Citind asta, mi-am adus aminte că în drumul până în Ardeal de săptămâna trecută am văzut 2 cai morţi pe marginea drumului. Morţi din cauza efortului.
În unul din cazuri, proprietarul încă mai biciuia animalul, destul de costeliv, să se ridice şi să tragă o ditai căruţa plină cu lemne.
romania, mizerii
vai nu-mi aduce aminte am vazut scene triste la mine pe soseaua oltenitei
am vazut la televizor un reportaj despre un cal, ranit la picior, abandonat de stapanul lui si legat la picioare care a stat ore intregi in ploaie pe marginea drumului pana sa opreasca o masina de pompieri. m`a deprimat foarte tare si m`am gandit ce monstru de om poti sa fi sa lasi calul ala acolo, la moarte sigura, lunga si agonizanta. daca nu se putea face nimic cu sanatatea calului, exista cabinete veterinare, eutanasiere, etc, dar nu asa cruzime si tortura.
„They shoot horses, don’t they?” de ce nu si oameni?
Da, si caii mor dar nu cand vor cainii !
Oare de ce a aparut aceasta ” vorba din popor” ?
Pentru ca din cele mai vechi timpuri calul este considerat un animal nobil.
Imi pare rau de calutii pe care i-ti vazut suferind dar sa stiti ca nu e o regula ca la tara, in Ardeal caii sa moara chinuiti. Acolo, in satele din Ardeal am cunoscut romani care-si iubeau caii precum pe proprii copii.
Niciodata nu se asezau la masa inainte de a-si alimenta si adapa caii.
De altfel toate animalele din ograda erau ingrijite si iubite, constienti fiind ca fara ele traiul lor ar fi mai greu. De aceea ii privesc precum pe un membru al familiei.
Aceasta descriere este caracteristica poporului roman si nu cele pe care le-ati intalnit dumneavoastra.
Probabil exista si asemenea situatii dar sunt izolate.
Noi romanii, suntem asa cum era baiatul acela care de Craciun, cand a primit in dar un cal de la o echipa de televiziune, a plans de fericire.
Hai sa-i ajutam pe cei ce dispera si atunci sunt sigura ca nu vor mai suferii nici caii !!!!