Când mi-am luat un scanner, am scotocit prin colecţia de poze şi mi-am scanat 300 de poze pe care familia le făcuse în anii 80. Zece ani = 300 poze. Din 1990 până în 2004, numărul lor crescuse la 1.000, din care jumătate făcute cu un digital. Din 2005 până în 2011 sunt 17.000 poze. Numai poze personale, de familie sau cu vacanţe, nu poze de la conferinţe sau poze pentru blog.
Nu vi se pare ca facem cam multe poze? Că tragem prea multe clipuri? Ţin minte, aveam o casetă de la o zi de naştere de prin 1994. Am revăzut-o o singură dată. Cine are chef şi timp să se uite la 2-3 ore de video amator? Mă uitam un pic la început, când veneau neamurile, şi apoi derulam la final, când intra tortul.
Mă uitam la înregistrările de la Bestfest de acum un an sau doi. Am tras câte 2-3 minute de la fiecare artist, scopul fiind să prezint pulsul şi atmosfera, nu să fac un bootleg cu festivalul.
Probabil o alta chestie americaneasca „memories” acum depinde si de cheful fiecaruia
De acord cu tine. Eu n-am filmat nici la nunta, stiam ca nu o sa ma uit niciodata la video. La poze ma mai uit, dar la video…
Nu-mi dau seama daca sunt prea multe poze sau e din cauza ca foarte multe sunt balast. Inainte, fiind pe film, pozele aveau alta valoare si nu-ti permiteai sa strici cadre aiurea pe mancarea de la restaurant, pe o poza in care cineva se schimonoseste, cu peisaje trase la indigo, 10 poze cu apusul si inca 50 miscate, facute din masina. Probabil ca asa se explica numarul foarte mare de poze de acum.
Legat de asta, am citit in Esquire despre Uca Marinescu, o exploratoare, care la 60 de ani a facut inconjurul lumii intr-un an (2001). Toate pozele le-a stocat pe un laptop pe care i l-au furat niste suedeji in trenul Bucuresti-Brasov. I-au ramas doar cele de la expozitii, putine, dar brusc extrem de valoroase…
Off topic (sau nu): ce simpatic erai :))
Video n-am. N-am camera, n-am rabdare sa filmez, mi se pare inutil sa filmez „in vacanta”, la nunti etc.
Poze – puzderie. „Gigi” intregi de poze, arse pe DVD-uri, uitate prin vreo cutie…
In ultima vreme pozele s-au imputinat. De ce?
1. Dupa ani de experienta ca amator am ajuns sa-mi dau seama ce merita pozat si de ce. De ce-as poza o statuie? De ce-as poza intr-un muzeu? In afara de un eventual context haios orice cadru e irelevant. Mai bine-mi iau pliantul muzeului care e free.
2. Daca totusi trec de pasul 1 si trag un cadru urmeaza selectia de acasa. Merita pastrat? Nu-i asa ca mai am patru cadre cu locul ala? Ce sens are sa le tin pe toate patru? Luam unul mai reprezentativ, trecem printr-o eventuala procesare (levels, curves, wb daca e cazul – nicio camera nu scoate poza perfect) si-l lasam pentru posteritate. Asa ajung ca din 1000 de poze trase in 7 zile sa raman cu 100. 100 *reprezentative*.
si pe mine ma obsedeaza treaba asta, refuz sa imi fac poze in vacanta cu statui si cladiri (in stilul Monty Python – asta e tata in fata casei, asta e tata in spatele casei, tata pe partea stanga, pe partea dreapta, pe partea stanga dar se vede si spatele casei…) pentru ca nu vad rostul. Pentru mine a fost mereu experienta, atata timp cat eu si persoana sau persoanele cu care sunt traim din plin momentul, nu avem nevoie de o mie de poze sa ne aduca aminte de asta. Sigur, vrem amintiri dar nu inseamna ca avem nevoie de 1,000 de poze din fiecare vacanta si fiecare coltisor al hotelului la care am stat. Sau daca le facem, cel putin filtram continutul si aratam rudelor/prietenilor doar o mica parte din ele.
Stiu ca pozele ajuta memoria (gasesc poze de acum cativa ani si ma gandesc ‘oau – uitasem de asta’) dar sincer, dupa cateva zeci (cred ca am rabdare pana la 100 maxim dupa o vacanta de 7 zile) deja se rupe firul.
Pe de alta parte, apreciez bucuria sincera in a fotografia evenimente personale (zile de nastere, mese cu prietenii, tata cu bebelusul etc.) si nu imi plac oamenii care uita ca au o viata in goana dupa bani, faima si alte prostii. Atata timp cat nu traiesti evenimentul din spatele obiectivului cand ar trebui sa te implici, totul ar trebui sa fie OK. Si cu nspe mii de poze.
Eu fac intr-adevar multe poze cu digitalul, dupa ce mi-am luat „teapa” cu poze miscate, care aratau bine pe ecranul aparatului foto.. ca sa fiu sigur, trag 2-3 poze la ce mi se pare mai interesant, eventual schimb expunerea/ focusul/ shooting mode-ul, ca sa obtin (macar) una decenta.
Din pacate, acasa nu sterg tot ce e in plus, si asa, fiecare vacanta creste ca megabytes fata de anterioara… mai nou pot face si filmulete 720p.. deci mai insumam niste volume..
blestemul digitalului „ieftin”, si a lipsei de print pe hartie, care sa ne incarce sertarele..
ce ma enerveaza la culme, sunt oamenii care la un concert stau cu telefonul si filmeaza evenimentul, si se chinuie sa obtina calitate.. de ce oare? nu mai bine asculti oamenii aia pentru care ai venit? oricum telefonul nu va surprinde nici 2% din ce se intampla, si ramai cu o inregistrare proasta care nu-ti va ajuta amintirile.
claudia, doar piticu şi bobby pun zeci de fotografii la fel pe net.
Intradevar, ii dau dreptate lui jollyca. De ce sa iti umpli hardul cu niste poze ale unor chestii pe care oricum le gasesti pe net, sau in pliante/reviste/flyere/etc. Adica te duci si te „apuci ca apucatu’ ” sa pozezi statui, peisaje, lucruri, si poate nu o faci bine. Nu e mai ok sa faci doua-trei poze in care apari si tu, tii minte ca ai fost acolo, dai un search pe google pe tema/locul respectiv. Nu sa te uiti la jdemii de poze miscate, contralumina, pe care oricum nu le intelegi.
Depinde acum de scopul fotografiilor/filmelor. Dacă fotografiezi pentru familie atunci sunt de părere că era mult mai bine acum câțiva ani când digitalul nu prinsese atât de bine. Erai limitat la 40 de cadre pe un film, erai limitat de banii care-i dădeai pe developat, și astfel fotografiai doar esențialul fără a face abuz de 500GB de poze pe care îi poți umple într-o zi.
Supărat Șoim Al Patriei ai mai fost.
Trebuie sa arat post-ul asta la sotie. Are ~ 6 TB de poze si cred ca 90% din ele sunt cu peisaje, flori, norisori, etc :))
Ahem… Eu,ce sa mai zic… De 25 de ani fotograf_ul : familiei,prietenilor – vre-o 10 ani pe la nunti,botezuri & stuf si de vre-o 14 ani fotorepter…! OARE cate poze am facut ? ! ?
Stai sa apuci pensia sa vezi ce te apuca dorul filmelor din tinerete.
@Napster: deja mă apucă dorul de uitat la poze in care aveam tot părul.
cand filmezi ceva ti se pare super interesant dar cand vine momentul sa vezi ce ai filmat te plictisesti dupa 5 secunde. prefer sa vad poze decat un film anost si scuturat.
Zoso, trebuie sa te mai ingrasi putin! Iti statea foarte bine in poza de acum cativa ani.
Cat despre poze…dupa ce ca nu stiu sa le fac, nu stiu nici sa le arhivez, deci stau toate alandala intr-un folder. Acum le mai stiu, dar peste vreo 20 de ani sunt sigura c-o sa ma uit la fotografii si-o sa zic: unde dreaqu eram aici?
Ala mic din spate e Arhi?
Fraierii in loc sa se bucure de concert si atmosfera stau cu telefoanele/aparatele in mana. Eu nu mai fac nici macar o poza la astfel de evenimente din doua motive: imi strica acel feeling si oricum a doua zi gasesc poze facute cu dslr-uri, nu ce rahaturi fac eu cu sapuniera.
si ce-i rau daca facem chiar asa multe poze? cateodata ma gandesc ca am fost pe undeva si n-am nici o poza de acolo, din diverse motive. nu m-ar fi costat nimic daca ar fi fost prea multe, mai ales daca erau intr-un format digital. pe un dvd incap atatea amintiri ca nu trebuie sa ne facem griji ca ‘facem cam multe poze’.
gandindu-ma cum era cam aveam un smena in mana, imi dau seama ca singurul lucru ce ma impiedica sa fac mai multe poze era limitarea impusa de film aka 36 de pozitii.
cum fac de ceva timp cu pozele ?
vin din conced.
fac albumele pe zile/obiective, pun pozele la gramada in ele bune sau rele, sortate sa fie.
cand se aduna de un dvd, le scriu dar le tin si acasa, pe un hdd.
cand am ceva timp liber, ma apuc de sortat la ele, facand copy la tot directorul, si stergand pozele nereusite.
dupa ce termin si operatiunea asta, le pastrez si pe ele pe hdd (altul ca cel mai de sus), si le pun si pe flicker.
sunt prea multe ? nu imi pasa. concediul asta am facut de exemplu vreo 10 poze la furnici. unele mari de 1 cm. si nu e nici una de sters :).
Asta cu ‘gasesti pozele peste tot’ e poveste de adormit copiii. Daca mergi doar pe „cararile” turistice si pozezi amboulea doar ce este exagerat de promovat, da, vei avea „balast”. Desi prefer LA ORICE ORA o poza de-a mea cu Empire State Building sau Bundestag, decat ce fac altii, chiar daca nu e pozat profesionist. Pentru ca reprezinta VIZIIUNEA MEA asupra locatiei.
Din secunda in care iesi de pe traseele extra-vizitate, poti sa-ti lasi amprenta si mai serios. Un oras nu se viziteaza doar ca o capra sarind din atractie in atractie. Se viziteaza pe jos, facand kilometri intregi, vazand cu adevarat ce e pe acolo.
Sunt acum intr-unul dintre cele mai celebre orase din lume si pariez pe ce doriti voi ca in miile de poze pe care le-am facut numai anul asta (anul trecut am trecut iar de 10.000), gasesc destule pe care nu le-ati gasi niciunde. Pentru ca am umblat pe toate coclaurile si am vazut „atractiile” din unghiul meu.
Daca tot am hard de 320 pe laptop (stiu, is sarantoaca de e asa de mic) si external de vreo 2 terra, plus ca altul costa doar 90 de dolari si ti-l aduce UPS-ul la usa, de ce sa ma opresc din pozat? Costa in plus cadrele? E scumpa reincarcarea de baterie?
Am un aparat digital bun, l-am cumparat de vreo luna jumate, luat tocmai pentru ca sapuniera sa nu-si mai bata joc de poze. Asta clar nu le porceste. Nu sunt poze de National Geographic, dar nu mi-e rusine cu ele. Am 2 acumulatori pentru aparat, 3 carduri de memorie, luate ca erau ieftine. Doar cu ala de 16 giga si cei 2 acumulatori proaspat incarcati, ies cateva ore bune in oras si nu ma intorc fara 200 de poze.
Si nu pozez ca japonezii tot ce misca, dar pozez ce mi se pare relevant.
Apoi vin acasa si sterg cele care au iesit amboulea (20-30 de cadre maxim, ca fac poze tot mai bune, odata cu cresterea in „experienta”), le copiez intr-un subfolder si le dau resize. Am material pentru blog, am poze pentru familie, am sursele.
Da, mai si filmez, pentru ca iar imi ia cateva minute sa fac asta si apoi ma bucur sa revad niste locuri spre care nu poti zbura chiar cand ti se arata.
Faptul ca am avut cateva zeci de poze facute in copilarie nu inseamna ca trebuie sa stau si eu fara poze, ca vezi doamne is prea multe.
Din seria „cum iti dai suturi in oua”, acum vreo 12 ani am fost pe Ceahlau. Prima si ultima data ca am vizitat Moldova. Pe vremea aia nu aveam digital, asa ca nu am decat „amintirile”. Care acum inseamna ca stiu ca era misto, ca ne-am trezit dimineata si eram deasupra norilor. ATAT MAI STIU. Stricau vreo 20-30 de cadre macar? Io zic ca nu.
Prefer la orice ora sa ‘pierd’ niste minute aranjand „prada” din ziua respectiva si apoi avand pozele pentru totdeauna. Amintiri pe care nu le va mai estompa o minte ce nu intinereste. Da, unele sunt folosite si pe siturile mele, deci „produc”, dar in general ma intereseaza ca EU sa le pot accesa si sa ma bucur de ele.
facem multe rau. de ce? pentru ca avem cum si ce. pentru ca nu mai gandim de 10ori inainte sa declansam ca atunci cand trageai pe film (cine a mai apucat…). pentru ca nu mai trebuie sa scoti pe hartie ca sa vezi ce a iesit, cum si cat de bine. vezi intr-o secunda acum. poti edita pe loc, chiar din aparat daca vrei. ai cu ce, ai si cum, ai si unde sa stochezi pozele, e practic nelimitat totul si nu mai tii cont de nimic.
Unde aş putea să văd şi eu înregistrările de la BestFest? mulţumesc anticipat.
Zoso… îmbătrânești deja? Pui poze de când erai la grădiniță?
Toate fumeile sunt fotomodele pe facebook.
O poza reprezinta esenta neputintei de-a trai in prezent si doar tu. Vrei sa vezi in viitor ca ai fost prezent si sa vada si alti ca ai fost prezent. In viitor amintirea ta va fi strict ce vezi in poza pentru ca asta ai vazut si acolo, doar cadrul si momentul perfect pentru fotografie.
Asta e generatia statica!
lasa ca-s bune pentru material cand ti-oi scrie memoriil!
Iti dai cu parerea despre toate, de la cate poze ar trebui sa mai faca omul, ca acum 30 de ani toamna, pana la la cauciuce (da, in cazul tau e vorba de cauciuce si nu de pneuri), de la necesitatea renovarii absolute a fatadelor (mai sa fie, ce coincidenta cu ideile partidului de la guvernare) pana la cat si in compania cui trebuie sa bem. Nu ti se pare ca te cam bagi in toate, exact ca celebra musca si la fel de calificat ca ea? Faptul ca esti (fost) mitic nu e o scuza pentru pretentiile tale de PSEUDO intelectualism.
Pe mine mă sperie nu atât cantitatea cât calitatea. Am avut ocazia de a vedea la amici poze absolut oribile, de care ei erau convinsi că sunt superbe. Poze şi filmări făcute cu „camera” telefonică de 160x120px sau cu alte antichităţi digitale a căror output seamănă mai degrabă a acuarele decât fotografii.
Actuala goană după megapixeli în loc de calitate iarăşi nu-mi este deloc pe plac. Aş prefera ca săpunierele să fie de 5 MP dar să facă poze de 2-3x mai bune ca alea de acum un an, nu poze la fel de proaste dar de 4-5 ori mai mari.
De acord să-şi facă omul câţi terra de poze vrea, dar aş prefera ca cele scoase în public pe diverse siteuri să fie doar cele relevante, reuşite, nu tot gunoiul digital produs.
Poza cu tine la gradinita este artistica, trimitand un mesaj mai profund decat lasa sa se vada…numai cand il vezi pe copilul din spate cu basca aceea ce nu lasa sa i se intrezareasca ochii te gandesti la mafia siciliana si la Nasul…:))
Apropo de pozele de pe film şi relevanţa lor… Eu tocmai m-am lovit de extrema cealaltă. Fiind procedura complicată, scumpă şi deci puţin accesibilă, pe vremuri nimeni nu-şi fotografia casa, oraşul, copilul zbenguindu-se în noroi, viaţa în general. Tocmai mi-au trecut prin mână câteva sute de fotografii vechi de 100+ ani şi TOATE surprind doar persoane. Rar câte una cu grupuri mai mari la vizita vreunei personalităţi. Niciuna din ele nu surprinde clădiri, strada, viaţa aşa cum era ea. Doar în două fotografii apar în fundal într-un colţ câte o clădire care astăzi este monument istoric şi încă în câteva apare câte un colţ de casă rasă între timp de comunişti.
Deci într-un fel este preferabilă situaţia actuală de abundenţă, din care vor supravieţui destule cadre pentru generaţiile viitoare.
Apropo de imagini, încercaţi noul serviciu Google Search by Image. Găseşte rezultate plecând nu de la cuvinte cheie ci de la fotografii. Eu din prima încercare am reuşit să identific câteva poze frumoase dar despre care nu ştiam ce clădiri cuprind.
Niciodată nu am fost adepta miilor de poze făcute la un eveniment, într-o vacanță etc….prefer un număr rezonabil de amintiri.
Cât despre pozele făcute cu film, într-adevăr…sunt mai valoroase. Cea mai dragă amintire pe care o am de când eram mică, dacă tot îți văd poza…este făcută pe vremea când aveam doi ani și eram la un eveniment, toată familia, bla și bla…tata mă ține în brațe, iar eu țin în brațe o sticlă de bere, aproape mai mare decât mine. Devin melancolică…probabil din cauza faptului că termin și eu facultatea, dar divaghez…se înțelege, oboseală…licență…
Se rezolvă totul dacă treci pe film:)
Nu e ceva specific romanilor. Cand mergi intr-o excursie trebuie sa faci ceva poze ca sa ai amintire, mai arati la copii pe unde ai fost cand erai haiduc, etc. Unii degeaba merg in excursie daca nu au poze sa arate ( laude ) la altii pe unde au mers/ce au facut/ ce misto s-au distrat! E ceva de neconceput…
Eu fac poze pentru ca altfel mi se pare ca nu tin minte pe unde am fost. La fel cum eram obisnuit sa imi iau notite ca sa retin ceva dintr-un curs sau o discutie. Ma mai uit apoi pe poze peste un an si imi place sa reconstitui in minte traseul. Sunt genul care nu are nevoie de GPS, ci doar de puncte de reper. Ma rog, urmare a motivatiei de mai sus, pozez mai rar oameni. Chiar nu tin sa apar in mai mult de doua trei poze din aceeasi vacanta. Dar e adevarat, pe vremea filmului chiar trebuia sa ma gandesc inainte sa apas pe tragaci.