În blocul de vizavi locuiesc doi tineri. În fiecare dumincă dimineaţa ies pe balcon şi îşi beau cafeaua. În picioare, îmbracaţi doar în halate de baie. Puţin mai încolo stau 2 bătrânei. Pensionari. Au un Opel Vectra de ultimă generaţie pe care îl scot de câteva ori pe săptămână când merg la cumpărături. În rest, stau pe balcon şi citesc ziarele. Sau se plimbă prin cartier.
În Germania e normal ca oamenii să aibă hobbyuri cărora să le aloce timp. Îi relaxeaza. Un om care se respectă îşi face timp pentru el.
În România aşa ceva nu se poate. Sau oamenii nu cred că se poate. Aici intervin eu, pentru a ilustra un pic că se poate.
Respectă-i pe cei din jur. Nu poţi cere respect şi bun simt de la ceilalti, dacă tu scuipi seminţe pe stradă. Aţi observat că oamenii se strâng în cete, în funcţie de afinităţi sociale? Ăia care înjură şi beau ca porcii umblă împreună, la fel şi ăia care beau cu măsură. Respectă ceilalţi şoferi din trafic. Chiar dacă nu eşti respectat, asta nu e un motiv să cobori ştacheta. Lasă-l pe el să scuipe şi să înjure. O va face şi apoi se va urca înapoi în copac. Priviţi partea pozitivă, 90% din mitocanii din lume au copii pe care îi educă în acelaşi spirit, copii care vor fi constrânşi de imprejurările educaţiei primite să aleagă cariere de secretare, vânzatoare, şoferi sau gunoieri.
Munceşte cu demnitate. La noi există nişte mentalităţi greşite în ceea ce priveşte munca. Una din ele ar fi că nu suntem noi de vină. Nimeni nu îşi asumă nimic, în afară de salariu, şi ăla trebuie să fie din ce în ce mai mare. A doua problemă e că oamenii nu îşi cunosc competenţele. Bă, nu mă pricep la chestia asta, asta e, sunt prost, daţi-mi altceva de făcut sau plec. Ştiu oameni care se prefac că muncesc de 2-3 ani şi care nu au nici o mustrare de conştiinţă că incompetenţa lor e acoperită de colegii de departament. Nici una. Apoi, angajaţii nu înţeleg că binele firmei e şi al lui şi că furând din gestiune fură de la el. El fură de la firmă, care şi aşa îl plăteşte prost, fără să înţeleagă că firma nu are bani pentru că el munceşte în dorul lelii şi/sau fură.
Nu te plânge, fă ceva pe tema asta. Ştiţi cum decurgea pe vremuri o şedinţă cu Ardei Gheorghe? Intra în sală şi începea: ce pla mea articole sunt astea, bă tâmpiţilor? Incompetenţi imbecili ce sunteti, habar n-aveţi să faceţi presă! Sunteţi nişte putori, vă plătesc degeaba… Şi sclavii stăteau cuminţi şi îndurau. Şi după aia se duceau la bere şi se plângeau că viaţa e nasoală şi că nu sunt respectaţi. Oamenii ăştia nu merită milă. Nici ăia care lucrează la Diverta pe 8 milioane şi sunt nefericiţi. Respectă-te şi pleacă. Ce poate fi mai rău de a suporta înjurături şi umilinţe? Sau înfruntă-l. Nu e nimic mai trist decât o cameră plină de oameni care suportă jigniri intelectuale şi morale pentru că se tem pentru scaunul lor. Nimic nu infrânge spiritul mai rău. Cum te mai duci apoi acasă la nevastă şi copii? Uite, dragă, azi am luat salariul, 50 de milioane, dar m-a futut şeful şi în cur şi în gură. Dar te iubesc. Cu ce diferă asta de curvăsăria clasică?
Mai ţineţi minte ce înseamnă să fii civilizat?
ai dreptate
perfecta dreptate
Ai uitat sa mentionezi respectul fata de lege . Dar nu ca si frica fata de ea , legea , ce ca si constiinta fundamentala a individului …
plm , despre Romania vb. ? , ca deja o iau razna …
Noi românii suntem total diferiţi de restul lumii, nu avem nimic în plus faţă de ei, ci din contră lipsa de respect şi de educaţie. Românul este învăţat de mic să fure şi după aceea să înjure că nu îi este de ajuns salariul, sau că este un salariu de căcat. Mulţi români sunt plătiţi pe măsura muncii depuse, mai frumos este să fi plătit la zi, cât munceşti atât primeşti.
nu mai puneti, in pana mea, botul la tampenii
Sunt foarte de acord in legatura cu ultima parte. De foarte multe ori ori am intalnit genul asta de lamentare neurmata insa de ceva concret in sensul indreptarii situatiei. E usor sa te plangi incontinu, oricine poate sa o faca, dar este mai greu si necesita si putin curaj sa „rupi pisica in doua” si sa faci o schimbare radicala. Pe langa lipsa curajului mai intervine si comoditatea in multe cazuri. Adica nu imi este bine dar imi este lene sa fac o schimbare.
Am fost si eu in situatia de a avea un job mult prea nepotrivit pentru pregatirea si potentialul meu si din punct de vedere al banilor cat si al job-ului in sine. Am fost frustrat pe tema asta aproape un an de zile. Am hotarat in cele din urma sa merg mai departe iar acum sunt manager intr-o multinationala de top cu 30 de oameni in subordine si un salariu de 4 ori mai mare decat ianainte. Deci se poate, totul e sa vrei cu adevarat sa faci o schimbare si desigur putin norc nu strica.
„Respectă-te şi pleacă. Ce poate fi mai rău de a suporta înjurături şi umilinţe?”
să ai o şcoală pe care trebuie să ţi-o plăteşti, să nu îţi găseşti un loc de muncă timp de un an, să ai un copil mic pe care trebuie să îl creşti în România, unde preţurile de la IKEA lui Popoviciu sunt mai mari decât cele din Spania, de exemplu, pentru că nu e aşa, fraierul dă banu’, să ai părinţii bolnavi, să nu ai părinţi, să nu ai unde să te duci dacă te dă afară proprietarul, căruia oricum îi dădeai tot salariul tău, etc. înţelegi unde bat. Întodeauna vei pune în balanţă. Iar aici intervine factorul uman. Ştiu că internetul nu este pentru loseri, dar orişicât, a ignora o problemă nu înseamnă că ea şi dispare. Iar problema este că oamenii vor prefera întodeauna să tacă şi să îndure, mai degrabă, decât să se ridice şi să ia atitudine. Este un dat. Ok, un funcţionar public stă pe un salariu de mizerie şi îi este frică să plece, pentru că ştie că nu are unde să se ducă. Sunt foarte mulţi în situaţia asta, cei din generaţia anilor nouăzeci, pentru care a cam trecut vremea. Este frumos să spui că poţi să o iei de la capăt oricând, dar asta se aplică mai degrabă în cazul filmelor. Practica te ucide, ok, iei atitudine o dată, de două ori, ţi-o iei în freză, stai acasă, îţi aranjezi părul, şi îţi dai seama că o să stai mult şi bine. Angajatorii nu caută oameni cu atitudine, caută oameni care să îşi facă treaba bine. Iar salariul de opt milioane nu este decât un calcul cinic din partea lor. Pe de altă parte, eu nu am nici o problemă să fiu plătit cu opt milioane, atâta timp cât pot să trăiesc din banii ăştia. Dar când opt milioane înseamnă fix zero, atunci avem o problemă. Mai auzisem pe un antreprenor de succes din online-ul românesc, care a muncit pe o sută de dolari şi nu înţelegea cum vin acum copii şi cer trei sute de euro salariu. Nu serios? Iar el a trăit exact din suta aia de dolari! Nu! S-a descurcat! Ei, când te descurci intervine factorul personal, norocul pe care ţi-l faci cu mâna ta, zi-i cum vrei, dar nu generaliza. Nu toată lumea se poate trânti uşa după ei. Trăim într-o ţară de oameni înfrânţi. Este un fapt, nici vesel, nici trist.
Se poate, mai greu insa cu mentalitatiile comuniste
Apreciez foarte mult la un om, respectul de sine. Felul in care omul se apreciaza pe sine, ii apreciaza pe ceilalti si actioneaza responsabil. Isi poate asuma responsabilitatea asupra vietii lui si nu se crede o victima a circumstantelor. Un astfel de om , nu are nevoie sa vorbeasca celorlalti de sus sau sa-i injoseasca, pentru a se simti el important.
Din pacate observ ca oamenii astia sunt pe cale de disparitie. Sunt din ce in ce mai multi oameni, care-si calca in picioare pricipiile pentru un castig imediat. Sunt doctori care trec pe langa pacientii lor din spitale fara sa-i priveasca, sunt judecatori care “inchid ochii” la comanda in anumite cazuri, sunt profesori care nu reusesc sa transmita nimic elevilor la ore, sunt antrenori care nu pleaca cand echipa nu are rezultate, sunt politicieni care in cel mai fericit caz sunt filmati dormind in sala de sedinte, sunt…
Zoso, nu-i nici o rusine sa fii secretara, sofer sau vanzator. Nu asta trebuie sa se intelega din ce ai scris tu aici.
Da, când te apuci să scrii și depășești 200 de caractere deja sună mai bine. Fă-o mai des, nu strică! Ultima parte cu salariul și „te iubesc” mi-a plăcut mult, a fost cireașa de pe tort.
poate ora 9 este o ora prea matinala pentru mine dar nu vad legatura intre mosuleti, cafelutza in halat si restul articolului
e usor de aratat cu degetul melteanul si suna bine ce spui pana la un punct. acela in care mai ai cateva guri de hranit si nu iti permiti sa fii un spirit liber si sa iti infrunti seful pt ca nu iti convine un lucru sau altul. explicatia e lunga, dar de bun simt (nu suntem o tara in care in orice oras e ca bucurestiul si daca nu iti convine un job te poti duce in alta parte si nici nu avem capabilitatea sa ne adaptam atat de usor si repede de la un job la altul sau de la un sef la altul)
pornesti de la niste cazuri exceptionale in care situatia acelor oameni nu e decat o suma a alegerilor proaste facute de ei si, prin urmare, acestia isi merita soarta, dar sa generalizezi parca nu e in regula
in rest, numai de bine!
@Neagrigore: nu discutam cazuri extreme, oameni care au probleme acasa si serviciul e totul. imi place sa cred ca sunt mai putini decat ni se spune. la 20 de ani nu ai problemele astea. stai cu parintii, pe banii lor, pe mancarea lor. la 25 stai singur. poate. sau tot cu parintii. ai o plasa de siguranta. da, exista si copii care isi intretin parintii si care nu au de ales. dar nu sunt majoritari. majoritari sunt studentii umiliti, corporatistii asupriti, mecdonaldiştii…
functionarul public nu pleaca pentru ca de multe ori la patron trebuie sa munceasca mai mult si mai serios decat o face la stat.
„Trăim într-o ţară de oameni înfrânţi.”
asta e adevarat. dar unii se pot trezi. unii pot actiona. daca 10 din 100 o fac, e bine. eu cand am inceput blogul lucram pe 5.5 milioane. munceam o tura dubla, pentru a lua dublu bani. si mai puneam si 2-3 ore pe zi in blog. de acolo am plecat sa muncesc pe de 5 ori mai multi bani. si nici atunci nu am ignorat blogul. acum, blogul imi aduce mai multi bani decat salariul (si nu, nu e vorba de aia 1.000€). e o poveste de om, pornita de la paine cu mustar azi, ca trebuie sa platesc intretinerea, la toata bogatia pe care o vezi in jur. succesul poate fi replicat. succesul vine atunci cand iti iei destinul in maini. cand ai curajul de a-ti schimba viata. ah, daca stai in cur si astepti sa traga altii de tine, succese maxime.
Exista respect in Romania? Ciudat, nu credeam ca mai exista asa ceva. Poate doar in anumite cercuri sociale dar la oamenii de rand vad o acuta lipsa de respect. Ieri eram cu tipa intr-un parc frumos pe la 11 seara la 20-30 de metrii de-o fantana arteziana foarte faina. Apare un grup de pustani beti, se urca doi din ei pe marginea fantanii si s-au apucat sa se usureze acolo in timp ce ceilalti ii priveau ca pe niste eroi. Cat timp sunt privite gesturile de genul asta senzational de oamenii din gasca, oamenii cu acel nivel intelectual cu siguranta n-o sa existe respect fata de restul lumii.
Interesant articolul asta – as zice ca sunt 2 articole intr-unul singur, dar cu atat mai bine. Mai ales ca ambele subiecte sunt de actualitate si foarte adevarate.
Cred ca o mare parte din romani nu au, sau si-au pierdut, orice urma de cultura de societate. Fiecare se gandeste doar la propria persoana, si cum sa „se ajunga”. Iar dac prin actiunile lui frustreaza sau strica ziua altora, ghinion…
La noi e mai greu, oamenii sunt foarte rai.
un exemplu, in strainatate daca nu ai plecat de pe loc cand se face verde mai asteapta oamenii un pic si te claxoneaza incet, in Romania cu 1 secunda inainte te claxoneza la maxim.
Romanii nu iarta, romanii sunt razbunatori. ‘Pai ce, eu sunt mai prost?! las’ ca vede el!’
Tu te adresezi acum unei paturi subtiri de oameni care in genere sunt stresati… ghici de catre cine… de catre conationalii lor mai cocalari, tzarani sau tartani depinde cum vrei sa le zici…
Pentru ca aia, nu au nici-un fel de stres si-si aloca timp pentru hobiurile lor – mancatul de seminte si vorbitul foarte tare la scar blocului, beri si gratare intre blocuri si pe unde s-o mai apuca, manele la maxim etc…
Astia… sunt majoritari in tzara asta…
Impusca-i pe cocalari si o sa vezi cum scade subit nivelul de stres la ceilalti…
Mentalitatea noastra deja e formata,noroc ca parinti mei mau invatat ceva,dar vad uneori cazuri exact cum ai zis tu,se lasa calcati in picioare dar cand ies de acolo sunt parca mandri..ciudat si trist in acelasi timp..
si ce mananci cat iei pauza de futut ?
e usor sa ai coaie mari daca ai cu ce , daca n-ai rabzi!
iar romanii au fost intotdeauna saraci la ei in tara.
de-aia au si sport national descurcatul…. furatul.
taticule pentru ce spui tu acolo e de munca….undeva pe la 50 de ani de cursuri intensive de educatie moral civica……..din pacate.Stii cum e cainele care scapa din lant,o ia razana.Cam asa e si cu romanul nostru,abia ce a scapat din lant (de vreo 20 de ani),dar se pare ca nu a trecut destul ca sa intre in normal si mai trebe dus si la dresor….Nasol.Asta este
„e usor sa ai coaie mari daca ai cu ce , daca n-ai rabzi!
iar romanii au fost intotdeauna saraci la ei in tara.”
Ca sa ai cu ce trebuie sa pui mana sa muncesti. Trebuie sa faci ceea ce iti place si sa o faci bine. Atata timp cat stai la mana corporatiei si inghiti tone de rahat zilnic si iti sapi colegii pentru ca asa se avanseaza nu vei ajunge nicaieri. Vei ramane vesnic sclavul celui mai destept ca tine care profita de lipsa ta de coaie si de demnitate umana. Respecta-te pe tine in primul rand si o sa ai tot ce iti doresti. Nimic nu este imposibil daca esti dispus sa lupti pentru acel lucru. Trebuie doar sa ai curajul sa o faci! Scuzele nu te duc nicaieri, ci te afunda si mai rau in rahatul in care te zbati! Multa bafta!
Nu putem pentru ca avem in continuare mentalitatea de:
– Dacie reparata in fata blocului,
– Gratar duminica mai ceva ca mersu la biserica,
– Da-o dracu c-o carpim si mai merge 2-3 ani,
– Ai dracu astia cu reclama lor nu-si vand produsele si vrea sa i le cumpar eu,
– Decat sa beau o sticla de vin bun si scump sa nu ma doara capu mai bine iau 5 litri de la mat ma fac muci si dupa aia 2 zile ma trag pe fese ca nu pot face nimic,
– + bonus: avea dreptate Brucan ba ne trebuie 20/40 de ani, hai in plm sa bem ca mai avem pana trec aia 20/40 de ani.
ce misto e sa-ti permiti sa ai principii.
dap
planul tau e misto, asa, e romantic, dar cunosc destul de putina lume care sa-si permita sa-l si puna in aplicare. daca n-ai nimic in spate, nu prea-ti permiti sa risti si atunci o sugi ani de zile pana gasesti ceva mai bun.
@zoso: nu am încercat să te contrazic, doar că am o rezervă atunci când aud ceva de genul, totul este posibil, trebuie doar să vrei, nu este tocmai aşa. Suntem diferiţi, într-un fel este bine că nu toţi cei care pleacă de la pâine şi muştar reuşesc, altfel nu s-ar mai deosebi între ei :). Nu aştept să tragă cineva de mine, dar nici nu mă îmbăt cu apă rece.
Dacă mă uit în jur, nu prea am dovezi că succesul vine precum pofta, mâncând, dar apropo de comentariul nepreţuit de mai sus, cel cu principiile, pe ăstea nu ţi le permiţi, le ai sau nu le ai, punct. Nu îţi trebuie un salariu pentru ele, îţi trebuie o minte. Cu care te naşti.
Încerci să prezinţi situaţia ca pe o reţetă, ceea ce nu e.
@ Neagrigore: ai luat-o prea literal. problema e ca prea putini isi permit sa gandeasca asa cum ii indeamna zoso pentru ca sunt prea ocupati sa stranga bani de chirie. asta vroiam sa spun, daca n-ai inteles din prima. pentru ca pana la visele alea inalte, drumul o ia prin stomac. e adevarat ca daca ar avea creier, multi n-ar mai trece pe jos si s-ar duce direct sa-si urmeze visele, dar dintr-o pozitie mai convenabila decat cea de confectioner.
@Neagrigore: deci tu pornesti cu ideea ca nu se poate face?
Romanul vrea totul dar sa nu fie responsabil….. Frumos articolul nu ma asteptam sa tratezi problema asta
Este cam socanta diferenta de comportament dintre Germania – Romania ?
Sunt de acord cu toate punctele din articol, mai ales cu partea centrala, in care mentionezi ca nu se munceste cum ar trebui. Eu am remarcat acest lucru la generatiile tinere, poate chiar cele dupa noi: vor salarii mari, dar in acelasi timp nu isi indeplinesc responsabilitatile postului; incearca sa traga cat mai mult de timp, fara sa se gandeasca ca este in defavoarea lor. Mai ales ca din orice job se poate invata ceva, iar pentru un onest respect de sine oricine trebuie sa aiba demnitatea sa se poata adapta in viata.
Referitor la „respectul de sine”, sunt 2 episoade prin care eu caracterizez societatea romaneasca actuala.
1. Pe trecerea de pietoni am fost nu numai claxonata, dar intr-un caz sofarul a deschis geamul si a urlat: „Faaa, asta calca nu fute!!!” (chiar daca mergeam la pas saltat.
2. La sosire pe aeroportul Baneasa, in asteptarea controlului de pasapoarte, romanii nu sunt in stare sa stea la rand pastrand o distanta minima de bun simt. Ultima data cand am facut observatia in mod foarte politicos unei tanti care imi asezate valiza pe picioare, a sarit ca arsa zicand „Ha, ce vrei, sa facem toti cerc in jurul tau?”
Deci, consider ca in afara de lipsa bunului simt si respectului de sine, romanii sunt si persoane frustrate si complexate.
Sunt aproape 5 ani de cand nu mai stau in Romania, dar sincer vad foarte lenta adaptarea noastra la alte societati datorita mai ales a noilor generatii. Vali, am inteles de ce ai inceput articolul cu batraneii, chiar dac altii nu vedeam legatura cu continuarea, dar numai cine traieste in afara poate simti la un moment dat aceste lucruri.
@zoso: Si in romania se poate sa te respecti pe tine si pe cei din jurul tau, numai ca procentul din poplatie care intra in aceasta categorie e mult inferior restului. Iar munca cu demnitate si responsabilitate e asa de rara incat in fiecare zi ma lovesc de cateva specimene misenrupiste care nu dau doi bani pe ceea ce fac dar nici pe tine sau pe timpul tau care e direct dependent de ceea ce fac ele. Parerea mea este ca mentalitatea e de vina, dar si educatia primita, precum si imbalsamarea in doctrinele de dupa al doilea razboi mondial. Cand o natie pierde 40-50 de ani de civilizatie, de contact cu alte natii, de exprimare, de gandire, e greu sa recupereze in 20 de ani. Probabil ca timpul le va rezolva pe toate. Problema noastra este ca nu avem atat de mult timp la dispozitie. De aia si tie si mie si multora dintre cei care citesc acest post probabil ca le place mai mult in Germania sau in Franta, Austria sau Marea Britanie si ar emigra maine sau au facut-o deja. Pentru ca acolo nu a existat o pauza de juma’ de secol. Acolo toate lucrurile au avut timp sa se aseze si sa evolueze firesc. Acolo cateodata te simti mai in siguranta, mai relaxat, mai respectat decat acasa.
„Chiar dacă nu eşti respectat, asta nu e un motiv să cobori ştacheta.”
Asta in ce tara?Pt ca in Romania nu mere cu toata lumea.Acum o sapt s-a trezit unu sa ma injure pt simplu motiv ca m-am uitat spre el cand se certa cu nevasta.Am ales sa chem politia chiar daca puteam sa il calc in picioare in fata lu nevasta’sa.Stiti ce a zis politia?Data viitoare cand se mai intampla sa nu bag de seama:).Asta o sa si fac data viitoare.Nu mai bag in seama politia pentru ca nu face nimic.Si ca sa fiu eu ala civilizat si maimuta sa plece cu pieptu inainte ca m-a injurat pe mine si eu nu i-am facut nimic?neah.
Intrebare: Oare nu cei fara principii conduc aceasta tara!?!
Oare pestele nu de la cap se-mpute??Ce-i drept se curata de la coada!
@zoso: nu chiar, ci mai degrabă, dacă poţi fă-o, dar asigură-te că poţi. Nu este nici o problemă, nu cred că o chirie te împiedică să gândeşti, dar gândirea fără acţiune.
Uite, să îţi dau un exemplu practic la ceea ce am în minte. Am văzut de prea multe cursuri ce ar fi presupus a folosi la propăşirea unei culturi organizaţionale sănătoase în companii ce îşi plăteau mizerabil angajaţii. La ce bun dacă vorbele erau bune, dacă ele nu se ridicau la nivelul faptelor. Vorba Paraziţilor, prea multe pretenţii, fără intenţii.
Altfel zis, ne jucăm de-a visul american, cu preţuri americane şi salarii ruseşti.
Vedeam astăzi la televizor cum povestea un student din Moldova, că mama lui câştigă o sută şi ceva de euro. Ei bine, încearcă să faci ceva în condiţiile în care chiar existenţa ta îţi este ameninţată. Spuneai bine, lucrurile din păcate sunt pentru multă lume prea disperate pentru a mai putea face şi altceva decât a supravieţui. BIneînţeles că vor fi şi unii care vor reuşi, dar asta se numeşte selecţie naturală, şi nu are de a face cu ceea ce spuneai tu.
Nu mi-a plăcut niciodată să mă îmbăt cu apă rece. De exemplu, Iliescu a stat la putere exact cât a trebuit, nici mai mult, nici mai puţin. Cu tergalul din România nu poţi să ai revoluţie de catifea, cum cei din Moldova nu pot fi est-germani, doar pentru că au văzut Goodbye Lenin.
in japonia se munceste in acelasi loc de la strabunic la stranepoti. se munceste in familie.
sint FOARTE putine firmele care se respecta si stiu ca motivind angajatul cu cascaval gros, el va ridica firma.
si sint FOARTE multe firme ale caror directori se dau zmei si prefera sa angajeze toti necalificatii, sa-i califice si sa-i certifice in firma sau pe cheltuiala firmei in diferite domenii, dar sa le dea acelasi salar de bullshit, 8-10 mil.
n-o sa avansam niciodata atita timp cit parintii sint preocupati cu supravieturea si nu le mai ramine timp sa-si educe copiii, atita timp cit ne imbatam ca porcii atunci cind avem ocazia pt ca o facem rar din lipsa banilor, atita timp cit te nasti sarac. vorba parazitilor – fericit sau roman ?
aparent – observ ca politia e pe un drum bun. atunci cind sint oprit in trafic nu mi se mai cauta nod in papura, cu tendinta de a sari cu banu.
scurt, clar, real! bravo zosolino!
Perfect adevarat, pur teoretic, dar practic….in alta tara poatein care societatea este la un alt nivel si ofera mai mult.