contactele alea, daca ai un plic un cutia postala, o hartie la fax, un mail, un apel.
Tot logic e daca vinzi ceva sa pui macar o poza cu ceva-ul ala.
Si daca esti ditamai fabricoiul si n-ai chef sa furnizezi 5 sacouri de-un fel si 3 de alt fel, ce papucii e atat de greu sa raspunzi „stimate…., preluam comenzi doar de la 50 de produse in sus. Ne pare rau, ramanem la dispozitia dvs, cu stima, bla, bla”?!
Atunci cand te apuci sa vinzi e chiar atat de complicat sa-ti aduci aminte de problemele pe care le-ai intampinat in calitate de cumparator?
@A
crede-ma, asta e un nivel de logica la care multi oameni nu ajung.
Nu doar in Romania.
Emailuri neraspunse cu saptamanile? O firma la care am lucrat inainte sa plec de capul meu era asa. Compania se zbatea, de abia vindea, si cand sunau clientii interesati sa faca noi contracte etc? Fata patronului, pentru ca ea se ocupa de customer service, lasa emailurile neraspunse.
Mortii ma-sii sa vezi ce misto e cand tre’ sa faci un site de e-commerce si descoperi ca oamenii aia nu au o lista completa a produselor pe care le fac, etc.
Prostia e mare, e omniprezenta si nu se vindeca decat cu glonte in cap.
Nu toata lumea poate sa faca vanzari si marketing, sunt si alea o arta.
https://casajurnalistului.ro/fabricat-in-europa/
in principiu, niste jeguri
Sunt producător român și îți spun că prietena ta ori e ghinionista ori are impresia ca „s-a întâlnit hotul cu prostul” .
Pana acum 5 ani am mai întâlnit și eu situații de genul asta, însă acum sunt raritati precum unicornii. Intre timp ori au dat faliment ori s-au adaptat.
Limba asta globala a inceput sa piarda teren,la inceput treptat,apoi din ce in ce mai accelerat in fata noii limbi globale,chineza.Astept cu nerabdare sa vad noile postari in romchineza !
da’ ce magazin face prietena asta de vrea la prima comanda 300k ?
Nu vrea la prima comanda atat. Vrea sa vada calitatea si marimile intai, ca sa decida daca schimba supplierul. 300k e cantitatea pe care o cumparau de la supplierul ala pe o anumita perioada. Daca gasea in Romania un supplier bun pentru produsul respectiv, ala era genul de cantitate pe care voia s-o comande pentru x luni pentru clientii lor.
Nimeni nu are genul ala de numere in stoc. Se comanda cu luni inainte si se face un program de livrare, se stabilesc optiunile pentru private label etc.
mi-a sarit gandul de la articol cand am vazut capsunile alea. pofte…
Chiar daca problema prietenei tale e reala, nu cred ca a inteles cum functioneaza o fabrica. Si mai ales o fabrica de confectii. In general o fabrica de confectii medie nu poate executa serii mici. E vorba de incarcarea unei linii de productie.
O fabrica de confectii din RO lucreaza in general cu firme care comisioneaza toata productia. Si cand nu pot avea incarcare suficienta, angajatii sunt trimisi in somaj tehnic pentru ca altfel nu pot supravietui de la un sezon la altul. Inclusiv mamaia de 60 de ani. Si cand ii spui ” Marș, fă, sunt 3 județe mai încolo” gandeste-te ca industria asta nu ii permite sa castige cat sa aiba o viata decenta in judetul ei amarat. Ca sa incarci o fabrica, inseamna comenzi de sute de mii exemplare. Nu e atelier.
In general o fabrica de confectii nu are „oameni de vanzari”, „oameni de marketing”, tehnologie, telefoane destepte, email, skype … de ce? pentru ca e o industrie cu valoare adaugata foarte mica. E mult lucru manual. Si noua ne place sa existe H&M si altele …
Eu zic sa nu ne batem joc de niste oameni doar pentru ca noi credem ca email-ul si comunicarea cu un client le rezolva problema. Intelege intai ce inseamna o fabrica, cum se produce, care sunt problemele lor.
you wut mate?
deci zici tu acolo ca o fabrica de confectii n-are pe nimeni capabil sa raspunda la un telefon sau sa citeasca un mail?
Hai sa fim seriosi, asa ceva nu exista. Nea ala din Bangladesh care iti face tie camasile in regim de lohn are email. Tanti Vasilica de la Frecatei are email si tableta pentru Skype, pe care o ia cu ea cand se duce la cacastoare in fundul gradinii.
daca nimeni n-are telefon sau email, cum isi gasesc contractele pe care deja le au? pica din cer? Le aduce barza? Amaratii aia care traiesc din alocatiile copiilor la mine in Teleorman au telefoane mobile. Floricica ghicitoarea-n carti si-n bobi are telefon fix, mobil, email, pagina de FB si website personal.
Asa ca hai sa fim seriosi. Iti garantez eu ca exista si telefoane, si email. Si fax. Ce nu exista este vointa pentru ca din motive de puturosenie si atitudine comunistoida exista oameni care nu pricep ca patronul ala, bun, rau, care e, nu te plateste sa existi. Te plateste sa-ti faci treaba si daca nu-ti place cat te plateste esti liber sa te intorci la origini, dar daca-l accepti pe salariul ala bun nebun pe care ti-l da, ar trebui sa muncesti pentru el.
Asa ca hai sa nu mai inventam scuze pentru „las-ca merge si asa” si pentru nesimtire.
sa vezi in PLM cand primesc mailuri cu tot ce vrea sa zica mamaie scris in titlul mailului.