Mihai are nedumerirea asta: de unde au apărut, ce calificări au, ce rezultate și așa mai departe…
Teoretic, nedumeririle lui sunt corecte. Noi, generația asta de acum, am crescut și am blocat amintirile crâncene de acum 20 sau 30 de ani și acum ni se pare că a crește un copil e floare la ureche.
Și nu prea e. Știu, mama tot repetă “păi, tu aveai un an jumate și te lăsam acasă cu frati-tu de 3 luni de la 9 la 4, când veneam de la fabrică; nu era bine, dar ce era să fac” sau “când erai mic, am apucat două bluze la fel, altceva nu aveau, le-ai purtat 2-3 ani”, dar azi mama pleacă la 8 și se întoarce la 6 dacă are noroc sau la 9 dacă nu are.
Și e nevoie de cursuri de ținut ocupați copii, de ținuți departe de droguri, de tablete, de televizor și de manele. Și de cursuri pentru părinți, pentru că ne uităm în jur și vedem câtă lipsă de discernământ există, așa că trebuie să le explici părinților chestii de genul:
- copilul nu se bagă în cuptorul cu microunde dacă îi e frig
- copilul nu are voie shaorma în primii 16 ani de viață
- da, știu că râde, dar nu, copilul nu are voie să se uite la MTV sau Capatos
- nu, nu îi luăm copilului telefon la 4 ani, că n-are pe cine să sune
- nu ține copilul cu capul în jos când îl pui în BabyBjorn
Și așa mai departe…
Hipstereala ieftina. Sau prostie, daca trebuie „curs de parenting” sa afli ca nu e ok sa speli copilul in masina de spalat.
La cati destepti sunt pe lumea asta ii poti convinge ca au nevoie si de cursuri de spalat vase
Cei care au nevoie de cursuri de parenting in sensul indicat de zoso, nu vor cauta niciodata asa ceva. Ei stiu dinainte tot ce trebuie sa stie.
La cursuri de parenting se duc cei care constientizeaza ca modul in care au fost crescuti ei (dar si parintii, bunicii etc) – nu prea rimeaza cu vremurile prezente iar copiii lor risca sa piarda oportunitati din cauza asta.
Si nu se prind unde au gresit parintii lor? Ce înseamnă „constientizat”?
S-au adunat sa dea cu minus astia care se duc la cursuri parenting.
E amuzant.
Deci cum? „iar copiii lor risca sa piarda oportunitati din cauza asta.”? In ce sens? CA CE? Ej prost, nu vezi si simngur ce oportunitati ar putea avea copilul tau? Iti cunoaste aia mai bine copilul decat tu?
In loc de „cursuri de cacat”, in timpul ala STAI CU COPILUL TAU! Ce spui de „parenting”-ul asta simplu? E si moka! :p
––-
E plin de „cursuri de parenting”, dar copchiii nu iau bacul in proportie mai mare decat atunci cand nu erau cursuri de… cacat. Cum explicati?
se copiaza mai greu
Cristi, te supara minusurile?
Nu tot timpul iti dai seama cu ce ti-au gresit parintii. Da, iti dai seama ca nasol ca te-a batut tac-tu cand erai mic, dar nu iti dai seama ca era si mai nasol ca ma-ta tacea si nu zicea nimic, dar te trata cu dulciuri si mangaieri pe urma, „ca sa-ti treaca”.
„Ej prost, nu vezi si simngur ce oportunitati ar putea avea copilul tau?” – nu, nu vezi. Poate baietelului tau ii place baletul si poate ajunge urmatorul Nijinski, dar mintea ta plina de Champions League o sa blocheze chestia asta si o sa-l trimita sa bata mingea pe maidan „ca asa s-a nascut Hagi”.
Da, alora care doresc binele copilului le trebuie cursuri de „parenting”.
Parintii lui Nijinski au urmat cursuri de „parenting”? LOL.
„dar mintea ta plina de Champions League o sa blocheze chestia asta si o sa-l trimita sa bata mingea pe maidan “ca asa s-a nascut Hagi”.” – fix astia se intereseaza si se duc la cursuri de „parenting”.
P.S.: cine exact tine cursuri de „parenting” in Romania?
Cati sunt ei insisi parinti (1), ce calificari au (2), cum exact evolueaza copilul lor, sa dea un exmeplu? (3)
Unde e Nijinski-ul lu’ aia care nu stie limba romana dar preda „parenting”? (am citit asta in articolul original, din linkul lui Vali)
Eu aș da bani ca să-mi recomande unde să pitesc copilul când am musafiri. De obicei îl bag sub pat și după 10 minute leșină de plâns. Poate există un loc unde durează 5 minute sau mai puțin.
Daca stai la bloc il arunci pe geam la alti vecini in balcon. Daca ai noroc si nu sunt acasa poti sa uiti de el vreo cateva zile.
Am încercat asta cu balconul. L-au răpit pescărușii și nu am mai auzit de el. Cu #2 sunt mai grijuliu.
O Shaorma preparata ok e de 10 ori mai putin nociva decat o pizza.
Mai ales pentru un copil care e in crestere. Daca mai face si un sport si e activ, nici nu mai zic…
Nici eu nu sunt de acord cu partea cu shaorma. Daca nu ii dai shaorma, dupa ce kkt ii mai dai sa bea bere, dupa iaurt?
Fara sosuri si cart prajiti avem asa: carne pui la gratar, rosii, castraveti, varza, salata, ceapa, lipie (deci mai putina faina decat la pizza)… facuta in casa, poti controla calitatea ingredientelor. Daca vrei neaparat cu sos ca sa „alunece” poti pune iaurt.
Dupa pepene, ca e mai eco.
Iar berea nu se bea, se mananca, doar este aliment.
Mi se pare ca-s tot mai tampiti, incepand de la parinti. Un copil de 7-8 ani nu mai poate fi lasat singur 1-2-3 ore acasa, ca da foc la casa, desi nu-mi pot imagina cum ar putea face asta, poate doar daca manuieste gresit molotovul din cs go.
Acum serios, ce ai cu shaorma ? Daca copilul e in regula cu kilogramele si pofteste, de ce naiba sa nu manance ? ce, kfc si mec n-a mancat de la 7 ani ? oua umplute si salata de beof cu maioneza ?
Ca fast foodul devine mancarea de zi cu zi, e problema, nu ca pofteste copilu din cand in cand.
Cred ca denaturam un pic termenul de „shaorma”. Fi-miu la un an jumate mananca pui fript cu legume adica, tehnic vorbind, shaorma.
E o explicatie simplista. Ai si tu copil si probabil ca ai inceput sa intelegi situatiile si deciziile pe care le-au luat parintii tai cand erai tu copii.
De obicei oamenii care ajung sa faca cursuri (excludem cei setati doar pe bani) sunt cei care chiar sunt pasionati de domeniul asta din perspectiva experientei lor de parinti.
Parintii nostri nu au fost cei mai buni parinti din lume, asta clar. Au facut ce au putut avand in vedere contextul social si istoric. Asta nu inseamna ca nu se poate mai bine, mai ales daca ne uitam cam cat s-a schimbat lumea de pe vremea noastra pe vremea asta.
Iar cursurile nu se focuseaza pe ce zici tu. E iar o reducere simplista in lista aia de la tine. In mare ele se focuseaza pe partea emotionala a parentingului. Se mai focuseaza pe a gasi metode care sa functioneze odata ce scoti din ecuatie bataia si pedeapsa.
E vorba de parinti care vor sa fie parinti mai buni in cu totul si cu totul alt context decat al parintilor lor, cu alte mijloace, si cu focus pe altceva decat pe a avea un copil cuminte, care spune poezii si ia note mari.
Ori pentru toate astea, din pacate, NU te nasti cu abilitatil Trebuie sa inveti.
plm, nu exista cuvantul parenting in limba romana, de ce nu se foloseste ceva care exista, cum ar fi crescut/educat copii
Nu e boss, astea nu se pun. Tre sa te iei de capsunarii carora le scapa un cuvant doua, nu de aia care vorbesc un cuvant din 5 in engleza si ei au vazut straini doar la televizor.
Eu am intrebat odata unde e baia si barmanita mi-a raspuns jumate in engleza, eu n-am inteles ca eram ranga si traducerea ei a fost „dupa cascarabeta asta”… :)))
Parenting=Puericultura.
There. Fixed it for you. Pe finlandeza nu stiu cum ii zice.
buey, eu l-am facut pe ala care imi dadea cateva zile de concediu, si care s-a dovedit a fi o mare reclama la celulele stern.
apoi am mai fost la unul tinut de o cunostinta chinoterapeuta (1 ora pezi timp de o saptamana) unde am invatat de la ea cum sa ii fac un masaj la copil, ce exercitii fizice si cand + alte chestii, si de la sotul ei printre altele cea mai importanta chestie : cum se pune un scutec corect cand zboara picioare si maini in toate directiile iar copilul se intoarce de 10 ori pe secunda.
stiu ca au omis chestii de baza gen sa nu il bagam la microunde, dar de invatat am invatat destule.
si cine zice ca puteam invata astea din carti sau youtube greseste. da, as fi invatat in timp experimentand pe copil, dar mai bine le stiam dinainte.
Iti mai trebuie ceva cursuri despre „chinoterapeuta” si celule „stern”.
Cat mai mult chino si stern!
scuzele mele, din viteza si din cauza ca e primul text scris in romana pe azi, m-am distrat in germana pana acum. un r langa n seamana oarecum a „m”
kinoterapeuta ? aici recunosc cinstit ca nu am habar.
TIL what BabyBjorn means.
Cursurile de parenting sunt utile DOAR în sensul indicat în articol. Restul, alea „elevate”, sunt o prostie pentru că pur și simplu nu se pot cuantifica rezultatele. Educația e o chestie care durează cam 18 ani să zicem, asta una. Apoi cum stabilești că ai avut rezultate bune? Când? Cum poți spune că o metodă a fost bună sau proastă? Care sunt obiectivele și indicatorii? (or fi unii sintetici și irelevanți) Dacă a ajuns doctor înseamnă că a primit o educație bună? Dacă știe tabla înmulțirii la 4 ani înseamnă că e deștept și educat?
Hai să fim serioși, chestia asta e pentru liniștea sufletească a părinților, nu pentru copii!
Serios? Tu nu poti vedea in interactiunea zilnica cu copilul tau daca o metoda functioneaza? Daca un gen de activitate ii face bine, daca e mai conectat cu tine, daca e mai fericit?
Fix asta poate un parinte, daca vrea, sa cuantifice la copilul LUI: starea copilului.
Dă-i o înghețată și o să aibă o stare excelentă. Aici nu e vorba de starea de moment a copilului. E vorba de educație și de efecte pe termen lung. Nu orice-l face fericit pe moment e și bun pentru el pe termen lung.
Ai uitat o chestie foarte importanta: lumea a devenit mai rea, mai egoista, fiecare e mai distant si mai nepasator cu cei ce-l inconjoara. Cand eram mic, unii copii mergeau si stateau la vecini cu orele. Acum, daca vecinul vorbeste cu el, se cheama politia.
Offtopic
Motto de început: Sângele legământului e mai gros decât apa pântecelui.
Sincer -dacă mi se permite opinia personală în faţa josvoturilor care cred că urmează să-mi fie turnate în cap-, dacă n-ai timp să-ţi educi* plodul sau plozii din timpul pe care ţi-l calculezi înainte & după serviciu, din start nu trebuie să fii tată/mamă. (atenţie, am scris nu trebuie în loc de nuartrebui; sper că se vede diferenţa dintre certitudine şi bănuială seacă)
Nimeni nu zice că tu, tatăl/mama, n-ai pe creieri o sumă de probleme adiacente cu cele de părinte. Nimeni nu zice asta, nu te condamnă nimeni, chiar dacă ţi se atrage atenţia, dar, începi să nu-ţi pese din cei din jur pe motiv că eşti părinte şi presupui că, gata, ştii tu mai bine decât alţii care n-au plozi. De fapt, nu, nu ştii, nu ştii nimica. Dacă ai fi ştiut, nu ai fi procreat pentru că „aşa am simţit nevoia” sau „am vrut să-l avem” sau eterna problemă, de român bolnav de flagelul balcanist leneş autoflagelator, „cine o să-mi aducă un pahar de apă pe patul de moarte(?)”. ‘Te-n pizda mă-tii cu paharul tău, înfige-ţi o intravenoasă şi, gata, nema grijă de handicapat cu tendinţe sclavagiste în pedigriu.
Plodul ăla nu e o investiţie sau un produs sau un serviciu. E om. Nu e nici mobilă, imobil, maşină, haină, calculator, telefon, să te lauzi aşa că nu mai poate fudulia din tine să se abţină (cu toate complimentele din partea ingineriei & presiunilor sociale), bă, dar nici bucată de sac de carne care-i dai de mâncare ziua, îl mai plimbi aşa din când în când, şi gata, treci pe ziua următoare. Dacă eşti convins că aşa e bine, TU EŞTI PROBLEMA pe termen lung!
Anii trec, observi că nu te mai bagă în seamă, abia aşteaptă să plece şi să te vadă din ce în ce mai puţin, purtaţi discuţii banale & robotizate („Ce mai faci”, „Mai vii pe aici”… ocupaţi spaţiul împreună degeaba), şi-ncepi să pui lucrurile cap-n cap: şi-a găsit familia altundeva, printre necunoscuţi care-i judeci ca nişte factori dăunători. Singura valoare pe care o mai ai e testamentul şi atât, plodul şi-a dat seama din timp & din instinct că l-ai abandonat cu mult înainte să-şi dea seama, la rândul său, că nu-ţi păsa de el şi l-ai dat pe mâna unor străini să-l educe, şi asta pentru că susţineai cu vehemenţă cinică „nu aveam/am timp, cine crezi că plăteşte facturile şi masa” <- ăsta nu e dialog normal, argumentat, pe care-l aduce un părinte unui copil sau adolescent sau tânăr matur care studiază la facultate sau, acum, când sunteţi amândoi mai bătrâni şi înstrăinaţi.
Şi-n filmele americanilor, cu tradiţia familie americană (umflată de clişeele aşteptate), niciodată -dar niciodată- nu o să vezi tatăl sau mama justificându-şi absenţa sau problemele sau grijile pentru că "cine pune masa". Niciodată, pentru că s-ar subînţelege că însuşi plodul e de vină pentru că există, trăieşte. Bine măcar că scenariştii americani ştiu o ţâră psihologie şi nu atât de capsomani & uituci când vine vorba de nişte nuanţe d-ale umanismului.
Bun, dar să revenim… degeaba ne văităm de [problemele] societăţii dacă decidem să devenim una cu ea, obârşia/părinţia nu e nici ea excepţie, şi apoi să dăm vina pe alţii (mai puţin tu/noi/voi, evident); doar ca să-ţi justifici o "scuză" tabu, condamnată de popendulaţia delirantă & bolnavă la cap, să faci şi să te bucuri de sex.
Asta până când vine ăla micu pentru că, nu-i aşa, "ai simţit nevoia" sau pentru că n-are cine să-ţi aducă blestemata cană cu apă de sclavagist egoist ce eşti. Altfel, noroc cu toate cluburile ălea de fotbal, de tenis, de înot ş.a. să-l ţină ocupat, fiindcă mami şi tati n-au timp să poarte o conversaţie lejeră & relaxantă despre orice (mai puţin "Ce-ai făcut tu la şcoală") sau să petreacă timp cu tine. Ne mai mirăm că se sinucid amărâţii cu părinţii plecaţi afară să muncească, iar apoi proştii nu-nţeleg de ce, că doar au trimis bani.
Aş vrea să dau eu primele două lecţii de parenting:
1) Faci plozi ca să se bucure de viaţă (adică, viaţa lor); nu pentru tine, nu pentru cana ta, sau ca să ai dovezi „pe persoană fizică” la primărie să-ţi dea ajutor social.
De exemplu, una e să-i ceri la ocazie să ducă gunoiul, alta e să faci din asta o obişnuinţă, pentru că ai născut un chelner (nu?).
2) Întrebările pasiv-agresive, cu „Da” sau „Nu”, nu sunt potrivite să afli ce vrea plodul tău.
Copilul, ca să nu-l vadă pe părintele fudul dezamăgit/supărat/nervos sau să nu rişte o scatoalcă, de frică mereu o să zică „Da”, cu toate că, în sufletul plodului… poate e un „Nu” sugrumat de presiune.
Dar, de, doar nu vrea s-o vadă pe mami sau tati supăraţi/nervoşi/frustraţi decât trebuie, altfel, riscă să nu-i mai cumpere ceva dulce sau riscă, mai rău, o bucată de palmă peste faţă.
Când e vorba de durere, cum ar fi o injecţie, normal că o să zică „Nu” din start, chiar dacă încerci să alinezi că e spre binele plodului. E tot un instinct de conservare, exact ca atunci când zice „Da” automat, să nu te vadă pe tine, părintele, mai supărat/nervos/frustrat decât eşti; mai îngrijorător când se gândeşte c-ar putea să rişte o palmă.
––
Ontopic
Vali, eu cred că ăia problemă, când văd că e despre parenting, imediat schimbă pe kanalD sau taraf sau trinitas. Mă îndoiesc că, în afară de tine şi alţii [cu adevărat] interesaţi, se vor uita la segmentele ăstea de parenting. Laolaltă, chiar şi exemplele pe care le-ai scris, sunt prea ridicole.
Motto de final: Lume multă, oameni puţini.
––
*educi, educaţie – Când am scris de a educa, nu mă refer la 2+2=4 sau că nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Ăla-i învăţământul, educaţia ţine de umanism, lecţii de viaţă (bine, nu d-ăstea irealiste, educă-l din timp lucrurile esenţiale; dar nu pe un ton cinic, sarcastic, ironic sau morbid) şi, mai îndelungat, la conduită. Tu ca părinte (oricine ai fi) poţi să-l înveţi şi să-l educi; atâta vreme cât ştii diferenţa dintre educaţie şi învăţământ, că mi s-a luat cum sunt expuse interşanjabil, ca şi cum n-ar exista diferenţe.
Dacă nu poţi… la şcoală poţi să te aştepţi doar la învăţământ, nu educaţie. La urma urmei, nu învăţătorul/profesorul e părinte.
eu aud des „tu nu faceai asa cand erai mic” si nu tine neaparat de modul cum am fost educat/crescut ci cred ca tine de interactiunea pe care o are copilul cu societatea din timpurile astea si cu stimulii la care este supus.
Da, eu probabil nu faceam istericale cand eram mega obosit si nu stiam sa ma culc singur pt ca probabil nici nu ajungeam in situatia sa fiu super mega surescitat din motive de tv/telefon/prea multe jucarii/etc…
Da, probabil nu faceam nici nazuri la cele 2-3 feluri de mancare pe care le primeam zilnic pt ca nu exista atata diversitate ca acum
Si atunci, parintii acum se lasa influentati de toate aceste „tu nu faceai asa” si probabil putin se sperie si cauta un ajutor, o explicatie, o indrumare, etc sub forma acestor cursuri de parenting
Pe vremea mea la temperatura 37,x se lua direct piramidon… acum cat de cat se stie ca 37,x este subfebril si nu prea se ia nimic radical, poate jumate de doza de panadol, fapt pt care vei auzi „are febra, mergeti la doctor, cum il lasi asa?!” samd…
asta este in viziunea mea o explicatie pt prea multele cursuri de parenting… plus hipstareala
p.s am vz in parc un cuplu cu un bebe care abia isi tinea capul si ii dadeau sa manance din inghetata lor cu cacao
în ziua de azi se fac cursuri cu prostănaci pentru absolut orice.
mulți, proști da’ cu cursuri
Sunt destul de sigur ca cursurile de parenting nu exista ca sa explice ce crezi tu, pentru aia exista stirile de la ora 5, same thing. Sa-ti spun eu de ce cred ca exista cursuri de parenting:
– pentru ca parintii nu stiu sa vorbeasca cu copilul lor
– pentru ca exista parinti care isi duc copilul de un an la terasa si au pretentia sa stea cuminte
– pentru ca inca mai exista conceptul „E casa mea, faci cum vreau eu”, comunicat rastit unui copil de 5-6 ani.
– pentru ca copilul este al amandurora, nu doar al mamei care il plimba mereu prin parc in timp ce tatal e la meci cu baietii sau la birou cu secretarele
– etc.
De asemenea, sunt destul de sigur ca cursurile de parenting nu au nicio legatura cu ce scrie autorul in articol – a fost cineva? Impresii? Imbunatatiri? Doar ca o „duamna” e la TV nu o face experta in nimic.
Frate stai asa. Daca trebuie sa te invete cineva sa nu bagi plodul la microunde, poate ca n-ar trebui sa ai copii.
Eu unul nu inteleg de ce trebuie sa torni plozi, daca nu te simti in stare sa ii cresti. Treaba cu permisul de facut copii suna din ce in ce mai bine la fiecare plod pe care il vad.
De acord, dar iata ca multi necunoscatori totusi au copii. Cum rezolvam problema necunoasterii lor? Bagand capul in nisip ca n-ar trebui sa-i aiba?
tocmai asta e problema: ca necunoscatorii se puiesc ca iepurii, cunoscatorii fiind mai precauti.
In 20 de ani cine nu are curs de „pareting” o sa i se institutionalizeze odrasla.
Experții în parenting sunt cei mai mișto. Cer o căruță de bani pentru două ore în care să te educe reglementar să nu snopești copchilu’ cu furtunul de la mașina de spălat.
Adică dacă o mamă decide că tre’ să plătească niște sute de euro ca să-i spună Alfie că nu e bine să bată odrasla, mai bine lua anticoncepționale.
(Nu știți cine-i Alfie? Inculților, mămicile de pe net v-ar linșa pentru ignoranța asta :))) ).
Cursurile lui Alfie sunt pentru avansati. Parintilor nostri, precum si unei bune parti a generatiei parintilor de azi, le-ar trebui doar niste „cursuri” care sa ii invete sa fie oameni mai buni in general, chiar si in sens crestinesc daca e sa ma exprim asa. Unora le mai trebuie din cand in cand si un reality check de tip consult psihiatric, pentru a nu pierde din vedere padurea din cauza vreunor crengi rupte prin copaci.
Motivul pentru care exista cursuri de parenting
„Noi, generația asta de acum, am crescut și am blocat amintirile crâncene de acum 20 sau 30 de ani (…).”
Of, ce mai generație suntem și noi, domnu’ Zoso! Facem ce facem și revenim la același refren, de parcă ne-au crescut părinții în curte la Auschwitz, numai cu apă, paie și bătaie. Și ne mai mirăm că se uită chiorâș la noi hipsterii născuți după ’90, legănați pe ritmuri de MTV și hrăniți cu lapte degresat!
Eu țin să declar, for the record, că singura amintire crâncenă pe care am identificat-o în copilăria personală ține de momentul în care, pe când aveam vreo 6 ani și ceva, un copil mai mic din vecini a râvnit la figurina mea de plastic Barney și a plecat cu ea… Astfel că am rămas cu ochii în lacrimi și doar cu Fred! Ce tragedie! Și cred că, probabil, de-aia am și ajuns să divorțez, treij’de ani mai târziu :)))
negger, trimiți adresa aia să îți trimit chestiile alea de la LightMyFire?!
Mii de scuze pentru întârziere, am trimis mail cu datele de contact!