Una dintre cele mai de rahat chestii care i se pot întâmpla unui om este să nu se gândească doar la nevoile imediate. Odată rezolvată problemele hranei, acoperișului și a coaielor golite, omul începe să se gândească la viitor. La tabloul complet. Ia decizii cu efecte imediate și cu efecte pe termen lung.
Știți de ce pun la angajare întrebarea “unde vă vedeți peste 5 ani”? Ca să vadă dacă suntem un retardat funcțional sau un om care vede în perspectivă. Retardatul funcțional nu vede mai departe de propria burtă și de propriile nevoi mici. De aceea vedem atât de multe rahaturi ilogice în jur. De aceea unii parchează imbecil, că ei nu se gândesc decât la binele lor. Da, ocup o bandă de circulație și încurc niște zeci de oameni, dar eu aici am treabă. Restul este irelevant.
Soluția e să nu te mai gândești la asta. Să te cufunzi în citate motivaționale, să ignori întrebările existențiale, să citești cărți de dezvoltare personală sau despre fericire și să ignori tot. Da, educația e dezastruoasă, dar copilul meu e bine. Da, copiii nu iau bacul, dar eu l-am luat. Da, dau foc casei, dar pentru o jumătate de oră îmi va fi cald. Îmi iau mașină cu motor mare, văd eu cum fac rost de benzină după aia. La chestii atât de simple se reduce totul.
Uneori și bufonii au dreptate, și cei doi de sus nu fac excepție. Am tras-o pe una mișto la Galați în weekend, plus, acum două minute mi-a dat like Moisescu la un status, anulați tot ce am spus mai sus. Serenity now.
Asta-i postul promis lui pix, nu?
deja două comentarii
Ce atâta grabă? Lasă oamenii să gândească
Al tau nu se pune…. Si nici al meu…
Pai n-o sa ai foarte multe comentarii la articolul asta pentru ca majoritatea romanilor se comporta exact asa cum ai descris tu, chiar daca nu vor sa recunoasca asta. Se pun sa scrie un comentariu si taman cand sa apese pe „Comenteaza” sunt strafulgerati de o idee… „ba, stai, ca si eu am oprit ampulea ieri, ca mi-era lene sa fac un metru in plus… oare sunt si eu unu’ dintre aia ce se gandesc doar la nevoile imediate? Hmmm, oare ma injura cu articolul asta?”. Si atunci, nefiind siguri daca si ei intra in categoria ce face subiectul articoului, nu mai comenteaza.
Si cum pe blogul tau intra romani, nu martieni, cine sa comenteze?
„Am tras-o pe una mișto la Galați” – Ai tras-o de urechi ?
Sa fie bine, sa nu fie rau.
Hai sa nu zic ca nu-mi place intrebarea asta, pt ca, pana la urma, are un substrat, dar, cand ma intrebi ce meserie au parintii, cat castiga, ce proprietati ai pe numele tau/al parintilor, etc , pai sa nu-i arunci paharu’ cu apa in fata, cand auzi ce intrebi lipsite de relevanta iti pune don’soara HR ?!
Coane RDK,
Daca esti buyer si ai anual pe mana 10 mil euroi as vrea sa stiu si de cate ori pe zi te besi si cum iti miros basinile. Sau te astepti sa iti ofer chiar eu sansa sa ma faci pe banii mei?
).
In fine, mie mi se pare ca persoana care te-a intrebat chestiile alea e cel putin lipsita de tact, pentru ca normal este sa ti se transmita cat mai delicat si in privat aceste informatii & criterii, faptul ca ele fac parte din procesul de recrutare si sa te intrebe daca esti de acord (pare cam sf acum cand recitesc asta
In orice caz, intrebarile alea isi au rostul cand vrei sa iti dai seama daca omul va fi tentat sa ia spaga. Abordarea insa trebuie facuta foarte discret, pentru ca e un subiect sensibil si nu e loc de interpretari.
La angajări se întreabă ‘unde te vezi în următorii 5 ani’ pentru că oamenii care te angajează habar nu au ce înseamnă întrebarea aia. Nu au subtilități de interpretare… ăsta e motivul pentru care răspunsul meu e totdeauna neplăcut pentru ei.
Asta cînd nu mă ridic și le mulțumesc pentru discuție, și le zic „la revedere”. Ceea ce fac în ultima vreme.
ai o stima de sine beton, ceea ce nu-i rau. da nici bine, mai ales ca iti cauti de lucru, adica te vinzi cuiva (ma rog, iti vinzi priceperea, pe care n-o contest de altfel). iti intelegeam atitudinea daca aveau un business propriu. insa atata vreme cat abilitatile tale, oricat de dezvoltate ar fi acestea, au valoare strict in raport cu decizia altcuiva, adica sunt functie de o corporatie, o persoana etc, avem o mica-mare problema. cand abilitatile tale si echivalarea lor in bunastare depind strict de tine, atunci stam relativ bine.
N-ar fi misto sa-ti raspunda unul la intrebarea asta ( pe care eu o gasesc usor idioata ) : ma vad peste 5 ani tot aici, in firma matale, muncind pe branci pe acelasi salariu de kakat, asteptand in zadar o promovare, ceva…un program normal de 8 ore, niste sambete sau duminici libere, etc…ar fi fain or what ??
Dorin, treaba oamenilor de la hr este sa evalueze soft skills-urile, nu hard. Intrebarea aia, precum si altele la fel de proaste au rolul sa vada cum reactionezi la frustrare, cum te comporti, ce profil pshilogic ai, etc.
Adica, pe scurt, daca din punct de vedere uman esti ce cauta ei. La partea de hard ori te evalueaza cineva care stie, ori o vei invata,depinde.
Acum mna, tu poti sa te ridici si sa pleci … ca sa fiu malitios.
Desigur, depinde si cine & cum intreaba, caci daca ii dai unui tamplar o tastatura sigur faci treaba.:-)
Lipsa unor modele in familie isi spune cuvantul. Fuga dupa banii de rate te impinge la alegeri proaste si planuri pe termen scurt.
Nu stiu de ce oamenii de stiinta se agita atat din cauza unei posibile criza a apei potabile. Eu nu ma agit pentru ca eu nu beau apa, oricum. Eu beau doar ceai
Intrebarea cu unde te vezi peste 5/10 ani este stupida.
In medie( in urma statisticilor facute) un angajat paraseste un joc de munca la 3 ani de la angajare. Asta se intampla mai ales pana in 35 de ani. Dupa 35 de ani media scade pentru ca are resposabilitati mai multe si teama de a ramane fara job e ceva mai mare. Ce se asteapta? Ca tu avand 30 de ani sa ai deja ganduri sa iesi la pensie de la ei ???
Un fost coleg le-a zis ca se vede cel mai probabil in compania X, concurenta la momentul respectiv( care nu facea angajari). Dupa asta a si explicat frumos de ce se vede acolo. HR-ul evident a ramas ultra mut.
Nu a primit jobul
Asta de exemplu era un mecanism simplu, diabolic si functional al comunismului (si nu numai), de a-si controla masele. Nu le da mai nimic, tine-i la un nivel mediocru si vor fi nevoiti sa gandeasca doar ce baga la matz azi. Maine e prea departe. In conditiile astea nu mai poti sa gandesti in perspectiva.
Este exact ca si cand ai un drum plin de gropi, si atentia ta este concentrata pe primii 10 metri in fata masinii (ca sa le poti ocoli). Pierzi peisajul, pierzi intersectia unde trebuia sa faci la dreapta (sic!), nici macar nu poti sa te gandesti unde dracu’ mergi de fapt, iti futi creierii doar in perspectiva apropiata si imediata, nu poti sa gandesti mai departe, nu „te” lasa sa vezi mai departe.
Acum ca „democratie” si „libertate” (a se citi pe romaneste iresponsabilitate – ca asta-si doreste si intelege de fapt romanu’) a ramas cu acelasi reflex, sa bagam rapid la matz, fara sa ne gandim la ceilalti, la parterul pirmidei lui Maslow.
Problema noastra vine din educatie, prea putini ne spun ca ar trebui sa vedem cat mai departe, si ca inainte sa bagam la matz, ar trebui sa ne gandim sa ne fie bine si maine. Si nu numai noua.
Interviurile de angajare sunt cam bullshit-uri, cel putin in rromania. Eu cand vad cate o pipita cu botox, si facultate la spirut haret sau titulescu, imi vine sa dau cu ea de pamant. Culmea e ca de asemenea pipite depinzi la o angajare, iar multe habar nu au ce ai scris tu acolo, pentru ce firma importanta ai lucrat, pentru ca ea nu are de unde sa stie. Eu sunt patit
Perfect de acord cu tine
doar că „să nu se gândească doar la nevoile imediate” – asta m-a indus în eroare la început, pentru că apoi mi am dat seama că ai vrut să spui „să nu se gândească decât la nevoile imediate”.
Deci mai vii la Galati la noi si mai scrii si articole din astea, da?
sincer, nu-mi pasa ca nu-ti place tie filmul.
Am tractat-o* pe una misto in galati
La fete e si mai tricky cu intrebarea cu 5 ani. Ca eu in 5 ani ma vad cu un copil mic de 2-3 ani, adica imi voi dori sa il concep in perioada imediat urmatoare. Nu angajeaza nimeni asa ceva.