update: dacă nu vă place exemplu cu dializa, folosiți altul. ăsta, de exemplu.
Faza asta:
Lecţie impresionantă de viaţă de la un bărbat şi o femeie din Iaşi, care suferă de insuficienţă renală. De 25 de ani, cei doi se luptă cu această boală şi fac dializă de trei ori pe săptămână. (sursa)
Nu știu ce e dializa, dar când trebuie să mergi de 3 ori pe săptămână la spital ca să nu mori, parcă natura și Dumnezeu încearcă să-ți spună ceva.
OK, trec 5 sau 10 ani și problema nu se rezolvă, te uiți în urmă, ai pierdut 10 ani fiind un prizonier extrem de chinuit. Ce faci? Cât speri? Când realizezi că ești o povară pentru cei din jur și mai ales pentru tine?
Rupeți-vă la un moment dat o jumătate de oră și gândiți-vă la asta. Gândiți-vă dacă ați avea curajul să luați o decizie radicală după câțiva ani de chin. Gândiți-vă nu doar la dreptul vostru de a trăi, ci și la dreptul celor din jurul vostru de a avea o viață normală. Da, o să plângă după voi, dar după aceea vor continua…
Din comentariile șterse îmi dau seama că românii nu se gândesc la moarte și nu o iau în considerare deloc. Plină de highlanderi optimiști România…Articolul ăsta vă dă posibilitatea să mă înjurați pe mine că sunt idiot și să vă asigurați pe voi că sunteți niște persoane onorabile și optimiste.
Urmatorul pas: cat timp mai aveti de gand sa faceti degeaba umbra pamantului daca nu sunteti bloggeri de succes?
nu fi idiot.
Incerc
Dar tot mi se pare o mizerie maxima ideea. Macar nu mai scrie: „nu stiu ce e dializa”
am scris aia pentru a sublinia că nu contează neapărat ce e, când depinzi de mers undeva de 3 ori pe săptămână ești un cadavru ambulant.
Boss.. esti un nemernic! Ce spui de cei care isi plimba copilul in scaun cu rotile ani de zile? Dar de cei care isi ingrijesc parintii care fac pe ei tot ani de zile! ‘Incetez incet’ sa te mai citesc pentru ca esti foarte agresiv in majoritatea articolelor! Sper sa publici!
marian, uite viitorul pentru toți copiii cu probleme după ce mor părinții lor.
Meh, nu e chiar asa. Extinzand putin, de cand te nasti esti un cadavru ambulant, ca orice ai face tot acolo ajungi. Si mai si trebuie sa pierzi zilnic cateva minute pe tron
bogdan, e o diferență între tine, care o arzi pe net și ai păreri, și gigel, care daca nu ajunge săptămâna asta la spital, să ii facă doctorii ceva, moare. cadavrele au diferite grade de funcționare, al tău e mai mare decât al unuia cu dializă.
Am avut un unchi care a facut dializa peritoniala si pe urma clasica ( da – mers de 3 ori pe sapt la spital). A murit la 36 de ani. Daca tu crezi ca lucrurile astea ti se intampla la 70 de ani doar – te inseli. Daca ai 30 de ani ai face orice sa traiesti – e in firea lucrurilor…
Astia care se dau cocosi ca viata merita traita ar trebui sa treaca prin cel putin o experienta de asta, dar nu sa vada pe altul ci, sa fie el in carnea aia.
Eu de acum ma gindesc ca daca as ajunge un fel de leguma ar trebui sa pot opta pentru sinucidere asistata.Iar daca eu nu pot opta atunci sa o faca copiii mei pentru mine.
Dar se pare ca asa ceva va fi extrem de dificil de facut oriunde pe glob.
Eu depind de mersul la munca de 5 ori pe saptamana.
Ce ai face dacă un membru al familie tale mai bătrân sau mai tânăr , subliniez mai tânăr,ar avea aceiași problemă?
In statul in care locuiesc eu, in Australia, sinuciderea asistata este deja legala plus in alte cateva tari din Europa sau in anumite state din SUA. De obicei tarile care legalizeaza asa ceva sunt din categoria tari civilizate, atat din punct de vedere financiar cat si social si cultural pt ca ai nevoie de un cadrul institutional sanatos pt a limita abuzurile (de exemplu spaga pe care o familie din Romania ar putea-o da unui medic pt a sinucide asistat un membru al familiei care are de lasat o mostenire considerabila).
Inca una de la mine boss.. Ia de aici https://adevarul.ro/locale/pitesti/povesteatulburatoare-batranei-haine-lana-sotul-carje-sio-fata-sindrom-down-e-mai-muncitoare-decat-mai-workaholic-corporatist-1_5bc58054df52022f758d9c00/index.html
Aia munceste boss nu o freaca in fata calcului si nu face plimbari dupa masina prin tari straine! Oare ce vei face tu dupa 70 de ani?
Fara sa imi exprim parerea pro sau contra articolului, Marian, esti constient ca articolul ala exosta tocmai penmtru ca persoana respectiva e o exceptie, nu regula. Adica, daca din 30.000 de persoane cu sindrom down lucreaza si au o viata cat de cat normala cam 100, nu poti spune ca persoanele cu Sindrom Down sunt niste fiinte independente care pot supravietui fara familiile lor.
nu e conștient. pentru el, aia e norma.
@Iulia cu toata aprecierea ca ai comentat daca n-ai o parere pro sau contra atunci mai bine lasa-i pe altii care au!
@zoso 271 de likes la primul comment, esti liber sa crezi ce vrei
dacă aveai 270, nu mai eram liber să cred ce vreau?
Intre timp s-a mai marit numarul la 324
Suntem liberi sa credem ce vrem dar pentru unii dauneaza!
Băi Vali, eu înțeleg oarecum ce vrei să zici, însă livrarea lasă de dorit.
Că dacă argumentul e „când depinzi de mers undeva de 3 ori pe săptămână ești un cadavru ambulant”, păi plm, depind de salariu și mă duc de 5 ori pe săptămână la muncă, iar în qe chiar și mai mult, ca majoritatea celor din zona asta. Nu vrei să spui asta și o scot din context, corect. Subliniez doar că felul în care argumentezi nu te avantajează aici
Dializa preia funcția rinichilor atunci când aceștia nu mai funcționează sau nu mai există.
Tot sângele din corp trece printr-un aparat care scoate toxinele din el.
Nu renunță deoarece un transplant de rinichi le salvează viața.
In plus in tarile cu apa calda au aparut si ap de dializa portabile, faci dializa acasa. Se spera in viitor la ceva mic si se avanseaza spre un rinichi artificial.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Jack_Kevorkian + https://m.imdb.com/title/tt1132623/
am văzut filmul.
Poate cei 2 au copii care nu sunt majori, poate realizează ceva bun pentru societate in restul timpului, este ușor sa judeci din fața calculatorului.
Dializa inseamna filtrarea sangelui printr-un aparat pt a elimina toxinele, deoarece rinichii nu mai fac treaba asta. Pe termen lung e horror. Nu poti sa faci nimic.
Imagineaza-ti ca nu poti merge in concediu, nu poti pleca perea departe de casa sau de oras… plus ca la spital nu stai 5 minute. Procesul dureaza cateva ore…
Nu stiu daca e motiv de sinucidere asistata dar e greu mai ales inceputul, mai ales cand esti tanar.
poti pleca in concedii dar trebuie sa te asiguri ca acolo unde mergi exista un centru de dializa.
http://www.saptamanamedicala.ro//articole/Dializa-de-vacanta
Ba da poti. Poti merge in concediu, poti merge in strainatate, poti merge mai departe de orasul unde locuiesti. Sunt centre de dializa in toata lumea si conventii UE si internationale te ajuta sa poti sa primesti tratament oriunde.
In tara e foarte simplu, se ocupa centru de dializa sa trimita hartii si alte cele in orasul unde vrei sa pleci. In strainatate e putin mai complicat, dar, cel putin in UE ai nevoie doar de cardul de asigurare de sanatate international.
@Yes you can: crede-ma ca pentru strainatate e mai nasol un pic.
Socrul meu e in prezent plecat in Spania, si a trebuit sa caute un centru de dializa acolo care sa fie „aprobat” de centrul din Romania la care merge de obicei. In plus, a trebuit sa faca traduceri legalizate la o gramada de acte.
Eu am reusit relativ simplu sa o aduc pe mama in Franta sa faca dializa in orasul mic in care stau. Am tradus cateva acte, dar nu a fost prea mare bataie de cap.
Stați puțin să înțeleg: rinichii tăi sunt buni de pus în oală, trebuie să mergi de câteva ori pe săptămână la spital să te înțepe și să riști să vii cu cine știe ce minune de pe acolo, iar marea grijă e „IMAGINEAZĂ-ȚI CĂ NU POȚI MERGE ÎN CONCEDII”???
Someone has interesting priorities…
Normal ca stiu ca se poti merge in concedii, inclusiv in Romania exista centre de recreere pentru pacientii dializati.
Ce spun eu ca desi e posibil… nu e chiar atat de simplu. Oricum ar fi viata nu e normala.
@gp e complicata existenta cu o boala cronica asa cum e IRC. Si o mare parte a greutatii vine din faptul ca viata normala nu mai exista…
Normal că e complicată, de aia se numește boală. Prea mulți cred că e ceva banal, că poți trăi cât se poate de normal cu ea și dau exemple de oameni care duc aparent o viață obișnuită, fără să-și dea seama că respectivii fac nenumărate compromisuri.
Dacă nu ești capabil să le faci, atunci există opțiunea funie + săpun.
As avea curaj, dar depinde care e situatia in familie. Copiii sunt crescuti si cu scoala terminata macar, ai ceva bani pusi depoarte sa le lasi, sau ii lasi de izbeliste la varste fragede ca sa nu mai suferi tu, ca atunci tragi cu dintii de viata si te lupti cat poti. Daca lucrurile sunt aranjate atunci alta e situatia, dar cu siguranta trebuie luat in cosiderare impactul deciziei asupra celor lasati in urma.
Impactul este mult mai mare daca ai trai la pat si membrii familiei sa fie tot timpul dupa tine.
Pina la urma toti vom muri.
Cu scoala terminata macar? Tu gandesti ce scrii? Daca tu esti pe dializa de genul ca ai nevoie de 3-4 ori pe zi, nevasta si 2 copii FARA scoala terminata, ce scoala fac copii aia cand parintele are nevoie de mers la spital de cateva ori pe zi? Cine le face de mancare? Cu ce bani sunt tinuti la scoala cu tot ce au nevoie de daca un parinte trebuie sa fie la dispozitia celuilalt (o excursie la spital e macar o ora/doua, x 3 = 6 ore pe zi)?
Tocmai, trebuie sa iei in considera impactul, dar nu doar a deciziei de a te sinucide ci si a deciziei de a trai. Daca tii un cadavru ambulant in casa pentru a incasa o pensie de invaliditate de cateva asute de lei, dar tu cheltui cam tot pe nevoile persoanei care are nevoie de asistenta. Cum se simt copii cu obligatia care vine de la a intretine o persoana suferinda? Si nu ma refer la orice suferinta ci la una care incapaciteaza un sfert din viata tuturor celor imediat apropiati.
In capul meu am trecut prin analiza situatiei, vorbind pentru mine as lupta cu boala in conditiile in care am ceva bani sa platesc o ingrijitoare un an-doi. Insa cam atat.
De cealalta parte sa traiesti cu asa o persoana in familie te ‘caleste’ din niste puncte de vedere si iti ofera o perspectiva asupra vietii plus experienta impactului unei boli. Dar vine si punctul ala despre care nu vorbesc multi, cand dupa ce iti petreci cativa ani resemnat cu ideea ca trebuie sa ai grija de cineva incepe sa apara din cand in cand dorinta de a fi liber, de a spera ca ceva sa se intampla si dupa aia te urasti pe tine ca ti-au ajuns astfel de ganduri in minte.
@Andi .. ai citit ca e vorba de 3 ture PE SAPTAMANA nu pe ZI. Cand nu esti la spital, daca nu esti tintuit la pat, poti face de mancare, poti face o lectie cu copiii etc. Nu toti sunt atat de bolnavi incat sa stea la pat non-stop, asa ca inca mai ajuta. Si prezenta unui parinte, pentru un copil mic, inca e importanta.
Eu am o verisoara ce se lupta de 3 ani cu un cancer ciudat, la brat. Ce facem? O sinucidem ca prea e deranjanta cu mersul ei la medic? Sau poate fie-su, care are 6 ani, se bucura de fiecare clipa pe care o are cu maica-sa?
@dojo – multumesc de comentariu, si eu am copil de un an, cred ca ar fi mai important sa fiu alaturi de el
@AndiD Ia vezi tu un pic cum vorbesti.
As adauga ca exista si alte tari, nu numai Romania unde poti trai civilizat si cu o boala cronica, in cazul prezentat (dializa)faci asa:
1. Inscriere pe lista de transplant
2. Se pare din comentariile cititorilor care chiar au trecut prin asta ca nu sunt chiar legume inutile – ia sa vorbesc la servici sa ma duc mai devreme sau mai tarziu dupa cum se pot face programari la spital
3. Trait viata ca un om aproape normal si crescut copilul alaturi de mine
Nu e nevoie de funie, sapun, etc..E „suficient” sa refuzi dializa..
nu e o chestie din cauza careia esti imobil sau nu poti face diferite activitati. eu as pune si o alta intrebare: in 15 ani, nu se gaseste un rinichi? poate ar trebui sa trecem peste „pasaport /buletin biometric = ambulanta neagra” si sa donam sange mai des si sa ne informam apropiatii ca daca se intampla ceva neprevazut, suntem de acord sa ne donam organele, pe care oricum le mananca viermii…bine, cu o mentiune: nimic lui iliescu
baga in lista si p[e Arsinel
articolul asta merita premiul pentru retardarea anului 2018
„nu mă gândesc la moarte, nu mi se poate întâmpla mie”.
Văd că Aktion T4 încă are susţinători.
Nu e ca nu ma gandesc la moarte. Dar pentru dializa sa ma sinucid sau sa se sinucida mama, nevasta sau copilul, asta exclud. Nici nu ma gandeam ca trebuie sa isi puna cineva problema asta :)) Nu e ca sunt inconstienti, pe respiratie asistata.
Cred ca cu timpul devine parte din viata ta, e o rutina. Cum ziceau si altii, invaliditatea sau batranetea chiar si unele boli cronice pot constitui o povara pentru cei ce vegheaza pe cel bolnav. S-ar cam face coada la sinuciderea asta asistata. Am senzatia ca te-a incurcat unul din asta in trafic, probabil mergea sa faca dializa, si acuma te razbuni pe el :D. Sunt de acord sa existe posibilitatea de sinucidere asistata, dar doar in cazuriile de bolnavi incurabili care sufera de dureri insuportabile de exemplu anumite forme de cancer in faza terminala.
și nu ți se pare o idee bună? de ce să te chinui la 80+ cu viața? ca să ce?
Tu judeci totul la rece, ideea e ca in cele mai multe cazuri valoarea sentimentala depasesc greutatiile, altfel nu ai vedea parintii care se dau peste cap sa isi ajute copii invalizi chiar si cand acestia au varste inaintate sau copii care vegheaza dupa parintii lor batrani si bolnavi. Cred ca ar fi o adevarata drama ca acestia din urma sa considere ca sunt o povara si sa aleaga calea sinuciderii. Cred ca trebuie sa te simti foarte bolnav, mizerabil si singur la 80+ ca sa decizi ca gata, nu mai ai rabdare ca moartea sa isi faca aparitia.
sper să am curajul ca, atunci când consider că e gata, să ies rapid din problemă, nu să aștept să vină ea la mine…
Viața este alcătuită din suișuri și coborâșuri. Este frumoasă chiar dacă mai există și momente grele, situații neplăcute. Dar mergem înainte. Să spui „stop joc” din senin, nu îi neapărat o soluție. Și mai ales că nu poți generaliza situațiile. Cum spun unii cetățeni în comentarii, există diferite cazuri, diferite boli, diferite persoane, fiecare face cum poate, ce poate să meargă înainte.
Eu unul nu aș putea lua o asemenea decizie față de cineva din familia mea. Poți pune problema în fel și chip, însă decizia e o singură dată, regretele ulterioare (ale familiei care te consideră o povoară) nu mai schimbă nimic.
Faci tot ce poți să nu ajungi o povoară pentru nimeni, însă daca ai ajuns… hai să privim din cealaltă parte: perspectiva celui/celor care te îngrijesc. Între ce ai de ales?
1. Între a-ți trăi viața liniștit fără griji suplimentare și a avea grija de un parinte? (care la rândul lui te-a îngrijit ani de zile cand ai fost mic)
2. Sau punem în balanță că nu mai poți merge în concediu că ai de îngrijit pe cineva? Mai bine să moară toți, eu să mă relaxez 2 săptămâni.
3. Trebuie să îți re-ajustezi programul și viața pentru un părinte bolnav?
4. Sau mai bine vrei sa te uiti la TV toată după-masa/seara fără întreruperi?
5. Nu mai pot sta 8-10-12 ore la serviciul care îmi ocupă cea mai mare parte din viață și nu mai pot face cariera mult visată?
Orice am pune în balanță: relaxare, concediu, timp liber, timp de pierdut, mai multă muncă pt mine, să alerg să fac mai mulți bani etc, nici una nu se poate compara cu VIAȚA așa cum e ea: cu suișuri și coborâșuri.
Ar fi multe de zis, interesant subiect.
Sunt afectat de insuficienta renala, iau medicamente regulat, adica dimineata si seara. Rinichii mei sunt genetic mai mici decat normal si functioneaza cam la 70-75% din capacitate.
Ce ar trebui sa fac dupa ce am citit articolul tau daca:
1. Am 50 de ani, sotie si 3 copii mari?
2. Am 25 de ani si sunt necasatorit?
ps1: varianta 1 e cea adevarata, ca sa nu fie dubii.
ps2: traiesc intr-o tara in care speranta de viata este approx 81.66 de ani
dacă ești OK doar cu un medicament pe care trebuie să îl iei, ești ok. ca și cu insulina. ți-o administrezi singur acasă, la muncă, în autobuz, ești ok. aici vorbeam de chestii un pic mai nasoale.
Phew, ai scapat.
Sunt de acord cu tine. Decat sa fiu o povara pentru restul mai degraba grabesc procesul.
Esti o povara pentru stat, asa ca poti incepe procesul.
Nu e chiar asa. Daca omul este perfect functional, in afara faptului ca trebuie sa faca anumite drumuri la spital si e cumva legat de asta, cred ca e problema lui, daca vrea sa isi incheie socotelile cu viata sau nu.
Poate face multe alte chestii, in restul timpului.
Astia care sunt cu maini si picioare amputate si ii vezi cum castiga olimpiade, sau au cariere de succes, ce ar trebui sa faca? Sa isi puna streangul de gat? Sau nevazatorii. Sau surdo-mutii. Sau, sau sau.
Ah, daca esti o leguma si efectiv nu mai poti sa faci nimic si iti rogi moartea, e altceva. Dar nu cand, inca te poti tine pe picioare, te poti sterge la fund, te poti spala si hrani singur (sau cu un minim de ajutor).
Personal, cred ca as prefera sa merg la dializa de 3 ori pe saptamana, decat sa imi pierd vederea, de xemplu. O singura data m-am gandit asa, mai profund, cum ar fi sa raman fara vedere si m-a busit plansul, gandindu-ma ca nu stiu cum as putea trai, fara sa ma mai pot vedea in oglinda, fara sa imi mai vad familia la fata, fara sa mai pot folosi un telefon/ calculator/ etc. Sau, cum ar fi sa fac un copil si sa nu stiu cum arata, sa nu vad cum creste. Si in Romanistan, e un blestem sa ai un handicap.
E complicata discutia.
La rece vorbind, cand nu suntem implicati, toti am lua decizii transante in mintea noastra. La cald, cand esti tu implicat direct si printr-un ghinion iti zice doctorul ca „imi pare rau, e metastaza si nu mai ai multe luni” parca vrei sa mai traiesti ceva, chiar daca inainte de a afla ca ai boala poate ziceai ca te vei arunca in fata trenului sa nu stea cineva sa aiba grija de tine.
Discutand de dializa care nu stiu ce e, presupunand ca se poate trai cu ea avand in vedere ca oamenii aia au trait 25 de ani asa, chiar daca as face 3 zile pe saptamana dializa, nu mi-as lua viata. Mai sunt chestii de facut la care sunt util pentru familia mea, iar acum cat sunt inca tanar si cat sunt cel care asigura venitul principal familiei, nici atat n-as face-o.
Pe de alta parte, daca tot intram intr-un subiect mai deprimant, o intrebare pe care mi-as pune-o si pe care va recomand sa v-o puneti este: „daca maine as afla ca mai am 4 luni de trait, e capabila familia mea sa se descurce fara mine?”. Daca raspusul tau obiectiv e „Nu” pentru ca tu miscai cam tot in casa, atunci e cazul sa vezi cum sa lucrezi in zona asta(avut grija ca partenerul sa aiba job, conturi bancare, acte pe numele lor, stins credite, imputerniciri sau transfer de coturi, etc) astfel incat partenerul de viata sa obtina mai multa independenta, sa poata sa se descurce mai departe fara sa ii fie foarte greu.
good point. e altă fază la care românii nu se gândesc deloc, doar nevastă-mea se ocupă de X, eu nu știu, doar bărbată-miu se ocupă de Y, eu nu știu. și te trezești la un moment dat că trebuie să înveți chestii noi.
oo da..bun punct. Soacra mea a ramas vaduva la 35 de ani si nu s-a recasatorit niciodata. A ramas cu 2 copii de scoala, in oras mic de provincie, sotul lucrand in politie. I-a fost extrem de greu si cand copiii erau la liceu, pe picior de plecat la facultate, a plecat in afara la munca. La inceput i-a fost foarte greu, acum, dupa 15 ani se intreaba de ce nu a plecat cand erau copiii mai mici, cu tot cu ei. Dar da, e o mare problema pentru ca revenim la educatia financiara care ne cam lipseste.
Inteleg ce zici si sunt deacord in principiu, dar exemplul ales nu e chiar cel mai bun.
Mama mea are 60 de ani si face dializa de 2. Intr-adevar trebuie sa mearga de 3 ori pe saptamana la centrul de dializa si sa stea cate patru ore, dar intre timp lucreaza jumatate de norma ca profesoara de matematica, merge la bazin sa inoate de 2 ori pe saptamana (inoata mai mult si mai repede ca mine), locuieste si gestioneaza singura aproape tot ce tine de traiul zilnic si calatoreste prin tara si strainatate in concediu.
Este un caz fericit, intr-adevar, dar majoritatea oamenilor de la centrul ei, care nu au atins varsta de pensionare inca mai lucreaza. Sau au grija de nepoti. Sau se straduie sa aiba o viata cat de cat normala. Ok, nu poate sa mearga cu cortul 2 saptamani pe munte, dar, sincer, nu vroia asta nici inainte.
Nu 100% din ei reusesc, multi au si alte boli asociate, dar am vrut sa scriu asta pentru ca, inainte sa trecem prin asta, si eu si mama aveam aceeasi parere ca tine, pentru ca nu stiam prea multe despre subiect. Si atunci vestea a picat ca o condamnare la moarte prelungita, lucru care a afectat psihicul foarte mult. Dar apoi, afland mai multe, ne-am dat seama ca poti trai cu asta, la fel cum un nevazator invata sa traiasca fara sa vada, sau o persoana cu handicap invata sa traiasca fara o mana.
Bai nene, ești depresiv? Nu înțeleg rostul postărilor de genul… Vrei sinucideri în masa?
si-a schimbat masina…
eu am scris la articolul cu masina ca nu ai nici o bucurie cand iti iei o japneza banala,voi nu m-ati crezut
Fac dializa de 25 de ani pentru ca la transplant ajunge pe primul loc un arsinel
Ea a spus ca a facut transplant, dar nu i s-a adaptat corpul. Iar el, a spus ca nu a reusit sa gaseasca donatori compatibili.
Cu toate astea, iti dau dreptate. Cand esti „necompatibil” de 25 de ani, poate ar trebui sa fi primul pe lista, cand apare un donator nou, sa vezi daca ti se potriveste si ai noroc, de data asta. Dar na… Romania.
Wtf?
Sinuciderea asistata este pentru cei care ar vrea sa se sinucida dar nu pot fiind imobili ca sa zic asa… Cand te gandesti ca altcineva se chinuie cam mult si mai bine s-ar sinucide este cu tooootul altceva…
Dude, cu tot respectul, insa eu zic asa.
Te inseli. Bolnavii de dializa nu sunt incapacitati fizic. Doar trebuie sa mearga o data la doua zile la un centru. Da, e enervant, trist. Dar asta nu inseamna ca fac umbra pamantului degeaba. Produc, traiesc, se bucura de viata. Cat pot ca foarte bine nu o fi.
Hai sa trecem peste tonul jurnalistului care a scris aia de mai sus si sa intelegem ca poate oamenii astia traiesc si produc. Da, sunt limitati in sensul ca iesirile din tara nu sunt tocmai lejer de facut. Dar cam atat.
De ce sa renunte la tratament? Pentru ca sufera de o boala netratabila pentru moment? Si cu care pot trai fara sa cauzeze probleme altora?
Daca vorbim de alte boli unde esti o leguma de mai mult de un an, poate ar trebui sa vorbim si de incetarea tratamentului si aia sa fie. Poate.
Dar hai sa nu ne credem in salbaticie unde daca te-ai incapacitat, mai bine termini tu anticipat.
Ai tu o idee, insa ai pornit prost cu exemplul. Natura vrea sa te omoare in fiecare moment. E ok! Nu trebuie sa fii bolnav ca sa vezi asta.
25 de ani.
Daca o fac de 25 de ani, pt ei nu nai este o povara, este ca spalatul pe dinti.
Eu zic ca sa nu ne mai legam de dializa, era un exemplu, ci de idee.
Dar, nevoia de aceste sinucideri asistate, la noi cel putin, s-ar injumatati daca s-ar lucra mai mult la integrarea pers cu handicap, daca ar exista mai multi donatori de organe, mai multe cursuri de PC, etc. La noi e si sistemul idiot. Ma mir ca avem centre de dializa. Eu in urgenta acum 3 sapt nu am beneficiat de RMN pt ca spital mare din buc nu avea disponibil pt urgente. Doar CT care nu este la fel de eficient pt ce aveam eu nevoie. Am intrat in operatie in orb. Daca toate cacaturile astea s-ar rezolva, multe impedimente din viata lor ar disparea.
Eu bănuiesc că oamenii ăștia doi au profitat de sistemul sanitar mai mult decât au contribuit.
Mulți corporatiștii sunt supărați că nu benefiziază.
Pe undeva, se egalizează treaba, să ne calmăm. Toată lumea suferă
@cristian
Iti doresc sa ai nevoie sa beneficiezi muuult mai putin decat ai contribuit!!!
@Vali: NU iti dau dreptate.
Sunt oameni si au tot dreptul sa traiasca. Chiar daca se chinuie de 3 ori pe saptamana.
Nu trebuie facuta socoteala cat cheltuie sau consuma din buget (poate doar daca esti ministrul sanatatii, dar am pretentii de la tine), si nici daca avem dreptul sa le zicem noi ca au trait prea mult.
Oamenii aia chiar au o viata. Sunt batrani la tara care nu au facut niciodata un concediu sau oameni care nu au vazut marea. Si nu fac dializa. Ce sa le facem?
Dar asistatilor sociali, suedejilor si altora de gen betivi irecuperabili, aurolaci? Astia nu se chinuie? Astia nu consuma degeaba? Doar traiesc de pe azi pe maine si atat.
MP, nu le ia nimeni dreptul, dar moartea face parte din opțiunile nostre (și din viața noastră), ar trebui să ne gândim la ea ca la o cale de a curma suferința. serios, dacă de 25 de ani depinzi de niște aparate și nu se întrevede deloc o soluție, poate ar trebui să cauți căi de ieșire. eu așa mă gândesc. nu zic să îi omorâm pe toți, că nu sunt folositori societății.
Vali, vorbești de moarte ca o opțiune dar de fapt este singurul lucru care nu se poate evita ci doar amâna. Este interesant să vezi cât de puțin prețuiesc oamenii viața, mai ales a altora..
Am lucrat în Anglia cu persoane cu boli mentale. Mi-am promis mie că dacă o să aflu că dezvolt o boală mentală o să mă sinucid. Cred că poți trăi fără o mână, fără un picior, fără auz. Dar când îți pierzi mintea nu mai ești tu. Nu mai ai control asupra a ceea ce faci și în final ești doar un animal, uneori nici măcar atât.
Si totusi, daca ai sti ca uneori mai ai momente de luciditate? Daca ai citi ca ar exista nush ce medicament in SUA si speri ca ajunge si in RO in cativa ani intr-un moment de luciditate? Usor de zis, greu de facut imo.
@Glumetzu, dacă nu mai ești tu, ce sens mai are să te sinucizi? Deja nu mai ești…
Exit, Dignitas, Ex International și Lifecircle, toate în elveția, 7500 de franci elvețieni procedura completă, fără servicii funerare
Ieftin, se poate si in rate ?
furadanul e mai ieftin, dar nu e elegant
Însă te face vedetă și devii meme.
Este greu dar am cunoscut om care facea de 3 ani dializa si zicea ca duce o viata aproape normala. o ia ca pe o indatorire de job, merge acolo si sta 4 ore, de 3 ori pe saptamana. omul are 55 si nu era deloc descurajat. spera la transplant.
Ok, inteleg partea cu povara si cu faptul ca depinde de aparate si asa mai departe. Dar nimeni nu e obligat sa traiasca pentru ca foloseste cuiva si nimeni nu e obligat sa moara pentru ca incurca familia sau sistemul medical. Sa vrei ramai in viata cu orice pret, sa existi nu e o rusine, e perfect natural si normal. Suferinta trebuie sa fie enorma ca sa devina moartea preferabila. Iar daca esti pe partea cealalta a baricadei si te incurca cineva cu suferinta lui, ai optiunea sa nu te bagi.
citește asta cu voce tare tare.
Cred că era mai sănătos să te interesezi înainte.
am impresia că nu pierd nimic dacă nu știu, dacă înțelegi ce vreau să spun.
Înțeleg ce vrei să spui, dar mă gândeam numai că dacă ai vedea că oamenii care fac dializă sunt aproape normali (în unele cazuri probabil nu ai știi că e ceva în neregulă dacă nu ți-ar zice ei) ai avea alte gânduri .. nu te-ai gândi că pot să ajungă o povară, chiar dacă trebuie să meargă la spital de 3 ori pe săptămână.
Activitatea de dializa e unul din domeniile medicale ce functioneaza foarte bine de cand nu mai apartine exclusiv de stat. Vechile metehne au ramas in spitale dar au disparut in centrele de dializa manageriate privat. Pacientii pot sa confirme.
Nu e chiar atat de groaznica dializa, exista si situatii mai naspa. Oamenii astia inca sunt functionali. Sinuciderea e in in general pt cazuri gen cancer terminal cand traiesti doar in durere cronica si agonie sau ajungi atat de batran/bolnav ca nu te mai poti scula din pat cu anii si trebuie sa te intoarca de pe o parte pe alta si nu ai nici o speranta.
ma gandesc la moarte mai mult decat ar trebui dar nu vad legatura intre sinuciderea asistata si oamenii care fac dializa. acel cuplu o tine asa de 25 de ani, e o treaba de admirat, ca de 25 de ani, in ciuda problemelor de sanatate, a grijilor, sunt tot impreuna si nu si-au dat in cap. altii divorteaza ca fac un copil, astia-s 2 oameni cu 4 rinichi defecti si uite ca isi vad de treaba.
daca am tras o concluzie din articol, stire si comentarii e ca trebuie sa apreciem viata si sanatatea, noi astia care o avem. si pentru oamenii cu probleme de sanatate sa avem intelegere si compasiune, nu sa ne gandim ca poate le-ar fi mai bine sa crape.
Eu ce am inteles din articolul asta este urmatorul lucru, Vali vede altfel viata si nu vrea sa fie leguma 10-15 ani daca nu exista o rezolvare, nici eu nu consider ca trebuie sa ramai asa dar e decizia fiecaruia, am mai cunoscut pe tatal unui amic care are diabet si acum a ramas fara picior pentru ca betmen, desi lua insulina tot a facut o prostie, nu s-a mai dus la doctor si avea o infectie naspa. Mai am un prieten care a facut diabet la 25 ani, nu d-ala naspa rau dar putea sa scape de insulina caci a fost putin mai precaut, au trecut 3 ani si e tot pe insulina, de ce? Pentru ca nu doarme cu noptile si mai consuma junk food. Multi nu-si inteleg bolile si asteapta sa fie tratati exemplar chiar daca ei le comit, mie imi suna a masochism. Am mai cunoscut si alti parinti bolnavi care se duceau la doctor si-l minteau pe fata ca nu e bun tratamentul dar nici dieta n-o tineau desi voiau alte medicamente minune, exista si persoane care nu dau doi bani pe medicamentele tale dar vor sa le fie bine si lor consumand aceleasi rahaturi ca la 20 ani, ete ca nu se mai poate, ori groapa, ori suferi in liniste.
Sinuciderea este pacat. Doar cine rabda pana la sfarsit si isi duce greutatile fara sa carteasca se va mantui.
Vorbe goale. Ce inseamna toate astea?
Stii de ce sunt vorbe goale? Pentru ca au fost repetate la infinit pana s-au golit de sens. Poate acum 1000 de ani vor fi avut sens; din pacate pentru religia ortodoxa, a ramas la acelasi nivel de stapan de sclavi, nu a redat un sens actual acestor invataturi fundamental bune.
Dar asta e alta discutie.
@Valul: nu vrei mai bine să iei o gură de clor?
Viata e interesanta in diversele ei aspecte; noi, ca si fiinte rationale, ar trebui sa fim incantati sa vedem atata varietate.
Probabil ca si oamenii cu defect de vedere vor fi fost o povara pentru familie acum 1500-2000 de ani. Sau oameni slabi fizic si care nu puteau trage plugul. Sau oameni fara dintzi in gura care nu puteau manca orice. Sau oameni fara o mana. Sau orbi. Sau surzi. Sau Stephen Hawkings in scaunul cu rotile atatia ani; sau / sau / sau ..
Sau politicienii care prin indarjirea cu care fura si pervertesc legile tzarii asteia, au impact asupra a mii daca nu milioane de oameni, condamnandu-i la nestiinta, subdezvoltare, ratare.
Cum zicea un personaj celebru, „viata e complexa si-are multe aspecte”. Discutia poate continua, dar vezi ca mai erau unii cu puritatea rasei si eliminarea exemplarelor neconforme, care au ridicat asta la rang de politica de stat.
Acu’ ceva ani te plangeai de inumanitatea celor care monteaza plase cu tepi in locurile in care dorm boschetarii in Londra, acum esti chiar mai rau decat aia si propui unor oameni sa moara, doar fiindca nu le functioneaza bine rinichii, si trebuie sa se deplaseze pentru tratament. Ca daca faceau tratamentul acasa nu era nici o problema. Toate comentarile tale sociale din ultima vreme se bazeaza pe principiul „da vina pe victima!”. E mai simplu asa, nu trebuie cautat foarte mult, si sunt niste tinte usoare. Nu te-ai gandit ca nu detii adevarul absolut? Daca ai dreptate o data sau de doua ori, hai de zece ori, nu inseamna ca ai intotdeauna si pe oricare subiect. Principiul lui Peter, cioaca! Grija la el! Ca sa citez aproximativ un castigator de premiu Nobel pentru economie (Richard Thaler) – oamenii nu sunt prosti, viata e grea.
Zoso, sper că realizezi că mai ai numai puțin până la nazism. Se adaugă la ideea inutilității satelor (ba chiar toxicitatea lor). Sănătate mintală!
Eu am mai spus, cred ca pe aici, ca e una din temerile mele cele mai mari, sa ajung sa ma considere cei dragi o povara (sau, un cosmar si mai mare, sa imi consider parintii o povara). Dar am inceput sa iau cursuri de zbor, asa ca nu stiu daca o sa prind varsta aia :))
Si deci care e ideea ta ? Ce ai vrea sa faca oamenii aia ?
Ce alternativa au ei in Romania ?
Da, e uşor cînd e vorba de tine. Sinucidere, asistată au ba, ura şi la gară!
Dar dacă în poveste ar fi nevastă-ta? I-ai spune: „Auzi, căutăm rinichi de 25 de ani, eu m-am plictisit să te car la dializă şi să n-am un concediu ca lumea. Tragem o fugă în Olanda sau merg la Dedeman după funie?”. Sau de copilul tău?
Sau speri să fie ei reci şi calculaţi şi să decidă că mai bine mor decît să te chinuie pe tine?
ah, apelul la familie.
Păi nu ziceai că trebuie să ne gîndim la toate? Sau acele „toate” se limitează la propria persoană. Aruncă un ochi la băiatul ăsta: https://www.youtube.com/watch?v=37ObhA7rqWY E paralizat de vreo 20 de ani. Îi spui tu sau îi transmit eu?
păi tu ai făcut fix invers, ai omis automat propria persoană și ai lovit la punctul slab. ai refuzat fix din start că tu ai putea avea problema și ai dat-o sentimental. e ok, nu te gândi, lasă că se vindecă singur.
transmite-i tu, dar fii delicat.
N-am omis nimic. Cu atît mai puţin pe mine. Pentru că am fost respectivul punct slab pentru cei din jurul meu şi, într-o anumită măsură, încă sînt. Acum vreo 3 ani îmi cumpărasem şi funia şi-mi alesesem şi pomul. N-a fost să fie şi mă bucur enorm că am luptat pînă acum şi lupt şi în continuare. Şi nu lupt singur şi nu doar pentru mine.
Zoso, norocul tău e că nu ai deșt în jos disponibil. Te-ai îngrozi ce numere ar apărea acolo. Mai e ceva și mai rău: sensul deștului în jos la romani referitor la gladiatori.
Sper sa publici asta: cunosc exact cu ce se mananca situatia descrisa de tine. Am un transplant renal de 11 ani care merge inca (cat o merge), ceea ce-mi permite sa am firma de it, copii, casa, masina, nevasta, credite (not). Si in cele din urma o sa ajung si eu la dializa, si sunt pregatit pentru asta. Unii o tolereaza mai bine, altii mai putin insa cele 4-5 ore la doua-trei zile le pierd majoritatea scriind nulitati pe fb si bloguri sau spargand seminte sau mai stiu eu ce. E fix alegerea si treaba lor, dupa cum alegerea mea e sa traiesc si sa nu o fac degeaba. Omul se cramponeaza de viata; se numeste instinct de supravietuire si nu-ti doresc sa-l simti. Dar foarte probabil o sa o faci si tu, sper la batranete, si probabil o sa pari ridicol pentru cei din jur la fel cum ti se par tie oamenii cu probleme de sanatate. Dar va fi ceva natural.
Cunosc profesor universitar (bun) care este pe dializa si studentii habar n-au – fiecare isi vad de viata lor. Si se bucura ca nu s-au nascut acum 50 de ani si au sansa sa traiasca. Exista medici in situatia asta, avocati, valutisti, politicieni, programatori. Percepi lumea intr-un mod superficial.
Se pare ca multi nu au inteles articolul si asa se explica tampeniile pe care le scriu.
Nu e vorba de o simpla boala pe care daca ai dobandito gata trebuie sa te gandesti la sinucidere dar sun situatii in care moartea e certa si e chestiune de timp si resurse.
De ex in majoritatea cancerelor inoperabile si cele agresive, odata ce ai fost diagnosticat la ce dracu sa consumi atatea resurse si sa ti atatia oameni de langa tine asteptand momentul si chinuindute suferind ca un nebun cand lucrurile pot fi rezolvate simplu. Adica ai cancer in faza 3/4 sau chiar terminal ti se spune ca mai ai maxim 1 an sau 6 luni, cum crezi ca se vor desfasura acele luni? Apare un medicament miraculos care o sa te vindece?
Da, dializa e una din cele mai tari afaceri din lume, cam de 500 miliarde euro.
FIX EU MAI AM DE TRĂIT! am fost prost toată viața, mi-am futut in gură neamurile și vecinii, copiii proprii mă urăsc, dar acum e momentul să-mi trăiesc viața!
n-ai idee câți gândesc așa.
Da, pentru că sunt o ființă unică și minunată, eu sunt eroul propriei mele povești, iar eroul nu moare niciodată! Dacă VREAU, dacă gândesc POZITIV, dacă mă încarc cu ENERGIE, dacă îmi alcalinizez corpul, dacă îmi rezolv conflictele interioare etc., voi trăi! Iar cei care îmi spun că oricum tot voi muri într-o bună zi sunt hateri negativiști. Sunt ZEU!
Ce-i drept, creaturile astea jalnice au și ele rolul lor: avem de cine râde când dă viața peste ei și li se sparge bula. Nimic nu se compară cu expresia din ochii unui >30 când realizează că și el va muri.
Aveam vreo 12-13 ani cand bunica mea, cea care m-a crescut, ca mama ‘adevarata’ m-a abandonat la nastere, a aflat ca are cancer mamar. Nu si-a pus streangul de gat, asa cum ar fi sfatuit-o unii azi pe blog, a facut operatia care a lasat-o fara o bucata de san, a luat medicatia prescrisa si m-a ingrijit in continuare.
A fost o femeie cu sanatatea subrada (a avut 5 infarcturi pana la 86 de ani, cand al doilea cancer a rapus-o). dar a fost o luptatoare si in general s-a simtit suficient de bine incat sa fie sufletul familiei, sa ne fie alaturi asa cum a putut.
Marele ei vis a fost sa isi cunoasca stranepoata si din fericire fiica mea inca are amintiri cu Mama Ana, pentru ca am pierdut-o cand fata avea vreo 3 ani. Si acum, la aproape un an jumate’ inca isi aminteste de strabunica-sa si a iubit-o mai mult decat pe soacra-mea.
Vali zice el ceva aici, si eu consider ca ar fi binevenita posibilitatea sa putem spune ho’ intr-un anumit moment.
Cu 3-4 luni inainte sa moara, Mama Ana inca era chiar vioaie, mai facea cate o oala de sarmale pentru ginerica, se juca si-i canta fetei mele etc. Trecuse cu bine de chimio, ii crescuse un par alb misto si carliontat si fie-mea tot o pieptana, spre disperarea bietei femei.
Ultimele 2 luni insa au fost complet nemeritate, pentru ca a fost un om exceptional. Si, daca ar fi sa existe un Dumnezeu, nu inteleg ce a fost in capul lui, de a chinuit-o atat. Da, in acele saptamani o eutansie ar fi fost de dorit. Ea insasi si-a dorit-o si ma intreba daca nu o duc la spital sa ii dea o injectie, sa se incheie totul. Din pacate, in republica ortodoxa romania nu se va pune prea repede problema asta
Câteodată dai cu oiștea-n gard, rar dar și când dai, dai bine.
nimeni nu e profet în țara lui.
Eu am crezut ca l-a scris fluture. Sunt bulversat total uneori :))
https://www.google.com/sorry/index?continue=https://www.google.ro/search%3Fhl%3Dro%26lr%3Dlang_ro%26q%3Dzoso%2Bsinucidere%2Basistata%26sout%3D1&hl=ro&q=EhAgAUHQAAIdkwAAAAAAAAAAGLrIvOsFIhkA8aeDS2egs8-VEJl30wQG-I8U-Si6gIxrMgFy
Danielu, îmi pare rău că te contrazic dar îl subestimezi pe Fluture.
Hai sa venim cu niste exemple care sunt cu adevarat grave. Ce te faci daca te stii pentru toata viata in scaun cu rotile? Ce te faci daca iti pierzi vederea si iti dai seama ca ar trebui sa petreci toata viata in intuneric? Dializa poate fi dusa pe picioare, poti fi un om activ si cat de cat normal.
Chiar nu vreau să spamez asta dar tu ai întrebat. https://www.youtube.com/user/Claudiubita82/videos
Întîmplător, îl cunosc personal. Îţi poţi face o minimă idee despre cum e să fii în situaţia aia.
Incerc sa inteleg ce vrei sa zici, dar nu reusesc. Banuiesc ca vrei sa atragi atentia pe subiect (bolnavi cu insuficienta renala cronica) si ca zilele urmatoare vei dezvolta ideea. Si ca nu asta este sincera ta parere.
Parerea mea este ca parerile, celor ce nu sunt implicati, valoreaza fix un mare 0.
Este alegerea familiei daca vrea sa lupte sau nu alaturi de cel bonav (si cred ca de fiecare data alege sa lupte pentru ca e uman sa lupti pentru viata).
Pe de alta parte, crezi ca cei ce sufera nu au depresii, nu se gandesc la sinucidere, nu se gandesc la ce povara au devenit sau pot deveni?
citește comentariile de mai sus. 99,9999% din oameni nu vor să discute asta. sunt convins că toată lumea care are un bolnav cu șanse minime de vindecare s-a gândit la asta, dar n-a spus nimic pentru că e de căcat să spui asta. de asta vă ofer eu ocazia să mă muiți pe mine pe subiect ca să vă dovediți vouă că sunteți persoane bune.
@Vali – Păi chiar e de căcat să spui asta, dacă ai în familie un om în situaţia dată. E sinucidere asistată, nu omucidere asistată.
Şi referitor la ce comentai mai sus: „FIX EU MAI AM DE TRĂIT! am fost prost toată viața, mi-am futut in gură neamurile și vecinii, copiii proprii mă urăsc, dar acum e momentul să-mi trăiesc viața!”. Dacă respectivul n-a futut pe nimeni în gură şi a fost om bun? Şi e iubit de cei apropiaţi, care nu-şi imaginează viaţa fără el şi de asta se chinuie? Şi nu mă lua cu majorităţi prezumtive.
da, man, ai dreptate, e de kkt. capul în nisip.
Cine e cu capul în nisip, Vali? Nu te-ai întîlnit cu ursul dar teoretizînd întîlnirea eşti convins de rezultat şi cei care îşi spun pe numele mic cu ursul sînt ori mincinoşi ori nu gîndesc bine.
P.S. – exemplul cu ursul e o parabolă. Am rîs cu lacrimi la podcast-ul cu „[…]cînd colo, blana era a lui!”
n-ai de unde să știi dacă m-am întâlnit sau nu, dar judecând după reacția pe care o au oamenii („nu e ok să spui sau să gândești asta”), cred că e ok măcar să pun subiectul pe tapet. cu muile de rigoare încasate.
@Vali: – am inteles acum ce vrei sa zici cu articolul asta (faith in Zoso restored :)) )
Trebuie sa existe macar un dram de lasitate/curaj/ceva sa poti propune familiei, ca si bolnav incurabil, subiectul asta de discutie. Viceversa din partea familiei, valabila.
îți dai seama că nu te duci la taică-tu cu zâmbetul pe buze, puțin băut „coaeee, nu vrei tu să te spânzuri și să nu ne mai plictisești” și că ai repetat discuția de mii de ori în capul tău și te simți de căcat că trebuie să deschizi subiectul…
De aia e bine să ai casă cu etaj. Și scară.
Just sayin’.
@Ștefan: „Dacă respectivul n-a futut pe nimeni în gură şi a fost om bun? Şi e iubit de cei apropiaţi, care nu-şi imaginează viaţa fără el şi de asta se chinuie?” Păi de ce n-ai zis așa de la bun început să nu ne mai încurcă? Se prezintă rudele și prietenii, dau declarație pe propria răspundere că bolnavul e OM BUN (formularul 442, în triplu exemplar) și luăm cancerul înapoi. Drept compensare pentru suferințele pricinuite, îi oferim și 6 luni de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
Dar ce ar putea sa faca zoso ? Poate nu au aia 7500 de euro (eu stiam de 4000) sau poate ii au dar s-ar putea sa fie nevoie si de un diagnostic grav,Terry Pratchett de exemplu avea scleroza in placi. Sa te sinucizi e greu si pentru ca ai vrea sa nu doara si sa nu ratezi. Au fost oameni care s-au aruncat de la etajul 8 si au supravietuit,au fost oameni care s-au electrocutat si au supravietuit,au fost oameni care s-au aruncat in fata trenului si au supravietuit…de obicei intr-o stare care nu le mai permitea fizic sa mai incerce o data.
Da,e nevoie de o lege a eutanasiei si in Romania si ar trebui sa fie un serviciu medical gratuit. Dar ce medic vrea sa ramana fara pacienti ?
Natura nu prea mai are multe de spus de la Revoluția agrară, omenirea a ajuns deja în punctul în care poate modifica genetic rase de animale, în momentul ăsta se fac încercări de a combina adn de mamut din preistorie cu genom de elefant. Homo sapiens nu ar fi evoluat la nivelul la care sunt dacă nu erau egoiști în primul rând.
Homo esti tu bah!
Nu inteleg care e problema voastra cu sinuciderea asistata. Dializa era un exemplu, probabil articolul ar fi sunat mai bine daca era vorba de motive la modul general pentru care o persoana ia in considerare sinuciderea.
Fiecare are dreptul sau asa ar fi normal sa aleaga ce doreste sa faca cu viata lui. Daca alegerea este sa renunte la viata atunci ar trebui sa fie lasat sa faca asta in conditii umane si in siguranta fara riscul ca in urmei unei incercari ratate sa ajunga handicapati.
p.s. E amuzant cum o buna parte dintre voi considerati ca Vali e indeajuns de tampit incat sa nu fie capabil sa caute singur pe google ce e dializa dar ii cititi parerea.
așa triezi mulțimea.
Taică-meu a fost operat pe cord deschis l a începutul lui 2015 (quadruplu bypass). După operație au cedat rinichii și de atunci face dializă. În vara asta s-a operat de cancer la colon. Acum e relativ ok. Pentru el dializa e o chestie banală, motiv să socializeze cu alți pensionari. Are 72 de ani și toată ziua își găsește de treabă. Ce să-i sugerez, să nu mai facă umbră pământului?
Nu! Ii sugerezi discret că s-a cheltuit destul de mult cu el si ca e cazul să facă ceva. Dacă nu pricepe aluzia îi arăți articolul ăsta!
Eu cred ca scopul real al articolului este opus celui care se subintelege la o prima citire.
Din comentarii reiese clar ca omul are resurse practic nelimitate in asi infrange incapacitatile, mai ales cele fizice..
Si daca in situatii extreme sunt multi oamenii care reusesc sa fie chiar utili societatii, sub diverse forme, inseamna ca un om sanatos este defapt o adevarata comoara, numai sa vada lucrul asta..
Eu cred că scopul chiar dacă se vrea bun poate fi ușor transformat în dat cu bâta în baltă. Până la urmă e și ceva firesc pentru un om, fiecare trebuie să-și conștientizeze limitele și să se abțină să se pronunțe (mai ales vehement) în domenii care depășesc domeniul său de „expertiză”.
Si psihologia inversa este o metoda de educare, pe unii ii prinde, pe altii nu, dar ce sa faca, omul trebuie sa le mai alterneze..altfel risca sa-si plafoneze cititorii..
Ai vrut tu să spui ceva dar ai dat pe alături cu poarta goală.
Sunt boli și boli, handicapuri și handicapuri. Acum 30 de ani cei care aveau diabet erau probabil în aceeași situație. Acum copiii învață de mici să-și administreze singuri insulina. La fel, știu caz cu Down care la 40+ ani e aproape independent.
E o loterie, ca martor al transformării unui părinte distrus de Alzheimer pot să-ți transmit că sunt lucruri cu adevărat groaznice la care să-ți pui problema sinuciderii, dializa nu este însă pe listă.
Oarecum tangențial la subiect, pe mine personal mă surprinde oarecum să văd oameni în vârstă (60+) mai stresați de ideea de moarte decât cei tineri.
Nu inteleg de ce te surprinde, cu cat esti mai aproape de ea, cu atat incepe sa te streseze mai tare ideea..
Zoso tu esti prea cerebral si ai intentii bune insa ce scrii este cu totul altceva fata de ce gandesti deoarece pentru outsider pare ca urasti oamenii de la sate si vrei sa moara, nu vrei sa le dai nici o sansa celor care nu stiu sa umble pe PC si crezi ca educatia lor este inutila, bolnavilor le propui sinuciderea asistata.Dincolo de bani si resurse viata este viata si in primul rand trebuie sa incercam sa o facem mai buna nu sa spunem stop pentru ca din punct de vedere economic nu mai renteaza,
ai căcat steagu cu articolul ăsta.. Mai gândește și tu înainte. Ai dreptate pe de-oparte, dar pe de altă parte – circumstanțe..
Omu e practic si pe buna dreptate. Sinuciderea asistata este un lucru ce ar trebui introdus si la noi. Sunt atâția care ar alege optiunea asta evitand anii de chin ce ar urma.
Ca exista tot felul de sensibili care se impotrivesc din motive morale,religioase s.a.m.d. asta e altceva. Astia sunt aia care aleg sa hraneasca cainele din jurul blocului, sa voteze împotriva căsătoriilor pers. de același sex si sa doneze pt catedrala mântuirii.
E neplacut sa stai N ore intr-un centru medical odata la 3 zile, dar nu e motiv de suicid, nici pe departe. Nu ai dureri, nu te caci pe tine, esti functional, etc.
Ce dracu, ma.
Sigur ca ai dreptul la parerea ta.
Dar bai, mi se pare ca te tampesti, pur si simplu. Cu trecerea timpului scoti perle dupa perle, care mai de care mai idioate. Asta e una dintre cele mai mari.
Auzi, food for thought: prostii isi dau seama ca-s prosti?
zi-ne tu.
Da-te pe net putin si vezi in tari ca belgia ce cerinte sunt dpdv medical (fiziologic si psihologic) pentru sinuciderea asistata. Apoi citeste despre insuficienta renala si dializa… Dupa aia poate intelegi de ce „articolul” asta e un rahat jenant.
Las’ ca vedem noi daca-si pune Zoso la 80+ streangu sau nu
să sperăm că da. eu sunt primul care speră asta.
De ce la 80+? Se poate și la 50+. Sau 60+. Să continui?
Dializa nu este un motiv pentru sinucidere asistata. Problema e omul si instinctul lui de supravietuire. Daca esti normal la caput, ma cam indoiesc ca vrei sa mori indiferent de situatie. Desigur, in cazul in care suferi de o boala terminala care te chinuie si te macina de durere, e ok, eu as fi de acord cu asa ceva.
Presupun ca esti criticat din cauza unui exemplu gresit.hai sa ne gandim la cineva care e o leguma, paralizat la pat de 25 de ani care constrange familia sau pe cine are aproape sa aiba grija de el. In care toate partile nu se pot bucura de viata. Ganditi-va putin. Ce ai face daca ai fi tu ? Ai “lupta” 50 de ani sa traiesti in felul asta? Ah am uitat va lupta altcineva pentru tine sa te tina in viata…
Exemplul ales de Vali a fost complet aiurea, si a fost singurul. De la o persoana care face dializa de 3 ori pe saptamana pana la o leguma e o cale atat de lunga.
Probabil asta e și ideea acestui sistem corupt, să ne sinucidem.
M-am gândit de multe ori la moarte. Am 22 de ani și toată viața inainte, cu toate acestea urmează să îmi fac o asigurare de viață. Aveți recomandări?
taie pe lungime nu pe orizontală că aia e pentru femei care vor atenție
25 de ani de dializa pe banii statului. Adica pe banii celorlalti contribuabili. Adica pe banii altora. Daca ar fi pe banii proprii, cred ca decizia ar fi mai transanta si mai simplu de luat.
Asta era ideea articolului, esti primul care s-a prins.
eforturile mele nu au fost in zadar!!!
99% din pacienti dializati au platit asigurari de sanatate ( un fel de rca auto ). 1% sunt copii. Aia 99% fac dializa pe bani lor. Nu fac nici pe banii tai nici pe banii statului.
Zoso, ca medic in dializa pot zice ca nu e chiar asa… sigur dupa o varsta si niste ani in dializa poate, dar cand incepi de tanar dializa iti poate asigura viata. Poti merge la munca, nu e chiar capat de tara cum descriu mai sus unii cititori sa pleci in afara (firme mari din romania precum Fresenius sau Diaverum asigura dializa in toata Europa).
Articolul din care citezi e scris intr-un mod mult prea fatalist si cu nuante sumbre. E un alt mod de viata. Si ca pacient dializa e din ce in ce mai bine fata de anii precedenti. Aceasi pacienti care au 25 de ani iti pot zice ce insemna dializa acum 10 ani sau 15 ani si ce e acum.
Indiferent de boala pe care o ai nu inseamna ca viata se termina, ci doar ca se schimba modul in care traiesti.
Soacra-mea a facut dializa cativa ani. Pe noi nu ne deranja cu nimic, iar ei parea ca nu-i displace: pensionara, nu mai avea copii de crescut, se ducea la comunitatea ei din spital cu care legase amicitii. Apoi a avut norocul sa gaseasca un donator compatibil. Nu stiu cum ar fi fost situatia daca se lungea 25 de ani, dar cred ca ea ar fi fost genul care ar fi zis: asta e viata, mi-o traiesc asa cum am primit-o.
Lumea a sarit sa atace autorul si toti ne-am concentrat pe exemplu cu dializa (ca in bancul cu bula cu matematica cand el o intreaba pe masa daca a luat mere desi ea il intrebase cat fac 2 mere plus inca 2 mere) dar putini inteleg esenta si poti inlocui orice cu dializa.
Problema se pune in felul urmator, daca tu nu mai esti util cu nimic familiei si tu esti un chin pentru acea familie, daca starea ta se deterioreaza de la zi la alta, imaginea ta se strica, le mananci timpul si banii de tratamente si ii legi de tine ca aia nu pot pleca o zi afara din oras fara sa fie cineva sa aiba grija sa te spele sa te schimbe, daca stii ca nu exista medicament miraculos si poti incepe sa.suferi din ce in ce mai rau pe final si daca nu crezi in prostii de genul „sinucigasii nu sunt primiti in rai”, intrebarea e daca n-ar trebui sa fie o optiune sa decizi tu pentru tine daca sa le dai o pauza alor tai. Nu, intrebarea nu e ce ai face daca mama, sotia, copilul au astfel de boala, ci ce decizi tu cand ai problema asta tu.
Si repet ce am zis in comentariul precedent. Puneti-va intrebarea cat de dependenta e familia voastra, si unde sunteti acum si daca e total dependenta de voi si incercati sa lucrati in zona asta. Invatatul, rezolvat chestiile administrative, stins credite, scoli, lucrurile nu se rezolva intr-o ora, e un proces continuu. Si eu sunt in aceeasi oala, cred ca a ai mei acum nu s-ar descurca fara mine. Incerc sa transfer de „putere”, sa nu iau eu majoritatea deciziilor, sa am o ora pe zi sau la cateva zile cu explicatii practice, cum accesezi conturi, cum transferi bani, cum platesti online, cum completezi un cec, cum faci taxele, unde obtii diferite finantari, sa ii las pe ei sa le faca.. Am inceput niste documente in One Note cu notite, unde te duci, cum cauti, pe cine suni, cand expira anumite acte sau carduri. Si nu sunt lucruri care se rezolva intr-o saptamana, poate dura cel putin 1 an si nu vrei sa incepi cand ai cacat batul deja pentru ca psihic s-ar putea sa nu mai fii in stare de nimic.
Tatal meu face dializa de 5 ani. Da, e greu.
Zici ca ar trebui sa-l conving sa se sinucida?
Eu sunt de acord cu sinuciderea asistata, daca omul respectiv asta isi doreste.
Dar ce zici tu seamna cu eugenia, tampitule.
e bine că ai înțeles.
Eu zic ca am inteles foarte bine.
Exista oameni bolnavi incurabil care decid sa nu mai continue tratamentele care doar prelungesc viata. De exemplu John McCain, care a murit anul asta, a facut exact asa.
Ce nu intelegeti tu e ca asta e o decizie strict personala a celui aflat in situatia respectiva si nimeni nu are nici un drept sa ii reproseze ca nu ia decizia de a muri mai repede ca sa nu mai fie o povara pentru ceilalti.
Este absolut sinistru sa spui „poate ca natura/dumnezeu vrea sa-ti transmita ceva” si sper doar sa nu te afli niciodata fata in fata cu acest gen de decizie (chit ca esti un idiot) si sa vina un tampit ca tine care sa-ti zica „man, poate ca d-zeu vrea sa-ti spuna ceva, respectiv ca e cazul sa mori”.
există o situație. sper să n-o afli.
err, nu, nu exista o asemenea situatie in care sa fie ok sa-i reprosezi unuia ca nu vrea sa se curete mai repede pt ca e o povara pt altii.
nici chiar in situatia in care cineva e complet paralizat, dar constient, nu poti sa ii reprosezi ca nu vrea sa moara.
numai el are dreptul sa cantareasca daca merita sa se chinuie si pe el si pe altii, pentru ca nu poti sa ii reprosezi cuiva ca instinctul de supravietuire e mai puternic decat grija sau iubirea pe care le-o poarta celorlalti.
mai ales ca nici nu e o decizie usoara, pt ca poti sa fii complet paralizat si in 10 ani sa se inventeze ceva care sa refaca legaturile nervoase sau alt gen de tratament.
sau poate sa vina Isus si sa faca o minune, daca crezi in cacaturile astea.
sau poti sa fii complet paralizat si totusi sa aduci bucurie celor apropiati, chiar daca e greu pt toata lumea
sau poti sa fii complet paralizat si sa fii Stephen Hawking – sunt sigur ca nu i-a fost usor sa traiasca asa 40 de ani
sigur că nu există. sigur…
(capul în nisip, sigur trece).
M-ai convins, ce sa zic.
la naiba, n-am reușit să îl conving pe unul cu email fals care e la al cincilea comentariu aici! mă duc sa plâng!!!
argumentul tău imbecil cu „nu contează cine ce zice” e bun când ești față în față pe cineva. pe net, când ești anonim și ești prost, ai opțiunea să nu mai revii. când comentezi cu numele sau emailul real, greșeala făcută rămâne acolo. deci mă poți căuta lejer pe alte bloguri.
Exceptând opinia mea (care oricum e irelevantă pe acest blog) referitor la ideea eugenismă a lui Zoso aș vrea totuși o mai multă detaliere a acestui articol. Sau mai exact o procedură mai concretă. Concret, în opinia ta, în ce situație ar trebui omul să se sinucidă sau să i se acorde acest ”ajutor”? Doar când este legumă la pat și nu își mai poate mișca decât pleoapele? Sau în orice situație când maniera de petrecut a viații acestuia e puțin diferită față de a unui om normal: face dializă, primește zilnic insulină, are un picior amputat, etc.? Pe bune, nu sunt ironic. Vreau doar să aflu opinia ta concretă. Având în vedere articolul tău destul de generic, eu chiar aș fi deschis la o idee care la prima vedere pare macabră. Dar cu argumente plauzibile. Probabil așa cunosc și eu mai bine oamenii pe care îi citesc.
Eu spre exemplu, în orice viață, orice activitate aș face, oricât de important aș fi, oricâți copii aș avea, mi-aș ”sacrifica” din timpul meu pentru a îmi ajuta parintele/bunicii/rudele neajutorate să mai trăiască; Și da, știu că nu e plăcut pentru nimeni să îți speli la fund părintele când va fi cazul, însă există și alte opțiuni non-eugenice: azil de bătrâni spre exemplu. Vali, nu spun că nu sunt de acord cu ceea ce ai zis tu. Nici eu nu cred că mi-as dori să fiu o povară pentru viitorii mei copii stându-le pe cap sub același acoperiș. Dar un lucru știu sigur: când plec de pe această lume aș vrea să am imaginea persoanelor dragi pe retină. Și acea imagine în niciun caz nu îi ilustrează pe aceștia ștrangulându-mă sau oprindu-mi aparatele.
PS Dacă îmi permiți să te critic din postura unui cititor, singurul lucru pe care l-ai greșit (exceptând situația în care scopul principal a post-ului a fost crea o vâlvă sinistră în rândul cititorilor) a fost exemplul și abordarea acestui subiect sensibil. Și fii convins că oamenii se gândesc și la moarte. Așa că pe viitor ar fi indicat să reflectezi mai mult asupra acestor subiecte volatile atunci când îți alegi cuvintele.
Stima!
când ești legumă, nu cred că mai poți lua tu decizia cu privire la ce se întâmplă cu tine.
cred că decizia ar trebui să se ia după câțiva ani de chin când nu se întrezărește nici o altă soluție. ai o boală urâtă, nevindecabilă ( o dau generic acum, pentru a nu mai încinge spiritele proștilor), care nu regresează deloc. ai o problemă a cărei finalitate e doar moartea (din cauza ei, nu naturală). cineva din familie tocmai a încheiat socotelile cu o boală din asta, care are aceeași finalitate mereu, pentru toată lumea. s-a chinuit în ultimii doi ani nasol de tot, și nimeni n-a putut să îi zică „nene, nu te mai faci bine”, că n-aveau cum să se mai facă bine și nici măcar să întârzie boala cumva. deloc. nici un pic.
@zoso: așa la rece, că au trecut 2 zile…
Ai dat-o dw gard. Nu îți dau argumente că, din felul în care sari la toți nu ai disponibilitatea să accepți
Bănuiesc că nu contează, dar să știi că de acum mă voi raporta la blogul tău doar ca la unul utilitar fiindcă am cumpărat o dată ceva recomandat de tine și a fost ok. Iar de acum o să și plătesc. Ca pt orice lucru util
știu că am dat-o de gard și că trebuia să folosesc alt exemplu. poți să te gândești la un alt exemplu?
Zoso, maică-mea face dializă de măcar 12 ani. De vreo 7 ani îmi spune că se gîndește să refuze pur și simplu să se ducă la spital pt dialiază (deci o formă de eutanisiere). La început am fost îngrijorat (iar pe atunci nici măcar nu se afla într-o stare așa de proastă), dar apoi am realizat că nu e deloc simplu să iei decizia că ziua de azi va fi ultima.
Toți ăștia care ziceți că ”dacă n-aș avea și dacă n-aș mai putea” habar n-aveți despre ce vorbiți! Și ăluia care zicea ceva de un an și 6 luni: coae, și o ZI dacă e, aia e CEA MAI IMPORTANTĂ zi din viața ta! Cu cît e mai scurt ”deadline-ul”, cu atît mai prețios e (de asta ni se ”rupe” nouă, restul, de ziua de mîine, căci, fiind sănătoși, avem impresia că nu e așa importantă!).
Zoso e zmeu aici sănătos fiind, dar nimic nu îl califică să exprime opiniile pe care le-a exprimat (și chiar sper să nu ajungă niciodată în starea în care îmi va da, sau nu, dreptate).
P.S. Da, a fost cineva (poate mai mulți) care a zis că doar DUREREA, SUFERINȚA CONTINUĂ, te poate face șă-ți dorești cu adevărat trecerea în nefiintă.
Zoso, te urmăresc de mult și am observat o oarecare tenta de a provoca dezbateri folosind diverse intrigi. Vreau sa cred ca articolul asta e unul dintre alea.
Am făcut 7 luni de dializă și am avut norocul sa fac transplant la Iași multumita domnului profesor doctor Covic. Am auzit sute de povesti în centrul de dializă. Majoritatea oamenilor sunt capabili sa muncească, sa se întrețină sa trăiască. Abia cei care ajung în faza terminala în care corpul nu mai rezista torturii de 3 ori pe săptămâna dau coltul. Totusi oamenii ăștia au familii, copii, nepoți.
O secunda nu m-am gândit la asta și cred ca trebuie sa fii destul de labil psihic te sinucizi pentru ca ești bolnav.
man, la 7 luni ești ok. din nou, gândește-te la 25 de ani.
Desigur ca exemplul cu dializa nu a fost prea potrivit pentru alegerea eutanasiei.
Dar am vazut un caz real in Belgia, om la 80 de ani cu cancer incurabil dar inca lucid. Familia avea grija de el, avea asistenta medicala privata, nu era o povara.
Insa el a ales eutanasia pentru ca voia sa iasa demn din viata, nu urland si implorand dupa morfina. Intr-o duminica a venit toata familia au stat la masa, au facut poze… si apoi el s-a retras cu asistenta in dormitor.. definitiv.
Să ai parte de sinucidere asistata medical Eu nu vreau sa mor mă simt un om normal Mă simt bine în comparație cu anii înainte de dializă Trebuie sa mi cresc nepotul are doar șase ani nu am timp de moarte Fac dializă de patru ani Am ocupație chiar