Un articol excelent in WallStreet Journal despre facebook, twitter si vietile noastre neinteresante de exibitionisti.
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
blog despre feșăn, topoare, mașini și imobiliare
pai cum anume ar trebui sa fie networking-ul pana la urma ?
Social networking-ul un mod simplu de a nu mai da telefoane, nu a mai intalni prieteni, etc. De-aia a fost facut, sa tina oamenii in fata calculatorului si sa consume online
chiar belea articolul. deci sa ne asteptam la aparitia unei carti despre conduita pe facebook in curand
Foarte reusit articolul, acopera cam toate zonele afectate de facebook.
Partea cu „relationship status” este cat se poate de adevarata si presupun ca ar trebui sa ma consider norocos ca nu am fost afectat de ea?
Te rog, daca ai mai gasit astfel de articole, pune-le. Daca sunt citite de cine trebuie.. you know..
„Pozici noi, lăsati coment că las si eu.” – vă sună cunoscut ?
Bravo! Super tare articolul! Felicitari Zoso, uite ca ai si preocupari care mie unul imi place. Ne place balta noastra si ne scaldam cu placere in ea. Chiar dk e murdara si periculoasa… e a noastra. Asa suntem obisnuiti. Are perfecta dreptate articolul si pot sa ma numar printre unii care am cont pe Facebook, dar nu postez sau raspund dkt la comentarii pertinente.
periculos pentru cine nu-l stie folosi in limitele bunului simt. Fain articolul oricum. Fr trebui facut unul despre hi5 in Romania si impactul prin toate paturile sociale. Da’ facut asa profi de ceva outsider bine documentat. Ala cred ca ar rupe tot :))
Super articolul!Punctează nişte „probleme” destul de întâlnite.Faptul că social networkingul a ajuns să ocupe unora foarte mult timp ridică un semn de întrebare.Sunt mulţi care renunţă la multe lucruri, renunţă la ei- şi pierd ore în şir online. Am precizat „pierd”, adică nu le iese nimic din asta, doar trece timpul.
Şi cum spune şi articolul, comunicarea online nu poate fi niciodată la acelaşi nivel cu cea directă!
pai cam asa si e …
macar aici nu ma simt prost. twitter nu am, oricum nu as avea ce scrie pe el ca pe nimeni nu intereseaza ca m`am uitat in gol 15 minute. facebook pentru mine e site de jocuri, toti din lista sunt oameni care se joaca diverse si trebuie pusi la friends ca sa cresti in respectivele jocuri.
articolul e foarte haios scris, mi`a facut placere sa`l citesc, chiar daca e lung.
frumos si complet formulat: „vietile noastre neinteresante de exibitionisti”.
_____
De curand am facut ceva rar pentru mine: mi-am pus pe blog 5 poze (una este aceasta http://i61.photobucket.com/albums/h51/viatasiatat/lamarecuunpescarus.jpg ) de la 2 Mai.
Ma simt prost totusi
e ca si cum m-as ruga plangand in vazul lumii
in Piata Victoriei. Ca si cum as vrea sa demonstrez ceva.
Ca sunt fericit si voi trebuie sa stiti asta, ca altfel nu puteti trai fara asta, sau poate sa fiti nefericiti ca nu aveti ce am eu – 3 zile cu iubita mea sotie la 2 Mai de 23 august si inca putin.
Vrem sa spunem multe, sa aratam tot, fiindca nu prea avem ce sa ne mai spunem, suntem tot mai departati cu cat suntem mai multi pe metrul patrat si sloiurile de pe umeri ne sangereaza alb si sclipitor pe spinarile noastre pe care nu ni le mai cumprindem demult
fiindca nu mai e nevoie
stim toti unii despre altii
fiecare isi tine mainile pana la coate
in viata celorlalti clocotind
departe de a sa
care moare.
Mugur o spune cel mai bine. Social networkingul e facut pt. a ne face sa stam pe scaun, in fata PC-ului pana si in timpul liber, dupa ce la job oricum tot in fata PC-ului stam. Si e extraordinar de trist.
Asteptam weekendul ca sa ne scoatem cururile un pic prin ceva beciuri cu fum, muzica, cu aceleasi persoane cu care vorbim zilnic, online, despre nimicuri.
Twitter-ul e apogeul inutilitatii in online. Despre Facebook, Myspace, Hi5 – numai de „bine”. :-))))))))) Poze cu nunti, concedii, poze alb-negru(Artistice – zic ei/ele)…si statusuri care mai de care mai idioate…
It’s all downhill from here…ascultati-ma.
Ma intelegeam de minune cu o fata, vorbeam foarte multe chestii intime dar in special pe chat. Cand ne intalneam, destul de rar, parea ca suntem cei mai buni prieteni, imi spuneam ca sunt norocos sa am pe cineva cu care sa vorbesc si sa impartasec atatea lucruri. Eram constient ca toata relatia se bazeaza pe messenger si intr-o zi am decis sa nu mai vorbesc decat chestii elementare cu ea (cand iesim, unde si… cam atat), restul de subiecte sa le discut numai intre patru sau mai multi ochi daca era cazul. Relatia s-a stins, parca suntem niste straini acum. Am extins experimentul cu toata lumea. Stau toata ziua pe messenger si nu lungesc conversatiile la mai mult de cateva linii. Practic, il folosec pe post de telefon si sa pun melodii in status. (stau pe mess la munca, orice ocazie sa fiu deranjat e binevenita)
rezumat: daca in viata reala esti un idiot prea absorbit de propria persoana, lucrul asta se vede si pe net. Cum genul asta de oameni nu se prea schimba nici in realitate, nu va asteptati sa-si schimbe comportamentul pe Facebook. Folositi mai bine butonul Hide, e mai simplu.
excelent articolul. thanks for sharing! chestia cu social networking e cu dus-intors: pe o parte este faptul ca da, prietenii reali sunt cei care conteaza insa de exemplu in Bucuresti nu prea ai unde sa iesi cu prietenii (cluburi putine ok, parcuri sarace si putine cu gardieni tampiti, gradina botanica e varza, zoo la fel..cinematografe ok nu sunt inafara de cele de la mall unde si-acolo risti sa te intalnesti cu vreun cocalar, muzeele saracacioase)…nu ai ce sa faci aici..preferi sa stai acasa pe net. Am stat aproape doua luni de zile in Barcelona si nu am simtit niciodata nevoia de „a intra pe net”.
nu am inteles deloc fenomenul asta de networking si nici nu imi place ca e super promovat . poate e ok pt artisti sa isi anunte concerte sau lansari, dar ca anomim sa postezi ca te-ai spalat pe dinti mi se pare stupid
sper sa dispara aceasta moda.
sau o face parte din evolutia tehnologica?
https://www.youtube.com/watch?v=z8xbgdw9uvY&feature=channel
Am citit articolul. Gand la gand, insa pana la urma totul este a matter of choice, cum spune americanul. Iar eu mai am o vorba: nimic nu se intampla fara un motiv.