Acum vreo șase săptămâni primesc un telefon. Nici nu apuc bine să ridic că doamna de la capătul celălalt începe să-și turuie poezia. Reprezintă un proiect internațional în baza căruia am fost selectat să fac parte din proiectul lor. Cum anume? Păi au luat în considerare părerea clienților și – pe baza recenziilor cabinetului meu – am intrat automat și sunt câștigător. Fac acum parte din proiectul ”Șoimii Ceva” și am onoarea de a avea permisiunea lor de a le putea folosi logo-ul, link-ul proiectului în cadrul semnăturii mele de la capătul e-mail-ului, pot să…
Și-o opresc pe doamnă și-o întreb – mai exact – ce vrea de la viața mea? Stați că vă spun: și dă-i cu șoimii, dă-i cu valoarea, dă-i cu ”top 100 ăia mai buni”. Pe scurt – m-a flatat îndelung iar la final a aruncat în lateral și bomba: pentru 399 RON primesc o placă acrilică originală cu numele meu și logo-ul lor, s-o pun pe perete în cabinet.
Când primesc telefoane de genul ăsta ador să-i descos ad inifinitum. Și-o las să termine și-o întreb calm dacă e de la o instituție publică sau vreo firmă. Zice că e de la ”Proiectul Șoimii Cutare”. Bun – și acel proiect al cui e? Zice că e un proiect național și internațional care… Nu doamnă – ce firmă sunteți? Ah – păi Cutărescu Ixulici. Și zic ”stați să văd dacă am înțeles bine: pe baza rating-ului cabinetului meu am câștigat ceva de la Cutărescu Ixulici SRL care are un site și ar cam vrea 399 lei de la mine să-mi trimită o bucată de plastic cu numele meu gravat cu un CNC laser”. Zice doamna că e alegerea mea, dar mi-ar ajuta mult business-ul placa lor. S-o pun pe perete, ceva. Zic merci – nu; pe site-ul dvs. faceți ce campionat doriți dumneavoastră.
Și nah – nu le-a ieșit pasența cu 399 lei și Șoimii.
Apoi m-am uitat la ei pe site, de curiozitate, că i-am căutat pe google. Au luat un domeniu .ro, au pus un template, au făcut categorii pe-acolo ”Șoimii Ț” unde ”Ț” e orice de la expert motostivuitor la veterinar sau neurochirurg. Și au un script care preia de pe Google site-urile cu rating și le afișează lângă un JPG cu ”Ales șoim al chestiei” și ”Cel mai șoim al lui 2021”. Și după ce te ung telefonic la suflet cu laudele și premiul acordat constând într-o bucată din plastic cu numele tău scrijelit pe ea, pac – iei 399 de căciulă de șoim.
Cam cum aș face eu un site pe firma mea ”La Vasile ABC”. Și-i zic la site ”Oamenii cei mai jderi”. Și dau premii așa – pe baza unei chestii cum ar fi locul în Google sau numărul de litere din firmă. Iar premiul e o chestie din lemn sau plastic pe care scriu în vreo 4 minute ”Glorie ție, jder măreț” și îți trimit chestia aia cu doar 399 de lei, ramburs. Să o pui pe perete, că vine din partea ”La Vasile ABC”. Și te las – desigur – să profiți de faptul că ai voi să pui link către site-ul meu în mesajele tale private, să vadă și alții că există site-ul. ”Jderul cu blana cea mai lucioasă din agricultură, județul Brașov”. Și un cap de jder gravat 3D acolo, să fie oficial.
Mai primeam oferte de-astea de nerefuzat de la firme care voiau să-mi facă site. La care le spuneam că eu am site iar ei insistau că nu – la ei în baza de date apare cum că n-am, deci precis n-am. Alții mă sunau să-mi ofere servicii SEO și-i luam la întrebări tehnice din SEO de îi auzeam cum înghit în sec.
Acum văd că s-a trecut la plăci din plastic și șoimi. ”Ați câștigat dreptul să ne dați bani lol”.
Azi mă sună o altă doamnă. Același text. De data asta a dat din start numele firmei. Aceeași firmă ca cea de acum câteva săptămâni, dar acum site-ul era altul. Tot un site de tipul Top100CeiMaiGlorioși, tot încercând să-mi vândă un loc la ei pe portal. Nici măcar nu aveau domeniu .ro ci .eu, să fie economie de bani. Și dă-i cu poezia cu SEO, cu gloria, cu aprecierile, cu un interviu în care mă întrebau care e secretul succesului – de-alea. Am întrebat-o pe doamnă ce PageRank au, doar să-i arăt că habar n-are ce vinde, și-a zis că nu știe, dar se interesează. Am râs iar.
Și aici intervine titlul articolului: cineva, undeva, a realizat că poate face bani de pe urma vanității românilor. În modul cel mai sincer: jos pălăria. Fără ironie. Oamenii au făcut niște site-uri, au pus un script să adune business-urile cu rating bun din domeniile astea ale profesiilor liberale și s-au pus pe trimis pupici în direcțiile alea. Iar treaba merge de minune. Știu asta pentru că oamenii au o pagină Facebook pe care români fericiți pozează cu plăcile acelea imprimate 3D la CNC: ”Câștigătorul lunii iunie din zona Arad (secțiunea stomatologi) e Omuleț Cutărici”. Mă uitam pe la colegii psihologi și erau destui pe-acolo zâmbind cu trofeul în mână. Cu placa din plastic pe perete.
Acum – eu știu că majoritatea cititorilor de aici pricep care e faza cu ”ați intrat în topul nostru”, dar am s-o explic – totuși – ca pentru profani.
Cineva, undeva a făcut un site. Și i-a pus un nume care să denote glorie: Top100StaruriCeva. Apoi i-a sunat pe niște notari, avocați, psihologi, stomatologi și oameni din alte domenii și le-a spus că sunt un proiect internațional care a analizat îndelung site-ul lor, profesia lor, iar pe baza rating-ului online dat de proprii clienți ai acelor persoane a reieșit că-s cei mai buni din domeniul lor. Ergo acum sunt în Top100Staruri. Laudele curg, nimeni nu te obligă la nimic, pe site ești deja inclus automat printre cei mai cool dintre cei mai cool. După care ți se dă posibilitatea de a primi de la ei un colet cu diploma și trofeul. Care sunt gratuite, doar că transportul costă 399 RON. Nu te obligă nimeni să le iei, doar că după 5-10 minute de laude unii simt că vor chestia aia. Așa că o comandă. Plăcuța acrilică în valoare de sub 10 RON îți este trimisă cu 399 și primești și o foaie A4 glossy pe care imprimanta a scris – din nou – că ești superb.
Mă uitam peste pozele oamenilor care pozau cu trofeul și erau zeci și sute. Fix de aceea nu mă deranjează schema ci o aplaud cumva. E perfect legal ceea ce fac oamenii. În nici o clipă nu te mint la telefon. Tehnic vorbind ei sunt ”proiect internațional”, deoarece văd că faza merge în mai multe țări. Tot tehnic vorbind tu ești deja inclus la ei pe site – gratuit și fără obligații – ei oferindu-ți doar niște facilități și servicii care se bazează pe gâdilat ego-ul: o plăcuță, un cont la ei pe site, o diplomă. Oamenii nu sunt o autoritate în domeniul clasificărilor online, nu au competențe în a evalua cabinetele de notar ori cele de psihologi; și nici nu afirmă asta. Dar îți toarnă laudele cu nemiluita iar românul reacționează la ele exact așa cum te-ai aștepta: îi înflorește din coloana vertebrală coada de păun și vrea să le arate altora ce realizări are. Cum a fost el ales. Cum i s-a dat o diplomă.
Din nou – mă uitam peste pozele oamenilor care plătiseră pentru trofeu și ”certificare” și râdeam cu lacrimi. Oameni care și-au aranjat biroul și actele de pe el simetric înainte să facă poza. Medici care s-au îmbrăcat în halat înainte să zâmbească spre cameră. Profesioniști care puseseră pe perete plăcuța aceea sub diploma de absolvire înrămată. Șoimi printre șoimi.
Mai în glumă, mai în serios, mi-am propus că dacă mă sună din nou cu al treilea site de acest gen să le spun că am și eu unul: Top100ofTop100 punct ceva. Unde eu am băgat toate site-urile de tipul ”Top100” și – norocul lor – ei deja au fost selectați, că-s cei mai buni dintre cei buni. Și că pentru 399 RON le trimit diploma și trofeul, doar dacă vor. Aș fi curios de reacția doamnei – acceptă? Nu acceptă? Închide telefonul? Who knows?
Ba, nu stiu daca sau nu accepta, dar sigur n-are script pentru asa ceva
Eu am întrebat-o azi pe doamnă la telefon dacă au cumva un script care face asta automat și-a zis că da. Dar și dacă-s adunate manual – tot e profit.
Chestia asta nu e nouă.
Vezi toate alea cu „top firma 2020 in categoria X, Y, Z”
este mega industrie. Si nu doar chestiile mici sau premii cumparate de Latrina3 (si osugi24?)
Acum catinva ani ma uitam peste niste unii din UK care organizau ei niste gale pe IT. Mai multe gale, cu multe categorii si cu vreo 1000 euro pretul de participare. Asta in conditiile in care prosteau si sponsori, unii chiar cu nume.
Ma uit mai atent si vad ca pe langa IT aveau o tona de eventuri si pe finance, business, healthcare, best morningglory, cam orice le-a trecut prin minte.
Fiecare event in mai multe tari, fiecare tara cu o tona de categorii si pe fiecare categorie cate 10 nominalizati, sa fie tata.
Cred ca romania este inca la inceput. Stai sa vezi cand se organizeaza galele buhnici sau se pune pe premiat specialistul ala in de toate de la hiq.
Așa e. Locul I în categoria”prelucrarea prin așchiere a părului pubian” în localitatea Amurgul Trecut fiind singura firmă cu acest obiect de activitate din acea localitate.
Eu as fi profitat de oportunitate. Pe banii altuia
Distractie, seful meu si-a cumparat trei din astea (din carton si rama de plastic, cea mai mare firma din domeniul x y si z, un de ne incadram noi, cam 300 de lei bucata) iar dupa vreo 4 luni ne-a mutat pe alta firma. Momentan avem pe pereti cum firma cu care nu mai avem legaturi e cea mai buna, iar noi ne simtim chelea pwlii, ca nu avem diplome…
Si ca sa ne mai radem, sa ne mai destindem, daca ceream eu 900 de lei prima, facea AVC.
Și la mine la job au fost două astfel de telefoane:
O dată a sunat o tanti să ne explice cum să ne facem profil pe nu știu ce site și să fim primii în Google. Răspunsul meu a fost ceva de genul: Și dacă suntem primii deja, ce facem? S-a blocat un pic, și-a dres vocea și m-a întrebat: Deci nu vreți să… să vă ajutăm, nu?!
A doua oară a sunat o tanti de la o firmă de web design și mi-a zis că site-ul firmei e are ceva probleme, versiunea de WordPress e veche și că ar cam trebui actualizat. Am întrebat-o ce site are firma și când am intrat, nici ăla nu arăta prea grozav. Dar, hei, știm cu toții că cizmarul nu are papuci buni.
@Mihail: eu am pățit una și mai mișto. Mă sună un băiat și-mi zice să site-ul meu – psihologionescu.ro – nu e făcut cum trebuie. Eu râd și îi zic că nu e site-ul meu; nu așa mă cheamă. Ba da – la el așa apare – că e site-ul meu. Și-l întreb dacă îmi știe numele. Și-l știa, doar că i se deplasaseră probabil tabelele în Excel și acum fișierul atribuia alt site numelor aferente. Tot îi explicam că, logic vorbind, dacă nu mă cheamă Ionescu atunci n-are cum să fie site-ul meu ăla cu ”Ionescu” în el. Omul insista că ba da și că vrea să mă ajute. A trebuit să-l rog să tasteze manual URL-ul meu, să se convingă că sunase la alt om.
… strada Sapienții, 11 bis, strada Sapienții, dr. Răzvan Coloja!
@Răzvan, își încearcă și ei norocul. Și nu e nimic rău, trebuie să facă și ei un ban. Dar măcar fii cu temele făcute, când suni, că te faci de râs și pierzi orice șansă să-l agăți pe om.
Chestia asta a fost la modă în vest acum ceva ani, găsisem la un moment dat la cineva o listă cu sute de asociații și comiții care, în schimbul unor sume de bani îți trimiteau tot felul de diplome, certificări, membershipuri, etc, etc. Până și în media se purta, țin minte că una din Antene se lăuda cu nu știu ce premiu, dar aflaseră alții că acolo oricine plătea, câștiga.
Mai sunt și șmecherii care trimit colete direct cu ramburs, dar destinatarul e firmă și dacă l-ai luat nu poți face retur simplu…
@Andreiski: sper să nu se aplice și la persoane fizice. Fix azi am dat comandă la un Oculus Quest 2 de pe OLX. Vine din București spre Oradea apoi îl trimit eu spre Cluj cadou după ce achit. Am specificat că vreau ramburs, cu deschiderea coletului la livrare, să nu iau cumva țeapă.
@Răzvan: ești fan Oculus Quest 2 în continuare, dorești un plastic care atestă acest lucru?
@Răzvan T. Coloja scuze ca ma bag dar nu prea merita diferenta de 2-300 ron de pe OLX vs magazin pentru oculus quest 2.
In primul rand fost purtat direct pe fata de catre altcineva.
Posibil nici nu are garantie sau are garantia redusa.
Sper ca a fost cel putin o reducere substantiala, minim 40% fata de pretul nou din retail.
@vosidit98: E nou, în țiplă. Nu luam second-hand, că e cadou pentru doi copii. Diferența de preț e mare. În magazin încă e pe la 2000+ modelul de 128GB.
Mai amuzant e cu cei care si organizeaza gale pt a decerna plachete din astea fantoma si acolo umfla cateva mii de euro de cap de vita furajata – vezi Secureanu la Tolontan.
Vrei sa spui ca acele placute au aceeasi valoare ca si canile acelea cu „Cel mai bun sef?”
Ca daca e asa inseamna ca pui la indoiala inteligenta medicilor, avocatilor si a restului.
Pai și nu are efect psihologic in cascadă la clienți nu prea mintoși? Adică bănuiesc că majoritatea care văd o diplomă din aia asociază businessul cu prestigiu și competență.
Păi aia poți să ți-o faci și tu, singur…
Nu chiar, faptul ca si altii au aceeasi placa inseamna ca e altceva..
@Razvan T. Coloja nu stiu ce face musiu @zoso la blog dar dupa ce te-am citit ultima data (ala
cu mamutii de duminica) maps imi tot baga ads cu psihologi…
stie ceva google!
@casnica n-ar trebui…
A 2-a zi dupa ce mi-am facut PFA m-au sunat unii sa-mi trimita pentru 300 de lei diploma mea de „Firma de incredere”.
https://www.firmadeincredere.ro/
De ce a trebuit sa spui la toata lumea despre site-ul asta? Acum nu mai poate vecinu’ sa se umfle-n pene la toate vecinele ca are cel mai de incredere magazin mic din cartier/oras/tara sau chiar din Europa daca-i scriu diploma in engleza.
A doua zi? Pe sot l-au sunat la 3 ore dupa ce si-a infiintat pfa
Nu va mai faceti PFA-uri; sarakilor, faceti-va direct SA-uri!
Pe mine nu m-a sunat nimeni inca.
Se poate sa ma inscriu si eu in competitie, primesc inscrieri noi? Daca stie cineva ceva, se poate o interventie si pt mine?
Saru-manutele.
Dacă un avocat, psiholog, doctor șamd pun botu’ la căcaturi d-astea, io m-aș feri să apelez la serviciile lor.
E o manifestare a narcisismului, des intalnita printre medici, avocati, patroni, manageri etc. Tin minte ca la unul din primele mele joburi, din vremea studentiei, patronul hotelului isi comandase un autoportret imens, pus fix la intrarea in receptie. Romanului ii place sa-i fie gadilat ego-ul, sa-si etaleze pe pereti si pe birou trofee, premii, statui, placute acrilice, ii gadila orgoliul de on insignifiant in marea schema a lucrurilor.
Adică-s niște dobitoci.
Mediul universitar e la pamant, procentul de dobitoci e uniform in societate, meritocratia este un arhaism, astfel incat da, multi dobitoci are tara, clar sunt multi de tot si in profesiile de mai sus.
@Deea: Am o colegă psiholog, aici în oraș, care are tablou mare cu ea pe perete.
@Răzvan: din acest comentariu deduc lesbianismul latent al colegei tale. Dacă ar fi avut un tablou mare cu Iliescu pe perete i-aș fi înțeles dorul de penis. 🤣🤣🤣
nu am site. nici birou macar in care sa asez vreo placuta. pana si diploma de absolivre e aruncata intr-un dosar de plastic ingropat sub restul de hartoage necesare si depozitat undeva intr-un fund de sertar.
dar nu pot decat sa ma intreb de ce ramburs? ajunge mai repede?
sunteți începători.
compania de internet și amuzament Google România SRL a cumpărat datele tuturor firmelor și le-a trimis scrisori printate despre cum pot face Google Adwords
https://zoso.ro/img/2020/01/google-spam.jpg
grădinarul Lorand Soareș a făcut ceva similar și a început să sune firme să le propună consultanță. a avut el cifră de afaceri 1 milion pe an? a avut!
https://zoso.ro/cold-calling-lorand-soares-szasz/
Registrul Comertului are asa ceva de prin anii 90 – topuri si diplome.
La un moment dat baza de date cu firmele din Romania se vindea de Registrul Comertului si era partial disponibila pe alte site-uri administrative, cu datele managerilor gen telefon, email.
Era o editura care trimitea carti nesolicitate plus factura la firme si persoane fizice direct. Cica daca nu erai de acord trebuia sa trimiti coletul inapoi.
Sunt firme care doar asta fac – trimit facturi cu servicii fictive catre zeci de mii de firme internationale in fiecare luna. Sume mici 50-2000 $. Cam 5% se platesc fara intrebari (ca sigur managerul ala batran a comandat si prostia asta, nu se face sa il mai batem la cap) ;).
Exista si varianta mai veche: cartea “Who’s who in America” (sau in Ro). Dai banul, compui un mic text autobiografic, primesti ditamai enciclopedia. Nu-i la fel de eficient ca o diploma pe perete, dar stiu ca multi profesori, doctori, ingineri etc au muscat in urma cu vreo 20 de ani (aprox). Recent am primit si eu un mail pe aceeasi tema, deci schema functioneaza in continuare.
@Calin: Am și uitat de faza aia. Da – se practicase și la noi la un moment dat.
lol. am primit și eu mail de la așa ceva.
Cam la fel e și cu imobiliarele în Dubai. Imediat se încoarda romanasul nostru când aude ca primește titulatura de „mini-seic proprietar de garsoniera în Dubai”. Partea nasoala e ca nu da 399 ron, ca da vreo câteva sute de mii, și apoi rămâne cu ochii în soare. Și la ce soare e în Dubai….aiaiaia…
Esti sigur ca aia pozati nu cumva sunt platiti sa pozeze asa? Esti sigur ca acele „cabinete” sunt reale?
subestimezi vanitatea și prostia.
Cu peste 20 de ani în urmă, tata (cercetător la Iorgu Iordan) și niște prieteni de-ai lui au primit prin poștă scrisori prin care erau desemnați „Omul Secolului” sau „Omul Mileniului”. Ca să intri în posesia diplomei, plateai o sumă ce ni s-a părut imensă (probabil 100$ sau pe-acolo). Oricum, au rîs, a fost subiect de discuție vreo săptămînă și basta. După niște zile, cine apare la TV cu diploma în mînă, urlînd ca e „Omul Mileniului”? Vadim Tudor.
La tine era cheltuială, la Vadim era marketing
Pentru telefoane de genul s-a inventat lista neagra. Eu si de la banca sa imi vanda credite sau alte lucruri ma enervez si le blochez numarul. Pur si simplu nu vreau sa vorbesc cu persoane care imi pierd timpul. Le zic ca nu ma intereseaza, le inchid apelul si blocare numar. Atat de simplu e. Am vreo 10 numere blocate, inclusiv cunostinte care credeau ca pot apela la mine pentru orice. Stiti si voi, ajutor din ala unilateral. Dar cand tu ai nevoie de ei, pauza. De atunci, viata mea e mult mai frumoasa.
Pendulul lui Foucault, Editura Manuzio. ” La Manuzio există scene în care mecanismul de auto înșelătoare de publicare este descoperită cu cruzime. Totul este făcut pentru a încuraja vanitatea autorilor, convinși să fie genii, în timp ce își extrag banii de la ei.”
Cu ce este acest caz diferit fata de situațiile cu articole de tip CEO o the year/month/industry/top 30 CEOs, apărute în reviste de specialitate mai mari sau foarte mici și care au în spate sponsorizări (nu de 399 lei) ale unor evenimente de decernare a premiilor, organizate de acele reviste. Și în acele cazuri a existat o propunere (s-a dat un telefon) si cineva a acceptat. Sigur, nivelul e un pic diferit, deci și cotizația e diferita, insa motivația care sta la baza acceptării e aceeași.
Uitasem sa spun de nișa Women in Tech/Law/YouNameIt în revistele de specialitate (din nou, mai mari sau foarte mici) care urmează același model în majoritatea cazurilor. Și nu e hate, pur și simplu e o industrie și cred ca trebuie luata ca atare.
Am patit si eu la o companie unde am lucrat.
Tot ne contacta un tip sa platim x si sa ne dea ceva de genul „cel mai bun specialist in domeniu”. Am raspuns negativ, in mod ferm, sa ne lase in pace.
A doua zi stupoare, ii raspunde chiar CEO-ul: suntem interesati! Nici nu stiu cat timp am avut asta in semnatura xx ltd – cei mai buni in domeniu pe anul 20xx
M-au sunat si pe mine.
Am verificat cifra de afaceri.
Concluzia e simpla: MULTI OAMENI PUN BOTUL LA ASA CEVA.
Si profitul e imens pentru genul asta de “scam”.
După puțin research, am găsit că atât la șoimii vieții cât și la firmedeîncredere, administrator este aceeași doamnă, care este chiar smart dacă papă de 2 ori de pe urma aceloraşi clienți. La peste 100.000€ profit doar anul trecut, cred că voi face și eu un site, oscilez între vulturi și flamingo roz
Pentru mulți dă bine să aibă în birou poze cu trofee, ei cu vedete, ei cu politicieni etc. Uneori chiar ii ajută.
Pentru asta plătesc de fapt. Modelul de afacere are o fundație solidă: snobismul unora.
Genul asta de afacere nu este vreo teapa ci pur si simplu publicitate pentru care tu platesti 400 de ron. Multi dintre oamenii care accepta asta o fac pe langa vanitatea specifica si pentru o oarecare expunere, recte mai multi potentiali clienti. Ca este mai ieftin sau mai scump decat o reclama pe google sau facebook nu stiu. Sunt multe concursuri/gale de premii unde lucrurile asa se rezolva, diferenta este data de expunere si cam atat. Sau vrea sa-mi spuna cineva mie ca toate galele de premiere prin lumea asta sunt date exclusiv pe performanta si pe merit?!
a zis cineva ‘forbes 30 under 30’ sau mi s-a parut mie?
SNAP!!!! filip cristian likes dis! răzvan pascu also.
O natie de tepari si de obsedati de bani, probabil se trage de la frustrarile de sarantoc comunistoid.
Pai oamenii aia vand publicitate. Ca sa te caute clientii, daca esti liber profesionist, trebuie sa fii intr-un top ceva, o certificare ceva, sa te dai rotund cu ‘eu sunt printre cei mai buni’ nu, ca altfel de ce ar veni oamenii? Si uite asa, avem o tara plina de mediocritati care sunt cele mai bune, fiecare in topul lui.
Unu, ego-ul respectivului si doi, 400 de lei aia ii scoate de la primii zece clienti care pun botul la placa aia.
Mergeti la medic in cabinet, are ala agatate acolo tot felu’ de diplome. Una in plus da bine pentru client, care de multe ori nu are nici macar bunul simt a’ lu’ mamaia de la tzara, oricat de bine imbracat ar fi, si se ghideaza dupa aparente.
Au văzut ei în firmele americane că medicii, avocații, patronii au un perete plin de rame, diplome, premii, mențiuni. Moda a prins și la primarii de la noi. E plină primăria cu diplome de genul „Cel mai sexy oraș din galaxie”, „Cel frumos târg de Crăciun”, „Cea mai curată apă potabilă”, etc
Eu am patit mai rau, am primit un plic sa ma inregistez intr-un registru european al cabinetelor medicale. Cum merg la multe congrese in afara, am crezut ca e de la vreo organizatie de-acolo, n-am fost atenta la fine-printu’ care zicea ca dupa 3 ani gratis trebuie platit nu-s ce suma daca nu te retragi inainte. si-am inceput sa primesc emailuri cu facturi de platit, amenintari cu darea in judecata, ma si vedeam cu conturile blocate. Erau niste spagari anchetati prin Slovenia, Croatia, etc. se plangeau multi de chestia asta. DAD Deutscher sau ceva, European Medical Directory. De cativa ani vad ca s-au oprit. Nu stiu daca am scapat cu totul, dar a fost ceva motiv de stress.
Pe mine nu m-au sunat. Și mă bucur.
déjà vu… acu’ vreo 20 de ani era la modă țeapa cu „Promovare în Pagini Aurii”…
pentru cine nu știe, „Pagini Aurii” – varianta pe hârtie tipărită- era un catastif mare, gros de 4…6 centimetri și tipărit în albume anuale, pe hârtie de dimensiuni A4+, iar fiecare pagină era puțintel mai durabilă decât hârtia igienică, dar nu cu mult, doar cât să nu se șifoneze la tipar.
Când se termina hârtia igienică, hârtia de pagini aurii putea fi folosită direct ruptă din catastif, fără să te jeneze prea mult în timpul folosirii. Mergeam la bunici la țară și vedeam pe lângă toaleta din fundul curții câte un album de pagini aurii – mi-am dat repede seama la ce se folosea. =)