La 7 sa fii la mine, mergem acolo. Si eu ma agit, ma pregatesc, la 7 sunt la el. Stai ca nu m-am imbracat, am avut niste treaba. Pai stai, mosule, nu ziseram la 7? Nu te-am anuntat pe messenger ca plec de acasa? Ce treaba ai mai avut in 5 minute? Nici imbracat? Pana mea, nu puteai sa zici? Ca nu ma grabeam sa ajung la fix la tine.
Ma streseaza oamenii al caror timp e important. Decizi ceva si la ora fixata el mai are treaba. Si tu te agiti sa fii acolo la ora fixata. Si esti acolo si il vezi pe el, care nu se grabeste sa ajunga, merge incet si important, desi a intarziat 10 minute. Timpul meu nu e important, doar al lui.
Hai, mergem? Ah, stai ca am uitat ceva! Pai eu de ce sunt la usa, imbracat si incaltat?
E foarte greu sa fii organizat, presupun. Sa iti stabilesti niste repere. Bai, azi trebuie sa fac asta si asta.
Tin minte vremurile cand lucram cu deadlineuri. Asta trebuie sa plece la tipografie azi la ora 3. Mort, copt, nu ma intereseaza. Chestia asta trebuie trimisa pana joi la ora 5. Nu ma intereseaza ce faci in timpul asta, tu stii mai bine cum iti gestionezi timpul. Sa fie gata sau vei fi penalizat. Simplu si stimulativ. Stateam si o frecam cateva ore si dupa aia munceam. La fix totul era gata.
Simplu. Foarte foarte simplu.
Clar tine de educatie si organizare. Punctualitatea este un lucru important pentru foarte multi si … hm.. daca tu ajungi la timp la o intalnire stabilita cu cineva si acel cineva intarzie sau, cum e in cazul tau, nu este gata, se imbraca si alea alea atunci eu spun ca e putina lipsa de respect
Nesimtirea asta se cultiva inclusiv la nivel de companie. Am avut odata o programere la un interviu la ora 14,am ajuns la fara un sfert, m-a inscris secretara intr-un registru , cu mare regie… La 14 si un sfert boul cu care trebuia sa vorbesc a iesit din birou, cu telefonul la ureche, alintand tandru o „pisi” apoi l-am vazut in oficiu (era usa cu geam) cu botul intr-o cafea. Am privit crucis la secretara, am aruncat o ironie finuta, aia nu mai stia cum sa se scuze. La jumate boul era inca in oficiu, cu cana intr-o mana si hlizindu-se la telefon, m-am ridicat frumos de pe scaun , i-am transmis boului urari de mama, apoi am disparut de-acolo recitand toata colectia de injuraturi a poporului roman.
@ Danutz: ma bucur ca ti-am putut fi de folos!
ma mir ca mai exista oameni pentru care punctualitatea (chiar) inseamna ceva !! am constatat ca acum se pune egal intre a-fi-punctual si „fraier”. pacat !
pfffff… Eu sunt unul din nesimțiții descriși mai sus…
Dupa cum ai pus in tag, este vorba de educatie si simt de raspundere.
Am patit-o si eu pe asta pe asta anul trecut, la mare. Stabilisem o ora de plecare spre alta statiune si cei cu care eram de-abia se miscau. Am plecat fara ei (n-aveau masina) si a fost cea mai distractiva zi din tot concediul :))
Pe mine cel mai mult ma enerveaza cand oamenii intarzie la intalniri, evenimente etc si dau vina pe trafic. Mai mult, ma enerveaza cand, invocand motivul ca unii ma sunt in trafic, unii organizatori de evenimente incep mai tarziu prezentarile ca sa mai astepte sa vina participanti. WTF? Dar eu care m-am straduit sa ajung cu 10 minute mai devreme, tocmai ca sa nu intarzii, eu nu contez? Conteaza numai aia pe care oricum nici in c** nu-i doare ca vin cu jumatate de ora mai tarziu?
Cel mai mult imi plac oamenii care considera ca daca trebuie sa ajunga la o intalnire la ora 15.45 sa zicem, ei pot pleca de acasa la 15.45.
Eu cred că punctualitatea ţine de educaţie dar şi de voinţă! E pe undeva un exerciţiu! Cel mai greu este să te lupţi cu tine însuţi!
Urrrasc oamenii care ma fac sa ii astept! … Sunt atat de suparata pe ei cand in sfarsit apar, incat intalnirea este deja compromisa.
Interviu de angajare la Contitech, ora 9:00. Fabrica e la marginea orasului, in fundu’ pamantului, departe de ultimul mijloc de transport. Bun, iau viteza, la 8:55 ma apropii, la 9:05 inca bajbaiam intre toate portile lor industriale. In final am ajuns la 9:10, pentru a constata surprins ca alti 15 oameni asteptau acelasi lucru. Recrutoarele au venit abia la 9:30, ne-au pus in brate niste CV-uri blank (alea de pe net le era greu sa si le tipareasca) si au plecat. Iar strigarea pentru interviu a avut loc 3 ore mai tarziu – le era greu sa tipareasca niste bonuri de ordine …
Desi sunt fata (si se spune ca fetele intarzie de cele mai multe ori) sunt mandra sa spun ca nu intarziu numai in cazuri exceptionale si in toata viata mea poate au fost vreo 2-3. Mai bine ajung cu 5-10 minute mai repede decat sa intarziu si punctualitatea este un lucru pe care il caut in viata cu iscusinta. Incerc sa ma inconjor de oameni care sa raspunda la anumite criterii, de ce sa ma enervez zilnic cu incompetenti care vorba ta nu sunt in stare sa fie organizati. Clar toate acestea sunt ramasite ale unei educatii care lasa de dorit. Fara suparare!
Cand intarzii din cauza ta, iti faci, mai mult sau mai putin procese de constiinta, tragi eventualele ponoase, si de tine depinde sa te corectezi pe viitor. Dar cand intarzii din cauza altora, pe care n-ai cum sa-i eviti, e de doua ori mai dureros (nu depinde de tine, iar pe ceilalti nu-i poti schimba
)
@ dAImon: Am crezut ca vorbesti despre Conti din Sibiu, dar vad ca esti din Timisoara, te anunt ca lumea vorbeste ca se ofera acelasi tratament candidatilor si la noi. Lucru nemtesc a la Romania
Asa patesc eu cu un foarte bun amic. Il iert ca il stiu de cand suntem mici.
Dupa ce ca intarzie in 99% din cazuri, mai si vine agale pe strada de zici ca e Rege si merge la incoronare.
L-as ierta daca l-as vedea ca macar se straduie in fata mea sa grabeasca pasul, nu sa mearga cu mainile in buzunar de parca a venit cu 30 de minute mai devreme.