Am niște foști prieteni cu care mă mai intersectez din când în când pe feisbuci. Spun foști pentru că am lăsat-o mai moale cu relația cu ei, din motive bine conturate. Oamenii îmi stricau grav feng shui-ul de fiecare dată când ne vedem. Am pățit nu știu ce. Nu mă mai ajung cu banii. Mi s-a stricat aia. Nu îmi place munca. Nu mă mai înțeleg cu femeia. Nu îmi găsesc femeie. Orice discuție cu ei era o serie lungă de plângeri. Și după o vreme am realizat că singurul care are de pierdut sunt eu, că eu mă agitam să îi ajut. Odată problema rezolvată, apărea alta. Mereu. Nu erau 6 luni în care auzeam lucruri bune.
Exemplul1. Băi, îmi clincăne hardul grav, cred că e pe moarte și n-am bani, știi situația de la noi de la ziar. OK, nu problem, e 250 lei un HDD decent, i-am luat unul. Ah, prietene, merci tare. ești de vis. Cadou de ziua ta, nu e problemă. A stat 3 săptămâni la el pe birou, că nu avea timp să îl monteze. Băi, ghici ce. Mi s-a ars hardul și am pierdut tot. Ce mă fac?
Exemplul2. Băi, nu mă mai ajung cu banii, tre să fac ceva. Îl trimit la un interviu, îl ia, că nu e prost. Salariu aproape dublu. Bă, e nasol aici, e mult de muncă și e cam departe de casă. Dar ai mai mulți bani? Da, dar nu asta e problema. OK, dar un poți și salariu mare și job lejer. Nu, că era mai bine înainte.
Acum, întrebarea e dacă procedez corect. Că oamenii ăștia nu vor termina vreodată problemele și nu vor ajunge niciodată să fie liniștiți dacă nu-și descarcă bagajul pe alții.
cum pewla ai ajuns preten cu asa looseri?
Macar astia pe care i-ai descris se plang de un lucru concret. Dar sunt alte persoane care fac urat cand mergi cu ei pe strada doar ca da doua picaturi de ploaie, apoi se vaita ca e prea soare si ofteaza din orice.
Normal ca o sa aiba o viata de cacat, orice ar face, daca au personalitatea asta.
Stay away from them.
Facerea de bine…
Astfel de oameni nu pot fi ajutați, oricât de mult te-ai zbate.
Etica spune că nu este OK să-l lași baltă pe un om care are nevoie de ajutor, dar tot etica spune că nu este OK să ceri ajutorul înainte de a te ajuta singur, deci îți înțeleg vibrațiile emoționale.
Trebuie, totuși, să înțelegi că nu este vina ta.
Procedezi perfect corect! Bine ca tie iti multumesc. Eu m-am lecuit de una din personalitatile mele multiple: mama ranitilor. Cum e sa ajuti o fiinta de fiecare data cand era data afara de mama ei (cazat+mancare) batuta, „fututa” de iubiti, imprumutat (donat, ca nu i-am mai vazut) bani cu milioanele, TIMP DE 10 ANI ? plus ca am suportat si faptul ca ma barfea cu alte femele, in ideea ca saraca e batuta de soarta si nu stie mai bine. Si nu e singura. Doamne, ce proasta am mai fost! Eu am rupt complet legatura (sters telefoane, adrese mail, feisbuc, m-am si mutat) cu vreo 5 persoane. Fosti amici si prietene foarte apropiati (printre care si BFF-a). Genul de persoane cu care am impartit aceeasi casa, masa si pat.
da, procedezi gresit. nu-i mai ajuta. asculta-i, compatimeste-i si atit. nu e de datoria ta sa le rezolvi problemele pentru ca vor veni tot timpul la tine. let them grow up.
E ok sa faci doar ce tine de tine. Si asta decizi doar tu.
Nu sta pe umerii tai universul si nici nu esti vinovat ca-ti merge mai bine ca altora.
De multe ori omul ala nu vrea sa fie ajutat, Vrea sa fie compatimit sau sa justifice cine stie ce.
am uitat sa mentionez ceva. Prietenii aia ii stiam de o viata. aia batuta de ma-sa de cand aveam 7 ani, restul, cel putin de la 14 ani.
da’ si tu, prea sari sa le rezolvi problemele
… eu imi ajutam membrii familei intr-un timp ( sume mici 100-200 lei ca nu sunt nici eu vreun miliardar) cand se plangeau de una-alta ca sa ajung la concluzia dupa un timp ca ei considerau ca ma dau mare asa ca acum astept sa-mi spuna explicit ca vor sa-i ajut
Treaba asta cu fengshuiu nu stiu cat e de adevarata, insa de cand am inceput sa ma inconjor de oameni pozitivi care nu bocesc si nu se plang pentru toate prostiile. Practic, am schimbat oameni care in ultima zi inainte de salar mai au 30 lei si cauta sa se imprumute cu oameni care mai au 30 lei si insista sa dea ei o cafea. Diferenta de mentalitate face totul.
Creanga avea o poveste, „Povestea unui om lenes”. Zice acolo cum trebuie procedat
Woah, functionara! Viata ta pare foarte intensa! Mai bine ca mine, eu n-am prieteni. Glumesc, pur si simplu eu sunt ratata grupului.
Băi, îmi clincăne și mie mobilul grav. Da’ vezi să nu fie iPhone…
Degeaba vrei tu sa ii ajuti daca ei nu vor/pot sa fie ajutati. Unii oameni se plang doar de dragul de a se plange. Oricum nu au de gand sa faca nimic pentru a-si rezolva problemele. Majoritatea asteapta un miracol si raman cu asteptatul…
Desi dai doua exemple, e posibil sa generalizezi cand spui ca oamenii astia aveau NUMAI probleme? Ca daca e asa, nici nu trebuie sa iti mai pui intrebarea. Dar din moment ce ai formulat-o, da-mi voie te rog sa fabulez si sa emit o ipoteza, sau daca vrei sa creez un caz separat, in care cineva interactioneaza cu oameni care au ‘in majoritatea timpului’ probleme. Astfel, te poti intreba cand se depaseste o limita, cea a prieteniei, si se deschide o usa noua, cea a oportunismului.
Eu zic ca prietenia are si astfel de momente, in care ti se cere sa-l ajuti pe cel de langa tine si in care o faci cu drag, atat pentru el, cat si pentru tine. A te inconjura doar de oameni „pozitivi” mi se pare un fel de egoism dus prea departe. Sa fim seriosi, toti avem probleme, mari sau mici, daca nu am avea prieteni sau apropiati cu care sa le impartasim, de ce am mai trai in societate, doar ca sa ne batem unul pe altul fatarnic pe spate pentru niste cvasi-reusite? Doar ca sa ne pierdem superficial in multimea de oameni din jurul nostru?
Desigur, nu spun ca a accepta in preajma ta oameni ce „te folosesc” in mare masura e un lucru bun, pana la urma e o dovada ca nu te respecti pe tine, insa cred ca un echilibru e de dorit, cel de a nu pica in plasa unor mezaliante dar si cel in care nu pleci la primele semne ale unor probleme.
am avut si eu cativa din astia. fete mai ales. la inceput am avut mustrari de constiinta ca poate sunt eu naspa, dar stii vorba aia ” pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti „. acum mi-e bine mersi.
eu aveam un alt termen pt astfel de oameni, ” vampiri de energie” :)))
Eu zic sa-i trimiti pe toti la o conferinta MLM gen Amway, ca sigur îi calmeaza. Stii ce zen devii dupa aia, numa’ samponele si paste de dinti din alea ce te tin 2ani/tubul o sa aiba in cap. Ah, si vor visa neincetat la yachtul ala pe care il vor avea…candva parcat la ei in garla, pe sistemul dont stop following your dreams, sell shampoo. Sa vezi ca uita toti de probleme
Procedezi corect. Ai facut prea mult deja, ceva ce multi nu ar fi facut.
Spun din experienta, pentru ca si eu am cateva specimene din astea.
Intr-o vreme eram „pretenari de pretenari”, doar ca li se cam urcase „pretenareala” la cap si mi s-a sictirit de ei, am redus interactiunea la minim. Sper, ca intr-un viitor apropiat, sa ma si mut din zona.
Si vorbesc de prieteni buni, din copilarie, zeci de ani de cand ne cunoastem, cu bune si cu rele – impartit cam tot, nopti intregi de discutii si juraminte [ca copii, scuzati cacofonia intentionata], imprumuturi pe care nu le-am mai vazut inapoi etc.
Doar ca acum, din partea lor, este doar invidie, barfa, rea-vointa si cu tot ajutorul pe care l-am acordat, nu am vazut decat mui inapoi. Si nu putine, ci din alea serioase!
Asa ca, decat asa prieteni, mai bine cu dusmani! Fara numar, vorba lu’ manelistu’ :).
Macar stiu sa-i tin pe astia aproape, ca de prieteni m-am cam saturat…
Incepe sa te plangi si tu. O data, de doua ori. „Prietenii” in cauza vor disparea, ca nu are nimeni chef sa-ti auda tie plangerile, au ei problemele lor.
Daca erai cu adevarat prietenul lor nu te-ai fi exprimat asa despre aceste persoane pe care le numesti simbolic „prieteni”…
Nu trebuie sa rupi legatura, decat daca sunt faze nasoale si atunci chiar nu merita efortul. Partea trista e ca aproape oricui ii dai un deget ajunge sa-ti ia toata mana. Poate chiar totul. Stiu ca la un moment dat ti se ia tot jegul din jurul tau…sub orice forma s-ar infatisa acest jeg. Si atunci doresti sa nu mai ai contact cu toate astea si oarecum e normal sa fugi de ele sau sa le eviti. Trebuie doar sa faci diferenta dintre un caz cu adevarat disperat si doar un moft, o stare, un ciclu…
@”un prieten” nu prea ai inteles cam deloc.
Ce credeti ca e de facut cu niste rude care de cel putin 5 ani nu muncesc si nici nu au de gand dar intotdeauna cer bani , se vaita ca mor de foame ca nu mai apuca ziua de maine si etc? Si din mila trebuie sa le dai bani?
Aha, deci la tine sa apelez pt job cu salariu dublu…
Una din cele mai faine postari. Spune atat de multe fiind foarte clara si scurta.
Oamenii care recunosc faptul ca o relatie cu cineva (familie, prietenie, romantica, etc) nu le aduce nimic bun in viata si doar energii negative si stress inutil, si mai si reusesc sa se rupa de persoana respectiva, sunt cei mai tari.
E o chestie foarte adevarata ca unii doar consuma – energie, timp, bani, lucruri, etc – de la altii, fara sa dea nimic in schimb, si sunt mari manipulatori sau oameni care habar nu au sa se organizeze si sa get their sh*t together, iar pana la urma nimeni nu iti e dator sa te sustina in asemenea detaliu, pana la adanci batraneti.
Si e iarasi adevarat ca persoanele care incearca sa se rupa de astfel de relatii simt o vina mult mai profunda decat cei pe care ii parasesc, probabil tot dintr-un complex mesianic, dar pentru ca nici comportamentul asta repetitiv si nici vina nu ajuta la nimic, reusesc sa se indeparteze de astfel de elemente.
Da’ de vreun prieten pe care să-l fi ajutat la necaz și apoi să vină și să-ți întoarcă ajutorul, ne poți zice ?
@gupi: mai rar așa ceva.
Am cunoscut destule cazuri. Vampiri energetici de-a dreptul: iti sug toata energia si se victimizeaza mereu. Viata e prea scurta, renunta la ei si concentreaza-te pe oameni realisti.
@meeku – da’ sa fie cu s5 in nume, ha?
@”un prieten”: pai tocmai de aia presupun ca a spus FOSTI prieteni.
Eu nu o sa mai fiu prieten cu oameni care imi cer bani ”imprumut”. Pur si simplu dupa atatia ani de dat bani la asa zisi prieteni m-am saturat. Viitorii mei prieteni care mai imi cer bani imprumut, fie el si un leu, la propriu si figurat le dau ignore. Momentan am 0 prieteni. Cum s-a ajuns in situatia asta? TOTI, dar absoluti toti mi-au cerut bani la un moment dat. Eu n-am cerut bani imprumut de la ei niciodata, asa ca astept acelasi tratament in schimb.
ala cu hardu` merita si batut putin..
si eu mi-am pierdut toata „istoria” pana in 26 de ani cand mi-am luat un hard de 1 tb si astfel am aruncat vreo 4-5 hardulete mici.. pe atunci nu exista cloud storage..
si a fost asa de bun hardul ala (seagate, nu ca ar conta, e chestie de statistica aici) ca s-a futut dupa vreo 2 luni brusc si fara avertisment.. dar complet, si electronic si mecanic, ca nu aveai ce sa mai recuperezi nici de pe platane..
iar prietenu asta avea clicanituri si alte semnale ca urmeaza un failure iminend si hard nou pe birou primit cadou dar l-a durut curul sa si-l instaleze..
Zoso cazul 2 l-am avut de N ori. Eu am insa parinti si rude toxice si p-astia nu ii alegi. Nu din rea vointa, ca ii iubesc si ma iubesc. Ci din…nu stiu viziune. Oameni cu facultate. Sa iti dau un exemplu. In 2008 „pe an de crestere” mi-am luat un apartament in herastrau. Frumos, ultimul etaj, balcon imens gen de jur imprejur. In 2009 am plecat 2 ani din tara, in care tata s-a dus cu potentialii chiriasi la vizionari. Dupa vreo 20 literalmente am zis ca nu e adevarat si am trimis un prieten la „vizionare sa vada ce si cum”.
Ce ii spunea tata (inginer constructor si printre altele si profesor universitar), omul sincer si plin de candoare.
1. Sa știți ca aici incalzirea va fi enorma ca e ultimul etaj. Eu i-am spus lui fimiu sa nu ia la ultimul etaj dar m-a ascultat? Ca au refuzat toti pana acum din motivul asta.
2. Cat este chiria intreaba chiriasul…? Domne e foarte scump ca a cumparat apartamentul pe criza si stiti cum e sa scoatem si noi rata (apropo pretul era cu 15% sub zona dar pentru bugetul alor mei na parea scump)
3. Da nu va ajuta cu nimic ca blocul are sala de forță ca e aiurea sa transpirati langa vecini.
Asa ca am ales o agentie imobiliara care mi-a rezolvat problema in 2 timpi. Dar am dat aiurea un comision mare pe care putea sa il ia el.
Cand mi-au taiat aia CATV la debransare cand am plecat el a fost sa le zica ca au uitat sa deconecteze si na, el e om corect.
Ala de la exemplul 2 este nesimtit (vroiam sa scriu ceva mai dur dar am zis sa nu iti poluez blogul cu injuraturi). Pe foamea asta sa te ajute cineva sa obtii un job bine platit si tu sa te plangi ca e departe de casa si ca „e mult de munca” ?!?
Recomanda-i sa isi caute alt job… dar sa se descurce singur.
@Andrada –> schimba grupul
You can tell the size of a man by the size of things that bother him.
Eu refuz sa dau bani cu imprumut.
mie-mi plac rudele astea care nu dau un telefon in doi ani dar cand au nevoie de ceva sunt primii care suna. nici futute-n gura nici buna ziua