Anca Ursu e o tipă care a terminat Facultatea de Agronomie (pentru că i-a plăcut), și s-a întors acasă să facă ceea ce a învățat la facultate: agricultură.
Doar că ea poate mai mult, așa că a ales și să se implice în viața comunității locale.
Ai o bicicletă pe care nu o folosești și vrei să bucuri un copil? Fie că e de copii sau mai mare ea poate aduce bucurii în comunitatea noastră.
Ne propunem să facem mai multe ieșiri în natură. Fie că mergem la Mănăstirea Bogdănița Schit, fie că mergem la acțiuni de ecologizare, fie că mergem la bătrâni să le mai ducem o pâine e dificil când mulți copii merg cu bicicletele și ceilalți trebuie să căutam o mașină ce să-i aducă. Dacă poți să ajuți îți garantez că vei face o super faptă bună și noi vom mulțumi prin acțiunile noastre. Vă rog să distribuiți această postare. Poate sunt prieteni ce au posibilitatea să ajute.
Am văzut postarea pe Facebook, mi-am adus aminte că proiectul „A avea bicicletă este un drept, nu un privilegiu” l-am avut în cap mai demult.
Plănuiam să aduc un container de biciclete din China sau Japonia, să le repar cu ajutorul unor service-uri, apoi să le donăm, sau să le vindem încât să fim pe profit zero.
Ce câștig? 1. Mă mângâi cu ideea că ajut planeta (lol?), 2. Crește piața de service de bicle – dacă ai bicicletă, se mai strică. Umplem orașele cu biciclete, toți copiii (măcar) să aibă biciclete, iar când le strică, unde le repară?
Apoi, o comunitate mare de bicicliști ar începe să fie mai vizibilă. Să conteze. De exemplu, la mine în oraș nu există parcare de biciclete. Țevi din alea banale, înfipte în pământ, să legi bicicleta de ele. Nu există, nene.
Spre deosebire de… Torino (se putea fără Torino?, lol) unde, la renovarea gării centrale, Porta Nuova, au inclus o parcare de biciclete complet securizată, unde abonamentul costă 120 de euro pe an – 10 euro pe lună. Îți lași bicicleta acolo, sunt camere de filmare, ai lacătul tău, locul tău cât plătești abonament. Fain, nu?
Bine, Torino e al treilea cel mai poluat oraș din Italia (era primul când eram eu pe-acolo), și Primăria este presată de cetățeni să facă ceva. Nimeni nu și-ar lăsa mașinile, dar… să facă autoritățile ceva să scoată noxele din „oala” aia de oraș! (de asta e poluare, ca TO e pe fundul unei „oale” de munți).
Biciclete, biciclete…
Am găsit un site interesant, aici pe continent, în Olanda.
Because we are clearing our terrain for new stock, we currently have a big lot of 1000 cheap bicycles for sale. The bicycles are used bicycles from the Netherlands in mixed conditions ready for export. They are not in scrap condition, they can still be used to ride! The lot is very big, so we have a temporary cheap discount price of only 7.50 EUR per bicycle. We can load the bicycles on truck trailers, containers and cars on request for an additional charge.
Între timp lotul s-a dat, dar… „Contact us or keep an eye on this website for more stock.”
De ce scriu acum:
1. Pentru că nu cunosc, încă, nici un transportator care să aibă drum pe-acolo, și să încarce un tir de bicle – și poate-l găsesc aici. (slabe șanse, știu)
2. Pentru că sper ca și alții să urmărească site-ul, și poate să aducă biciclete ieftine pentru toată lumea.
Dacă la chinezi nu mai merge, prin satele românești trebuie implementat proiectul „A avea bicicletă este un drept, nu un privilegiu”. Să luăm un 10 milioane de biciclete de la chinezi, din cele câteva zeci de milioane care ruginesc pe străzi la ei. Fiecare român să își permită o bicicletă! 
A worker rides a shared bicycle past piled-up shared bikes at a vacant lot in Xiamen, Fujian province, China December 13, 2017.
Până una-alta, dacă aveți vreo bicicletă de donat, Anca sigur va găsi un copil care să o folosească cu plăcere.
Poa’ să fie și mai defectă, că există un service unde se mai repară și prin volutariat. Un cablu de frână la bazar e 3 lei. O pereche de saboți de frâna, 5 lei. 20 de lei un cauciuc. Nu sunt de top, nu sunt „firmă”, dar la cărat apă cu bicicleta pe ulițele satului nu contează prea mult firma…
P.S.: Ce mai aveau italienii, ceva care mi s-a părut foarte fain: O asociație a închiriat o hală într-o fostă fabrică. A făcut un atelier maaaaaare acolo, separat pe domenii.
Te duci și-ți faci singur chestii. Vrei să-ți repari singur bicicleta? Semnezi o foaie că îți asumi orice accident faci cât ești acolo, apoi ai acces la atelier. 2 euro pe oră accesul, ai voie să folosești orice sculă din atelier (mai putin polizor unghiular și sudură – alea le făcea specialistul). Mi-am reparat bicicleta de câteva ori acolo.
Alături de zona aceea era „zona de modă”, unde erau mai multe mașini de cusut și surfilat. La fel, 2 euro pe oră, te duci și-ți repari singur haine sau ce mai ai tu de făcut la mașină.
Dacă voiai asistență, îți dădeau un meseriaș să te ajute (10 sau 15 euro pe oră).
Se făceau și cursuri – pe bani.
O idee bună de afacere, nu vi se pare? Italienilor li se pare, că era plin pe-acolo, pentru a-mi repara bicicleta a trebuit să stau la coadă.
Cecchipoint – Officine creative
Transportul e partea simpla: prelata normala, cu scanduri pe laterale, obligatoriu 10-12 chingi.
Nu-mi dau seama daca pot fi stivuite bicicletele si daca se pot incarca pana sus, adica 2.7 m inaltime sau 3 m in caz ca e prelata mega.
Ar mai fi optiunea double layer, dar se gaseste mai greu, relativ mai greu.
Poate contactezi vanzatotul sa-ti dea o idee cum incarca si cum „ancoreaza” bicicletele.
Ma uit la trotinetele electrice, cele care se pot inchiria, parcate in dusmanie prin zone unde nu are ce cauta lumea (de exemplu am vazut una prin mijlocului spatiului viran de la Bilioteca Nationala, cel paralel cu pasajul Marasesti). Ma intreb ce ar face cu o bicicleta primita gratis.
Ma uit la cei care trag de trotinetele electrice cat pot ele duce, merg pe trotuare cu viteza, sar borduri, etc. Ma intreb ce ar face cu o bicicleta primita gratis.
Ma uit la cei care le arunca sau le trantesc pentru ca…pitong. Ma intreb ce ar face cu o bicicleta primita gratis.
Ma uit la biciclistii care merg fara a respecta nici o regula. Ma uit la biciclistii care merg fara oglinzi retrovizoare, cu castile pe/in urechi si muzica la maxim, in lumea lor, prea putin constienti de traficul din jur. Ma intreb: as vrea mai multi pe strazi?
Apropo de fără reguli, trecu ieri unu cu bicicleta pe lângă mine pe trotuar la milimetru în ditamai viteza.
M-am speriat în ultimul hal și mă gândeam ce s-ar fi întâmplat, la cât de repede mergea, dacă fix în momentul ăla schimbam direcția, ridicam mâna în lateral etc…
Acum câteva zile, mergea una ca panseluța fix pe mijlocul benzii, cu viteza melcului și în spatele ei cârnat de mașini.
Dar da… Bicicliștii ăștia sfinți și lipsiți de apărare…
Citește din nou textul: biciclete pentru la țară, in sate. Sa ajunga cu ele la școală, de exemplu, in satul vecin.
Daca nu biciclete, atunci mașini. Ca va fi inundată (sic!) piața de mașini din Germania. Daca nu e ok cu biciclete, atunci cât mai multe masini.
„A avea mașină e un drept, nu un privilegiu”.
Ah, corect, am uitat:
Ma uit la bicicletele de la sat noaptea. Adica nu ma uit, ma gandesc, ca ele ca nu pot fi vazute: intuneric pe strada, economie la ochi de pisica sau lumini (lumea e saraca nu are bani de brizbrizuri de orasean). Nu se merge pe marginea drumului, ci cat mai aproape de centru, ca „la ora asta nu sunt masini” Ma intreb: cu ce viteza sa merg sa nu iau nici un ninja din astia pe capota?
Ma uit la soferii vitezomani si ma intreb ce ar face daca ar avea o masina. De fapt, stiu.
Ma uit la soferii ce parcheaza trotuare si treceri de pietoni si ma intreb ce ar face daca ar avea o masina. De fapt, stiu.
Ma uit la soferii ce intra cu familia sub tiruri si ma intreb ce ar face daca ar avea o masina. De fapt, stiu.
Ma intreb: nu trebuie sa topim intr-un foc permisele a jumatate din soferi?
Problema este la modul următor : dacă ai 10 – 15 biciclete e o treabă, poți alege persoanele cărora să le dai gratis – adică să fie persoane ok, care chiar au nevoie de o bicicletă și nu au bani să o cumpere, dar vor prețui bicicleta aia.
La 1000 de biciclete se schimbă treaba – chiar luate cu 7,5 euro bucata din Olanda, se mai adaugă în primul rând transportul până în România apoi depozitarea în România pentru o perioadă de timp + mici reparații și piese pentru unele dintre ele – deci o bicicletă costă măcar vreo 70 – 80 de lei fără niciun fel de profit.
Banii ăștia trebuie să ți-i dea cineva înapoi, ori cine să facă asta, pentru că potențialii doritori de biciclete ieftine se pot uita și ei pe diverse site-uri cum ar fi OLX, unde la anunturi cu biciclete de vânzare, sunt mai multe anunțuri cu persoane care vând biciclete SH cu 145 – 150 lei bucata – nu cred că dacă cineva are nevoie de bicicletă și are 80 de lei nu are și 70 în plus, adică 150 lei și să își ia bicicleta acum, să nu mai aștepte.
Iar dacă cel care își dorește bicicletă nu are 150 de lei treaba e cam nașpa – banii ăștia oricum am da-o sunt foarte puțini, îi primești pentru o zi de muncă la țară, iar dacă îți trebuie o bicicletă și nu te duce mintea să căștigi 150 de lei ca să ți-o cumperi – din punctul meu de vedere nu ai de ce să primești o bicicletă gratis că nu știi ce să faci cu ea.
Nu pot exclude cazuri punctuale ale unor oameni care sunt OK dar care la un moment dat chiar sunt în nevoie, de asta am zis că pentru un 10 – 15 biciclete poți să găsești oameni ok, dar asta nu merge la 1000 de biciclete.
Pe de altă parte presupunând că ar dona cineva banii pentru a aduce bicicletele din Olanda cum găsești 1000 de oameni OK cărora să le dai bicicletele ???
Nu prea ai cum să faci asta și atunci o parte le vei da la întâmplare, unora care eventual le vor vinde după aceea sau unor copii care le vor lăsa să ruginească prin curte – iar din punctul meu de vedere ajutorul de acest tip, la întâmplare, de fapt nu este niciun ajutor, este doar un mod în care omul care donează se simte el bine.
1. copilul nu are vreo vina ca taica-su nu are bani sa-i ia bicla (ca-i bea, de exemplu).
2. Am cinci biciclete. Cea mai scumpă a fost 500 de euro, cea mai ieftină a fost 150 de lei (negociată de dragul negocierii, la 130 de lei). Aia de 150 de lei a mai necesitat investiții de încă 150 de lei in total.
Acum calculul se poate reface luând in considerare ce am scris mai sus.
„cum găsești 1000 de oameni OK cărora să le dai bicicletele ?”
Exista asistenti sociali care pot fi intrebati primii cand e vorba de facut cadou o bicicleta unui copil, caruia parintii nu ii pot face acest fel de cadou. Cand ai pana in 12 ani, e cea mai mare bucurie sa primesti o bicicleta.
Maica-mea a fost profesoara, toata viata. Facea naveta, la tara. Inainte de 89, in primele doua saptamani, mergeau acasa la elevii mai saraci si le duceau uniforme si manuale. Localitatea era majoritara cu suedeji. Surpriza (in fiecare an). Intr-o saptamana nu mai aveau nici o uniforma, le vandusera pe toate.
@kilroy
„Intr-o saptamana suedejii nu mai aveau nici o uniforma, le vandusera pe toate”
Vrei sa vină pupa metamorfozată spectaculos într-o formă familiară de adult cu aripi colorate şi să te intrebe de ce flegmezi pe Suedia?
@Cristi
”1. copilul nu are vreo vina ca taica-su nu are bani sa-i ia bicla (ca-i bea, de exemplu).”
Asta este o idee des întâlnită, care deși este în esență adevărată nu face decât să perpetueze niște probleme sociale extrem de grave.
Astfel, ideea este că, în esență, copilul nu are nicio vină că părinții lui îl neglijează și beau banii de alocație, astfel că dacă o persoană (binefăcătorul) poate să facă un bine dându-i acel copil ceva (bicicletă/haine/laptop/dulciuri/etc.), va aduce bucurie în viața copilului, va înflori un surâs larg pe fața lui (a copilului), cerul va fi mai albastru, soarele mai luminos și așa mai departe iar binefăcătorul se va duce liniștit la el acasă gândindu-se ce faptă bună a făcut.
DOAR CĂ :
-dacă părinții își neglijează copilul, beau și nu au 150 de lei să dea pe o bicicletă oare acel copil are nevoie DOAR de o bicicletă sau are nevoie de haine, mâncare, dragoste părintească, îndrumare, școală și alte chestii care îl formează pe copil și îl fac să devină un adult responsabil ?
-dacă binefăcătorul a observat că pe părinții copilului îi doare la bască de copil, oare acelui copil nu i-ar fi mai bine într-o formă de protecție socială, unde ar fi îngrijt, ar merge la școală și așa mai departe ?
Din punctul meu de vedere sărăcia extremă este un mod de viață de unde este extrem de greu să ieși, iar copiii din astfel de medii nu au nevoie DOAR de o bicicletă, ci au nevoie de îndrumare, sprijin, haine, mâncare, au nevoie să meargă la școală și mai au nevoie de alte zeci de lucruri, PRINTRE CARE au nevoie și de o bicicletă.
Deci din punctul meu de vedere dacă cineva vrea să ajute astfel de oameni nu este necesar să dea biciclete la tot satul, ci este nevoie să încerce să îl facă pe tatăl copiilor să se lase de băutură, să meargă la muncă și astfel tatăl să poată cumpăra el o bicicletă și să aibă grijă de copii – doar că asta este greu, este mult mai simplu să dai ceva, fie chiar și o bicicletă și să crezi că ai rezolvat problema.
2.Referitor la faptul că ai spus că bicicleta ”de 150 de lei a mai necesitat investiții de încă 150 de lei in total.” în articol ai scris că ”Un cablu de frână la bazar e 3 lei. O pereche de saboți de frâna, 5 lei. 20 de lei un cauciuc. Nu sunt de top, nu sunt “firmă”, dar la cărat apă cu bicicleta pe ulițele satului nu contează prea mult firma…”
Eu nu mă pricep la reparat biciclete dar din prețurile date de tine, ca la o bicicleta de 150 lei să mai dai pe piese încă 150 de lei înseamnă că aproape ai făcut-o de nouă, că :
-2 cauciucuri x 20 de lei = 40 lei;
-două perechi saboți frână x 5 lei = 10 lei;
-două cabluri de frână x 3 lei = 6 lei
Total piese 56 lei și ți-au mai rămas 94 lei până la 150 lei cât spui că ai dat pe reparații, deci probabil bicicleta pe care ți-ai cumpărat-o era vai de mama ei.
Din câte am văzut pe OLX bicicletele alea la 145 – 150 lei par funcționale și oricum oamenii ăia au mai multe la vânzare, deci le probezi și iei una bună.
Schimbător spate lovit, nu mai schimbă bine, trebuie înlocuit. 100 de lei. 20 de lei manopera, ca nu ma pricep la înlocuit schimbatoare spate.
Cabluri noi (frane, schimbătoare), cămăși noi pentru cablu, o cameră nouă, un cauciuc SH (merge si SH).
Am scris un text despre bicicleta aia ieftina, e aici pe blog.
–
Dacă e plin de copii cu muci la nas, nu dam vina pe copii. Nu e vina copilului ca are muci la nas, că nu are haine, mâncare, bicicleta.
„par funcționale”. Par. E la noroc. Eu am crezut că nu trebuie inlocuit schimbătorul spate, ca „il rezolv eu”. Nu l-am rezolvat.
Apoi, mai sunt chestii de standarde, daca mai găsești piese sau nu, daca merita sau nu.
De obicei, imi repar singur bicicleta. E foarte greu sa găsești o bicicletă de 150 de lei care sa merite banii, dacă chiar vrei sa o folosești mai mult decat o zi pe săptămână.
Hai ca am inteles. Tu nu o sa faci niciodata cadou o bicicleta unui copil.
Era pentru TheX. Am gresit eu si a ajuns aici reply-ul.
sunt un nasol. am dat click pe linkul ancai.
„pentru a lua legatura cu ursu”….
in ordinea de idei alui cristi, nu am bicicleta de donat. am una, o folosesc din pacate din ce in ce mai rar, dar o folosesc, fie si numai pentru propriul meu respect de sine.
ce pot sa fac e ca intr-un caz punctual, cam ce zice mirel mai sus, sa cumpar si ofer o bicicleta cuiva care are intradevar nevoie. la partea cu nevoia voi avea incredere in cristi si in anca, daca vor considera oferta mea ca fiind demna de luat in seama.
ideea asta de a cerși ne ține săraci ca nație, ecosistemul se păstrează, săracul dă bani pe țigări și băutură, face copii mai departe iar statul are mână de lucru ieftină. Clasica eroare de argumentare: apelul la emoție. A avea bicicletă este un drept, nu un privilegiu.
Scrie comentariul tău in mai multe cuvinte, ca pentru proști. Explică ca la prosti ce ai vrut sa spui, si ce ai face tu acum, azi, in cazul Ancăi.
Bețivii sa munceasca, nu sa cerseasca. Stim asta, nu ai descoperit tu America. Zi ce ai face acum, azi, pentru copiii din sate care nu au (si își doresc) biciclete.
Cursuri de igiena inainte de biciclete
Există în București și pe lângă el o asociație care are câteva centre de zi unde strâng copii din familii sărace (sau chiar părinți analfabeți sau cu foarte putină școală) le dau două mese calde, îi ajută la teme (uneori caută un meditator pt o anumită materie pt toți sau o anumită materie și un anumit nivel pt a ajuta un copil să termine liceu, să dea BAC-ul și/sau să intre la facultate), plus diverse chestii: reguli de comportament, igienă, etc. „Ana și copiii” se numește.
Cristi, îmi pare rău, eu nu scriu pentru proști.
Ideea articolului este ceva in genul-plantam 1000 de copaci azi, ne tragem in poze cand plantam, ecologie, Romania curata, ma simt bine cu mine. Look at me! Am idei. Cand tu stii ca in cateva saptamani aia 1000 de copaci se usuca, nu ii ingrijeste nimeni, nu e treaba ta ce se intampla dupa.
Biciclete la sat. Ar ajuta, cu siguranta. Dar taranul roman inca merge in fundul curtii pentru a-si face nevoile.
Hai sa nu mai facem absolut nimic pentru ca taranul roman se caca in curte!
Nu vreau sa descurajez pe nimeni, dar stiu cazul unui centru de copii care a primit cateva biciclete. In doua saptamani au fost vandute de pusti (nu de angajatii centrului, cum ai crede) ca sa aiba bani de tigari si de mers la mall.
Poate un contract cu parintii ar ajuta sa nu se intample d-astea.
Multa bafta Ancai sa realizeze ce si-a propus si sper sa le dea si cate o casca si o vesta reflectorizanta la fiecare bicicleta.
Contract? Ce-i iei unuia care stă într-un coteț, buda din fundul curții?
In contract scrie că nu-i mai dă nimic copilului niciodată.
AB: parintele alcoolic care traieste din ajutor social se sterge la coor cu orice contract
@kilroy de ce ai da bani pe hârtie igienică în loc să folosești bunătate de contract?
> 2 euro pe oră accesul, ai voie să folosești orice sculă din atelier
Man, la noi se leaga cu sfoara pixul. LA ANAF!!! Si tu vrei sa faci cu scule? =))))))))
Cristici traieste in lumea lui.Sau trolleaza si eu sint prost si nu ma prind.
Eu mi-am donat deja bicicleta unui puști din provincie, dintr-o familie cu posibilitați modeste. O biclă Riverside 500 de la Decatlon, pe care am folosit-o doar un an până mi-am dat seama că in București riscul de accident pe bicicletă e foarte mare.
Dacă știi să mergi, și să te ferești, riscul e mic
Ideea e buna DACA ai cu cine.
Daca gasesti 100 de oameni care au aproximativ aceleasi valori morale, cum ar fi:
– nu imi bat joc de ce primesc
– nu vand bicicleta pe alcool imediat,
– nu o sa imi bat joc de circulatie
Cu alte cuvinte, 100 de oameni ok care gandesc aproximativ la fel. Atunci sigur, se merita sa faci asta cu bicicletele. Se merita sa faci si altele!
Stii lozinca aia cu „Diversitatea e putere”. In lumea reala e fix invers, „Uniformitatea e putere”.
Pe aici prin sat toata lumea are/a avut biciclete sh aduse de nemti cu tirul, au facut 3 transporturi daca mai tin minte (fost acu vreo 10 ani), parcau in fara la camin si te duceai sa iti alegi. Cred ca cei de la centrul cultural german bv s-au ocupat, dar nu sunt sigur.
@Cristici, aștept cu interes articolul cu hainele second-hand. Am o povestire intersantă despre cum oameni care erau efectiv rupți în cur, cu haine peticite și care trăiau din ce scot din pământ, nu au acceptat să poarte haine second. Adică nu suportau ideea că haina aia a fost purtată de un alt om.
Judecătoarea cu care lucrez acum are destui bani să-și ia ce vrea pizda ei și ajunge și într-un mall de cel puțin 2 ori pe lună.
Și totuși intră în vreo 2 SH-uri săptămânal că poate găsește ceva pe gustul ei (are gusturi un pic mai fistichii și nu mereu mall-ul are țoale pe gustul ei).
Multe din colegele mele, care nu au chiar banii unui judecător, dar mai mult decât salariul minim, au SH-urile lor preferate în oraș.
Anul trecut aproape mi-am înnoit garderoba de la SH.
” Fie că mergem la Mănăstirea Bogdănița Schit” – Indoctrinare de mici..
O citire de carte in grup poate ar fi mai utila decat o vizita la o manastire…
„O idee bună de afacere, nu vi se pare?”
Am auzit asta de zeci de ori, de la zeci de adulți cu minte de copil de 10 ani. Bagă plan de afacere, făcut pe bune. Lipește-ți pe perete o foaie A1 și fă un BMC ca lumea, apoi rescrie planul.
> să luam 1000, că X le-a vândut cu €7,50 bucata
Pune €7500 pe masă acum, teanc. Dacă găsești la €10 bucata cumperi? Dar cu €15? Mai pune și pentru transport. Nu știi cât costă, dar îți zic eu: minimum €1400 (Amsterdam – Timișoara), că nu poți sa pui biciclete pe paleți. €1800 până în Iași.
Știi câte biciclete intră într-un 13,5? Sigur n-ai nevoie de cel puțin două drumuri? Când încarci chestii într-un camion nu le îndeși cum îndeși sacoșele în portbagaj când pleci în vacanță.
Bun, ajung bicicletele în ogradă (fără pagube de transport, că suntem optimiști). Cam cât timp crezi că trece până intră Suedia pe fir? Le pazește un voluntar, încă neidentificat? Le plouă până le repari?
> încât să fim pe profit zero
Sună perfect dacă ai 10 ani. Știri: oamenii mănâncă, operațiunile costă. Nu-s eu nașpa, dacă pornești de la ideea de a ieși pe zero e o întreprindere deja ratată.
> plănuiam să
Apucă-te și vorbim după. Asta îndemn pe oricine care are idei și „pune pe foaie” doar ce sună bine. E plin de inși care au treburile puse la punct pe banii altora și cu mulți voluntari (niciodată identificați).
> dar, Șerban, ești nașpa, nu știi cum e să […] și din cauza ăstora ca tine nu se poate face nimic drăguț
Se acceptă doar dacă ați băgat timp și resurse considerabile (cei care au donat pe FB câte 50 de lei din când în când să stea jos) în ajutat familii de la țară.
Reveniți și voi pe unde ați ajutat:
– tablete și laptopuri sparte
– jucării noi aruncate prin curte sau ajunse la câine
– unelte aduse pentru muncă lăsate în ploaie să ruginească SAU împrumutate temporar (fix când vii tu)
– lemn pentru construit garduri – ce nu s-a vândut, e tot acolo (să se usuce pentru la iarnă, lol)
– saci de ciment evaporați (ghiciți pe ce s-au dus?)
Marea majoritate a celor săraci e acolo din lene, pomană, priorități idioate etc.
Serbane esti un om rau care nu intelegi ideile bune pe care le are Cristici.
PS.Vezi ca ai uitat o gramada de cheltuieli.Ala iti da bicicletele,dar nu le urca in camion(scrie mare pe toate site-urile de licitatii din Europa).La destinatie,costa bani sa le dai jos.De obicei intr-un loc pazit(cu bani evident)si care trebuie platit.Manipulare ,etc.
Dar Serban si Caposu sint oameni rai care nu vor sa ajute.
@Cristici – ideea e buna, doar ca e proasta.
Ai gresit tara.
Nu e ca Romania e cea mai varza tara, mai sunt multe la fel. Problema e ca poti scoate saracul din casa dar nu poti scoate saracia din om.
Am prieteni foarte apropiati care lucreaza in domeniul ajutorarii persoanelor sarace.
Vorbim de scoala pentru copii gratuit, mancare, donat materiale de constructi pentru refacut casa, alimente la familie, etc.
Nu ai idee cate flegme si-au luat ca la altii au dat mai mult. Ca de ce nu primesc ajutor lunar, ca sigur fura banii care li se cuvin lor. Ca nu le dau cat trebuie.
In 99% din cazuri au vandut tot ce au primit si au ramas cu casele vraiste si dormit in frig.
Solutia: pe termen scurt nu exista. Pe termen lung e doar educatia. Da-i unui om un peste si il hranesti o zi, invata-l sa pescuiasca si il hranesti toata viata.
Omenii nu vor aprecia niciodata daruri facute degeaba. Daca vrei sa mergi mai departe cu ideea asta, gaseste 10 copii buni. 20,50, suflete pe care sa le cunosti, sa stii ca nu dai degeaba banii. Si ajuta-i.
Dar 1000 de biciclete vor deveni doar materie de schimb pentru bautura si tigari.
Ai niste comentaci, Zoso…
Astazi am aflat ca aproape sigur esti un distrus sau sinucigas sa folosesti o bicicleta sau trotineta.
In timpul asta, jumatate dintre acesti comentaci erau cat pe ce s-o mierleasca pe drumurile patriei.
@zoso in caz ca chiar e nevoie de transport poți da adresa mea de email mai departe
Initiativa asta (de altfel laudabila) nu poate sa nu imi aduca aminte de voucherele de 500 RON ale Gabrielei Firea, adjudecate de pomanagiii de serviciu si vandute pe diverse site-uri. https://ziare.com/social/primaria/voucherele-pentru-biciclete-se-vand-iar-pe-olx-iar-beneficiarii-ofera-consultanta-celor-care-le-cumpara-1513215
A avea vestă reflectorizantă este un drept nu un privilegiu
Nu ti se pare ca incepe sa devina prohibitiv pretul unei biciclete? Idei de unde as putea cumpara unele cat de cat ieftine (2+1 pentru copii) in zona Moldovei? Nu numaidecat noi, ci decente, chiar si defecte, si sa le repar eu.