Din partea noastra, a tuturor.
Pe acest blog si nu numai, cu cea mai mica ocazie, se stropseste câte un comentator ca „România e de kko” sau „românii sunt asa si pe dincolo”, „cu românii nu faci treaba” etc.
E frustrant, ori de câte ori ajungem în alta tara, sa vedem ce „misto” sunt oamenii de pe acolo, in comparatie cu românii. Cum sunt relaxati, plini de viata, doritori de conversatii, de munca, de facut lucruri, pentru ei, pentru comunitate sau pentru lumea intreaga.
E frustrant când ajungi inapoi la coada de la check-in pentru intoarcerea in România, sa dai peste conationalii tai nezâmbitori, bagareti in fata, cu sarsanale, cu pacalit cântarul etc. E frustrant sa aterizezi la Otopeni si sa dai peste aceiasi vamesi supraponderali si supranumerici scarpindându-se la coaie.
E frustrant sa vezi ca in România, dupa 30 ani, nu s-a construit nici macar fundatia unei „tari ca afara”. Si, in loc sa vii cu undele pozitive pe care le simteai acum 3 ore, plonjezi iar in nepasarea, frustrarea, grobianismul, bagpulismul si alte -isme proprii României.
România are nevoie de timp. România este un copil care are nevoie de timp. Stiu ca 30 ani e cam mult si nu ne plac tinerii care inca locuiesc cu parintii, dar România este inca un copil. Haideti sa fim mai ingaduitori cu el. Ca si cum ar fi copilul nostru. Care poate – si trebuie! – face multe prostii, ca orice copil. Unui copil, oricât de buna ar fi relatia ta cu el, oricât de mult ai discuta cu el din carti à la Françoise Dolto si oricât de „copil bun” ar fi, nu ii poti transmite experienta ta de adult in câtiva ani. Oricât de mult te asculta si te intelege si oricât de multa empatie ai avea explicându-i experientele tale de viata, este imposibil – si contraindicat chiar – ca el sa le asimileze fara sa aiba si propriiile experiente. Numai acelea, experientele personale, sunt cele care-l construiesc cu adevarat. Chiar daca, de multe ori, e vorba de a repeta experiente gresite de-ale parintilor.
Asta este România. Un copil care se construieste. Nu putem face NIMIC pentru a-i accelera cresterea. Creste in ritmul ei. Experientele noastre, personale, acumulate in urma unor vacante sau stagii prin alte tari, nu sunt suficiente pentru a-i accelera EI, ROMANIEI, dezvoltarea catre o „tara ca afara”. Nu in ritmul nostru. Sa avem rabdare si sa fim, pe cât posibil, mai indulgenti.
Foto: copyright Fluture
Din pacate, e un copil malnutrit.
Si retardat.
Si imbecil.
Și fără să o dau in paranoia pensionarilor, e și furat și bătut de colegi cu orice ocazie.
Iar el în loc să riposteze, pleacă capu că cineva i-a băgat în cap prostia că ‘capu plecat sabia nu-l taie’.
Cacofoniile intenționate.
Da si un pic masochist..
S-a mai spus, dar sigur ati lipsit la lectia asta: comentariile spun mai multe despre voi, ca persoane, decât despre subiectul/tinta comentariului vostru.
Pai daca copilu ala e lasat in chiloti…sau chiar si fara ei de cei care trebuiau sa aibe grija de el ce dracu sa mai creasca? O sa creasca tot fara chiloti si kkt la cur.
din pacate se pare ca va ramane acelasi copil retardat, 4evă
Daca nu ii spui zilnic ca e prost, e posibil sa ai surprize placute de la un copil.
Dar este posibil, de asemenea, ca doar atât să poată. Gena balcanică e o moștenire grea.
A. si daca poate doar atât, ce sa-i facem? Sa-l bestelim in fiecare zi cu „prostule”, „incapabilule”…?
Păi aș zice că în cazul de față se poate încerca să se schimbe copilul cu unul de altă naționalitate, poate e mai isteț și toate eforturile de parenting aduc și rezultate
Imi place cand aud de gena balcanica – ea nu exista per se, probabil faceti referire la gena orientala de Iran – Siria care circula prin tot bazinul mediteran. Combinata cu gena central asiatica adusa de tatari si lasata prin tot baraganul. Practic vorbim de o suedejeala maxima din care nu mai scapi nici cu soboru de 7 preoti
De ce este frustrant ceva ce este normal?
Uite, ma, ca stie sa si articuleze corect o fraza. Imi pierdusem speranta. Din 185 de comentarii, numai balarii ai produs.
Intrebarea e interesanta. Dar momentan esti in carantina
E frustrant ca vrem sa traim si noi in Romania aia ca afara. Si in ritmul asta, sigur nu apucam. Aia e frustrant…
E frustrant, ori de câte ori ajungem în alta tara, sa vedem ce “misto” sunt oamenii de pe acolo, in comparatie cu românii…..Nu. E frustrant să constați în țara respectivă, că cei mai abjecții colegi de muncă sunt romănii tăi. Nu vorbesc de întreținut spații verzi. Și să pleci de la un job , că nu mai faci față figurilor de parvenit venit de la coada vacii, care ia salaru în ieuro…
Te cred ca ai avut si experiente neplacute.
Cu foarte mici exceptii, românii pe care i-am intâlnit si cu care am interactionat in 25 de ani de peregrinari prin Europa au fost români care isi faceau treaba bine, erau seriosi, muncitori si saritori daca le cereai ajutorul.
Atunci când spui „…ca cei mai abjecti colegi de munca sunt românii tai…”, e foarte probabil sa fii si tu colegul altcuiva care gândeste la fel ca tine. Iar din gândirea asta nu poate iesi ABSOLUT NIMIC BUN.
@fluture , 20 de ani de peregrinări prin Europa, aici la băiatul de la masa din spate, cu fața de masă fără pete de grăsime de la sarmalele de post umplute cu carne de viezure, varză şi brănză.. Posibil ca în cei 5 diferență ai avut parte de romanian samaritean.Hai să diferențiem ajutorul mă vede al de sus, de scopul mă vede cine trebe.Cu mlci excepții suntem nişte gunoaie..
Cum adică nu „s-a” construit?
A construi nu se poate conjuga la impersonal când e vorba de societate.
Au plecat cei mai buni, cei mai în putere. Sigur că majoritatea vin regulat înapoi. Dar au plecat.
Cine ai fi vrut să mai pună osul la construcție?
Cei care au plecat nu ar fi putut sa construiasca mai mult decât ceea ce s-a construit si pâna acum, fara ei. Daca ar fi ramas in tara poate nu ar fi facut mare lucru pentru ea, ca ar fi stat intr-o stare de frustrare nu intr-o stare de „hai sa punem mâna”, „hai sa fac” etc. De fapt, societatea are alt ritm de crestere decât al nostru, individual.
Cred ca am vorbit cu Vali intr-un podcast, sunt multe lucruri intr-o societate pe care nu le putem explica, oricât de sociologi, economisti, antropologi suntem. Si exemplul meu era cel cu cafenelele. Au aparut dintr-o data, out of the blue, fara nici o explicatie logica. Oamenii isi permiteau si inaintea aparitiei lor sa bea o cafea la o cafenea, dar acestea NU EXISTAU. Au aparut apoi ca ciupercile, desi salariile nu au explodat sau, cel putin, nu a exista o corelatie cu veniturile.
Cafenelele au apărut după ce s-au dezvoltat site-urile de matrimoniale, pt că era cam greu să bei cu cineva o cafea la ibric, făcută de mămica sau de soție/soț!
Ideea este că oamenii socializează în oricare epocă.
Cafenele, birturi, braserie, cofetării.
Problema este să identifici momentul în care poți risca să începi o afecere profitabilă cu fursecuri.
ma intreb daca am putea aplica aceiasi logica propriului copil care de vreo 2 ani tot nu poate trece clasa desi in timp i-am dat bani de meditatii pe care a preferat sa-i joace la barbut, i-am luat coacher european sa-l invete cum sa se concentreze, i-am oferit conditii mai bune, i-am dat cabina de dus ca sa nu se mai spele la lighean, am mutatul wc-ul in baie si el…el tot nu trece clasa.
Apoi un vecin vine si spune: Mai dai timp, e doar un copil. Va creste, va termina 6 clase pana la 20 de ani, nu te ingrijora ci doar dai mai multi bani de cheltuiala.
Poate ca tu i-ai acordat o atentie strict materiala… cum se intâmpla astazi, in general. Acorda-i timp nu inseamna acorda-i bani.
timpul nu a mai avut rabdare cu Moromete.
timpurile nu mai au rabdare cu tarile incete. tehnologia, globalizarea duc la miscari rapide, nu te adaptezi, dispari, simplu.
Romania are nevoie de timp. as fi fost de acord daca celelalte tari din blocul comunist ar fi ramas si ele la acelasi nivel cu Romania in cei 30 de ani.
Ete na. Ca de-aia au disparut toate Lesotho si Swaziland din Africa. De aia albanezii au disparut de tot din Europa.
Tarile din blocul comunist au trait diferit. Unele au avut un comunism mai usor (Cehia spre exemplu), altele au avut dictatura, iar unele, FOARTE PUTINE, au iesit din comunism cu 3500 de morti. Stiu ca sunt toate comuniste, dar nu trebuie puse in aceeasi oala.
Ahhh… pupati-as creierul ala cu facultate, domn sef!
Romania cam are parte de indulgenta noastra, cam de vreo 30 de ani si poate fix de aici este si problema, niciodata nu am cerut mai mult de la noi intai si apoi de la tara. Sa fim mai indulgenti, nu stiu daca putem mai mult decat ce avem acum ca nivel de indulgenta. Desigur exista intotdeauna concluziile clasice, tara e de kkt, totul e naspa, romanii sunt cum sunt, dar de cele mai multe ori acestea apar din simplul fapt ca nivelul indulgentei pe care il au oamenii ajunge sa fie depasit.
Din anumite puncte de vedere lucrurile merg exagerat de bine si tara s-a schimbat foarte mult in ultimii 30 de ani si am fi ipocriti sa nu recunoastem asta. Pe de alta parte, cand observi ca in orice interactiune a ta cu statul esti lovit de incompetenta, prostie, aroganta uneori in situatii critice sau de viata si de moarte, realizezi ca e o problema si nu o rezolvi prin indulgenta.
Ca sa exemplific niste situatii:
1.Faptul ca nu avem infrastructura rutiera/feroviara, poate fi trecut cu vederea si acceptat, deci este ceva in care putem fi indulgenti.
2.Faptul ca intri intr-un spital cu o boala si iesi cu alta, sau mori din greseala unui incompetent, respectiv trebuie sa dai o spaga pentru o operatie ca sa traiesti, aici nu cred ca putem fi indulgenti.
3.Faptul ca, propriul tau copil este supus unei presiuni fantastice de niste ministri incompetente care schimba dupa cum bate vantu, programa educationala sau a examenelor nationale, din nou nu se trateaza cu indulgenta.
4.Faptul ca ai un fruntea guvernului, o femeie neconflictuala cu mari lacune in tot ce inseamna politica si conducerea unei tari, poate fi tratat cu indulgenta intr-o anumite masura.
In final fiecare, face ceea ce crede si poate acorda tarii si semenilor o anumita indulgenta, dar cand acea indulgenta oferita de tine si de ceilalti situatiilor din tara ajunge sa te loveasca, revolta si remarcile incep sa apara.
Asdad, in mare parte de acord cu tine.
Precizez aici, când am scris „indulgenta” ma refeream MAI ALES la indulgenta fata de semeni, fata de celelalte persoane care constituie societatea. Starea de revolta fata de stat trebuie sa fie permanenta atunci când ceva e total nefunctional sau „fucked up”. Indulgenta nu exclude revolta. Indulgenta nu presupune aplecarea spre a fi sodomizat (de stat sau de alti congeneri). Nu vorbesc de a „intoarce si celalalt obraz”. Deloc. Nu era despre „stim ca sunt abuzuri, coruptie etc, hai sa fim mai indulgenti”! Dimpotriva, astea trebuie taxate.
Spuneam doar ca oricât de mult am vrea noi sa mearga mai repede, e posibil sa nu se poata in ritmul nostru. Si ca trebuie sa intelegem asta si sa actionam in consecinta. Nu vom putea obtine „o tara ca afara” daca ii vom trata pe semenii nostri cu „românii sunt de kko”,”românii sunt niste putori”, „cu românii nu faci treaba” etc.
Din nou, indulgenta fata de ceilalti, exista, doar ca nu exista o uniformitate si din cauza asta apar anumite remarci despre tara si oameni. Daca am avea o indulgenta fata de noi si fata de ceilalti clara si bine definita, s-ar putea ca lucrurile sa se miste un pic mai bine(nu zic repede).
Din pacate, din cauza frustrarilor ultimilor 30 de ani chestia asta este imposibila. Simplul fapt ca libertatea de miscare personala in UE este la un nivel colosal, ii da dreptul fiecaruia roman sa incerce si altceva decat Romania. De ce sa mai incerce sa fie indulgent cu proprii semeni, cand poate pleca in alte parti si sa incerce ceva nou? Cine alege sa ramana si sa-si construiasca aici viitorul, are clar o indulgenta bine definita fata de tara, sa speram ca nu vor fi minoritari in timp.
Aici nu sunt de acord. Cei care au ramas nu sunt toti niste ingerasi indulgenti
Indulgenta, rabdarea mea nu se referea neaparat la cei care vor sa incerce ceva. Ci la modul general. Si daca esti un „simplu” angajat, care iti vezi de treaba si vrei – si ar trebui! – sa ai acces la servicii simple, normale, tot mi se pare ca ar trebui sa fii mai indulgent. Astazi suntem „platesc taxe, sa se faca, sa se dea”. In principiu, inteleg reactia. In realitate, cred ca e mai bine sa o luam mai usor. Ca exemplu, dar nu neaparat relevant, nu mi se pare normal sa astept pe holurile unui spital un rahat de consultatie. Adica sa fiu chemat la 14h30 si la 16h00 sa fiu tot acolo. Dar pot vedea contextul. Daca aia se plimba cu cafele si cu prietenii, ma revolt, zic ceva, ma duc la director, nu stau ca o vita. Daca vad ca aia isi vede de treaba si nu are cum sa faca altfel, sunt ok, trec chestia asta la „prelucrarea rabdarii prin aschiere” si astept. Privesc persoana si serviciile cu indulgenta. Nu ma revolt ca boul când vad ca aia chiar isi vede de treaba.
Perfect de acord.
Romania e o tara renascuta relativ recent după o experiență cumplită, traumatizantă.
Ar fi putut face pași (un pic) mai mari dacă sa-r fi exorcizat de comunism/securism.
Dar chiar și așa, se mișcă în direcția bună.
Să avem răbdare, deci
La nivel de tara, istoric, Romania a progresat enorm in ultimii 30 de ani. Pentru cine are ochi de vazut.
Problema e ca pentru unii din noi, ca indivizi, ritmul asta e totusi cumplit de lent. Pentru ca nu traim 300 de ani, ca broastele testoase.
Acest articol face parte din ciclul ”De chemi calul or nu chemi calul el ori vine ori nu vine”
Cu cat esti mai departe de Romania cu cat esti mai indulgent. Simplu. Respect celor care reusesc sa fie indulgenti traind zi de zi in tara, dar deobicei ori sunt completi desprinsi de realitate, ori contextul tarii ii avantajeaza+hraneste.
Bai, eu sunt departe, dar niciodata, niciodata nu am scuipat pe România. Si când vin in România sunt la fel de indulgent cum sunt si de la departare. E o chestie care poate nu e in natura omului, dar daca lucrezi suficient la ea, se poate.
Si totusi lucrurile se misca. Si se mista in bine daca te uiti unde trebuie.
Ce nu imi place este ca la fiecare vorba frumoasa spusa de un strain la adresa tarii, a unui oras, muzeu, locatie, festival, orice, intotdeauna i se spune cel putin un lucru negativ.
pentru ca una e parerea unui turist iar alta e parerea unui localnic.
Romania turistica are multe de oferit, chestii pe care in Vest nu le mai gasesti, salbaticie, traditii, autenticitate.
Bai nene, dar sa traiesti zi de zi e o cu totul alta mancare de peste.
Pelesul e frumos si in spitale mori de nosocomiale
Rasnovul e frumos dar faci 4 ore pe drum si ai si cele mai mari sanse din Europa sa mori pe drum.
Delta e frumoasa cand nu te lovesti de muntii de gunoaie si peturi din canale, de vilele bastanilor, de braconaj si de taierile ilegale.
Antipa e un muzeu frumos dar pana la el respiri cel mai poluat aer din Europa si esti prins in cel de_al 5 lea cel mai rau trafic din lume (dupa orase cu 10 M de locuitori).
Herastraul e un parc frumos dar e unicul de marimea aia din Romania iar Bucurestiul are cel mai putin nr de m2 de verdeata din Europa (chiar daca edilii vietii zic altceva)
Romania in care sari din Herastrau pe Moldoveanu si apoi par avion la Cluj si la Iasi, in Delta, la Viscri si la Rupea, la Manastiri si apoi o tai sa traiesti in alta tara e cea mai frumoasa tara, pentru ca e a ta si pentru ca n-o vezi decat dimineata dupa ce s-a machiat, coafat si spalat pe dinti.
Romania e un copil in varsta de pestre un mileniu, mereu in „constructie”, vesnic in „reinnoire”, si noi nu traim mii de ani sa asteptam si sa avem rabdare. De-asta emigram. Cine viseaza ca va prinde o Romanie infloritoare ,in timpul vietii lui, se inseala amarnic. De la Cantemir incoace, orice cronica a timpului citesti, vei gasi aceleasi povestiri despre dolcele far niente de pe aceste plaiuri. Inertia istorica e la fel de imposibil de schimbat ca si traiectoria pamantului in cosmos. Tot Balcaniul e asa, nu e motiv de injurat Romania in particular. E o realitate istorica si atat.
Nu ai cum sa compare astia 30 de ani cu cei 400 ai marii britanii sau cei 300 ai statelor in ceea ce priveste sistemul de vot si democratia, constitutie sanatoasa si separarea puterilor in stat.
Da, dincolo de varsta milenara, ca democratie suntem copii, suntem ca un copil pe la 3-4 ani. Abia realizam ce e cu noi, mai avem pana la varsta majoratului. De aici si haosul si derapajele actuale, constiinta sau mai precis lipsa constiintei de a vota a poporului si neintelegerea politicienilor de a servi poporul si nu a gasi metode si a face legi ca sa se imbogateasca mai usor.
Cand zicea Brucan de 50 de ani (sau cati a zis ca nu mai retin) lumea i-a sarit in cap, stia el ce stia.
Nu stiu daca exista scurtaturi pentru a ajunge la maturitate, anumiti pasi (inclusiv vremurile actuale), trebuiesc facuti.
Dimpotriva, cred ca am fost si suntem prea indulgenti unii cu altii. Romanii au nevoie de educatie „cu bățul”, sa fie cineva acolo sa ii traga de urechi cand fac magarii. Incet incet vom renunta la obiceiurile proaste si o vor lua pe calea cea buna. Abia atunci putem incepe sa construim.
De ce crezi ca suntem pe primul loc in Europa la numarul de accidente rutiere grave? Pentru ca pe roman il preocupa mai mult faptul ca sunt radare ascunse in boscheti in loc sa circule regulamentar. De ce un roman care iese din tara cu masina nu face aceleasi tampenii pe care le face pe drumurile noastre? Pentru ca aia au „batul”, il folosesc si doare. Cand platesti 7-800 euro pe o amenda sunt sigur ca data viitoare nu o mai comiti.
Am vazut recent un clip pe fb in care autorul, un ghiolban, injura niste controlori ca nu isi iau vestele pe ei ca sa poata fi recunoscuti de la dinstanta. (adica inainte sa opreasca busu in statie sa stie si ei unde sa coboare daca ma-ntelegi) asta in in ideea in care un bilet de bus e 2 lei 50. Si nu asta m-a enervat cel mai tare ci faptul ca majoritatea celor care comentau la postare erau de partea celui care filma si injurau controlorii. Si exemplele pot continua.
Oamenii sunt la fel oriunde, diferă sistemul şi legile locale, le schimbi pe astea se schimbă şi oamenii.
Fix gandurile astea le am si eu de ceva timp. Te uiti pe Hotnews si zici ca-s platiti de „agenturili straine” sa de numai stiri proaste.
M-am intalnit cu o colega romanca intr-un aeroport acum ceva vreme. Eu plecat de multi ani din Romania, ea ramasa acolo in aceeasi firma, destul de bine platita tipa. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa se planga. M-am intalinit recent in Bucuresti cu niste prieteni dupa multi ani, primul lucru pe care l-au facut a fost sa se planga. E o abordare foarte proasta de care nu stiu daca te vindeci fara sa traiesti un pic afara.
Ce legătură are salariul ei cu discuția asta? Ba chiar aș adăuga că, având salariul mare, plătește și taxe pe măsură. Deci cu atât așteptări mai mari..
Cu salariul mare poate sa duca un trai bun „chiar si” in Romania. E cu 2-3,000 de euro mai aproape de bogatanii care se plimba cu Veyron pe strazile pline de gropi.
Nu-s de acord cu „salariu mare, asteptari mari”, dupa logica ta aia cu salarii mari de prin Zimbabwe are trebui sa fie mega nefericiti. Problemele unei tari sunt sistemice, nu se rezolva doar pentru tine pentru ca ai tu salariu mare.
Trebuie sa fii intelegator si sa vezi cum muti societatea cu totul in sus, altfel o sa fii doar un trist care cheltuie mult pe obiecte si servicii ca sa se simta un pic mai bine sau chiar o sa recurga la spaga ca sa nu stea in rand cu saracii.
Si-nca una’ si ma duc – am scris aici mai demult despre rudele mele care, educati la Politehnica Bucuresti fiind, castiga mega bine prin Silicon Valley si care s-au ofuscat la gandul de a dona niste bani univeristatii. Dau exemplul asta si aici – daca tu care „te-ai ajuns” nu vrei sa fii intelegator cu tara ta si sa ajungi in vreun fel, atunci chiar ca „ultimul stinge lumina”.
Citez un amic din UK: „In Romania, daca dai gherla, ti se spune ca esti prost, incompetent, nu esti in stare de nimic. In Londra, daca dai gherla, ti se spune sa fii mai atent, sa ai grija, sa explici cu ce ar putea sa te ajute sa nu mai dai gherla data viitoare.”
La fel spunea si despre prieteni. Era in parc si a vazut niste unii de jucau baschet. Si unul din ei era super-varza.
– Bai Cristi, imi venea sa-l bat eu, de prost ce era. Ma enerva pe mine, care n-aveam nici o treaba. Dar ei erau Hai, Pete, ca poti! Go, go! Do it!! Am inceput sa-mi pun intrebari… noi gresim, nu ei. Noi gresim, Cristi.
Cristi, poate Pete era șeful lor de la munca sau poate erau asa de apropiati pt ca erau toti ghei, doar sti cum e in occident!
ști_u, ști_u.
Am avut norocul sa fiu luat si „crescut” de o gaşcă care nu prea avea treaba cu românismul de care ne lovim in fiecare zi.
Si am crescut in romania fara sa urasc, fara sa vreau sa mint la orice pas, fara sa vreau sa fac rau cuiva, am incercat sa schimb mentalitatile locale de cand aveam 20 22 de ani si am fost catalogat prost, nebun, idiot, bulangiu..etc etc.
Cu mentalitatea asta m am stabilit in anglia, si ma simt in mediul meu atat de bine incat am renuntat sa mai schimb mentalitatile conationalilor de care ma izbesc si ma irita in fiecare zi.
Muncesc intr un loc unde dau zilnic de zeci de romani, nu vor sa invete sa fie mai buni, vorbesc numai de bani, urat, multa energie consumata aiurea, rai, invidiosi, prefacuti..si rar..dar f rar..dai de romani cu bun simt care isi vad de treaba lor, si de obicei stau singuri..ca si mine.
Morala daca exista una?
Intra-devar suntem o tara tanara..ne am format acum 200 de ani si multa lume uita lucrul asta, ca sa devenim ceea ce vedem in alte parti ne vor trebui cateva sute de ani, articolul respectiv are sens, suntem in plina cautare de personalitate ca popor, suntem un copil care tot ce vede baga in gura, tot ce aude vorbeste, tot ce simte refuleaza.
Nu vom prinde vremuri bune, suntem generatii de sacrificiu cei intre 25 si 45 de ani, incepand de la demolarea mitului ca la 20 de ani tre sa ai casa si nevasta si 3 copii, pana la statornicia locului in care te ai nascut.
Undeva prevad in 60 de ani ..lucrurile se vor stabili, dar, daca in viata asta ai posibilitatea pe repede inainte sa gasesti oameni pe carora sa le schimbi mentalitatea intr una mai normala, nu ezita sa o faci, incet incet e posibil, eu am renuntat, asta nu inseamna ca toti tre sa o facem
Lasand un pic la o parte metafora copilului, nu indulgenta te face sa asculti de reguli. Ci frica de amenzi, de consecinte in general.
In Romania „merge si-asa” pentru ca-n general scapi cu fata curata din orice. Inclusiv din chestii grele, daca platesti cat trebuie si nu ai suparat pe cine nu trebuie.
Dar deh, citeam niste bloggerasi ca se plangeau de Germania ca e „stat politienesc” pentru ca esti uneori oprit in trafic pentru control de rutina – chiar daca nu ai facut nimic rau, dar e sambata noaptea de exemplu… si de aia ii zice „rutina”, d’ohhh.
Revenind la copii – lasa, mai cu reguli, mai cu interdictii, mai cu amenzi, cred ca prefer sa ma joc cu Fritz si Helga decat cu Ionica si Mar’cica.
Indulgenta nu e incompatibila cu respectarea legilor. Pot merge impreuna fara probleme.
Nu exista tara perfecta si nici strainii nu sunt zeitati. Oameni buni sau tampiti se gasesc peste tot, important este sa gasesti binele unde esti.
Am avut probleme birocratice de care am uitat deja in Romania, am dat de niste legi atat de cretine incat Dragnea ar fi mandru, dar am gasit si chestii misto la care noi doar visam.
Hai sa luam fiecare tara cu binele si raul ei, iar pe a noastra sa o facem mai buna in ceea ce depinde de noi (sa ne comportam asa cum dorim sa se comporte altii).
Departe de mine gândul de a-i considera pe straini niste zeitati. Niciodata, nici macar când am ajuns prima oara in strainatate, baiet fiind… Sunt oameni, ca tine, ca mine, ca oricare alt om. La nivel uman, nu fac diferenta intre negrul de la curatenie si directorul financiar din firma.
Problema pe care o am cu rationamentul tau e ca presupune ca un popor invata. Nu cred. un om invata, dar omenirea uita. Uite, nemtii au uitat repede primul razboi mondial, iar inainte de Nato, UE etc, popoarele uitau extrem de repede cat rau face razboiul. Oamenii au uitat cat de rau e comunismul, pe care il vad undeva imediat sub capitalism (daca il vad sub) si mult deasupra, de exemplu, nazismului, cand de fapt cele doua se tin de mana, etc etc. Poporul nu invata. Poti avea un sistem de educatie bun si sa-l inveti continuu, asta e singura solutie.
Cu siguranta un popor invata. Mai greu decât invatam noi, fiecare, la nivel individual. De unde si discrepanta intre ceea ce ne dorim noi, individual, de la tara/stat sau ceilalti conlocuitori si ceea ce tara/statul/conlocuitorii ne pot „oferi” in realitate.
Vom vedea luni daca poporul a invatat ceva din greseli.
Da X, de luni sigur o să fie USR a putere, o să curgă numai lapte și miere, toți o să se transforme ca viermele în fluture, o să fie toți educați, o să avem o clasă politică total cinstită și eficientă, cei prinși că au furat de la stat o să dea banii înapoi, totul o să fie bine!
Băi, e fix ca și lunea de după revelion în care zici că te lași de fumat și te schimbi și faci rahatul bici! trebuie să fii conștient că nicio schimbare adevărată nu se simte, nu o sesizezi brusc, nu o vezi cu ochii, doar o conștientizezi peste ceva vreme dacă compari vremurile de atunci cu cele de acum!
Cam asta e indulgența de care trebuie să dăm dovadă!
Toma Dumitru, nu am zis cine va castiga si cum va fi dupa, ci am facut referire la cati oameni vor vota din nou PSD. Chiar sunt curios daca au invatat ceva.
foarte bine punctat. exact de asta are nevoie poporul roman acum, dupa 30 de ani de la caderea comunismului – de indulgenta si de rabdare.
de indulgenta, in primul rand: a furat, dar a si facut. as zice ca trebuie sa fim si mai indulgenti decat suntem noi genetic, la cat se fura si se face in Romania.
si de rabdare, in al doilea rand: suntem generatie de sacrificiu, dar sa vezi ce bine o vom duce peste trei-patru generatii cand nu vom mai fi. trebuie sa fim si mai rabdatori decat generatiile de sacrificiu trecute.
Indulgenta mea nu era chiar aia cu „a furat, dar a si facut”. Dar, pe undeva, da, pâna si asta poate fi inteleasa in contextul si posibilitatile actuale ale României.
Este practic imposibil sa ai o tara ca a noastra cu politicieni corecti. Ca oamenii sa faca ceva pentru comunitate – dintr-un fotoliu de politician – e nevoie ca ei sa fie bine, financiar in primul rând. Dupa ’89, principala ocupatie a poporului a fost acumularea: de bani, de proprietati, de statut, de putere. Aceasta acumulare nu s-a terminat, inca nu avem oameni care sa zica „bun, ok, hai ca am strâns destul, e momentul sa dau ceva inapoi comunitatii, prin implicare reala in politica, nu pentru o si mai mare acumulare”.
Abia in momentul asta se construiesc oameni/familii/clanuri puternice financiar, din care, la un moment dat, se vor ridica politicieni ok. Din fomisti cu idealuri nu poti gasi decât foarte putini politicieni autentici. Pe termen lung nu faci treaba cu ei.
bine zis. asadar, romanii din tara* ar trebui sa fie indulgenti si rabdatori pana acumuleaza baietii astia care fac bishnitza cu statul destul, macar inca 30-40 de ani de acum inainte; adica abia copiii lui raducu mazare vor fi politicieni cinstiti – asta daca merg lucurile cum trebuie si acumuleaza destul.
Este o etapa inevitabila in constructia oricarei natiuni. Tu poti sa te revolti cât vrei, ea ramâne inevitabila.
e grav, in cazul asta. conform teoriei acumularii, inseamna ca, prin absurd, daca ciolos, barna, voiculescu etc. ajung la putere in momentul asta se si apuca de furat cu partidele lor pana acumuleaza indeajuns?
atunci, ce rost mai are orice? trebuie doar sa asteptam si sa fim ingaduitori.
Cred că tragedia supremă (supremă) a României și românilor constă în faptul că nu-și pot concepe, construi (darămite imagina) o trăire, o țară, un popor, fără să copiezi după alții.
Asta e tragedia supremă: vrem să fim ca alții când noi nu suntem ca acei alții, cum nici ei, alții, n-au fost ca noi (n-au suferit ca noi, n-au avut aceleași griji, n-au avut aceleași metehne șamd).
Evolutia umanitatii e bazata pe mimetism. Abia apoi poti sa „crosetezi” putina imaginatie, ceva diferit. Iti trebuie baze solide, reale, ca sa te apuci sa cladesti ceva de la zero, fara sa copiezi pe nimeni, sa fii original. No se puede.
Dar ce te faci cand bazele sunt gresite? Je suis „E pur si muove”
Pai vrem sa fim ca altii, dar cand e vorba de respectat reguli, subit nu ne mai place si „hai sefu’ sa ne-ntelegem”.
Mimetism? Eu încă n-am auzit niciun român să spună „Hai să îi întrecem, în materie/sector pe orice, pe ăia pe care îi considerăm superiori.”
Nimic…
În schimb, auzim, citim, podlogărim îndemnuri de genul „Hai să facem ca alții” în loc de „Hai să-i întrecem (surclasăm) pe alții”.
Știu că mă repet dar o rescriu: tragedia e că nu se poate concepe un viitor (atenție, viitor, pe lângă trăiri, țară și popor) fără să-i copiem pe alții, ca statut de urmăritor, în loc de fruntaș. Tu ai argumentat despre mimetism, eu nu sunt de acord fiindcă, așa cum am scris, nu există nimeni care să-i pună pe alții în urma noastră și nu invers, noi tot mereu în urma altora.
Eddi, tu n-ai auzit pe nici un român blabla… Spune-mi, de curiozitate, tu pe cine ai intrecut pâna acum, pe cineva pe care il considerai superior/model si l-ai intrecut? Un strain cât de cât cunoscut, nu pe Karl din Dresda, colt cu Postdam.
Viata, inclusiv cea a popoarelor, nu trebuie sa fie o competitie. Principiul asta e pagubos la nivel individual (imi cumpar o masina mai mare si mai tare decât vecinul, fratele, prietenii, colegii etc) dar si la nivel de tara. Nu trebuie sa depasim pe nimeni, e ok doar sa ne amelioram viata noua, aici, acum, peste un an, peste 10, nu sa-l depasim de Xin Gu Hen la viteza de infasurat plastice in jurul paletilor cu marfa…
SUA, China, Regatul Unit, Spania, Germania, Japonia și nu în ultimul rând, Franța, n-ar fi trebuit să devină centre de putere dacă n-ai avea dreptate.
În schimb, România & românii: „hai să facem ca alții, că știu ei mai bine decât ne-am pune noi capul pe umeri și la treabă”
Într-un fel e și o contradicție cu mimetismul în context (să-mi spui dacă greșesc): să-i mimăm pe alții ar însemna, în primul rând, să nu-i copeim pe alții, așa cum nici ei n-au făcut-o, de au devenit centre de putere.
Știi cum se cheamă asta, nu? Colonialism cultural (sau imperialism cultural).
This chapter analyzes social mimetism in the context of the theory of the self. It suggests that our thoughts and feelings take shape within a community and inevitably bear the mark of the customs and expectations we acquire within it and that our need to model ourselves on others can also take more complex forms. This chapter also argues that there is no “true self,” if it means a self not imbued with forms of thought that we have made our own by modeling ourselves on others.
https://chicago.universitypressscholarship.com/view/10.7208/chicago/9780226468549.001.0001/upso-9780226468877-chapter-2
User si password?
Rabdarea vine dupa un plan, nu inseamna doar asteptare. Un copil se dezvolta alaturi de niste parinti/mentori/lideri, un copil orfan aruncat prin case de copii sau crescut intr-o familie dezorganizata nu o sa ajunga prea departe.
Iar daca ne uitam la lideri Romaniei (indiferent de mediu) o sa vedem ca arata foarte mult ca o familie dezorganizata…
E ciudat ca toti cei care ponegriti Romania, va raportati la ea ca la o chestie straina cu care nu aveti nicio legatura. Sa va luminez: toți dar absolut toți suntem „parintii” acestui copil. Al naibii „educatie” ce-i dăm!
E țara cu cele mai multe animale maltratate (multe din plăcere dementă).
E țara unde copiii sunt bătuți și foarte multă lume e perfect de acord cu asta.
E țara unde violența conjugală e la cote extrem de ridicate și victimele sunt, de cele mai multe ori, condamnate de societate. Ba ”de ce stă”, ba ”las să rabde”. De înțeles cu adevărat o victimă, foarte puțini au inteligența necesară pentru a o face.
E țara unde cumperi voturi cu un kil de ulei, pentru că lumea este îndobitocită.
E țara de care ți se face rușine când vezi la filtrele din aeroporturile europene cum se căciulesc cu vameșii, că nu-i lasă să treacă de filtru cu geanta de voiaj în care au pepeni. (Asta nu a fost o glumă).
Etc etc etc. Best case scenario, suntem niște părinți cu desăvârșire cretini. Mai bine dăm plodul spre adopție. Germaniei, de exemplu.
Fluture, articolul este foarte bu,n dar am o mica completare pe care o vei lua personal (si deja nu prea mai conteaza ce scriu).
Romania/romanii au nevoie de timp si ingaduinta, atat timp cat ei dau dovada ca vor asta, ca momentan experienta e problema dar vor/sunt deschisi/sunt dispusi sa imbunatateasca sau sa rezolve niste lucruri, cat timp sunt dispusi sa asculte si alta parere si, daca e buna, sa reflecte putin la ea. Si asta trebuie sa se intample la fiecare dintre noi. Cat timp suntem aroganti si nu suntem dispusi sa ascultam si parerea altora, aici nu ingaduinta e problema. Si eu si tu trebuie sa intelegem asta, ca si eu sunt la fel. Cat timp tu nu esti dispus sa asculti o alta parere la articole, cat timp ataci la persoana cand un om iti explica mai finut sau mai acid sau direct ceva care lui nu i se pare corect ce ai zis, nu ingaduinta e problema. Nimeni nu investeste timp sa-ti explice daca tu nu esti deschis si daca nu accepti si faptul ca „bah, uite, poate la asta nu m-am gandit”, sau „aici poate n-am fost cel mai intelept”
In general, cei care imi explica aici lucruri, in comentarii, o fac (repet, in general, sunt si exceptii) fara nici un fel de menajamente, in nici un caz finut sau „cu ingaduinta”. O fac pentru ca am spus o tâmpenie, in opinia lor, iar tâmpenia mea trebuie corectata de ei intr-o forma „cum vrea pula lor”. Ei bine, niciodata nu le voi acorda ingaduinta de a-mi spune parerea lor in forma asta.
Nu am batut pe umar pe nimeni pe aici, nici in comentarii, nici in textele mele. Am emis platitudini sau idei care nu au fost adresate unei persoane in particular. Cu toate asta, MULTI s-au simtit datori sa ma trimita ori sa pun mâna pe carte (vezi ideile economice ale lui X si Y), ori sa imi spuna ei cum sta treaba, ca eu sunt foarte prost. De fapt, mi-au facut un favor sa-mi spuna parerile lor, forma nu mai are importanta, ca oricum eu sunt prost si abia inteleg.
Am ingaduinta, dar nu-ti permit sub nici o forma sa ma iei la pula. Oricât de arogant ai RESIMTIT TU textul meu si oricât de arogant CREZI TU ca merita sa mi-o dai. Am ingaduinta si intelegere pentru o femeie care se duce sa pupe moastele Sf. Parascheva, dar nu voi avea niciodata ingaduinta pentru un ateu care o face dobitoaca pe baba respectiva. Sau pe mine pentru ca sunt ingaduitor cu baba.
Fluture, uite, sunt total de acord cu comentariul tau, total corect cum ai explicat acum. Nu am nimic de reprosat la ce ai zis acum si da, poate ca am luat-o general in loc sa inteleg de unde a pornit initial si de ce in multe situatii ai fost arogant.
Ideea mea acum, generala, lasand la o parte exemplul de dinainte, e asta si aici nu mai e vorba de tine, e vorba de omul obisnuit, de pe strada: cand vine unul si iti zice „omule, te-ai pus in drum si nu am unde sa trec cu carutul cu omul asta invalid”, sa deschidem mintea si sa zicem „bah nu m-am gandit, ma simt un pic aiurea ca mi-a batut obrazul dar data viitoare ma dau un pic mai la o parte”. A fost un comentariu excelent al unui coleg la un articol de demult „confortul nostru e mai important decat confortul/regulile dupa care se ghideaza ceilalti”. Era un articol pe digi mai de mult cum la metrou s-au imbulzit toti in lift sa intre lasandu-l pe unul in scaun cu rotile afara. Deja nu ingaduinta si timpul e problema.
Romanii sunt perfect mediocri, adica niste ciorbari.
Nici buricul pamantului, dar nici preputul lui.
Nici cei mai viciosi, dar nici cei mai virtuosi.
Nici cei prosti, dar nici cei mai destepti.
Nici cei mai corupti, dar nici cei mai incoruptibili.
Nici cei mai jegosi, dar nici cei mai curati.
Nici cei mai credinciosi, dar nici cei mai lipsiti de Dumnezeu. (cine urmareste discursul public al figurilor bisericesti va remarca un derapaj ingrijorator catre gnosticism, lucru care confirma ca ortodoxia „noastra” a devenit si ea o ciorba).
Problema e ca avem prea multi idioti (bine intentionati sa nu) care hranesc mitul asta al exceptionalismului romanesc in bine sau in rau.
Eu m-am născut în anul revoluției/loviturii de stat. Și în fiecare zi incerc sa mă educ, pentru că altfel nu se poate. Ai mei nu au fost membri de partid sau securiști. S-au sacrificat enorm de mult pentru educația mea, chiar daca asta a însemnat să stau departe de ei de la 10 ani. Din punctul meu de vedere, Romania era mult mai ok daca educația din școli era bună. Era praf pe atunci, praf e și acum. Generația mea +/- 5 ani ar fi fost mult mai ok.
Citez:
„…România are nevoie de timp. România este un copil care are nevoie de timp. Stiu ca 30 ani e cam mult si nu ne plac tinerii care inca locuiesc cu parintii, dar România este inca un copil…”
Din start ai dat cu oiștea-n gard.
Romînia nu era Romînie înainte de ’89?
Da’ înainte de ’39?
Nu era locuită de romîni?
În 1910 Constantin Rădulescu-Motru scria:
”Nu este ţară în hotarele lumii civilizate în care gura lumii sau gura satului să aibă mai multă trecere ca în ţara noastră. Cele mai multe dintre convingerile românilor sunt întemeiate pe zvonul public şi numai foarte puţine pe dovezi adunate personal. „Se zice” sau ”lumea zice” sunt principiile după care se ghidează românul ca individ. Indiferent de subiect sau chestiune, când trebuie să emită o părere sau să ia o decizie, pentru român primordială este părerea de grup, gura lumii.”
”Fiecare grup îşi are părerea sa căreia toţi se supun, întocmai cum şi la turmele de oi este un clopot al cărui sunet se adună toate oile laolaltă”
”Om de caracter este acela care a urmat întotdeauna clopotul turmei. Nu este vorba cum sună clopotul, ci dacă suna. A sunat, ai fost prezent şi eşti român, atunci eşti om de caracter”
”Românii sunt eroi, dar cu deosebire numai când sunt în grup. În front, la războiu, în ceată, la revoltă, în cârd sau la vânătoare. Dar românul izolat este blând ca şi mielul. Când îi bate din picior cineva, el tace”
”Dă-i unui român în mână toiagul apostolatului ca să predice naţionalismul pentru alţii… el este imediat gata de drum (…) Pune pe acelaşi român să facă o muncă anumită cu temei şi atunci lucrurile se schimbă”
”Dacă aş fi eu la Guvern, dacă aş face eu legea, cum s-ar îndrepta lucrurile. Activitatea sa proprie nu este unul care să o dirige cum trebuie, dar fiecare vrea să facă o lege prin care să dirige activitatea tuturor”
”Imităm ca oile faptele din jurul nostru şi nu arătăm o energie decât când suntem în grup. La război ne luptăm voiniceşte pentru că suntem umăr la umăr, dar la munca profesională suntem neglijenţi fiindcă aici fiecare este lăsat pe seama datoriei proprii. N-avem curajul părerilor noastre, când este să ni le apărăm fiecare în parte, dar suntem poporul cel mai susceptibil când este să ne rostim în grup sau ca grup. Ne aprindem uşor ca un foc de paie, dar ne şi trece aprinderea cum trece focul de paie”
Pune mîna Fluture… citește… documentează-te… nu mai ține predici de la tejgheaua cu baghete…
https://www.academia.edu/17574953/Radulescu_Motru_Psihologia_Poporului_roman
Auzi la el! „Romînia-i un copil…”
Da.
De sute de ani.
Pffft!
A nu se considera din comentariul anterior că-l trimit pe Fluture să „pună mîna pe carte” – cum acuza el pe unii comentatori mai devreme… nu!
Dar m-a deranjat argumentul cu „copilul”.Am contraargumentat, asta-i tot.
Statistic vorbind… cam 75-80% din comentarii sunt contra premizei propusă de Fluture. Argumentele sunt mai mult sau mai solide.
Am zis să-mi zic și eu opinia… cu argumente.
Cît mai e gratis…
Blegoo, de beizadelele boierilor care s-au dus să ”studieze” (chefuiască) în Paris sau Berlin, în timp ce iobagii își rupeau spatele pe pământul lor care ei să aibă bani de distracție, de ”intelițeții” franțuziți care li s-a părut că e de bon ton să-i copieze pe francezi că așa era moda (aceeași chestie pe care am scris-o în comentariul meu), n-ai nimic de zis?
Constantin Rădulescu-Motru „Psihologia poporului roman” – interesanta lectura. Pun și eu câteva citate din ea, pentru a avea o imagine mai buna asupra conținutului sau și a echilibra situația.
„Problema cea mare a cunoasterii sufletului românesc nu sta însa în enumerarea de însusiri și defecte. Enumerarea nu da caracterizarea totala și esentiala pe care o urmarim. O asemenea caracterizare vine numai după ce ne dam seama de functiunea pe care o au aceste însusiri si defecte în unitatea sufleteasca a poporului român. Care este finalitatea spirituala a acestei unitati sufletesti?”
„Suntem noi, romanii înrudiți sufletește cu burghezia occidentala, atunci ceea ce ne ramâne defacut este sa aplicam principiile lor politice și economice, în mod sincer, înlaturând, pedepsind chiar cu brutalitate toate apucaturile care ne departeaza; vom fi burghezi sinceri, nu de parada.
Suntem noi, românii, dimpotrivă, straini sufletește de burghezii occidentali, atunci ceea ce ne ramane de facut este ca, înainte de a copia legi si instituții burgheze, sa incepem prin a ne studia pe noi însine, ca să vedem cine suntem și ce putem.
Rusine nu este pentru poporul care se stie deosebit sufleteste de popoare glorioase si puternice, dar este rusine pentru poporul care n-are curajul sa-si cunoască firea si destinul. ”
” Sufletul industriasului este ultimul produs al culturii moderne. In el se regaseste întreaga fire a acestei culturi: energia intensiva, tendinta spre dominare, nervozitatea care sustine o munca fara preget…Este acesta un suflet simpatic? Da si nu, dupa cum este criteriul moral al aceluia care răspunde. In orice caz, el este sufletul pe care noi, românii,trebuie sa-l cunoastem mai de aproape. Caci de el ne izbim mai adeseori. El este împuternicitul legal și nelegal al mult doritei culturi apusene. Lui trebuie să-i platim vama, înainte de a ajunge sa facem cunostinta cu aceasta din urma. Daca este sufletul industriasului simpatic sau nu, acesta este un lucru secundar. El este o forta și acesta este lucrul principal. ”
” Gregarismul sufletesc a fost însă, în trecut, pentru neamul românesc, cea mai nimerita arma de lupta! Fara acest gregarism nu s-ar fi putut mentine unitatea limbii si a bisericii. Fara el, organizarea politica ar fi fost chiar mai divizata de cum a fost. Gregarismul a oprit diferentierea personalitatilor si cu aceasta a culturii, dar în schimb el ne-a pastrat întregimea neamului si a slabei culturi romanesti cata era. Asa este, fara îndoială in împrejurarile vitrege prin care a trecut neamul nostru, gregarismul sufletesc a fost o binecuvântare pentru noi. Prin forta imitatiei ne-am tinut laolaltă și am rezistat contra celor ce ne amenintau din toate partiile. Am avut virtutile grupului, si nu pe acelea ale personalitatii, dar pentru trecutul nostru asa era si bine. Tineri, ca popor, trebuie mai întâi sa ne formam deprinderi mecanice, sa dobandim instincte. Gregarismul a fost expresia acestora, prin el am izbutit sa traim. Am trait ca grup. Judecând greutatile prin care am trecut, este bine sa ne multumim si cu atât.”
In spiritul articolului, este interesanta viziunea lui Lucian Blaga care scria în 1935 în ” Trilogia culturii” despre „boicotul istoriei” de către populația autohtona, despre cultura minora existenta pe aceste meleaguri, o cultura a copilăriei (care nu este o etapa în evoluția culturii, ci o cultura de sine statatoare) și cultura majora, o cultura a maturității, avand ca exemplu marile culturi apusene.
”Semintii revarsate din cosul Mumei Noroadelor, semintii germanice, bunice, slave, bulgare, avare, pecenege, cumane, ungare, toate au venit, au stat, s-au dus sau au ramas. Multi dintre cei ramasi s-a intamplat sa fie absorbiti de buretele anonim al unei populatii autohtone, care nu voia in niciun fel sa se lase tarata in ”istorie”. Aceasta este trasatura cea mai izbitoare a populatiei autohtone, in adevar, timp de o mie de ani aproape, preromanii si romanii manifesta un fel de atitudine instinctiva de autoaparare care se poate numi boicot al istoriei. Ei nu se aduna in mase organizate ca sa se lanseze in actiuni de larga desfasurare, care i-ar fi ademenit, epic , in istorie. O populatie, in care catva timp a trait poate vag amintirea unei vieti de tip major, boicota instinctiv pe urma chiar si fara de acea amintire, orice incercare de a o smulge din viata de tip organic si de a o atrage in vartejurile si in apele istoriei. Ea presimtea ca aceasta istorie, ce se facea si se desfacea in protuberante inconsistente, nu putea in niciun chip sa fie a ei.”
@Eddi:
Eddi… în general eu comentez la topicul prezentat… nu la ce aiureli îmi trezește.
Nu comentez la CE CRED IO!
Comentez la ce crede autorul postului.
Mi se pare corect ceea ce spui si asta incerc si eu sa explic persoanelor care stiu doar sa isi arate nemultumirea.
Eu am 33 de ani si nu am prins perioada comunista, dar parerea mea este ca in ultimii 30 de ani Romania a crescut. Noi inca invatam ce e aia democratie si cum sa o folosim. Nu sunt in momentul aceasta in cel mai high punct din ultimii 30 de ani, dar e o evolutie buna.